Fundaţia Dinu Patriciu Şcoala de vară “Educaţia merită!

UTILIZAREA NOILOR
TEHNOLOGII ÎN EDUCAŢIE

Cristian Ducu
Smart Solutions & Support, România

2010
© 2010, Cristian Ducu.
Toate drepturile asupra acestui suport de training sunt protejate prin Legea 8/1996, cu
modificările ulterioare, privind Dreptul de Autor, iar reproducerea parţială sau integrală prin
orice mijloace şi pe orice fel de suport (hârtie, magnetic, digital etc.) este complet interzisă.

Pentru anumite părţi (print screen-uri, scheme etc.) din prezentul suport de training, drepturile
 revin autorilor şi este menţionată ca atare sursa şi instituţia, organizaţia sau persoana care
deţine aceste drepturi. Pentru imaginile la care nu există menţiuni explicite privind sursa ori
proprietarul drepturilor de autor, acest lucru se datorează unei erori materiale iar autorul
suportului de curs se obligă să facă precizările ulterioare de îndată ce i se vor aduce la
cunoştinţă asemenea informaţii.

Pentru detalii suplimentare privind autorul sau pentru materialele în format electronic, vă
rugăm să accesaţi zona securizată de pe site-ul www.cristian-ducu.ro

 Modulul “Utilizarea noilor tehnologii în educaţie” face parte din programul de formare
profesională destinat profesorilor Şcoala de vară “Educaţia merită!”, organizat între 4-11 iulie
2010 de Fundaţia Dinu Patriciu. Website: www.scoaladevara.eu
CUPRINS

Prefaţă v
1. INTRODUCERE
11
1.1. Educaţia centrată pe elev şi Generaţia Y
1.2. E-Learning vs. Blended Learning
1.3. Cum influenţează comportamentul elevilor utilizarea TIC în educaţie
1.4. Securitatea informaţiilor şi protecţia copiilor. Realităţi şi mituri
2. NOILE TEHNOLOGII ÎN PROCESELE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE
22
2.1. Predarea statică vs. predarea dinamică
2.2. Platforme educaţionale
 2.3. Dinamizarea predării cu ajutorul materialelor în format electronic
2.4. Animaţiile, jocurile şi materialele interactive în predare
2.5. Studiu individual şi extra-curricular. Instrumente on-line şi metode de atragere a elevului
2.6. Cum prevenim plagiatul în şcoală. Metode şi tehnologii

3. NOILE TEHNOLOGII ÎN EVALUARE

33
3.1. Evaluarea continuă şi evaluarea sumativă cu ajutorul TIC
3.2. Instrumente on-line de evaluare
3.3. Metode de evaluare on-line
4. NOILE TEHNOLOGII ÎN CONTEXTUL ADMINISTRATIV-EDUCAŢIONAL 44
4.1. Website-ul şcolii ca instrument educaţional
4.2. Orarul on-line
4.3. Şcoala 2.0: forum şi blogul şcolii
Referinţe bibliografice 55
PREFAŢĂ

Acesta nu este un manual în sensul propriu al cuvântului. El trebuie privit mai degrabă ca
material suplimentar dedicat exclusiv trainingului despre „Utilizarea noilor tehnologii în educaţie”,
organizat de Fundaţia Dinu Patriciu în luna iulie 2010. Datorită inovaţiilor care se succed cu o viteză
foarte mare în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, acest material trebuie suplimentat
an de an, dacă nu chiar mai repede, cu informaţii şi elemente noi care apar în acest domeniu. Prin
urmare, rolul său este mai degrabă acela de a servi drept punct de plecare pentru dezvoltarea
abilităţilor dumneavoastră decât acela de a fi o resursă permanentă.
El a fost gândit nu ca un studiu de profunzime a ceea ce se numeşte „Dezvoltarea şcolii” (School
Development) ori ca un ghid de pedagogie. Nu este locul aici (obiectivul diferă) şi nici timpul alocat nu
permite o detaliere a temelor mai teoretice. Oricine este interesat de abordările teoretice poate apela la
referinţele bibliografice de la finalul acestui volum.
Totodată, trebuie să ştiţi de la bun început că acest suport de training va încerca să ilustreze un
model educaţional ideal, în care tehnologiile cele mai noi sunt puse la lucru în folosul elevului. Iar acest
model educaţional are în subsidiar două asumpţii tari cu privire la şcoală, rolul profesorului, profilului
elevului şi rolul tehnologiilor în educaţie.
Prima asumpţie este aceea că orice proces educaţional serios trebuie să ţină seama de profilul
generaţional al elevului aflat în acest moment în bancă şi nu al celui care şi-a găsit locul acolo în urmă
cu douăzeci, treizeci de ani. O astfel de abordare a lipsit întotdeauna din modul cum au fost concepute
programele de formare a profesorilor, ceea ce a dus inevitabil la o inadecvare a metodelor utilizate de
aceştia la clasă şi în relaţia cu elevul. Din altă perspectivă, absenţa acestei abordări din cadrul
multiplelor reforme curriculare de după 1989 este datorată şi unui paternalism generalizat de care au
dat dovadă profesorii români încă de la finele secolului al XIX-lea. Profesorul, învăţătorul, în tradiţia
socială şi culturală a României, este „păstrătorul adevărurilor ştiinţifice” (alături de preot, care deţine
„adevărurile divine”); prin urmare, nivelul de pregătire îi permite să ştie mult mai bine decât oricare
altcineva de ce cunoştinţe şi competenţe are nevoie elevul, de ce discipline ar trebui predate, când şi
cum. Acest paternalism a dat unele roade în perioada de dinainte de 1989, când sistemul educaţional
permitea o „încartiruire” a gândirii iar caracterul rebel al Generaţiei X, al celor născuţi între 1964 şi
1980, se solda cu închiderea în biblioteci, între coperţile manualelor şi cărţilor care formau lecturile
obligatorii. Însă condiţiile actuale şi profilul generaţiei aflate acum în şcoli, aşa numita Generaţie Y, sunt
total diferite.
 Cea de-a doua asumpţie se referă la o realitate pe care de foarte multe ori profesorii o resping
pentru că ei înşişi nu sunt pregătiţi să-i facă faţă. Este vorba despre faptul că tehnologiile informaţiei şi
comunicaţiilor nu pot să producă rezultate notabile dacă sunt utilizate punctual, o dată sau de două ori
pe semestru, într-o manieră cât mai restrictivă (de exemplu, utilizarea aproape exclusivă a
prezentărilor de tip PowerPoint). Integrarea a cât mai multe instrumente, în mod consecvent, în
predare, învăţare, în evaluare şi lucru independent pe echipe sau individual, este singura metodă
capabilă să determine o evoluţie pozitivă a performanţelor elevilor.
Dincolo de aceste asumpţii, cred că este necesar să spun câteva cuvinte despre demoralizarea
generală din învăţământul românesc. Acest training îl are pe “Se poate!” în spate, i.e., se poate ca
profesorul să folosească la maximum tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor la clasă şi în afara
acesteia, se poate ca elevii să comunice şi să înveţe mai bine dacă metodele de predare vor integra într
o manieră cât mai comprehensivă a noilor tehnologii, se poate ca performanţele elevilor să crească
dacă vor sta cât mai mult în faţa calculatorului, ghidaţi fiind de profesori. Nu “materialul uman” este
slab, nu “resursele tehnologice” sunt minime, ci interesul profesorilor se manifestă insuficient, doar în
cele 8 sau 10 ore pe care le petrec în şcoală sau pregătindu-se pentru ore. Meseria de profesor, la fel
ca şi meseria de medic sau de poliţist, nu se practică doar 3 sau 8 ore pe zi, doar între zidurile şcolii sau
între cele ale inspectoratului. Comunicarea mai strânsă cu elevii poate duce la identificarea unor
factori de stres constant pentru aceştia, care afectează performanţele lor şcolare, lucru care ar permite
adaptarea stilului pedagogic ori a instrumentelor de predare.
Pe de altă parte, în ciuda oricăror dificultăţi de ordin financiar, în ciuda oricăror nemulţumiri
privind modul cum sunt trataţi profesorii de către guvernanţi, de societate ori de elevi, ei trebuie să
rămână fermi în convingerea că se poate şi în România ca un elev să obţină rezultate excepţionale la
şcoală utilizând calculatorul, Internetul şi diverse programe, ca un elev să beneficieze de un
învăţământ de calitate chiar dacă acasă, poate, este nevoit să înveţe la opaiţ.
Actuala reformă, cea pe care încă nu
a reuşit să se usuce cerneala celor de la şi cele rurale, între regiunile izolate şi cele
Comisia pe Educaţiei din Senatul României,
este un prilej extraordinar de a obţine un
Orice reformă ori criză de sistem este o
avantaj serios pentru elev şi cadrele oportunitate, nu un motiv de închidere,
didactice. În pofida contracţiei economiei izolare şi încetinire a ritmului. Doar cei
naţionale, Internetul şi TIC în genere care-şi pun competenţa la lucru în mod
elimină orice diferenţă între zonele urbane consecvent vor reuşi pe termen lung.

industrializate, între comunităţile mai puţin dezvoltate şi cele hiper-dezvoltate. Pe de altă parte, există
nenumărate programe de finanţare care sunt menite să susţină efortul tehnologic pentru zonele rurale.
Tot ce trebuie făcut este ca profesorii, şcoala, împreună cu comunităţile şi instituţiile locale să încerce să
acceseze aceste programe. Iar exemplele de reuşită sunt multiple, chiar şi în România.

Miza acestui curs nu o reprezintă, în stadiul actual, elevul, ci performanţa profesorului, a

participantului la Şcoala de vară „Educaţia merită!”, după finalizarea trainingului. Cu alte cuvinte,
obiectivul principal al trainingului va putea fi tatonat de-abia după finalizarea timpului alocat pentru
training, atunci când vă veţi întoarce în şcoala dumneavoastră şi veţi începe să construiţi o nouă
abordare cu elevii şi părinţii acestora, colegii de catedră şi din alte instituţii similare, cu personalul
administrativ şi toţi ceilalţi actori implicaţi la nivel de comunitate în procesele educaţionale
(bibliotecari, laboranţi et alii).

Capitolul 1
Scopul educaţiei astăzi este cu totul diferit de cel de acum douăzeci sau patruzeci de ani. Şcoala
nu mai trebuie să formeze “enciclopedii ambulante”, ci persoane capabile să rezolve probleme, să-şi
folosească informaţiile specializate şi competenţele în realizarea unor sarcini specifice, particulare,
restrânse la un domeniu bine delimitat. Această schimbare s-a produs pe fondul dezvoltării noilor
tehnologii şi specializării puternice – aşa se face că dacă în urmă cu douăzeci de ani oricine avea
cunoştinţe minime de mecanică putea să desfacă motorul unei maşini şi să-l facă la loc, astăzi este
nevoie de mecanici specializaţi pe categorii de maşini şi pe mărci deoarece motoarele diferă de la un
producător la altul, de la un model la altul, iar pentru fiecare este nevoie de cunoştinţe diferite.

În aceste condiţii, informaţia este esenţială. Producerea informaţiei, accesul rapid la ea,
selectarea în funcţie de relevanţă şi utilizarea ei sunt coordonatele după care se mişcă societatea în care
trăim:
- fie că ne referim la nevoile imediate de informare (de ex., mass-media, informaţii despre
vreme sau mersul trenurilor);
- fie la circulaţia informaţiilor în sistemele care ne fac viaţa mai uşoară (de exemplu, sistemul
bancar – fără această circulaţie a informaţiei nu am putea scoate bani de la bancomate
sau plăti cu cardul de credit la hipermarket)
- fie la educaţie ş.a.m.d.

Noua paradigmă a influenţat în mod direct şi modul cum se realizează educaţia. În primul rând,
s-a mutat centrul de greutat de pe conţinutul informaţional general pe metodele de selecţie a
informaţiei în funcţie de scopul vizat. Ca atare, nu mai contează cât de multe lucruri ştie un elev, ci cât
de bine este pregătit să aplice informaţiile dintr-un domeniu particular.
Acestă paradigmă pune accentul pe ideea că procesul de învăţare este unul continuu, care nu se
sfârşeşte odată cu finalizarea studiilor. Cu alte cuvinte, este din ce în ce mai important ca elevul să fie
deprins cum să înveţe decât să i se servească o cantitate dată de informaţii astfel încât după finalizarea
studiilor acesta să fie capabil să caute să-şi îmbunătăţească şi singur bagajul de cunoştinţe şi compenţe.

1.1. Educaţia centrată pe elev şi Generaţia Y

Despre educaţia centrată pe elev s-a vorbit la fel de mult ca în cazul nevoii de a reforma
educaţia (lucru valabil nu doar pentru România, aşa cum adesea ni se dă de înţeles). Aproape că
această idée a devenit o modă în limbajul celor care au tangenţă cu şcoala şi sistemul de învăţământ.
Însă dincolo de orice modă a cuvintelor care dau bine, în spatele educaţiei centrate pe elev stă o analiză
atentă a profilului psihologic al indivizilor şi a modului cum aceştia învaţă lucruri noi, întăresc
cunoştinţe mai vechi sau îşi dezvoltă abilităţi într-o anumită direcţie sau alta.
Educaţia centrată pe elev înseamnă să ţii seama de ritmul propriu de învăţare al elevului, să-l
înveţi să înveţe, să-l cooptezi în procesul de predare-învăţare. În acest nou context, profesorul nu mai
este un educator, ci un manager şi un facilitator al învăţării.
 Determinism
cultural
Educaţia specială
Stările fizice
şi mentale

Stresul
emoţional
i

l
l

e
c
a

i
v
l
i
n

g
u
n
o
l

Comportament Predare / Învăţare

o
i
i
l
ţ
f
e

l
o
a
o

e
c
r
h

i
v
u
P
i
s
t
d

p
c
e

Dezvoltările
O

tehnologiei

Presiunea
instituţionala
Educaţia normală
Relaţiile sociale şi
presiunea sociala

Descrierea schematică a legăturii dintre factorii care influenţează comportamentul elevilor şi procesele de predare/învăţare, în
contextual personalizării parcursului educaţional (© 2010, Cristian Ducu)

Un lucru foarte important pe care îl spune această viziune este acela că procesele de
predare/învăţare, şi prin urmare şi cele de evaluare şi/sau auto-evaluare, nu se petrec liniar. Cu alte
cuvinte, procesele de predare/învăţare nu produc în fiecare zi aceleaşi rezultate şi nu se petrec cu
aceeaşi intensitate. Gradul de asimilare a unor cunoştinţe noi sau de formare a unor deprinderi
depinde de starea afectivă şi fiziologică a elevului (e.g., se poate ca elevul să fi suferit o traumă psihică –
decesul unuia dintre părinţi sau implicarea într-un accident a unui prieten – sau fiziologică – o mână
ruptă, ciclu menstrual la fetiţe, stări de răceală etc.), de factori de presiune externi acestuia, de
schimbările apărute în desfăşurarea programului unei lecţii (e.g., elevii pierd o mare parte a interesului
pentru o lecţie dacă aceasta fusese anunţată ca va avea loc în laboratorul de informatică, urmând a se
proiecta diverse filme documentare, materiale informative, prezentări etc., însă, din diverse motive
este ţinută în condiţii diferite) etc.
Dacă în procesul educaţional nu se ţine seama de toţi aceşti factori, dacă profesorul se rezumă
la a fi un simplu “funcţionar” care vine şi predă fad, fără implicare, lecţiile, atunci el nu are cum să se
aştepte la rezultate bune (decât în condiţiile în care unii elevi lucrează individual sau cu meditator).
Spre deosebire de statutul clasic al profesorului, al profesorului distant, modelul educaţional propus
aici propune modelul magistrului, care discută cu elevul dincolo de lucrurile care ţin strict de lecţia
predată, care acordă asistenţă în orice fel de împrejurare elevului, care nu construieşte ziduri între el şi
subiecţii săi. Acest model nu este unul nou, ci el reprezintă o îmbunătăţire a unui model paideic antic.
Însă de ce aţi adopta un astfel de model? Dacă este să cronometrăm, modelul magistrului
necesită mult mai mult efort şi timp din partea profesorului. Totodată, asta înseamnă şi costuri mai
mari pentru profesor. Şi totuşi de ce?
Primul răspuns şi cel mai la îndemână este acela că acest model dă mai rezultate mult mai bune
decât modelul clasic; iar rezultatele elevilor înseamnă în acelaşi timp şi rezultate pentru profesor. Cel
puţin teoretic, aceste rezultate ar trebui să conducă şi la o remunerare mai bună a profesorului.
este constituită din persoane născute după
1981 sau
Generaţia Y, sau Generaţia Milenialilor,1
1982. Pentru aceste persoane, Internetul şi noile tehnologii de comunicare şi socializare (telefonul
mobil, blogul, twitter şi platformele de social networking) reprezintă nucleul modului lor de a fi, de a se
manifesta şi reprezenta. De asemenea, această generaţie este obsedată de schimbare (schimbarea
climatică şi protecţia mediului; schimbarea socială) şi, în consecinţă, de securitate, fizică sau de altă
natură (securitatea informaţiilor pe Internet).
Este foarte important să se înţeleagă şi faptul că această generaţie constituie şi cel mai mare
segment de consumatori. Altfel spus, cei care fac parte din această generaţie determină cel mai mare
număr de tranzacţii comerciale, ceea ce ne poate îndemna să considerăm că ea este dominată de
“consumerism”. Iar acest “consumerism” ne arată că Milenialii, cum au mai fost numiţi cei care fac
parte din Generaţia Y, nu pun un accent prea mare pe deciziile informate atunci când achiziţionează un
produs. Tot pe aceeaşi linie, Milenialii nu acordă prea mare atenţie cărţilor tehnice ale produselor pe
care le achiziţionează, preferând metoda încercării.

Elementele principale ale profilului Generaţiei Y

⯍Tineri şi foarte dinamici
⯍Idealişti, cu o viziune preponderent optimistă
⯍Cu spirit antreprenorial foarte dezvoltat
⯍Foarte sârguincioşi
⯍O toleranţă etnică foarte mare
⯍Sunt atraşi de tot ce înseamnă tehnologie nouă
⯍ Multitasking
⯍Au o deosebită apetenţă pentru feedback
⯍Se simt motivaţi dacă primesc orice fel de recompense

3 LUCRURI PE CARE ORICE PROFESOR TREBUIE SĂ LE ŞTIE DESPRE GENERAŢIA Y Deşi

orice generalizare poate conduce la efecte perverse, cred că acest profil generaţional nu se confruntă
cu această problemă câtă vreme veţi ţine seamă că printre multitudinea de elevi care aparţin Generaţiei
Y se pot afla şi unii care nu se înscriu absolut de loc în tipar. Pe de altă parte, aveţi nevoie de câteva
elemente, simple şi operaţionale, care să vă ajute să vă ghidaţi atunci când vă veţi regândi maniera de
lucru la clasă şi metodele de angrenare a elevilor în procesele educaţionale. Iar ca să nu complic şi mai
tare lucrurile, vă ofer doar 3 astfel de elemente (ştiind că în spatele lor se află nişte presupoziţii
teoretice bine dezvoltate şi testate empiric):
1
A se vedea şi Michael Wilson & Leslie E. Gerber, How Generational Theory can Improve Teaching: Strategies for Working with
the „Millenials”; în „Currents in Teaching and Learning”, vol. 1, 2008, nr. 1, pp. 29-44 (versiune electronică a articolului:
http://www.worcester.edu/Currents/Archives/Volume_1_Number_1/CurrentsV1N1WilsonP29.pdf).

SE AFLĂ ÎNTR-O CONTINUĂ

PRESIUNE,CEEA CE ÎI
DETERMINĂ LA MĂSURI
RADICALE (E.G., PLAGIAT)

ÎNVAŢĂ SINGURI ŞI MAI

FRAGMENTAREA
DEGRABĂ ÎN MEDII ONLINE
CUNOŞTINŢELOR ŞI
DECÂT ÎNTR-UN MEDIU
SUPERFICIALITATEA
FORMAL
ACESTORA

Cele 3 lucruri esenţiale pe care orice cadru didactic trebuie să le ştie despre Generaţia Y (© 2010, Cristian Ducu)

1. Elevii Mileniali recunosc importanţa rezultatelor lor la şcoală pentru viitoarea carieră; ca
atare, ei trăiesc sub o permanentă presiune dinspre modul în care sunt evaluaţi. Iar această presiune
poate duce la măsuri radicale din partea lor, cum ar fi plagiatul, copiatul la teste şi examene. Singura
supapă a profesorului constă în deprinderea elevilor din această generaţie nu cu note sau calificative, ci
cu recompensele verbale, cu aprecierile pozitive şi recompensele de orice fel. În felul acesta, presiunea
poate scădea într-o oarecare măsură; şi spun “într-o oarecare măsură” fiindcă rămâne totuşi “imperiul
notelor” din catalog pe care orice profesor trebuie să-l întreţină pentru a finaliza situaţia şcolară a unui
elev.
Datorită apetenţei foarte mari pentru tehnologie şi rapiditatea cu care se adaptează la
schimbările tehnologice, elevii născuţi după 1982 sunt orientaţi spre învăţarea activă, adică acel tip de
învăţare care presupune ca ei să-şi aleagă singuri ce să înveţe, când, în ce ritm şi în ce formulă. Pe de
altă parte, deşi sunt deprinşi încă de mici cu lucrul pe echipe, ei preferă mai degrabă învăţarea
individuală. În felul acesta au un control mai mare asupra procesului de învăţare.
Faptul că elevii acestei generaţii au o deprindere considerabilă în a folosi tehnologia a condus
la apariţia Mitului Multitasking. Cu alte cuvinte, ei cred că pot face mai multe lucruri concomitent, ceea
ce nu este adevărat. Iluzia “atenţie distributive”, adică acea capacitate de a observa două lucruri
simultan, a dat naştere iluziei că pot acorda acelaşi nivel de concentrare pe două sarcini de lucru
concomitent. Însă procesul de învăţare şi formare a deprinderilor are nevoie de o concentrare cât mai
mare astfel încât diversele emisfere ale creierului să poată fixa mai bine cunoştinţele şi competenţele
dorite.
Nu în ultimul rând, faptul că elevii au acces la un număr foarte mare de informaţie prin
intermediul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor duce la o fragmentare extraordinară a
cunoştinţelor. De exemplu, elevul va avea cunoştinţe minimale de chimie organică, cunoştinţe minimale
de fizică, cunoştinţele minimale de istoria ştiinţei, însă nu va reuşi să facă legătura dintre personalitata
care a descoperit un anumit fenomen chimic, cea care a înregistrat pentru prima oară un fenomen
privind fizica Pământului şi evoluţia ştiinţei în secolul al II-lea. Îi lipsesc elementele de consistenţă din
fiecare domeniu astfel încât creierul său să realizeze o asemenea conexiune. El merge mai degrabă la
resursele de pe Internet pentru a găsi conexiuni. Iar din această perspectivă, elevul Generaţiei Y este
mai degrabă lipsit de originalitate.
Sarcinile care pun accentul pe “originalitate” şi “creativitate” sunt tratate de elevul Generaţiei Y
cu o uşoară reacţie de respingere. Din acest motiv, profesorul trebuie să pună accentul pe exerciţii care
să stimuleze “originalitatea” şi “creativitatea”, sau mai bine spus să-i deprindă pe elevi să aibă propria
opinie, să gândească cu propriul cap, să reuşească să aducă o contribuţie personală, creativă, la
realizarea sarcinilor respective. Astfel de exerciţii trebuie să înceapă în mod obligatoriu cu consultarea
în mod frecvent a elevilor cu privire la percepţia lor despre manual, despre materialele de curs
utilizate de profesor, despre ceea ce au învăţat şi modul de lucru la clasă şi trebuie să continue cu
exerciţii practice de creativitate cum ar fi: redactarea de comentarii personale (pe un blog comun al
disciplinei găzduit gratuit) cu privire la un anumit subiect; scrierea unor povestiri despre experienţele
proprii ale elevului; realizarea unor colaje de informaţii care să stimuleze stabilirea de conexiuni între
teme discutate la discipline diferite.
În ceea ce priveşte experienţele proprii ale Milenialilor, se poate miza pe dorinţa acestora de a
crede că experienţele lor sunt unice şi irepetabile, chiar şi atunci când şi alţii au luat parte la ele.
Fragmentarea cunoştinţelor se datorează şi faptului că învăţarea nu mai are loc linear şi secvenţial. Ei
învaţă oricând şi oriunde (chiar şi în metrou sau în faţa calculatorului). În astfel de situaţii inedite de
învăţare, creierul Milenialilor urmăreşte mai uşor scheme, grafice, desene, liste şi tabele pentru că rolul
cel mai mare începe să-i joace ochiul şi reţinerea fotografică de scurtă durată: “studentul reţine 20-30%
din ce vede faţă de 10% din ce citeşte”.
Revenind la fragmentare, trebuie spus că ea este însoţită şi de o superficialitate a cunoştinţelor.
De exemplu, elevul nu mai este interesat să înţeleagă imaginea de ansamblu a unor fenomene naturale,
ci doar să vadă care sunt efectele acelor fenomene: dacă vor avea de învăţat despre schimbările
climatice, atunci ei vor căuta informaţii de ordin general care să prezinte efectele a ceea ce se cheamă
“schimbare climatică”, adică deşertificare, creşterea temperaturilor globale, efectul de seră, topirea
calotei polare, efectele meteorologice extreme; modul cum funcţionează creierul nu-i va determina să
caute informaţii despre fenomene mult mai ascunse şi care conduc la efectele respective (mişcările
telurice, erupţiile vulcanice, Marea Depresiune Geo-Magnetică Sud-Atlantică, poluarea excesivă,
defrişările, curenţii marini de mare adâncime, activitatea solară mai intensă etc.).

voicethread
Profilul Generaţiei Y şi noul model educaţional

1.2. E-Learning vs. Blended Learning

Ce este e-Learning?
(1) În sens larg, prin e-Learning se înţelege totalitatea situaţiilor educaţionale în care se
utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicării. Termenul, preluat din
literatura anglo-saxonă, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învaţare prin mijloace
electronice, acoperind acum aria de intersecţie a acţiunilor educative cu mijloacele informatice
moderne. Definit astfel, mai mult ca eEducation, aria semantică a conceptului e-Learning interferează
cu şi se suprapune indefinit şi variabil pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea
experienţelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistată/ mediată de calculator,
digital/ mobile/ online learning/ education, instruire multimedia etc.
(2) În sens restrâns, eLearning reprezintă un tip de educaţie la distanţă, ca experienţă
planificată de predare-învăţare şi mediată de materiale organizate într-o ordine secvenţială şi logică
pentru a fi asimilate de studenţi. Medierea se realizează prin intermediul plaformelor educaţionale
(e.g., AeL, MOODLE), care au o anumită modalitate de lucru, şi software-ului educaţional. Internetul
constituie atât mediul de distribuţie al materialelor, cât şi canalul de comunicare între actorii implicaţi.
eContent
 Sub denumirea de software didactic/ educaţional (eContent) stă o gamă largă de materiale
electronice (pe suport digital/multimedia), dezvoltate pentru a simplifica procesul de
predare: lecţii în format electronic, hărţi active pe care elevul poate naviga cu mouse-ul sau
sunt înglobate diverse comentarii, dicţionare şi enciclopedii în format electronic, filme
didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce
formează abilităţi, software de exersare, jocuri didactice etc. Computerul şi materialele
electronice/multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învăţare, evaluare sau ca mijloc de
comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc.).
Această a doua definiţie este cea intenţionată de cele mai multe ori atunci când se vorbeşte despre
eLearning. Însă ea este insuficientă şi este limitativă pentru că, la fel ca şi stilul tradiţional de
predare/învăţare (cel direct, la clasă, fără alte instrumente TIC), închide elevul între graniţele
conţinutului utilizat pe platforma educaţională.

Blended Learning
Blended Learning sau învăţarea mixtă se referă la îmbinarea mai multor resurse, tehnologii şi
metode de predare-învăţare astfel încât procesul de învăţare să fie cât mai accesibil şi mai eficient. În
cazul acestui tip de învăţare, elevul beneficiază atât de componenta TIC, cât şi de prezenţa unui
profesor sau tutor. Lecţiile sunt conduse de acesta din urmă, iar componenta TIC este un instrument de
care el se foloseşte. De exemplu, un profesor de istorie foloseşte diverse materiale pentru a ilustra
Războiul de 100 de ani, foloseşte teste pentru auto-evaluarea elevilor, şi, în plus, îi mobilizează pe elevi
să caute informaţii suplimentare despre tema respectivă pe Internet.
Deosebirea faţă de stilul clasic de învăţare este aceea că elevul se comportă autonom,
interacţiunea dintre el şi calculator fiind maximă: procesul de învăţare este coordonat după un
scenariu, un plan preexistent într-un software educaţional. Interacţiunea cu un profesor poate fi
minimă sau poate lipsi, iar însăşi evaluarea are loc prin intermediul calculatorului.
Un aspect foarte important în Blended Learning este acela că ritmul desfăşurării procesului
educaţional depinde de elev, de ritmul propriu. Altfel spus, dacă elevul are un ritm de învăţare mai lent,
el nu afectează deloc ritmul de învăţare al colegilor săi.
Pe de altă parte, acest tip de predare/învăţare schimbă fundamental rolul profesorului şi modul
cum interacţionează cu elevii săi. Dacă în cazul sistemului educaţional clasic profesorul se afla în faţa
clasei, la catedră, şi coordona activităţile impunând prin locul în clasă o anumită ierarhie, Blended
Learning elimină această ierarhie propunând o viziune de tip reţea (network), în care profesorul este,
alături de mulţi alţi participanţi la comunicare şi învăţare, o sursă şi un ghid. Cu cât această sursă este
mai importantă iar comunicarea mai consistentă, cu atât influenţa sa asupra elevului Milenial este mai
mare, iar rezultatele acestuia din urmă influenţate mai mult.
Este greşită concentrarea tuturor calculatoarelor dintr-o şcoală într-o singură sală, aflată sub
cheie. Fiecare clasă trebuie să fie dotată cu cel puţin un calculator şi un video-proiector de care
profesorii să se folosească în predare.

voicethread
Sistemul educaţional clasic, Blended Learning şi Open Education
1.3. Cum influenţează comportamentul elevilor
utilizarea TIC în educaţie

Studiile realizate în ultimii ani în diverse ţări au arătat că introducerea TIC în şcoală, la clasă şi
în afara ei, în procesele de predare-învăţare, contribuie într-o măsură foarte mare la îmbunătăţirea
rezultatelor elevilor. În primul rând, acest lucru se datorează faptului că TIC se adaptează nevoilor de
învăţare ale elevilor şi nevoilor de predare ale profesorilor. De exemplu, dacă anumiţi elevi trebuie să
înveţe chimie organică, folosind un software educaţional specializat, o serie întreagă de procese
chimice şi de reacţii pot fi explicate şi arătate mult mai uşor decât dacă ar fi trebuit să fie reproduse în
laborator. Pe de altă parte, dacă se lucrează cu copii care au probleme de auz, atunci aceştia vor putea
să fie mult mai uşor captaţi de un material prezentat cu ajutorul tehnologiilor informaţiei.
În al doilea rând, utilizarea TIC în
procesele de predare-învăţare face ca elevii Cu cât orele sunt mai practice, cu cât
să fie mai atenţi la ceea ce se predă, creşte elevii asociază teoria cu imagini şi sunet,
receptivitatea lor precum şi interactivitatea. cu atâta sporeşte atenţia lui faţă de ceea
Dacă în sistemul clasic elevul asculta lecţia şi ce predă profesorul.
era învăţat să ia notiţe, utilizând TIC în
predare se formează atenţia audio-vizuală.

Una e să se explice în sistemul clasic ce înseamnă gravitaţia la nivelul planetelor şi alta e ca explicaţia să
fie însoţită de un suport video în care sunt ilustrate planetele şi efectele gravitaţiei. Accentul se mută pe
receptivitate şi interactivitate din partea elevului, adică de pe reţinerea de informaţii, pe reţinerea de
informaţii şi formarea de competenţe. Elevul va fi mai activ în cadrul lecţiilor, punând mai multe
întrebări cu privire la fenomenele explicate.
Un alt avantaj important adus de introducerea TIC în educaţie este acela că profesorul ajunge la
fiecare elev. De exemplu, dacă în sistemul clasic, un profesor de engleză avea posibilitea de a conversa
în limba predată doar cu maximum 10 elevi în decursul unei ore de curs, folosind un software
specializat şi calculatoare dotate cu căşti şi microfon, fiecare elev poate asculta şi răspunde la exerciţii
ca şi cum ar fi câte un profesor pentru fiecare elev în parte.
La fel de important este şi faptul că TIC facilitează procesul de învăţare încă din clasă, elevii
reţinând mult mai uşor informaţiile noi pentru că le asociază unor imagini. Nu e deloc de neglijat acest
lucru ţinând seama de faptul că majoritatea elevilor sunt învăţaţi în România să scrie de foarte multe
ori pentru a reţine ceva. De fapt, procesul care se întâmplă este invers: elevul nu mai are nevoie să scrie
nimic, el nu trebuie decât să fie atent, iar creierul înmagazinează informaţia de la prima sau a doua
vizualizare.
Pe de altă parte, atât elevul, cât şi profesorul, dezvoltă abilităţi complementare cum ar fi cele de
utilizare a TIC, de a prezenta (în locul clasicului mod de a preda prin lectura unor notiţe), de a elabora
proiecte pentru lecţii. De asemenea, TIC ajută la:
● dezvoltarea unei gândiri critice,
● dezvoltarea abilităţilor de a folosi informaţia în scopuri noi,
● de a rezolva probleme şi
● de a colabora pentru rezolvarea anumitor sarcini.

Pe lângă activităţile de predare-învăţare, şi cele de evaluare pot beneficia de sprijinul TIC. Elevii
pot realiza anumite teme cu ajutorul calculatorului, folosind programe de editare (gen Microsoft
Word) şi resurse on-line, sau pot fi evaluaţi cu ajutorul unor programe ce generează aleatoriu subiecte
tip grilă. Folosind TIC în acest ultim caz, se pot elimina anumite tipuri de fraudă (copiere rezolvărilor
de alţi colegi) deoarece fiecare elev va avea propriile subiecte de rezolvat, diferite de oricare alt coleg.
Însă rolul TIC în educaţie nu se opreşte aici. Pot fi folosite diverse programe de calculator şi
pentru o mai bună gestionare administrativă a proceselor educaţionale. De exemplu, cu ajutorul TIC se
pot genera cataloage electronice şi orare pentru şcoală, se pot gestiona activităţile financiar-contabile
ale şcolii, se pot realiza programe de monitorizare a activităţilor la clasă folosind o conexiune la
Internet şi o cameră video obişnuită.

Câteva coordonate pentru TIC în educaţie

ADMINISTRATIV PREDARE-ÎNVĂŢARE EVALUARE

- materiale multimedia (audio-video) - - platforme educaţionale etc.
- software administrativ - website prezentări (PPT) - evaluare on-line - editare
- cataloage electronice - software orare - resurse on-line
- software educaţional
 Foarte mulţi adepţi ai TIC consideră că treptat educaţia de tip clasic va dispărea, acest lucru
fiind accentuat şi de nevoia tot mai mare de a avea acces mai rapid la informaţie. Însă o astfel de opinie
este naivă fiindcă rolul profesorului nu este doar să medieze transmiterea unor informaţii şi
competenţe, ci să fie formator. Cu alte cuvinte, profesorul transmite mai mult decât informaţii şi
competenţe, el transmite şi atitudini, el formează indivizi.
Mai degrabă, procesele educaţionale vor primi într-o măsură mai mare sau mai mică aportul
TIC, în funcţie de materia care se predă. Ca atare, “învăţarea mixtă” va fi conceptul care va sta la baza
educaţiei.

1.5 Securitatea informaţiilor şi protecţia copiilor

Realităţi şi mituri

CÂTEVA RECOMANDĂRI PRIVIND SECURITATEA DATELOR ÎN SISTEMUL EDUCAŢIONAL

Una dintre cele mai mari probleme cu care se poate confrunta o instituţie şcolară este pierderea,
deteriorarea sau accesul neautorizat la date confidenţiale sau orice fel de date care privesc bunul mers
al şcolii. De exemplu, în lipsa unei bune administrări a calculatoarelor dintr-o instituţie şcolară, datele
stocate pe acelea calculatoare sunt expuse la tot felul de pericole, de la viruşi până la accesarea lor de
la distanţă de către persoane care nu au nici o legătură cu şcoala. Aceste riscuri nu pot fi eliminate, ci
doar gestionate. Dar gestionându-le corect, foarte rar se poate întâmpla ca acele riscuri să se
materializeze.
De exemplu, o şcoala dintr-o comună din sudul judeţului Giurgiu a fost dotată de curând cu un
laborator de informatică, cu calculatoare la secretariat, în cancelarie şi în biroul directorului.
Calculatoarele aflate în birourile administrative sunt folosite cel mai adesea pentru a scrie documente
într-un editor de texte clasic şi pentru a naviga pe Internet, şi mult mai rar pentru alte tipuri de
activităţi (de exemplu, de contabilitate). Doamna secretară a aflat de la diverse persoane că ecranul
negru al calculatorului care apare atunci când nu lucrează la el circa 10 minute poate fi personalizat
astfel încât să arate fie poze personale, fie ceasul, fie imagini de pe net. Prin urmare, a căutat pe
Internet un anumit program indicat de respectivele persoane şi apoi l-a instalat pe calculator. Ceea ce
face respectivul program e să genereze o listă de imagini de pe Internet şi pe care să le afişeze apoi sub
formă de ScreenSaver. Însă ceea ce nu ştie secretara şcolii e că respectivul program conţine un virus
troian care fură informaţii de pe calculatorul respectiv şi le transmite prin Internet către anumite site
uri. În felul acesta, doamna secretară expune toate datele şcolii acestui pericol, riscând nu doar ca
acestea să devină publice, ci chiar să le piardă ca urmare a unei căderi a sistemului. Printre datele cu
care aceasta lucrează se află inclusiv CNP-urile şi alte date de identificare ale personalului şcolii. Ce se
poate face pentru a evita astfel de situaţii?
În primul rând, personalul şcolii trebuie să fie instruite cu privire la eventualele riscuri la care
se expun dacă folosesc programe de calculator piratate sau din surse nesigure. În al doilea rând, o
administrare bazată pe categorii de utilizatori cu drepturi de acces diferenţiate pentru fiecare
calculator în parte.
În al treilea rând, pentru a proteja sistemul, este nevoie să se utilizeze periodic un program
anti-virus, care conţine şi un anti-spyware şi un filtru pentru poşta electronică (ca în cazul majorităţii
programelor de acest fel), să nu se partajeze fişiere cu date în reţea, să nu se acceseze site-uri cu
conţinut reprobabil. În plus, toate parolele de acces nu trebuie să fie cunoscute decât de persoanele
cărora le sunt destinate iar mesajele de e-mail suspecte să nu fie accesate.
În al patrulea rând, recomandarea specialiştilor este ca toate datele şcolii (de ex., datele
contabile, bazele de date cu profesorii şi elevi etc.) să nu fie păstrate pe unităţi de calculator care sunt
conectate la Internet sau în reţea.
 RECOMANDĂRI

 Protejarea tuturor calculatoarelor cu un program anti-virus, care să includă un firewall, este

esenţială. (A se vedea site-urile recomandate din secţiunea “Resurse utile”.)
 Calculatoarele pe care se află datele importante sau confidenţiale ale şcolii nu trebuie să fie
conectate la Internet pentru a evita eventuale probleme de genul celor amintite anterior.
 De asemenea, soft-ul utilizat pe calculatoarele şcolii nu trebuie să fie piratat. Altfel, în cazul în care
sistemul se defectează, nimeni nu va garanta pentru integritatea datelor.
 În cazul în care un calculator este utilizat de mai multe persoane, atunci se impune asigurarea
accesului la respectiva unitate numai pe baza de autentificare cu ajutorul unui nume de utilizator şi a
unei parole individuale (adică pentru fiecare utilizator în parte).
 Totodată, calculatoarele trebuie să aibă un cont de Administrator, care să aibă drepturi “zero” (adică
să poată instala programe, să poată modifica setările sistemului etc.), şi conturi pentru restul
utilizatorilor, dar cu drepturi restrânse (să nu poată instala programe, de exemplu). În felul acesta se
păstrează un control asupra programelor care se instalează pe unitatea respectivă.
 În cazul în care se foloseşte un program pentru poştă electronică (e-mail), atunci se recomandă
verificarea periodică a programului anti-virus ca să aibă activată setarea de verificare a mesajelor
primite şi transmise.
 Tot legat de poşta electronică, este recomandat să nu deschideţi documente pe care le primiţi şi care
au denumiri ciudate sau de la persoane pe care nu le cunoaşteţi.
 Datele persoanele (CNP-uri, seria şi numărul buletinului, conturi bancare, parole şi coduri de acces)
nu se păstrează pe calculator fiindcă ele pot fi furate de programe specializate sau de persoane
răuvoitoare.
 De asemenea, a nu se transmite altor persoane numele de utilizator şi parola de la calculatorul pe
care îl folosiţi, parole şi alte date de acces pentru programele sau site-urile pe care le folosiţi.  Este
recomandat să vă schimbaţi parolele cel puţin o dată la doi ani şi să nu folosiţi în formarea unei parole
date relevante pentru dumneavoastră (de exemplu, data de naştere sau CNP-ul), numele unor
persoane apropiate sau cuvinte din dicţionar. Specialiştii IT recomandă ca parolele să conţină atât litere
şi cifre, cât şi simboluri speciale (de exemplu, #, @, $, -) şi să aibă în componenţă mai mult de 7
caractere.

Capitolul 2
2.1. Predarea statică vs. predarea dinamică

Aşa cum spuneam în prefaţă, rolul acestui manual nu este să explice “metode moderne de predare”, o
etichetă mult prea des folosită dar total lipsită de consistenţă. Dimpotrivă, scopul principal este acela de a
lega procesele de predare/învăţare, dar şi de evaluare, de tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor.
Din perspectiva predării, orice resursă disponibilă în format electronic poate fi utilizată cu success
la clasă. Este necesar doar să vă lăsaţi imaginaţia să funcţioneze cât mai mult astfel încât să vă formaţi
deprinderea de a găsi metode de predare/învăţare care să îmbine noile tehnologii cu informaţiile şi
competenţele din cursuri, cât mai variate şi cât mai eficiente.
 Conferinţă radiofonică cu Jacques Bouveresse (Collège de France), “Dans le labyrinthe: nécessité, contigence et liberté chez
Leibnitz”
http://www.franceculture.com/emission-l-eloge-du-savoir-dans-le-labyrinthe-necessite-contingence-et-liberte-chez-leibnitz
suite--3

În România anului 2009 se poate constata foarte uşor că există o reticenţă faţă de regândirea
procesului de predare-învăţare astfel încât tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor să fie parte din
acest proces şi nu doar simple instrumente de lucru. Din acest motiv, majoritatea profesorilor din
învăţământul preuniversitar care folosesc în acest fel TIC apelează în cele mai multe cazuri la
prezentări în PowerPoint şi într-o măsură mult mai mică la software educaţional. Însă TIC nu se reduce
doar la atât. Există o serie întreagă de tehnologii, atât software cât şi hardware (de exemplu, tablele
inteligente – smartboard – care îndeplinesc atât funcţia de video proiector, cât şi pe cea de tablă
normală, putând fi utilizate fără a mai fi nevoie să ştergeţi ceea ce aţi scris şi putând chiar să salvaţi pe
un calculator tot ceea aţi lucrat la clasă), care vin în întâmpinarea profesorului şi-l ajută să lucreze cu
elevii.
Studiile realizate în ultimii ani în diverse ţări au arătat că introducerea TIC în şcoală, la clasă şi
în afara ei, în procesele educaţionale în ansamblul lor, contribuie într-o măsură foarte mare la
îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. În primul rând, acest lucru se datorează faptului că TIC se
adaptează nevoilor de învăţare ale elevilor şi nevoilor de predare ale profesorilor. De exemplu, dacă
anumiţi elevi trebuie să înveţe limba engleză, folosind un software educaţional specializat şi o
conexiune la Internet pentru a accesa materiale audio-video, profesorul le poate forma mult mai uşor
‘urechea’ pentru acea limbă, le poate induce mult mai simplu noţiunile de gramatică. Însă pentru
aceasta, profesorul trebuie să înţeleagă că nu doar cărţile oferă cunoaştere, ci şi materialele
documentare, ştirile ori desenele animate într-o limbă străină, ca în exemplul amintit.
În al doilea rând, utilizarea TIC în procesele de predare-învăţare face ca elevii să fie mai atenţi
la ceea ce se predă, creşte receptivitatea lor precum şi interactivitatea. Dacă în sistemul clasic elevul
asculta lecţia şi era învăţat să ia notiţe, utilizând TIC în predare se formează atenţia audio-vizuală. Este
o foarte mare diferenţă între explicarea în sistemul clasic a gravitaţiei şi explicarea însoţită de un
suport video în care sunt ilustrate efectele gravitaţiei (http://www.youtube.com/watch?v=O
p8yZYxNGc&feature=related, http://www.youtube.com/watch?v=17zF_pt-Aeg). Accentul se mută pe
receptivitate şi interactivitate din partea elevului, adică de pe reţinerea de informaţii, pe reţinerea de
informaţii şi formarea de competenţe, pe utilizarea informaţiilor şi competenţelor în situaţii noi, pe
generarea de cunoştinţe şi compenţe noi. Elevul va fi mai activ în cadrul lecţiilor, punând mai multe
întrebări cu privire la fenomenele explicate.
Un alt avantaj important adus de introducerea TIC în educaţie este acela că profesorul ajunge la
fiecare elev. De exemplu, dacă în sistemul clasic, un profesor de engleză avea posibilitatea de a
conversa în limba predată doar cu maximum 10 elevi în decursul unei ore de curs, folosind un
software specializat şi calculatoare dotate cu căşti şi microfon, fiecare elev poate asculta şi răspunde la
exerciţii ca şi cum ar fi câte un profesor pentru fiecare elev în parte.
La fel de important este şi faptul că TIC facilitează
Nu doar cărţile oferă cunoaştere, ci şi procesul de învăţare încă din clasă, elevii reţinând
resursele de pe Internet, filmele mult mai uşor informaţiile noi pentru că le asociază
documentare, materialele de pe unor imagini. Nu e deloc de neglijat acest lucru
portalurile educaţionale sau puse de alţi ţinând seama de faptul că majoritatea elevilor sunt
profesori pe site-urile proprii ori pe învăţaţi în România să scrie de foarte multe ori
paginile de pe platformele de socializare, pentru a reţine ceva. De fapt, procesul care se
întâmplă este invers: elevul nu
articolele de ziar şi din reviste
specializate etc.
mai are nevoie să scrie nimic, el nu trebuie decât să fie atent, iar creierul înmagazinează informaţia de
la prima sau a doua vizualizare. În felul acesta, va fi stimulată memoria de lungă durată şi nu cea de
scurtă durată.
La toate aceste avantaje se adaugă acela că elevului i se stimulează creativitatea. Asociind
cunoştinţele dobândite în noul model educaţional cu imagini şi sunete, mintea lui va fi antrenată să
folosească acele cunoştinţe în situaţii noi, să inoveze cu ajutorul lor, să genereze noi idei.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat nici faptul că folosind TIC cât mai mult la clasă, atât elevul, cât
şi profesorul, dezvoltă abilităţi complementare cum ar fi cele de utilizare a calculatorului şi a noilor
tehnologii informaţionale, de a prezenta (în locul clasicului mod de a preda prin lectura unor notiţe ori
de a asculta dacă elevul reproduce lecţia bine), de a elabora proiecte pentru lecţii şi a colabora cu
colegii.
De fapt, ceea ce propun specialiştii în metodică şi pedagogie modernă este să se treacă de la
viziunea în care procesele de predare, învăţare, evaluare sunt concepute ca separate la aceea în care
cele trei sunt integrate într-un tot unitar, şi se adaugă lor un proces nou, şi anume cel de studiu (elevul
învaţă nu doar la şcoală, ci şi acasă, în faţa televizorului, la calculator, lecturând o revistă sau un ziar,
ascultând un post de radio on-line sau folosind un forum pentru a afla date despre o temă de interes
personal). În această paradigmă, procesul educaţional nu se mai petrece de dragul lui însuşi, ci el îşi
mută focalizarea de pe profesor şi transferul de informaţie pe elev, pe complexul de cunoştinţe şi
înţelegere, competenţe şi atitudini. Activitatea profesorului se centrează pe elev, pe ajutarea acestuia să
înveţe cum să înveţe, adică să-şi construiască singur cunoaşterea.
Acest deziderat al centrării pe elev se datorează şi exploziei informaţionale care a început în
secolul trecut. Ca atare, nu informaţia este problema, ci modul cum e structurată ea, cum ajunge un
elev să-şi structureze cunoştinţele de care are nevoie. Iar profesorul este în acest context un facilitator
al cunoaşterii.
Evaluare

Predare Învăţare Studiu

 Evaluarea nu mai este faza finală a unui proces educaţional, ci ea intervine pe tot parcursul
acestui proces cu scopul de a gestiona procesul de predare-învăţare. Prin urmare, profesorul devine
managerul procesului de predare-învăţare, el ghidează elevul înspre rezultatele aşteptate, îi oferă
repere şi îl antrenează în procesul de predare-învăţare.

voicethread
Predarea statică vs. predarea dinamică

2.3. Platformele educaţionale

În cele ce urmează prezentăm câteva tehnologii pe care le puteţi integra în procesul de

predare-învăţare. La fiecare în parte veţi găsi şi sugestii privitor la modul cum puteţi să le integraţi.
Evident, acestea sunt doar nişte exemple, iar dumneavoastră trebuie să le găsiţi pe cele mai potrivite
pentru specificul disciplinei pe care o predaţi. Rolul acestui curs nu este acela de a prezenta în detalii
anumite tehnologii, ci de a încerca să construim o imagine despre cum se pot integra tehnologiile
respective în procesele educaţionale.
Sintagma „platforme educaţionale” trimite fie la portaluri educaţionale dedicate sau site-uri cu
materiale educaţionale, fie la sisteme complexe, on-line sau off-line, care pot fi utilizate în procesele de
predare-învăţare-evaluare-comunicare. Acestea din urmă mai sunt numite şi Learning Managment
Systems (LMS) În prima categorie se încadrează atât website-uri de genul www.epathology.ro (la un
nivel superior), cât şi portaluri de genul www.didactic.ro, www.cnx.org, pe care diverse persoane,
profesori sau nu, postează materiale educaţionale. Dar pot fi incluse aici şi portaluri care nu au în
primul rând un scop educaţional: www.ecomunitate.ro (zona dedicată instruirii), website-ul revistei
„Historia” – www.historia.ro – sau pagina unui profesor de pe portalul www.academia.edu. În cea de-a
doua categorie se înscriu platforma românească de educaţie AeL (www.advancedelearning.com) şi
platforma MOODLE (www.moodle.org).

Exemplu de platformă educaţională (1) - www.epathology.ro

 Exemplu de platformă educaţională (2), Moodle - www.ctcnvk.ro

În cele ce urmează voi prezenta, rând pe rând, alte instrumente care pot fi integrate în
procesele educaţionale, într-un grad mai mare sau mai mic în funcţie de disciplina abordată, de
resursele disponibile şi cunoştinţele profesorilor. Cum anume le puteţi folosi ţine doar de imaginaţia
dumneavoastră. Tehnologiile respective vă permite orice configuraţie, atâta vreme cât le acordaţi timp
ca să le învăţaţi şi să le implementaţi. Însă odată ce veţi avea deja informaţia introdusă în aceste
instrumente, timpul acordat gestionării lor va scădea enorm în favoarea lucrului direct cu elevii, în
favoarea unei mai bune comunicări cu aceştia, în favoarea performanţei şcolare.
Pe de altă parte, trebuie să reiterez faptul că, după cum spunea Aristotel, cu o „rândunică nu se
face primăvară”. Cu alte cuvinte, utilizarea unui astfel de instrument, singular, la o singură lecţie sau la
două, trei, nu are cum să producă rezultate palpabile, ci, dimpotrivă, să stârnească tensiuni între
dumneavoastră şi elevi. În schimb, transformarea utilizării TIC în procesele de predare-învăţare
evaluare-comunicare într-o practică obişnuită va influenţa pozitiv atitudinea elevilor faţă de şcoală şi ce
se întâmplă cu parcursul lor educaţional.


Wiki
 http://mirc

http://elisaza

http://ani


 ■ Câteva exemple de utilizări ale wiki-urilor:
🗹 Cea mai mare enciclopedie liberă de pe Intern
anume Wikipedia (http://ro.wikipedia.org). În a
Wikipedia, un utilizator obişnuit poate să-şi cree
web. 🗹 Wiki-urile pot fi folosite pentru a gestion
(de la prezentarea şcolii, un scurt istoric al comu
şcoală, până la lista profesorilor, calendarul anul
clase, pe cicluri şi alfabetic, paginile profesorilor
şcoala respectivă ş.a.m.d.). În această situaţie, în
fi desemnată să scrie prezentarea acesteia, alta s
iar fiecare profesor despre el însuşi, iar cu toate
structură clară şi foarte uşor de utilizat.
În cele două exemple de mai sus, site-ul şcolii a
Aceeaşi modalitate o veţi putea folosi şi dumnea
de găzduire gratuit ci pe portalul dedicat (şi a
bazată pe cunoaştere” – www.ecomunitate.ro
site-urile şcolilor implicate în proiectul “Econom
🗹 Editarea conţinutului unui wiki nu necesită cu
cunoştinţe de bază despre editarea unui text în
pretează foarte bine şi pentru postarea de mate
cu elevii.
■ Wiki este o tehnologie web 2.0 care
utilizatori cu scopul de a dezvolta conţin
sau doar de anumiţi utilizatori, iar autor
apărute în conţinut.
VoiceThread
http://voicethread.com/#q.b315776.i1672894
 ■ VoiceThread (http://voicethread.com/) este un nou
permite unui utilizator înregistrat să partajeze imagini,
audio, să discute cu alţi utilizatori, să scrie comentarii s
VoiceThread poate fi folosit atât ca metodă complement
unor proiecte în sistem colaborativ. De asemenea, poat
permiţând utilizatorilor înregistraţi să urmărească lecţi
realizată cu ajutorul VoiceThread.

■ VoiceThread se pretează mai ales pentru realiza

prezentare sau pentru ilustrarea unor lecţii de artă,
acestea fiind disponibile elevilor şi după finalizarea o
elevilor şi răspunzând la ele. În exemplul de mai
octogonale în tabloul respectiv.
🗹 De exemplu, un profesor de religie poate fo
anumite pasaje biblice şi să insereze imagini
ajutorul funcţiei “Creion” anumite elemente pe c
🗹 Un alt exemplu pentru utilizarea acestei te
profesor de matematică doreşte să coreleze an
Pentru asta el va introduce pe site-ul www.voice
dorită şi cu formula alături, iar după aceea poat
care în fundal se aude vocea sa iar pe imagine, c
sunt relevante pentru formulă.
🗹 Elementul cel mai important al acestei tehnolo
utilizatorii portalului VoiceThread prin intermed

 Simile Timeline
 ■ Simile Timeline (http://simile.mit.edu/timeline/)
reprezentări grafice temporale pentru evenimente
software, ci funcţionează sub forma unui element al u
pagină de web doriţi. Crearea unei “linii temporale”
documentaţia disponibilă pe site-ul dezvoltatorilor of
O “linie temporală” poate conţine şi informaţii suplim
temporale create, trimiţând la site-uri externe sau la a

■ Simile Timeline poate fi o foarte bună resursă educa

sarcini de lucru colaborativ.
🗹 De exemplu, la ora de istorie puteţi introduce
web care să conţină reprezentarea grafică a tu
fost prezentate în cadrul lecţiilor. În felul acest
informaţiile cu privire la acele evenimente.
🗹 În plus, dacă elevii sunt puşi să caute inform
în enciclopedii precum Wikipedia (www.wiki
specializate (de ex., “Historia” - http://www.h
bagajul de cunoştinţe cu privire la acele evenim
🗹 Nu trebuie uitat nici faptul că folosind în
anumite abilităţi care îi vor permite pe viitor
nevoie precum şi să colaboreze şi să comunice t

 Colecţiile de RSS: bloglines.com

http://www.bloglines.com/p
 http://www.edu.ro/index.php/legaldocs?theme=rss

■ RSS (Rich Site Summary) este o tehnologie web 2.0 care permite unei persoane care
navighează pe Internet să urmărească modificările unui site în mod automat, fără a mai fi
nevoie să acceseze site-ul cu pricina. Pentru a citi un RSS aveţi nevoie de un RSS reader, care
este un program rezident pe calculatorul propriu. În acest caz, programul respectiv (care mai
poartă şi denumirea de agregator) nu poate fi consultat decât de persoana care utilizează acel
calculator. Două exemple de astfel de programe sunt FeedReader (www.feedreader.com) şi
SharpReader (www.sharpreader.com).
Însă există agregatoare de RSS care funcţionează on-line, fără a mai fi nevoie să instalaţi vreun
program pe calculatorul personal şi la care au acces un număr foarte mare de utilizatori ai
Internetului. Aceste agregatoare on-line funcţionează pe principiul colaborării între utilizatorii
înregistraţi.
Printre asemenea agregatoare on-line putem menţiona Bloglines (www.bloglines.com) şi
Weblog (www.weblog.ro).


🗹 În educaţie, agregatoarele de RS
profesorilor sau la site-urile educaţ
site care nu a suferit modificări, po
apar noi lucruri pe site-urile care
agregator va fi accesibilă şi altor pe
Ele pot fi privite şi ca un index la ca
informaţii.
Colecţiile de Bookmarking colabo
http://delicious.com/tag
■ Bookmark-urile sunt scurtături către pagini web
sunt stocate în secţiunea Bookmarks din cadrul aces
lista din browser-ul folosit pe calculatorul personal
care folosim respectivul calculator. Dar există o moda
puse la comun de mai mulţi utilizatori ai Internetulu
modalitate poate fi întâlnită pe portalul de.icio.us car
utilizatori din toată lumea, sortate după tag, adică d
pentru fiecare bookmark. Atunci când sunt mai mu
sunt afişate într-o listă comună, exact ca în exemplul d
🗹 Acest sistem de bookmarking colaborativ
facilitează accesul mai multor utilizatori (de e
an şcolar) la resursele identificate fie de ei înş
profesorul de la o anumită disciplină).
🗹 Acest sistem colaborativ poate fi utilizat nu
De exemplu, profesorii dintr-o anumită şcoală
identifica resurse on-line care se pretează la o
să spunem, să selecteze pagini web cu mater
materiale de pedagogie şi metodică.
Ce trebuie să faceţi:
✔ să vă creaţi un cont,
✔ să adunaţi link-urile preferate
✔ să organizaţi pe categorii link-urile prefera
preferate ale altor utilizatori din lume
✔ să vă puteţi abona la liste de discuţii


Colecţiile de prezentări: Slideshare

 http://www.slideshare.net/greta_negru/calculatorul-1

■ Slideshare (www.slideshare.com) este un portal care conţine prezentări de tip Microsof

PowerPoint şi OpenOffice Impress de la utilizatori din lumea întreagă. Acest portal poate f
folosit atât pentru a găsi idei pentru prezentări sau pur şi simplu pentru a învăţa cât mai bin
cum se fac prezentările de efect, cât şi la clasă, pentru a-i motiva pe elevi să genereze ei înşiş
prezentări pe care să le salveze pe acest portal. Pe lângă prezentare, site-ul oferă ş
posibilitatea de a introduce comentarii la prezentare sau note la fiecare slide în parte (pagin
de prezentare).

🗹 Prezentările au devenit un loc comun în educaţie, iar foarte mulţi profesori au începu
să le folosească din ce în ce mai des la clasă. Un profesor de limba română, de exemplu
poate apela la această modalitate de comunicare pentru a aduce mai aproape de ele
romanele şi nuvele din programa şcolară cu ajutorul imaginilor şi fragmentelor audio
video din filme şi/sau piese de teatru.
Dar şi elevul trebuie să se deprindă cu astfel de prezentări deoarece este un mijloc d
comunicare facil, care îi dezvoltă abilităţile de prezentare în public. Ca atare, la ora d
limba română, profesorul poate delega câtorva elevi realizarea unei prezentări despr
romanul “Ion” al lui Liviu Rebreanu pe care să o posteze pe acest portal, iar toţi ceilalţ
elevi să o comenteze în acelaşi loc.
🗹 Portalul respectiv poate fi folosit de profesori şi pentru a disemina informaţii legate
de cursuri de genul celui de faţă.
🗹 De asemenea, profesorii pot introduce prezentările lor de la clasă pe acest porta
urmând ca în blogul personal să pună doar un link către fişierul respectiv. De regulă
acest lucru se întâmplă fiindcă site-ul care găzduieşte blogul nu oferă şi spaţiu de stocar
pentru fişiere.

Colecţiile de imagini: Flickr

http://www.flickr.com/groups/13508291@N00/
 ■ Flickr este cea mai mare resursă de imagini din lu
utilizatorii înregistraţi pot afişa imagini surprinse
comentarii la imaginile respective, iar mai nou pot adău

🗹 Flickr poate fi utilizat în educaţie pentru a

imaginilor. De exemplu, profesorul de arte plas
mini-galerie virtuală cu lucrări artistice care înf
însoţită de o scurtă descriere a respectivei lucr
din ce curent face parte, ce anume subliniază
aceeaşi temă etc.
Profesorul de istorie poate să dea drept sarci
galerie a tuturor domnitorilor români, iar la fiec
câteva date despre viaţa şi înfăptuirile resp
profesor poate să dea ca temă realizarea unei
ţărilor române, din nou, având în comentariu
istorie indică faptul ca această galerie să conţin
s-a dat o bătălie sau alta, iar elevii având sar
respective.

 RESURSE UTILE

Wikieducator – http://www.wikieducator.org/Main
dezvoltarea de proiecte colaborative în domeniul edu
Wikispaces – http://www.wikispaces.com/ – o alter
wiki-urilor. --
VoiceThread – http://voicethread.com/ – o tehnolog
de a comenta împreună cu alţi utilizatori pe marginea
Simile Timeline – http://simile.mit.edu/timeline/
CiteULike – http://citeulike.org/ – un portal de book
articole academice.
--
AGREGATOARE PENTRU RSS
FeedReader – http://www.feedreader.com/ – agrega
SharpReader – http://www.sharpreader.com/ – agre
Bloglines – http://www.bloglines.com/ – agregator o
colaborativ Weblog – http://www.weblog.ro/ – agreg
colaborativ --
PORTAL PREZENTĂRI
Slideshare – http://www.slideshare.com/ - un porta
 formă de fişiere PowerPoint sau OpenOffice Impress
--
PORTALURI PENTRU IMAGINI ŞI FIŞIERE VIDEO
Flickr – http://www.flickr.com/ – o foarte bună resursă de imagini.
YouTube – http://www.youtube.com/ – cel mai cunoscut portal care găzduieşte fişiere audio
video.
--
PORTALURI PENTRU LUCRU COLABORATIV
Scribd – http://www.scribd.com/ – un portal unde poţi publica şi discuta documente proprii.
ZohoWriter - http://writer.zoho.com/ – un portal care permite crearea de documente,
editarea lor în regim colaborativ, partajarea documentelor fără a mai fi nevoie să trimiteţi
documente ataşate mesajelor de poştă electronică, să importaţi aproape orice tip de
document.

2.4. Dinamizarea predării cu ajutorul

materialelor în format electronic

Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor nu sunt menite să ia locul profesorului, ci să-l ajute

pe acesta în noul său rol. Problema e cum poate să facă acest lucru. În cele ce urmează vom oferi trei
exemple prin care un profesor poate dinamiza procesul de predare-învăţare.

EXEMPLUL 1
Profesorul de istorie trebuie să predea la clasa a V-a lecţia despre moştenirea culturală a
Orientul antic, iar conform programei trebuie să-i familiarizeze pe elevi cu concepte precum cultură,
scriere, papirus, arhitectură, piramidă, templu, sculptură. În stilul tradiţional, profesorul venea la clasă şi
le expunea elevilor “povestea” piramidelor, iar aceştia ar fi scris după dictare ori după ceea ce
profesorul ar fi scris la tablă. Integrând TIC în procesul de predare-învăţare, toată lecţia se schimbă,
devenind mai atractivă atât pentru elevi cât şi pentru profesor.
În noua variantă, profesorul va lucra cu elevii mult mai aproape fiindcă după o scurtă
prezentare a ceea ce urmează să înveţe în lecţia respectivă, acesta îi va coopta la fiecare pas în a explora
lumea Egiptului antic prin intermediul instrumentelor TIC şi nu doar că le va capta atenţia, ci îi va ajuta
ca învăţarea elementelor să se facă chiar în clasă.
Aşadar, profesorul de istorie şi-a stabilit următoarele activităţi pentru cele 45 de minute pe care
le are la dispoziţie pentru lecţie:
(1) În primul rând, folosindu-se de o prezentare realizată într-un program de genul OpenOffice
Impress sau Microsoft PowerPoint, el va expune pe parcursul orei elementele pe
care elevii trebuie să le înţeleagă şi să le reţină din lecţie. Prezentarea respectivă
conţine imagini, hărţi şi desene pe care profesorul le comentează.
 http://www.ancientegypt.co.uk/menu.html
(© 1999, The Trustees of the British Museum)
(2) La anumite momente, profesorul foloseşte scurte filmuleţe sau serii de imagini pentru a-i
introduce şi mai mult pe elevi în elementele care compun lecţia. De exemplu,
atunci când ajunge să le explice elevilor despre papirus şi hieroglife, profesorul
accesează un film de pe Internet în care este explicat procesul de fabricaţie al
papirusului.

http://www.youtube.com/watch?v=_FNtqAkzpuU&NR=1

La fel procedează şi în cazul piramidelor, de data aceasta explicându-le elevilor cum

au ridicat faraonii imensele morminte.
 http://www.youtube.com/watch?v=nxP46jWYglI&feature=related

Pentru a-i introduce şi mai mult în istoria piramidelor, profesorul le cere elevilor să
acceseze Google Earth (care fusese deschis în prealabil pe calculatorul din clasă) şi
să navigheze în jurul piramidelor care se pot vedea şi tridimensional.

© Google Earth, http://earth.google.com/

La fel procedează şi cu celelalte concepte pe care elevii trebuie să şi le însuşească în
urma lecţiei.
(3) Pentru a nu-i lăsa doar cu aceste informaţii primite în clasă, profesorul le cere elevilor să
pregătească pentru fiecare concept cheie o scurtă descriere. Pentru această temă,
profesorul le indică să folosească versiunea românească a Wikipedia şi alte câteva
site-uri tematice.
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Piramid%C4%83_din_Giza

Elevii trebuie să fie angrenaţi în pregătirea lecţiilor la clasă prin jocuri, prin activităţi de
culegere de informaţii de pe Internet sau din alte surse (TV, ziare şi reviste, enciclopedii etc.). Toate
acestea contribuie la cunoaştere, nu doar manualele şi publicaţiile de specialitate.

EXEMPLUL 2
Profesoara de limba franceză de la clasa a V-a trebuie să le predea elevilor lecţia despre
substantiv în limba respectivă. În modelul educaţional clasic, ea s-ar fi folosit de tablă pentru a scrie
câteva substantive şi pentru a explica diferenţa dintre un substantiv la singular şi unul la plural. Poate
că, pentru a introduce cât mai multe elemente de vocabular, ea s-ar fi folosit de câteva pagini
fotocopiate din anumite cărţi de învăţat limba franceză în care imaginilor unor obiecte le sunt asociate
substantivele corespondente în franceză. Iar apoi ar fi exersat cu elevii, în cor, pronunţia fiecărui
substantiv. De asemenea, ea ar fi putut apela şi la un casetofon care să redea pronunţia unui nativ. Dar
totul s-ar opri aici, iar elevii ar pleca plictisiţi şi fără să fi învăţat ceva la lecţia de franceză.
Noul model de predare-învăţare se axează mult mai mult pe cum învaţă o persoană o limbă
străină. Predarea unei limbi străine nu poate să se desfăşoare la fel cu predarea matematicii, de
exemplu. Ca atare, profesoara îşi regândeşte strategia de predare folosindu-se mai mult de tehnologiile
informaţiei şi comunicaţiilor. Ea face acest lucru după cum urmează:
(1) În primul rând, în loc de a folosi tabla şi creta, profesoara de franceză va apela şi ea la o
prezentare cu ajutorul calculatorului şi unui video-proiector. În felul acesta, ea nu se va
preocupa cu scrisul la tablă, ci cu explicarea pas cu pas a lucrurilor noi pe care elevul
trebuie să le înţeleagă şi să le reţină.
(2) De îndată ce a terminat de prezentat partea teoretică, care nu a durat mai mult de 15
minute, profesoara s-a concentrat pe lucrul elevilor direct cu substantivele limbii franceze.
Iar pentru asta ea se foloseşte de resurse găsite pe Internet: texte în franceză fie de pe site
urile unor reviste pentru tineri din Franţa, fie de pe site-urile ziarelor franceze, fie de pe
site-urile pentru învăţarea limbii franceze (de ex., http://www.bonjourdefrance.com/,
http://lexiquefle.free.fr/, http://www.tv5.org/TV5Site/enseigner-apprendre
francais/accueil_enseigner.php).
Mai întâi, ea le explică care sunt părţile corpului folosind un site interactiv, unde fiecare elev
poate să indice cu mouse-ul calculatorului o anumite parte a corpului şi să vadă cuvântul care
există pentru ea.
 http://lexiquefle.free.fr/vocab.swf

După ce elevii au exersat circa 10 minute în felul acesta, profesoara apelează din nou la
Internet pentru a îi obişnui pe elevi cu limba franceză vorbită şi nu doar scrisă. Pentru asta
fiecare elev va accesa pe calculatorul din faţa sa o pagină web unde există un fişier audio şi
textul corespunzător. Elevii au căştile pe urechi şi pot să asculte în linişte accentul nativului şi să
meargă cu cursorul pe anumite cuvinte pentru a testa dacă au identificat corect substantivele
din textul lecturat.
 http://www.bonjourdefrance.com/n8/a11.htm
(3) Mergând mai departe, profesoara de franceză accesează un alt site unde elevii pot urmări
un scurt desen animat în care personajului central i se explică părţile corpului şi cum
circulă sângele. Astfel, elevii nu doar îşi întăresc în memorie cuvintele nou învăţate şi simt
limba franceză, ci ei învaţă câteva lucruri şi despre propriul lor corp, şi anume din ce este
format sângele şi cum circulă el prin organism.

http://www.tv5.org/TV5Site/tivi5/video.php

(4) La final, profesoara revine la prezentarea ei şi verifică în circa 10 minute dacă elevii au
reţinut cuvintele noi şi cum se formează singularul şi pluralul substantivelor în limba
franceză. De data aceasta, ea va avea surpriza plăcută să vadă că elevii au reţinut mai mult
decât dacă aceştia ar fi citit de pe tablă un şir de cuvinte.
EXEMPLUL 3
La ora de chimie, profesorul nu are la dispoziţie un laborator în care să le arate direct anumite
reacţii chimice. Ca atare, până acum el s-a rezumat la a preda chimia doar cu ajutorul tablei. Ca urmare,
elevii erau obligaţi să citească acasă ceea ce şi-au notat pe caiete în timpul orei şi să încerce singuri să
înţeleagă procesele chimice după acele notiţe. Evident, majoritatea elevilor nu reţineau nimic din clasă,
tot procesul de învăţare producându-se exclusiv acasă. Din acest motiv, şi rezultatele elevilor erau mai
slabe decât cele ale unor elevi care mergeau în laboratorul de chimie şi vedeau “pe viu” reacţia dintre o
bază şi un acid. Profesorul a decis că este nevoie de o schimbare şi a trecut toate lecţiile sale pe un blog
personal . Unele lecţii le-a făcut sub formă de prezentări, pe altele le-a transformat în fişiere PDF. În
felul acesta, elevii nu mai sunt nevoiţi să se concentreze pe luarea de notiţe ci pe ceea ce le explică
profesorul.

http://www.oonicescu.ro/LECTII/CHIMIE/CHIMIE%209.pdf

http://www.didactic.ro/files/5/oxizi.ppt

Procedând astfel, profesorul de chimie a câştigat timp pentru implicarea elevilor în

desfăşurarea lecţiilor. Pentru asta el schimbă modul de organizare, dându-le sarcina elevilor să
lectureze şi să înţeleagă materialul pentru lecţie înainte ca aceasta să se desfăşoare. Iar la oră,
profesorul se axează pe aprofundarea anumitor aspecte, pe explicarea neînţelegerilor, pe ilustrarea
proceselor chimice.
 Pentru a ilustra reacţiile dintre anumite baze şi anumiţi acizi, profesorul de chimie se foloseşte
de câteva filme scurte de pe Internet:

http://www.youtube.com/watch?v=ya6YX_tLNJQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=diRETKFVh4o&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=VBReOjo3ri8&feature=related
 http://www.youtube.com/watch?v=zbmLMm2Mpa8&feature=related
despre reacţia dintre oxizi şi acizi din notele
profesorului, fiecare elev va avea ocazia să-şi
Utilizarea TIC în predare nu exclude
testeze acele cunoştinţe cu ajutorul unor
testarea elevilor prin lucrări scrise,
exerciţii pregătite în prealabil de profesor.
exerciţii la tablă etc. Tehnologiile Exerciţiile nu le vor mai părea străine, ci vor şti
informaţiei şi comunicaţiei facilitează că unele reacţii sunt efervescente, chiar cu
procesul de învăţare, dar nu suplineşte degajarea unor vapori toxici ori cu producerea
învăţarea şi testarea. unei lumini puternice.
După ce deja au cunoştinţele de bază
Folosind un blog şi nu o pagină simplă de web, profesorul poate primi comentarii şi întrebări
de la elevii săi chiar prin intermediului blogului, la lecţia respectivă. Iar profesorul le poate răspunde
tot sub forma unui comentariu la acea lecţiei. Această comunicare vine să suplinească prezenţa
profesorului la oră şi a notelor de curs postate de către acesta pe blog, în afara orelor de curs obişnuite.
În felul acesta se realizează o învăţare asincronă, cu alte cuvinte care nu depinde de răspunsurile
imediate din partea profesorului, aşa cum se întâmplă în cadrul unei ore de curs.
Avantajul materialelor de curs şi lecţiilor în format electronic este acela că elevul poate avea
acces la ele nu doar în timpul orei, când profesorul explică, ci şi după, pentru a relua anumite aspecte.
În felul acesta, predarea se prelungeşte şi în afara orele de curs. Din acest motiv, profesorul poate alege
să insereze în material diverse sarcini pentru a fi îndeplinite de elevi acasă.

TIC şi curriculum
Dacă am vorbit despre procesul de predare-învăţare, inevitabil trebuie să aducem în discuţie şi
partea de curriculum. Iar aşa cum era de aşteptat, vom scoate în evidenţă modul cum TIC poate ajuta la
structurarea curricumului unei discipline.
În primul rând, trebuie menţionat pe ideea transferului de cunoaştere la
faptul că şcoala românească a fost învăţarea bazată pe rezolvarea de
dintotdeauna axată pe transmiterea de probleme, la învăţarea prin experimente,
cunoştinţe de la profesor către elev. Din acest
la formarea de competenţe.
Trebuie să trecem de la o educaţie bazată
motiv, la nivel macro, abordarea s-a dovedit deficitară fiindcă domeniul educaţional nu a ţinut pasul
niciodată cu nivelul de dezvoltare socio-economică. Ca atare, de foarte multe ori s-a spus că lucrurile
pe care le învaţă elevul la şcoală nu-l ajută cu nimic în viaţa de zi cu zi. Cu toate acestea, afirmaţia
respectivă nu ar trebui înţeleasă ca şi cum ar fi transmis ideea că elevii nu trebuie să înveţe şi lucruri
care, deşi în aparenţă nu au nimic de-a face cu lumea reală, ele sunt vitale pentru o bună formare
intelectuală a elevului.
Însă situaţia de până acum nu mai poate să reprezinte un vector de dezvoltare a comunităţii şi
se impune o schimbare. Această schimbare implică trecerea de la viziunea clasică, a educaţiei ca proces
de transfer de cunoştinţe, la o viziune modernă, în care accentul cade asupra capacităţii elevilor de a
folosi cunoştinţele în situaţii reale, de a învăţa prin experimente şi proiecte. Iar asta presupune mai
degrabă vizarea competenţelor decât simplul cumul de cunoştinţe pe care elevul trebuie să le
dobândească.
Această trecere poate fi pusă în practică doar dacă se ţine seama de ceea ce acest modul scoate
în evidenţă, şi anume rolul pe care tehnologia este nevoie să-l joace în educaţie. Revenind la curriculum,
el este documentul principal pentru orice proces educaţional instituţional. Însă el nu conţine decât
elementele esenţiale care normează modul cum trebuie să arate procesul educativ pentru o anumită
disciplină. În acest condiţii, profesorul are sarcina ca pe marginea curricumului să construiască planuri
de lecţie pentru fiecare oră pe care o ţine în parte. Aceste planuri de lecţie, ca şi curricumul, de altfel, nu
trebuie să fie rezervate doar profesorului. Ele trebuie să constituie un punct de reper şi pentru elev.
Dacă dorim orientarea educaţiei către elev, atunci aceasta trebuie să-l implice. Şi cum să-l implice, dacă
el nu are acces la programarea lecţiilor dintr-un semestru?
Publicând on-line curricumul unei discipline, cu planul de lecţii aferent, îmbogăţit cu trimiteri
bibliografice şi la resurse on-line sau nu, se asigură de fapt elevului accesul la conţinutul educaţional pe
care el trebuie să-l asimileze.

http://www.liceulovidius.ro/chimie/html/anorganica.html
Totodată, aceste informaţii publicate on-line pot ajuta cadrele didactice să discute cu alţi colegi
pe marginea lor şi să le îmbogăţească şi să le îmbunătăţească.
Un profesor ar putea să aleagă, ca pe pagina personală sau pe blogul personal, să afişeze
curriculumul de la disciplina sa, dar şi materiale suplimentare, scurte rezumate ale lecţiilor şi exerciţii
diferenţiate pe grade de dificultate pentru fiecare elev din clasă, sau link-uri către asemenea resurse.
Inclusiv notele elevilor săi la evaluări le poate include tot alături de curriculum, într-o secţiune
specială.

Mergând mai departe, un element major pe care orice curriculum trebuie să-l prevadă este
metodologia pe care profesorul o adoptă. Din acest punct de vedere, pe linia a ceea ce spuneam despre
schimbarea de paradigmă, este importantă introducerea modelului pedagogic bazat pe proiect.
Predarea prin proiecte este o metodă activă de predare şi are ca scop sprijinirea cadrelor didactice în
promovarea învăţării centrate pe elev, prin integrarea tehnologiei şi prin abordări bazate pe proiecte
particulare şi cu un grad foarte ridicat de aplicabilitate.
“Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev. Acest tip de
învăţare dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu prin sarcini de lucru extensive,
care promovează investigaţia şi demonstraţiile autentice ale învăţării prin rezultate şi
performanţe. Educaţia prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie ale
curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă (obiective de referinţă şi
competenţe specifice), capacităţile cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din
viaţa reală.” (http://educate.intel.com/ro/ProjectDesign/Design/)

Acest model pedagogic facilitează nu doar procesul de predare-învăţare, ci şi evaluarea elevilor,

orientând elevii către rezultat.
Pe de altă parte, prin faptul că procesul educaţional e gândit în funcţie de un proiect, ei învaţă şi
cum să-şi gestioneze proiectul, timpul alocat diverselor activităţi, rezultatele intermediare etc. De
exemplu, la disciplina literatură română, la anumite lecţii, elevii pot avea de realizat un proiect care să
presupună analizarea unei nuvele şi să extragă tipologiile personajelor, urmând ca pe parcursul mai
multor săptămâni şi a mai multor lecturi suplimentare, aceştia să compare personaje la alegere din
lecturi diferite. Pentru fiecare etapă, ei trebuie să realizeze o scurtă prezentare a ceea ce li s-a cerut să
facă. La final, ei trebuie să producă o compunere de trei pagini în care să facă un rezumat a ceea ce a
realizat pe parcursul proiectului.
Evaluarea proiectului (pe bază de procentaj) în exemplu nostru va ţine seama nu doar de
rezultatul final, ci inclusiv de modul cum s-a desfăşurat proiectul. În felul acesta, elevii vor înţelege că
pentru a obţine un anumit rezultat, trebuie să ştie cum să se auto-gestioneze, să-şi planifice studiul şi
activităţile practice, şi mai ales să-şi respecte planul.

Cunoaşterea colaborativă prin intermediul TIC

Cunoaşterea colaborativă reprezintă acea modalitate de a genera cunoştinţe atât în cazul unui
elev, cât şi în cazul unui profesor, prin coordonarea unor activităţi comune în cadrul unui grup. Să luăm
drept exemplu o oră de geografie în care elevii pot să lucreze pe echipe, sarcina comună fiind să
identifice cât mai multe capitale din anumite regiuni fără a folosi harta. Elevii respectivi vor discuta
între ei şi vor suplini unii celorlalţi informaţiile lipsă.
Soluţiile TIC, în genere, facilitează foarte mult colaborarea dintre elevi. Aceştia pot folosi
Internetul pentru a găsi informaţii şi pentru a realiza anumite sarcini, cum ar fi să creeze o pagină de
prezentare a unui eveniment istoric împreună.
Dacă în cazul identificării capitalelor ţărilor din Europa elevii se pot descurca şi direct, fără să
apeleze la Internet sau la un atlas, nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când au de realizat un proiect
comun mai complex. Ei vor fi nevoiţi să se folosească de diverse tehnologii pentru a-şi îndeplini
sarcina.
Cunoaşterea colaborativă trebuie încurajată prin utilizarea cât mai multor sarcini care
presupun rezolvarea unor probleme de către grupuri de elevi. Iar astfel de sarcini nu se pretează doar
la anumite materii, ci toate disciplinele pot beneficia de pe urma cunoaşterii colaborative.
le ceară să acceseze un cont personal de
Să ne imaginăm următorul exemplu:
profesoara de franceză, după ce elevii au
Profesorii trebuie să încurajeze elevii să
finalizat de folosit primul instrument participe mai mult la ore. Cu cât elevul
amintit în secţiunea anterioară, poate să este mai activ, cu atât el învaţă mai
utilizeze un joc prin care să-i determine pe multe lucruri. Iar participarea lui îi
elevi să colaboreze unii cu alţii. Şi anume, să creşte şi nivelul de atenţie acordat şcolii.

instant messaging sau chat şi să-şi pună întrebări reciproc de genul “Cum se spune la ...?”, iar cine
răspunde corect să primească un punct – iar dacă nimeni nu răspunde corect, punctul să-i fie atribuit
celui care pune întrebarea. În acest caz, profesoara va acţiona doar ca arbitru – să stabilească cine are
dreptate atunci când apare o dispută cu privire la corectitudinea unui răspuns. În felul acesta, elevii
sunt determinaţi să-şi dorească să ştie cât mai multe cuvinte pe care colegii lor să nu ştie. De fapt, ceea
ce face profesoara este să le stimuleze pe de o parte dorinţa de a învăţa limba franceză cât mai bine, pe
de altă parte să folosească TIC în comunicarea lor.

Să ne amintim şi exemplul profesorului de istorie. Acesta, pentru a-i atrage înspre domeniul
istoriei, îi împarte în grupuri de câte trei persoane şi îi pune să caute pe Internet informaţii despre
anumite lucruri. Pe unii îi desemnează să caute între ce perioade au domnit diverşii faraoni, pe alţii să
găsească imagini cu piramidele şi alte temple egiptene şi să-şi noteze perioadele în care se crede că ele
au fost construite, pe alţii să identifice în ce perioade au trăit anumiţi gânditori greci (de exemplu,
Homer, Socrate, Pericles, Aristotel...) etc. Pentru a nu uita de unde au luat informaţiile, profesorul îi
învaţă să folosească un sistem de bookmarking colaborativ (de exemplu, http://del.icio.us/) şi să-şi
salveze link-urile către paginile sursă. După aceasta, profesorul crează împreună cu ei pe site-ul şcolii o
linie temporală cu toate acele date. În felul acesta, elevii se vor raporta mult mai uşor la momentele
istorice despre care află la ora de istorie. În plus, ei se deprind cu căutare de informaţii pe Internet
pentru orice problemă ar avea de rezolvat.
O altă metodă de lucru colaborativ
Elevii trebuie să fie deprinşi să scrie, implică apelul la un blog pe care profesorul
adică să comunice nu doar verbal, ci şi în să posteze informaţii cu privire la conţinutul
scris, prin poştă electronică ori cu lecţiilor şi cu secţiuni pe care elevii să le
ajutorul blogului, prin programele de completeze postând la rândul lor comentarii
la fiecare lecţie în parte. Şi de această dată,
mesagerie sau chat. Astfel li se
profesorul îi împarte pe grupe şi atribuie
stimulează şi creativitatea, iar, mai fiecărui grup câte două componente din
târziu, vor fi capabili să scrie o cerere secţiunile dedicate lor. De data aceasta însă,
către directorul unei instituţii ori să profesorul le cere să comunice între ei prin
formuleze argumente într-o contestaţie intermediul poştei electronice şi să caute
fără a urma un model deja instituit.
răspunsurile cele mai bune. Cum întrebările nu sunt tocmai uşoare, elevii sunt nevoiţi să caute pe
Internet informaţii suplimentare despre subiectele din întrebări şi apoi fiecare dintre cei trei membrii
ai unei grupe să formuleze un răspuns coerent. La final, cele trei răspunsuri trebuie să fie editate într
un editor de texte astfel încât să nu depăşească 300 de cuvinte şi să fie scrise cu diacritice. După ce
documentul a fost creat, elevii trebuie să-l încarce pe un site de partajare de documente şi să-l invite pe
profesor să evalueze răspunsurile. După această etapă, profesorul afişează rezultatele tot pe blogul
personal.

website
Integrarea instrumentelor TIC în predare-învăţare-evaluare şi comunicare

2.5. Animaţiile, jocurile şi

materialele interactive în predare

Diverse sondaje arată că există o percepţie aproape general valabilă atât în cazul multor
profesori, cât şi în rândurile elevilor, potrivit căreia după ore se termină cu “şcoala”. Ca atare, respectivii
profesori nu mai simt nici o motivaţie de a lucra cu elevii după program şi nici elevii să mai studieze
suplimentar, considerând suficiente cele 6 ore de la şcoală.
Numai că procesul de studiu nu se limitează la cele 6 ore de la şcoală. Elevii nu învaţă doar la
şcoală şi în bibliotecă, în cadrul instituţionalizat, ci şi atunci când stau şi navighează pe Internet, citesc
o ştire de pe un site, folosesc un program de calculator pentru a crea-modifica o imagine, când discută
cu colegii pe forumuri, când vizitează magazine virtuale, ascultă muzică on-line sau urmăresc un film
documentar pe www.youtube.com sau site-ul NASA, www.nasa.gov. Dar acelaşi lucru se petrece şi cu
profesorii: aceştia învaţă lucruri noi dacă accesează diverse pagini de pe Internet, dacă participă
personal la conţinutul unora. Aşadar, elevii şi profesorii învaţă şi în afara contextului şcolii.
Unele studii au relevat faptul că un tânăr american de 18 ani a petrecut până la vârsta
respectivă doar 9% din timpul lor la şcoală. Prin comparaţie, învăţarea informală, prin multiplele
activităţi extracurriculare care se desfăşoară în şcolile americane, ocupă mult mai mult timp din
educaţia unui tânăr.
Din această perspectivă, colaborarea cu elevul trebuie să se dezvolte şi în afara orele de la
clasă astfel încât să includă activităţi care să susţină procesul de predare-învăţare. De exemplu,
implicând elevii în activităţi de genul cercurilor literare, atelierelor de informatică etc., aceştia pot fi
impulsionaţi să studieze mai mult, să fie mai atraşi de şcoală, în ciuda oricăror dificultăţi.
Un alt exemplu, mult mai elocvent, este cel al colaborării dintre doi profesori din aceeaşi şcoală:
un profesor de geografie şi unul de limba engleză. Aceştia, dorind să-şi ajute elevii să înveţe mai bine
atât temele de la disciplina geografie, cât şi limba engleză, stabilesc să realizeze la aceeaşi clasă un
program educaţional bazat pe tehnologiile informaţiei şi comunicării care să completeze curriculum.
Respectivul program presupune ca elevii să realizeze un glosar on-line român-englez al tuturor
conceptelor învăţate la geografie, iar fiecare elev să posteze pentru câte o ţară a Uniunii Europene o
descriere vizuală care să conţină imagini cu lucrurile care sunt specifice ţării respective şi cu
denumirea în limba română şi în limba engleză. De exemplu, pentru România, unul dintre elevi caută
pe Internet imagini cu Sfinxul, Babele, mămăliga, Delta Dunării şi câteva animale de acolo (pelicani,
egrete etc.), iar pentru fiecare imagine alături numele românesc şi cel în engleză: Sfinxul / Sphinx,
Delta Dunării / The Danube Delta, Babele / The Old Ladies, pelican / pelican, egretă / egret ş.a.m.d.
Atât glosarul cât şi descrierea vizuală a specificului ţărilor Uniunii Europene sunt postate pe un
site gratuit făcut în întregime de elevi şi cei doi profesori.
Prin intermediul acestui program, elevii nu doar că încep să facă progrese în ceea ce priveşte
cele două discipline, dar informaţiile pe care ei le reţin sunt de lungă durată şi îi ajută să-şi formeze un
bagaj intelectual cât mai bogat. Pe de altă parte, folosindu-se de Internet pentru a căuta ceea ce este
specific anumitor ţări, ei află lucruri noi despre acele state şi regiunile în care se află. Iar, nu în ultimul
rând, ei colaborează cu ajutorul TIC la un proiect comun, şi astfel învaţă spiritul de echipă.
Aceeaşi profesori, văzând că rezultatele elevilor sunt mult mai bune dacă integrează materiile
în acest fel, se gândesc să organizeze un concurs între mai multe şcoli generale din judeţul în care
lucrează. În acest fel, ei speră să stimuleze şi mai mult proprii elevi dar şi pe cei din alte şcoli.
Pentru asta, ei realizează un site unde postează condiţiile în care pot participa clasele de elevi şi
profesorii lor şi deschid un cont de e-mail pentru a gestiona corespondenţa cu cei care se înscriu la
concurs.
De data aceasta, proiectul presupune ca elevii să găsească elementele specifice pentru ţări din
toată lumea şi să le redea în română şi engleză, iar fiecare elev să compună câte o scurtă descriere
pentru o ţară (maximum o pagină), pe care apoi să o traducă în engleză.
Acest exemplu arată că se pot învăţa lucruri şi dacă se iese din cadrul instituţionalizat. De fapt,
dacă nu s-ar produce această ieşire, dacă elevii nu ar fi învăţaţi că există un univers foarte bogat în jurul
lor pe care trebuie să-l exploreze, ei ar rămâne la concepţia limitativă de care aminteam la începutul
acestei secţiuni.
Dar ca acest declic să se petreacă, profesorii trebuie să înţeleagă că există şi alte medii de
învăţare care nu sunt instituţionale şi au rezultate la fel de bune dacă nu chiar mai bune decât în cazul
şcolii. Biblioteca este un astfel de mediu, foarte important pentru studiu.
Biblioteca şcolii
 De regulă, se spune că biblioteca este pentru exerciţiu personal de studiu, care implică doar doi
factori: elevul (sau profesorul) şi cartea. Însă noile tehnologii au extins această viziune deoarece lumea
Internetului oferă posibilitatea cititorilor de a comenta pe marginea aceloraşi lecturi, chiar în locul
unde regăsesc resursele de care sunt interesaţi.

http://www.proquestk12.com/productinfo/pq_learning_lit.shtml
Dintr-un alt punct de vedere, bibliotecile şcolare româneşti suferă de ceva vreme de o acută
lipsă de resurse. De aceea, utilizarea Internetului şi altor tehnologii TIC este esenţială pentru o mai
bună educaţie a tinerilor şi o mai bună pregătire a cadrelor didactice.
Prioritatea bibliotecilor şi a şcolii în ansamblul ei trebuie să fie o mai bună organizare a
resurselor prin introducerea calculatoarelor în mediul bibliotecii. În felul acesta, elevul poate găsi
aproape orice carte pe care ar dori sau trebuie să o citească, chiar dacă ea nu se găseşte fizic în
depozitul bibliotecii în care se află.
Un prim pas pe care şcoala trebuie să-l facă este să genereze un catalog electronic al resurselor
de care dispune în bibliotecă.
În al doilea rând, profesorii trebuie să se folosească din ce în ce mai mult de materialele în
format electronic, învăţându-şi proprii elevi să recurgă din ce în ce mai des la TIC pentru a-şi găsi
sursele de informaţii necesare.
De exemplu, un profesor de fizică poate să-şi impulsioneze elevii să folosească TIC pentru a
învăţa multe lucruri la disciplina pe care o predă prin simpla modificare a modului cum predă astfel
încât să includă TIC în predare, dar şi trimiţând elevii să citească materiale de pe anumite pagini web,
să vadă anumite filme educative de pe Internet.
Aşadar, rostul bibliotecii nu mai este doar acela de depozitar al cărţilor, ci de loc în care se
întâlnesc resurse dintre cele mai felurite (cărţi electronice, materiale audio-video, prezentări on-line,
resurse de imagini etc.) iar cei care-l frecventează acest pot comunica mult mai facil decât în mod
direct.
Nu trebuie uitat faptul că prin intermediul TIC, folosind catalogul electronic al cărţilor, puteţi în
continuare să vă bucuraţi de accesul direct la cărţi. Folosind acel catalog, puteţi afla dacă şcoala dintr-o
anumită zonă, apropiată sau nu de dumneavoastră, are carte de care aveţi nevoie şi puteţi să o
comandaţi tot prin Internet prin serviciul de schimb interbibliotecar.
Pe lângă banalele calculatoare, o biblioteca ar trebui să includă şi un scaner cu ajutorul căruia
să se poată extrage anumite pagini din resurse tipărite deţinute ca să fie folosite în procesul de predare
cu ajutorul noilor tehnologii.
Învăţându-i pe elevi să folosească biblioteca, mai ales biblioteca virtuală, de fapt îi învăţaţi să fie
persoane autonome, capabile să-şi creeze singure propriile planuri de studiu.
 2.6. Studiu individual şi extra-curricular
Instrument on-line şi metode de atragere a elevului

Activităţile extra-curricular nu trebuie considerate ca fiind costisitoare ori consumatoare de

timp şi energie. Un elev care învaţă mai uşor prin activităţi extra-curriculare decât prin activităţi
instituţionalizate este un elev normal, care trebuie atras înspre şcoală prin înglobarea acestor activităţi
în procesul de predare-învăţare.
De exemplu, profesorii pot apela la diverse proiecte extra-curriculare pentru a susţine
învăţarea la clasă. Un profesor de matematică poate să-şi motiveze elevii pentru a învăţa la disciplina
geometrie punându-i să construiască în afara orelor diverse obiecte care să ilustreze teoriile expuse.
Sau, o profesoară de fizică poate deschide un mini-club pentru a-i iniţia pe elevi în tainele astronomiei
şi pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine teoriile expuse la orele de fizică.
În cazul activităţilor extra-curriculare, tehnologiile inovaţiei şi comunicaţiilor pot ajuta mai
mult decât ne putem imagina la o primă reflecţie. Ne vom opri doar la două astfel de exemple: mini
clubul de astronomie şi cercul literar.
Profesoara de fizică, poate apela la diverse materiale de pe Internet pentru a le explica elevilor,
de exemplu, mişcarea planetelor şi diferenţele dintre traiectoriile unor comete care trec prin dreptul
unor planete. Astfel de lucruri nu pot fi utilizate la clasă pentru că ele nu sunt prevăzute în programa
şcolară, şi atunci se pretează cel mai bine la un mini-club de astronomie. Iar astfel elevii îşi vor dori să
afla şi mai mult de ce acceleraţia unui meteorit de 30 kg la intrarea în atmosferă este mai mare decât
acceleraţia unui meteorit de doar 10 kg, şi care dintre cele două arde mai repede prin frecarea cu
particulele din atmosferă. Tot astfel află ce înseamnă acceleraţie, densitate, atmosferă etc.
Totodată, profesoara de fizică le insuflă pasiunea pentru cifre, căci matematica este unul dintre
instrumentele esenţiale ale fizicii.

http://hubblesite.org/gallery/

http://amazing-space.stsci.edu/
 Profesoara de limba română de la o şcoală din judeţul Tulcea s-a gândit că ar fi foarte bine dacă
i-ar atrage pe elevi înspre literatura română cu ajutorul unui cerc literar. Pentru asta, ea a stabilit
împreună cu profesorii de la alte şcoli din judeţ prin intermediul poştei electronice un calendar pentru
lecturarea şi discutarea unor nuvele pentru copii – de exemplu, Noi cinci, Trică şi comoara a lui Tudor
Negoiţă. După ce a avut acest plan definitivat, ea a creat o pagină gratuită pentru cercul literat unde a
postat atât o scurtă prezentare a obiectivelor cercului, cât şi planul împreună cu textul în format
electronic al nuvelei amintite.
Pentru a uşura comunicare dintre elevi, şi dintre elevi şi profesorii implicaţi în cercul literar,
profesoara respectivă a creat cu ajutorul unui site specializat (de ex., http://www.boards2go.com/) o
zonă pentru cercul literar în care elevii pot intra ca utilizatori înregistraţi şi publica comentariile lor.
Ca discuţia să înceapă de undeva, profesoara respectivă le-a cerut elevilor din clasa sa să
posteze scurte rezumate ale capitolelor nuvelei şi să pună întrebări despre personaje. Fiecare membru
al respectivului cerc literar are posibilitatea să intre pe site-ul respectiv şi să comenteze ceea ce au
scris elevii profesoarei de limba română şi chiar să propună ei înşişi lecturi noi sau pagini de web unde
pot fi accesate resurse suplimentare.
Această modalitate de lucru este cea mai bună pentru a le dezvolta elevilor abilitatea de a se
exprima în scris. De exemplu, li se poate cere să descrie propria lor palmă folosind cât mai multe
epitete, cât mai multe metafore, cât mai multe comparaţii. Cu cât elevii vor exersa mai mult în acest fel,
cu atâta vocabularul lor se va îmbogăţi şi vor putea să scrie o compunere la clasă.
2.7. Cum prevenim plagiatul în şcoală
Metode şi tehnologii

Utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor nu este lipsită de riscuri. În cea mai mare
măsură, aceste riscuri sunt date de modul cum utilizăm aceste tehnologii şi nu neapărat de cum
funcţionează ele. Cu alte cuvinte, deşi s-ar putea să nu ne placă, problemele cu care ne confruntăm în
funcţionarea TIC ni se datorează în cea mai mare măsură. Totodată, TIC facilitează în unele cazuri
utilizarea improprie a informaţiei. Pentru aceste două situaţii posibile, vă oferim în continuare câteva
recomandări.

PLAGIATUL
Unele persoane consideră că dimensiunile Internetului le permit să beneficieze de pe urma
muncii altora prin preluarea în nume propriu a materialelor existente în mediu virtual. De fapt, aveam
de-a face cu un tip clasic de furt al cărui obiect este proprietatea intelectuală; el este cunoscut şi sub
numele de plagiat. El nu se referă doar la preluarea integrală a unui text, ci şi la o preluarea parţială,
într-o formă identică sau uşor alterată faţă de original.
În ultimii ani, companii din diverse ţări au dezvoltat programe care compară un document cu o
bază de materiale de pe Internet pentru a descoperi situaţiile de plagiat. Un astfel de soft a fost
implementat la Facultatea de Ştiinţe Politice din Universitatea din Bucureşti, iar în primii ani de
funcţionare a avut o rată foarte mare de semnale de plagiat: circa 30% din diplomele de licenţă
conţineau secţiuni sau paragrafe preluate din diverse surse on-line, fără indicarea sursei materialului
preluat.
În multe instituţii de învăţământ, plagiatul este strict reglementat prin regulamentul intern, iar
sancţiunile prevăzute sunt extrem de mari. Se poate ajunge până la exmatriculare, la pierderea unui
grad didactic sau tăierea din salariu.

EXEMPLU
Profesoara de limba română a dat drept temă elevilor de la clasa a V-a să citească şi să facă un
rezumat pentru nuvela “Popa Tanda” a lui Ioan Slavici. Unul dintre elevi, în loc să citească nuvela
respectivă şi apoi să facă rezumatul cerut, a căutat pe Internet o scurtă prezentare a respectivei nuvele
şi, din pagină în pagină, pe site-ul www.calificativ.ro a găsit un scurt rezumat. Elevul a copiat de mână
textul şi l-a predat profesoarei ca fiind realizarea sa.
În acest exemplu, avem de-a face cu un caz tipic de plagiat. Elevul, dacă profesorul nu utilizează
TIC în evaluare, ar putea scăpa fără nici o sancţiune. Asta se poate întâmpla fiindcă deşi, ca profesor cu
experienţă recunoşti că textul foloseşte un limbaj mult prea elevat pentru un elev de clasa a V-a, nu vei
putea dovedi că este vorba de un plagiat, neavând la îndemână termenul de comparaţie (sursa după
care s-a copiat). Însă, dacă profesorul s-a obişnuit cu integrarea TIC în predare-învăţare şi evaluare,
atunci el le va cere elevilor rezumatele în format electronic. În felul acesta va putea să efectueze foarte
uşor căutări pe un motor de căutare folosind fraze sau bucăţi de fraze din rezumatele elevilor. De
asemenea, dacă profesorul va lucra pas cu pas cu elevul prin intermediul calculatorului şi Internetului
şi îl va antrena cu exerciţii care presupun formularea propriei păreri, atunci elevul va vedea că este mai
economicos din punct de vedere al timpului consumat să scrie singur cele câteva paragrafe care I se
cer.
Aceasta este o primă modalitate de a identifica eventuale probleme în evaluare. O altă
modalitate la care dorim să facem referire este trecerea de la testele scrise la cele în variantă
electronică. În Capitolul 3 veţi găsi câteva exemple de evaluare cu ajutorul noilor tehnologii. Marele
avantaj al acestora, merită să subliniem încă o dată, este acela că elimină factorul subiectiv din
procesul de evaluare. În felul acesta, profesorul nu mai poate fi acuzat de un părinte nemulţumit de
rezultatele fiului că a favorizat un anumit elev şi l-a defavorizat tocmai pe fiul său. O altă chestiune
importantă legată de evaluarea cu ajutorul TIC este aceea că poate elimina într-o proporţie destul de
mare frauda. Folosind teste tip grilă pe o platformă de e-learning (gen AeL) la care elevii au acces
într-un anumit moment, aceştia sunt nevoiţi să fie atenţi la ecran şi nu la ce răspunde colegul de alături
fiindcă testele sunt cronometrate şi după un anumit timp ele se închid automat. Astfel, elevii nu mai
nici ocazia să mai scrie două rânduri până cei din faţă merg la catedră ca să predea lucrarea.
De asemenea, evaluarea prin intermediul unei platforme de e-learning permite afişarea
aproape imediată a rezultatelor. Ca atare, elevii îşi vor cunoaşte rezultatul la finalul testului, dar şi în
tabelul elevilor de la clasa în care învaţă, iar părinţii lor nu vor mai comenta că elevii nu-şi cunosc
nivelul pentru că nu ar avea repede rezultatele în cazul unei testări după metoda tradiţională.
RECOMANDĂRI
 PENTRU FILTRAREA ACCESULUI LA INTERNET
1) Se pot utiliza programe speciale pentru filtrarea accesului la Internet (care se numesc “filtre web”
(web filters), dintre care menţionăm:
Blue Coat K9 Web Protection: www1.k9webprotection.com
OpenDNS: www.opendns.com
Net Nanny Parental Control: www.netnanny.com
Untangle Web Filter: www.untangle.com
O trecere în revistă a programelor de filtrare a accesului la Internet (în limba
engleză): www.internet-filter-review.toptenreviews.com
2) Se solicită administratorului de server instalarea SQUID (http://www.squid-cache.org/), pentru
monitorizarea accesului la Internet şi se taie conexiunea la Internet persoanelor care nu o folosesc în
scopuri educaţionale sau administrative.

Capitolul 3
3.1. Evaluarea continuă şi
evaluarea sumativă cu ajutorul TIC

Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pot fi utilizate nu doar pentru eficientizarea

procesului de predare-învăţare, ci şi pentru evaluare. În acest sens, TIC transformă evaluarea într-un
proces transparent şi obiectiv fiindcă introduce criterii clare de departajare între un răspuns corect şi
unul incorect. Profesorul nu mai poate decide arbitrar dacă un elev merită 10 sau 9, 10 sau 7.
Instrumentele TIC mai pot fi folosite şi pentru obţinerea de feedback din partea elevilor şi
părinţilor în legătură cu modul cum se desfăşoară procesul educaţional. Feedback-ul poate fi semnat
sau anonim. Atunci când este anonim, numărul respondenţilor şi al libertăţii acestora de a spune tot ce
consideră necesar este mult mai mare. Formularele de feedback pot fi tipizate şi distribuite prin
intermediului Internetului (website, e-mail), lucru care înlesneşte comunicarea şi sporeşte relevanţa
feeback-ului.
Revenind la Internet, resursele on-line trebuie tratate cu circumspecţie. De foarte multe ori se
poate întâmpla ca o anumită informaţie sau explicaţie întâlnită în mediul virtual să nu fie corectă.
Wikipedia şi alte enciclopedii şi dicţionare libere, care presupun contribuţia internauţilor şi un minim
control al lor, nu pot fi echivalate cu lucrările ştiinţifice. Multe erori se pot strecura, intenţionat sau nu,
printre informaţii corecte. Cea mai bună soluţie pentru verifica dacă o informaţie este corectă sau nu,
chiar şi în cazul celor de pe Wikipedia sau Britannica, constă în compararea acesteia cu ceea ce spun
alte surse on-line sau pe suport de hârtie.

3.2. Instrumente on-line de evaluare

Evaluarea este unul dintre procesele educaţionale implicate în activitatea şcolii, care, deşi în
mod tradiţional era privit ca fiind ultima etapă a procesului de predare-învăţare, comportă mult mai
multe aspecte decât cel simplei verificări de cunoştinţe. În primul rând, ea trebuie privită atât în rolul
de atestare a nivelului de cunoştinţe şi de înţelegere a lor, a nivelului de aplicare a acelor cunoştinţe în
diverse situaţii şi integrare a lor în contexte noi, cât şi ca instrument de motivare a elevului.

“Atunci când evaluarea este încorporată în procesul de instruire, aceasta îi

informează pe profesori despre activităţile şi sarcinile de lucru care ar fi cele mai
utile, despre nivelul la care trebuie să se desfăşoare predarea şi despre modul în
care evaluarea sumativă generează informaţie diagnostică.”
McMillan [2000]
http://educate.intel.com/ro/AssessingProjects/OverviewAndBenefits/PurposesOfAssessment/
În această nouă lumină, evaluarea nu mai are doar rolul de a verifica stadiul dezvoltării
elevului, ci şi de a ghida profesorul în procesul de predare-învăţare. De exemplu, dacă în urma unei
evaluări elevii dovedesc un grad scăzut de pregătire, profesorul îşi poate modela lecţiile astfel încât să
recupereze elementele neasimilate de elevi, dar şi să-şi regândească maniera de lucru cu aceştia, să-i
coopteze şi mai mult în realizarea activităţilor de la clasă. Cu alte cuvinte, scopul principal al evaluării
nu mai este acela de a trece o notă în catalog, ci de a-i ajuta pe profesori şi pe elevi să progreseze.
În al doilea rând, evaluarea nu trebuie să ia neapărat forma scrisă – studiile au arătat că în cele
mai multe cazuri, testele scrise blochează elevul producându-i o spaimă legată de rezultatul pe care
trebuie să-l obţină. Utilizând TIC în evaluare, s-a observat că acestă spaimă dispare aproape în
totalitate pentru că atenţia elevului se mută de la coala albă înspre modul de prezentare a conţinutului
testării, deci şi asupra conţinutului.
În plus, evaluările cu ajutorul TIC eficientizează în mod considerabil modul cum sunt testaţi
elevii. Nu mai este nevoie să pierdeţi timpul dictându-le subiectele sau corectând zeci de lucrări la care
de cele mai multe ori aveţi probleme serioase de descifrare a scrisului.

Nu este de neglijat posibilitatea de a avea evaluarea integrată într-un sistem de management al

educaţiei (LMS – Learning Management System), iar acest lucru să permită afişarea notelor elevilor de
la o anumită clasă într-o pagină specială, sub formă de tabel, fără ca profesorul să stea să calculeze
separat nota pentru fiecare elev în parte. Toată această muncă o face direct sistemul, iar astfel evidenţa
notele este mult mai clar

Exemplu de evaluare pe platforma AeL Educaţional

Exemplu de evaluare pe platforma AeL Educaţional

Exemplu de evaluare pe platforma AeL Educaţional

3.3. Metode de evaluare on-line
 Pentru a ilustra modul cum poate implementa TIC un profesor în partea de evaluare din cadrul
procesului educaţional, vă propunem în continuare două exemple concrete.

EXEMPLUL 1
Profesoara de limbă franceză a lucrat deja cu elevii de la clasa a VI-a capitolul despre prepoziţii
şi doreşte să îi evalueze astfel încât să aibă o imagine clară a nivelului lor. Pentru asta, ea s-a gândit de
când şi-a structurat cursul la două etape de evaluare:
1) AUTO-EVALUARE
2) EVALUARE FINALĂ
În primul caz, auto-evaluarea presupune exerciţiul elevilor cu ei înşisi cu ajutorul auto-testelor.
Dacă în modelul pedagogic clasic exerciţiile de la finalul fiecărui capitol de manual jucau uneori şi rolul
de auto-teste, profesoara de franceză recunoaşte limita acelor exerciţii şi îşi propune să schimbe modul
cum îi sprijină pe elevi în învăţare.
Pentru a face ceea ce şi-a propuse, profesoara se foloseşte de exerciţii care sunt în format
electronic – fie pe un site, fie pe un CompactDisk, fie pe platforma AeL – pentru a schimba modul de
evaluare. În auto-evaluare, obiectivul nu este ca elevul să primească o notă (chiar dacă la finalul
unora dintre testele folosite primeşte o notă), ci să-şi cunoască nivelul la care se află cu ajutorul unei
evaluări obiectiv. Acest lucru nu se putea întâmpla în cazul situaţiei cu exerciţiile de la finalul lecţiilor
fiindcă, în cazul în care nu avea răspunsurile, el trebuia să fie şi propriul evaluator.
Folosindu-se de auto-teste deja realizate de alţii sau creându-şi singură propriile teste cu
ajutorul platformei AeL, profesoara de franceză le dă elevilor câteva exerciţii de făcut în clasă cât şi
acasă. Fiindcă ceea ce o interesează este cât anume au asimilat elevii şi nu capacitatea acestora de a
răspunde într-un interval de timp dat. Ca atare, teste nu sunt cronometrate, iar elevii pot să revină
asupra lor ca să se re-testeze şi după alte câteva zile. Din acest punct de vedere, auto-evaluarea
funcţionează ca o evaluare diagnostic, identificând punctele tari şi punctele slabe ale elevilor.

Exemplul 1 - Set de exerciţii

http://www.francaisfacile.com/exercices/exercice-francais-2/exercice-francais-55854.php

Exemplul 2 - Set de exerciţii corectat automat de site

 http://www.francaisfacile.com/cgi2/myexam/voir2r.php?id=55542

Exemplul 3 - Set de exerciţii

http://french.about.com/library/prepositions/bl_prep_verbs-test.htm?level=20&last=1&q0=17&question1=a

Exemplul 4 - Set de exerciţii

 http://www.ilv.ucl.ac.be/gramlink-an/exercices/verbprep/verbprep03c.htm

Exemplul 5 - Set de exerciţii corectat, oferind posibilitatea de a introduce din nou răspunsurile greşite

http://www.ilv.ucl.ac.be/gramlink-an/exercices/verbprep/verbprep01c.htm

Exemplul 6 - Set de exerciţii cu răspunsuri multiple

 http://www.geocities.com/eu_citizenship/

Dar profesoara de franceză nu a limitat acest tip de

Elevii şi profesorii deopotrivă trebuie
evaluare doar la lecţia despre prepoziţii, ci el este deprinşi cu auto-evaluarea. Prin auto
parte din tot procesul educaţional angrenat la testare, ei realizează că mai au de învăţat
disciplina sa. Prin urmare, evaluarea capată în înainte de a spune că au terminat cu
acest fel şi o valoare formativă pentru că elevul studiul. De fapt, învaţă să-şi recunoască
este învăţat să-şi testeze cunoştinţele şi propriile limite şi îi împinge să şi le
competenţe şi să se auto-îmbunătăţească. depăşească.
Mai mult decât atât, deoarece este

obişnuit cu testările, atitudinea elevului faţă de evaluările pentru care primeşte o notă se schimbă. Nu
se mai simte ameninţat de fiecare dată când este anunţat că urmează o lucrare de control sau o teză.
Tot datorită obişnuinţei de a se auto-evalua şi de a fi evaluat, elevul învaţă să compară idei, să se
raporteze la o anumită poziţie pentru a critica o alta, să analizeze critic un discurs, să-şi auto impună un
termen pentru a duce la bun sfârşit o sarcină. E un fel de disciplină de sine pe care elevul şi o însuşeşte.

Pe Internet există nu doar teste simple de genul celor enumerate anterior, ci şi platforme web
cu exerciţii diferenţiate pe niveluri de dificultate, de la cele mai uşoare exerciţii până la cele pentru
olimpiadă. O astfel de platformă este Experior, rezervată testelor de matematică.


Experior
http:/

P
 Pagina de gestionare a testelor

■ Experior este o platformă inovativă de evaluare a cunoştinţelor de matematică pentru diverse

niveluri. Experior se bucură de o interfaţă intuitivă, care facilitează accesul la teste şi gestionarea
testelor începute din punct de vedere al duratei (timpul total pentru efectuarea testului, timpul
rămas), al dificultăţii, al notei obţinute.

■ Puteţi utiliza Experior atât ca suport de auto-evaluare, cât şi pentru evaluarea la clasă.

Evaluarea finală
După un anumit timp, profesoara de franceză îşi anunţă elevi că va urma o lucrare finală pe care
vor primi o notă. În sistemul clasic, profesoara ar fi venit la clasă cu subiectele scrise pe o foaie şi fie
le-ar fi scris pe tablă, fie le-ar fi dictat. Chiar dacă profesoara le-ar fi redactat folosind un calculator,
ea tot ar fi pierdut timp cu transcrierea subiectelor pe tablă sau cu dictarea lor. Însă există soluţii astfel
încât acest lucru să nu se mai întâmple.
O astfel de soluţie ar putea fi proiectarea subiectelor pe o tablă albă cu ajutorul unui video
proiector. În felul acesta, elevii ar avea subiectele afişate pe tot parcursul testării fără a fi nevoie să le
mai scrie pe coala de examinare. Sau ar putea tipări respectivele subiecte pe bucăţi de coală A4 pentru
fiecare elev în parte. Dar ambele soluţii pot fi considerate costisitoare pentru că prima presupune ca
elevul să se concentreze când pe coala de examinare, când pe tablă, iar ceea de-a doua presupune un
consum suplimentar de timp cu tipărirea şi tăierea subiectelor.
O altă soluţie, mult mai eficientă, este aceea de a îngloba testul pe o platformă de
managementul educaţie, cum ar fi AeL. Profesoara de franceză îşi poate face singură testul cu ajutorul
AeL-ului, iar elevii să răspundă direct pe platformă. În felul acesta este o mai bună gestionare a
evaluării pentru că profesoara nu mai se chinuie cu calcularea procentelor pentru fiecare subiect în
parte şi calcularea notei finale, iar apoi poate crea un raport imediat cu situaţia celor care au susţinut
evaluarea finală. De îndată ce are acest raport, de fapt o listă cu elevii şi notele primite, ea poate să-l
publice pe site-ul propriu, pe blog-ul propriu sau pe site-ul şcolii, într-o zonă specială. Făcând astfel,
profesoara de franceză economiseşte timp în relaţia cu elevii şi cu părinţii acestora, fiindcă notele vor fi
la îndemâna lor tot timpul şi vor putea cunoaşte situaţia şcolară oricând ar dori.

EXEMPLUL 2
La clasa a VII-a, la ora de limbă şi literatură română, elevii au învăţat să analizeze o operă
literară din perspectiva elementelor de compoziţie artistică. Au aflat despre figurile de stil, despre
rimă, măsură, despre modalităţile de exprimare poetică ş.a.m.d. Profesoara de limba şi literatură
română, dorind să îi ajute să înţeleagă mai uşor toate aceste elemente teoretice a folosit în predare
diverse metode care implicau TIC: de exemplu, a făcut apel la imagini pentru a însoţi explicaţia unei
poezii sau nuvele, care au fost proiectate cu ajutorul unui video-proiector, sau i-a pus pe elevi să caute
pe Internet cât mai multe informaţii despre scriitorii studiaţi şi operele lor, curentele în care au fost
aceştia încadraţi şi specificul scriiturii lor.
semestrului, profesoara a hotărât să le dea o
Testarea elevilor nu înseamnă testare ca să vadă cât au înţeles din cele
“sancţionarea” acestora, ci evaluarea studiate şi cum ştiu să se folosească de acele
nivelului de cunoştinţe şi competenţe informaţii. Prin urmare, ea a pregătit un test
dobândite. Nota este un demers secundar, care presupune lectura unei poezii şi oferirea
ceea ce interesând de fapt fiind formarea de răspunsuri la 10 întrebări pe marginea
poemului respectiv.
elevului.
Însă, la un moment dat pe parcursul
De data aceasta, subiectele de tip grilă nu o pot ajuta pe profesoara de română să eficientizeze
evaluarea aşa cum am văzut în exemplul precedent. Dar nu înseamnă că noile tehnologii nu o pot ajuta.
Dacă subiectele cu răspunsuri multiple nu mai pot fi folosite acum, profesoara poate să le ceară elevilor
prin aceeaşi platformă AeL, ca în loc să aleagă răspunsul corect, să scrie text, exact aşa cum ar scrie un
mesaj de poştă electronică sau o intrare pe un blog sau un comentariu la un blog. După aceasta,
profesoara are posibilitatea de a verifica fiecare test în parte şi să atribuie o notă pentru rezolvările la
test ale fiecărui elev.

Concluzia, şi în acest caz, este că profesoara şi elevii dumneaei nu au pierdut timp cu

transcrierea subiectelor pe tablă sau pe coala de examinare, ci s-au putut ocupa direct de a răspunde la
întrebări. În al doilea rând, profesoara de română nu va mai fi nevoită să care acasă un teanc de foi pe
care apoi să fie nevoită să le depoziteze până se strânge praful pe ele. Toate testele vor fi în baza de
date a sistemului, oricând putând fi regăsite şi, eventual, tipărite.
Exemplul 2 - Set de exerciţii în Word - Matematică
 http://www.didactic.ro/files/1/testdeevaluareunitatea1.doc

Exemplul 2 - Set de exerciţii în Word - Matematică

http://myschool.ro/content/index.php?act=Attach&type=post&id=96

Conţinutul testelor şi rezultatele evaluării pot fi publicate on-line pe site-ul sau blog-ul
profesorului pentru ca elevii să poată reveni, dacă doresc, asupra lor şi să se auto-corecteze. Rostul
testelor nu este să le acorde note mici elevilor pentru că nu au învăţat, ci să-i ajute să înveţe. De aceea,
publicarea lor on-line este un beneficiu pentru profesor şi nu un consum de energie sau o risipă a
muncii după principiul “nu le voi mai putea folosi la altă clasă”. Publicarea lor on-line se poate face
după finalizarea evaluării la toate clasele unde profesorul respectiv predă.
 http://www.cniv.ro/2008/disc/cniv/documente/pdf/s
o prezentare a unor aspecte metodico-didactice şi a
folosind mediul AeL

 http://www.cniv.ro/2008/disc/cniv/documente/pdf/s
o prezentare a platformei Easy-Learning (http://easy
cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, şi vă put
platformă de evaluare integrată
http://myschool.ro/ - forum cu rezolvări la exerciţiile d
http://matematik.ro/ - pagina web a unei profesoare d
conţine exerciţii de matematică pentru gimnaziu (organ
http://teste.haios.ro/ - website cu teste grilă pentru div
http://www.englezaonline.ro/ - website care conţine şi
http://www.profuderomana.ro/ - website care are secţ
române propuse la examenele de admitere la diferite u

voicethread
Evaluarea cu ajutorul instrumentelor TIC

RESURSE UTILE

Capitolul 4
Ce ar fi dacă programul după care sunt împărţite orele şi sălile ar fi realizat de un calculator,
fără riglă, creion şi gumă de şters? Ce ar fi dacă activităţile administrative ale şcolii (de la gestiunea
fondurilor, salariilor, şi până la numărul de ore pentru fiecare profesor, datele elevilor ori bunurile de
inventar etc.) ar fi gestionate cu ajutorul unui calculator? Ce-ar fi dacă în loc să mergeţi în bibliotecă
pentru a vedea dacă există sau nu o anumită carte aţi avea la îndemână o interfaţă web pe care să o
consultaţi de oriunde?
Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor se pot folosi cu succes nu doar în procesele
educaţionale, ci şi în cele care ţin de administrarea şcolii şi promovarea acesteia. În acest capitol, mi am
propus să vă prezint câteva instrumente pe care le puteţi utiliza pentru a eficientiza modul cum este
administrată şcoala, modul în care are loc comunicare între cadrele didactice şi mai ales modul cum
angajează şcoala elevii într-un proces participativ legat de mersul lucruril în interiorul instituţiei. Mă
voi referi în mod special la 4 categorii de instrumente: website-ul şcolii, orarul on-line, forumurile şi
blogurile (social tools), precum şi platformele de lucru colaborativ. Acestea nu sunt singurele
instrumente de acest gen. Multe altele se adaugă pe zi ce trece: de la clasicul twitter la mai puţin
cunoscutele soluţii de administrare a foilor matricole ori de gestionare a fondului de carte din
biblioteci.

4.1. Website-ul şcolii ca instrument educaţional

Modelul clasic de comunicare între şcoală, elevi şi părinţi este cel direct. De cele mai multe ori,
contactul pe care părinţii îl au cu şcoala se rezumă la şedinţele cu părinţii şi întâlnirile informale cu
profesorii. Însă acest contact este insuficient şi are efecte negative asupra motivaţiei elevilor şi
părinţilor de a se interesa de procesul educaţional, precum şi asupra modului cum are loc comunicare.
Folosind tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, modelul clasic poate fi mult completat în
beneficiul părţilor implicate. De exemplu, cel mai comod mod de a comunica este prin intermediul site
ului web al şcolii. Făcând un obicei din anunţarea diverselor evenimente festive sau administrative ale
şcolii pe site-ul web al acesteia, părinţii şi elevii vor şti din timp ce activităţi îi solicită. Pe de altă parte,
modul cum e construit un astfel de site, poate transforma total comunicarea. Ce ar fi dacă părinţii ar
putea să vadă oricând situaţia la învăţătură a copiilor prin intermediul unei zone speciale, cu acces
restrâns, de pe site-ul web al şcolii? Oare nu le-ar fi mai uşor să urmărească progresele copiilor la
şcoală? Sau ce ar fi dacă elevii ar putea găsi pe site-ul şcolii exerciţii propuse spre rezolvare de
profesorii lor, suplimentar temelor obişnuite – sau alte materiale educaţionale?
Dar site-ul şcolii poate fi un foarte bun mijloc de comunicare nu doar între cadrele didactice,
elevi şi părinţi, ci şi între instituţie şi alte organizaţii (şcoli, ong-uri, autorităţi etc.) din ţară şi străinătate.
El poate sta la baza unor parteneriate cu alte şcoli, la baza cooperării între cadrele didactice din
Uniunea Europeană.
Un site poate fi static, adică sub forma unei prezentări (incluzând imagini dinamice), sau
dinamic, folosind o bază de date cu informaţii, conţinut care se schimbă relativ repede, formulare de
contact sau alte metode de interacţiune cu vizitatorii. Un site static poate fi comparat cu un tablou, în
timp ce un site dinamic poate fi apropiat mai degrabă unei interacţiuni cu un specialist aflat de cealaltă
parte a ghişeului – pui întrebări şi ţi se oferă răspunsurile de care ai nevoie, ceri un anumit lucru (de
exemplu, structura anului pre-universitar cu datele exacte ale vacanţelor) şi ţi se oferă.
Cele mai importante lucruri la un site, indiferent dacă e static sau dinamic sunt
următoarele: 1. design-ul
a. design-ul trebuie să nu fie complicat fiindcă, de regulă, complicat înseamnă şi mare, ceea
ce duce la o încărcare greoaie a site-ului
b. culorile site-ului nu trebuie să fie nici prea tari, nici în compoziţii obositoare (cu multe
culori) fiindcă va respinge mai degrabă decât să atragă
c. să nu conţină mult text într-o singură pagină; atunci când se doreşte inserarea unui
raport de activitate, de exemplu, este mai bine ca acesta să apară pe pagini succesive cu
un meniul de navigare pentru accesul cât mai uşor – în felul acesta se evită pe de o
parte îngreunarea unui site, iar pe de altă parte obosirea vizitatorilor/lectorilor
2. structura
a. site-ul trebuie să aibă o structură clară şi aerisită, care să permită o navigare simplă chiar
şi pentru cei care nu cunosc deloc şcoala
b. să conţină toată informaţiile despre şcoală şi să nu existe pagini goale
3. interactivitatea
a. să conţină elemente de interactivitate: un formular de contact etc.
b. să aibă înglobat şi un motor de căutare limitat la site
c. să ofere servicii pentru utilizatori înregistraţi: forum etc.
Orice site trebuie să fie verificat la finalul dezvoltării sale astfel încât să nu conţină erori, greşeli
de ortografie, erori de formatare etc.

Site-uri statice – exemplul 1

Site-uri statice – exemplul 2

Site-uri statice – exemplul 3

Exemplu de site dinamic

 Exemplu de site dinamic: listă profesori

Exemplu de site dinamic: fişe de lucru

Exemplu de site dinamic: continuare fişe de lucru

 Exemplu de site dinamic: expoziţie de lucrări artistice realizate de elevi

Prin complexitatea serviciilor oferite şi accesul la resurse de care dă dovadă site-ul dinamic din
exemplul anterior, acesta poate fi considerat mai apropiat de un portal. Diferenţa dintre o pagină web
simplă, cum ar fi site-urile statice la care ne-am referit, şi un portal constă în faptul că în primul caz nu
avem acces decât la informaţile incluse acolo, în schimb portalul funcţionează ca o zonă de acces către
mai multe resurse, către servicii cu mai multe funcţii. Câteva exemple de portaluri: www.yahoo.com,
www.msn.com, www.edu.ro.

Exemplu de portal
 Acces la diverse resurse,
fiecare având funcţii diferite
şi fiind independente între
ele într-un anumit grad
STUDII DE CAZ
http://www.licsfsava.ro/ Liceul Sfântul Sava (Bucureşti)
PRO
:
- site cu elemente dinamice, cum ar fi: un poll pentru sondarea
vizitatorilor cu privire la ce cursuri IT ar dori să participe – CISCO,
ECDL, ORACLE; o galerie foto intitulată Liceul virtual care prezintă
dotările existente; o bază de date cu toţi elevii liceului, distribuiţi pe
ciclu de învăţământ şi clase; o bază de date cu toate cadrele didactice,
pe discipline, şi conducerea instituţiei; o secţiune de ştiri unde sunt
anunţate examenele naţionale – Testarea naţională şi Bacalaureatul -
informaţia este structurată clar în interiorul site-ului şi dispusă aerisit,
fără culori stridente sau incompatibile
- conţine informaţii la zi
:
CONTRA
- consultarea primei pagini este mult prea dificilă
- slabă optimizare pentru motoarele de căutare (de
exemplu, denumirea liceului apare doar ca imagine)
- se păstrează la nivelul de prezentare, adică prezintă un grad scăzut
de interactivitate cu vizitatorul
- lipseşte o ofertă educaţională din partea liceului

http://www.neculce.ro/ Liceul Ion Neculce (Bucureşti)

PRO
:
- nimic
:
CONTRA
- site static, cu text bloc imposibil de citit
- informaţii lipsă (Galeria foto) sau foarte veche
- lipsesc cu desăvârşire informaţiile despre corpul cadrelor didactice
şi conducere, despre facilităţile oferite (oferta licelului)
- date de contact insuficiente
Model de site nerecomandat.
 http://www.cnlazar.ro/fosti.php Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr (Bucureşti)
PRO
:
- puţine elemente dinamice: o bază de date cu cadrele didactice şi o
secţiune pentru foştii elevi la care accesul se face pe baza unui user şi
a unei parole individuale
- conţine informaţii despre foştii elevi
:
CONTRA
- prima pagină nu atrage deloc, conţinând informaţii inutile -
oferta educaţională se prezintă sub forma unei liste cu
clasele disponibile
- secţiunea Noutăţi nu conţine decât un afiş sub formă de imagine
(care datorită dimensiunii foarte mari se încarcă greu) pentru Balul
Bobocilor

http://www.geocities.com/romanul1/ Şcoala cu clasele I-VIII nr. 7 (Timişoara) – prima

variantă PRO
:
- conţine formular de contact
:
CONTRA
- site-ul este găzduit pe un cont gratuit de pe
www.geocities.com şi este
invadat de reclamă de la Yahoo
- nu conţine nici un element care să indice identitatea proprietarul
site ului cu excepţia unui buton
- conţine link-uri “moarte” – care nu duc nicăieri
- conţine prea puţine informaţii relevante despre şcoală
- culorile ales sunt mult prea închise pentru site-ul unei şcoli - nu
are un nume de domeniu propriu, care să faciliteze regăsirea site
ului

http://www.scoala5calarasi.ro/ Şcoala I-VIII “Nicolae Titulescu” (Călăraşi)

PRO
:
- are un nume de domeniu propriu
- s-a încercat crearea unui brand propriu prin utilizarea unui banner

- conţine foarte multe elemente dinamice: vertical roll-bar cu

anunţuri; sondaj părere despre site; preluare script cu informaţii
despre vreme în oraşul Călăraşi; script căutare de la Google; script
imagini care se schimbă prezentând dotările şcolii; counter care
cuantifică numărul de vizitatori
- conţine un set de link-uri utile
- conţine foarte multe informaţii relevante despre şcoală din ultimii
trei ani, ceea ce arată consecvenţa
- conţine secţiune de evenimente unde sunt anunţate toate
olimpiadele, concursurile, festivităţile organizate de şcoală sau legate
de ea - conţine informaţii despre structura de conducere şi structura
administrativă
- orarul este afişat într-o pagină specială, uşor de găsit
- sunt oferite informaţii despre istoria şcolii şi despre
oraş - există o bază de date cu profesorii, distribuiţi pe
discipline - există diferite materiale educaţionale
- există o expoziţie virtuală cu lucrările artistice ale
elevilor etc.
CONTRA
:
- în unele cazuri sunt prea multe informaţii într-o singură pagină şi
trebuie să derulezi destul de mult până a ajunge la final, unde, poate,
se găseşte informaţia care interesează
 4.2. Orarul on-line

Ce ar fi dacă programul după care sunt împărţite orele şi sălile ar fi realizat de un calculator, fără
riglă, creion şi gumă de şters? Oare nu s-ar pierde mai puţin timp cu realizarea şi modificarea lui? Sau ce ar
fi dacă activităţile administrative ale şcolii s-ar realiza cu ajutorul programelor de genul Microsoft Excel,
Microsoft Word sau OpenOffice Calc şi OpenOffice Writer? Ar dura mai mult ca toate salariile, sporurile şi
primele să fie calculate cu ajutorul Excel decât să se ţină evidenţa lor pe hârtie?
Cu siguranţă că răspunsurile sunt în favoarea noilor tehnologii. De exemplu, în loc să se consume
timp cu calcule făcute separat, cu creionul, apoi trecute rezultatele într-un catastif, salariile pot fi calculate
prin simpla introducere a unor date în celulele dintr-un document Excel. Apoi, datele din fiecare lună vor
putea fi calculate tot automat la final de an pentru a realiza raportul financiar.
Aşadar, există diverse variante prin care tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pot transforma
managementul unei şcoli într-unul eficient. Nu e nevoie de efort suplimentar pentru a comunica mai bine cu
profesorii, de exemplu. Prin intermediul unui program de poştă electronică, directorul unei şcoli poate
convoca mult mai uşor şi mai rapid cadrele didactice pentru o şedinţă de catedră decât dacă ar lăsa un anunţ
pe o foaie sau ar scrie pe tablă în cancelarie.
Pe de altă parte, astfel de programe de calculator pot fi utile şi profesorilor în activităţile
administrative asociate procesului educaţional. De exemplu, planurile de lecţie ar putea fi realizate şi
gestionate în format electronic, oricând având la dispoziţie informaţia respectivă sau putând fi dezbătută cu
alţi colegi prin intermediul e-mail-ului sau programelor de lucru colaborativ.

Programe de gestiune a timpului destinate şcolii

Sistemul Compania dezvoltatoare Website

aSc Orare Siveco

FET – Open Source Free Timetabling Software Liviu Lălescu http://lalescu.ro/liviu/fet/

[GRATUIT]

ASC TimeTables Applied Software Consultants http://www.asctimetables.com/

Lantiv Timetabler Lantiv International http://www.lantiv.com/

Wise Timetabler Wise Technologies Ltd. http://www.wisetimetable.com/

iMagic Timetable iMagic http://www.imagictimetablesoftware.com/

Mimosa Scheduling Software Mimosa Software Ltd. http://www.mimosasoftware.com/index.html

Exemplu de orar generat cu FET – interfaţă profesori
(www.lalescu.ro/liviu/fet)

Exemplu de orar generat cu Wise Timetable 4

(www.wisetimetable.com)
 Exemplu de orar generat cu aSc Timetables
(www.asctimetables.com)

Exemplu de orar pentru o clasă – Liceul Eminescu

(www.eminescusm.ro/Orar)

4.3. Şcoala 2.0

Forumul şi blogul şcolii

Forum-ul
Pe lângă site-ul şcolii, directorul a luat decizia să includă şi un forum. În felul acesta, el speră ca
profesorii să poată purta discuţii mai uşor atât între ei, cât şi elevii sau părinţii acestora. Forum-ul, aşa
cum îi spune şi numele, este un loc virtual de întâlnire în care profesorii pot scrie despre absolut orice
îi interesează sau îi preocupă. De exemplu, ei pot iniţia o discuţie pe marginea
programei şcolare sau a celor mai potrivite materiale pe care să le utilizeze la clasă. Pentru a face acest
lucru, ei nu trebuie decât să se înscrie (adică să obţină un nume de utilizator şi o parolă) pe forumul
creat de director pe site-ul şcolii, iar apoi să posteze mesajele la fel cum trimit un mesaj prin poşta
electronică.
http://forum.scoala30.ro/

http://forum.scoala30.ro/viewtopic.php?t=45 – pagină cu discuţii

 Pe forum pot discuta şi elevii între ei despre ce nu înţeleg la şcoală, despre hobby-urile comune,
despre orice îi interesează. E o modalitate complementară de a comunica, complementară la
comunicarea de la clasă, complementară altor modalităţi de a comunica cu ajutorul TIC.
rezolvat o problemă şi de ce au optat pentru o
Forum-ul poate fi utilizat de profesori Forum-ul şcolii poate fi utilizat atât
şi pentru a-i verifica cu privire la realizarea
pentru o comunicare eficientă între
unor sarcini pentru disciplinele lor. De
exemplu, profesorul de matematică de la clasa
cadrele didactice, cât şi în procesul
a VI-a le poate cere elevilor să intre pe forum educaţional propriu-zis, în comunicarea
atunci când îşi scriu tema şi să explice cum au cu elevii şi părinţii acestora.

anumită variantă de rezolvare. În felul acesta, profesorul respectiv îi obişnuieşte pe elevi să-şi realizeze
sarcina în ziua în care le-a fost dată şi să discute despre soluţia găsită de ei.

Un profesor de biologie poate să le ceară elevilor să intre pe forum, într-o secţiune specială
pentru orele de biologie, unde să scrie despre structura unor plante pe care ei le găsesc acasă. Pentru
rezultate cât mai eficiente, profesorul a introdus condiţia ca elevii să se uite tot timpul pe forum şi să
vadă despre ce plante au scris colegii lor ca ei să scrie despre o altă plantă, care nu a mai fost
menţionată. Ca atare, un elev ar putea să scrie despre floarea soarelui, explicând care sunt părţile unei
plante şi ce forme şi culori au ele (rădăcină puternică sub formă de fire groase, tulpină subţire şi aspră,
frunze late şi foarte aspre ş.a.m.d.). Apoi să descrie structura internă a plantei aşa cum o văd ei, fără
microscop, urmând ca această a doua etapă să se întâmple la clasă. Elevii nu doar că învaţă să
recunoască structura plantelor, dar şi să caracterizeze ceea ce văd. Astfel, ei îşi îmbogăţesc considerabil
vocabularul.
Blog-ul să posteze şi comentarii sau anunţuri pentru
Despre blog am tot amintit în secţiunile profesori. De exemplu, un profesor nemulţumit de
anterioare. Rolul lui este nu doar de instrument prestaţia elevilor la clasă poate să introducă un
pentru educaţie, ci şi de instrument de Dialogând cu elevii pe blog veţi reuşi să
comunicare. Pe lângă faptul că un profesor poate schimbaţi percepţia acestora şi asupra
să-şi afişeze pe blog-ul personal informaţii pentru dumneavoastră. De foarte multe ori
elevi despre lecţiile pe care acesta le ţine, el poate elevii reacţionează negativ şi ca urmare
a faptului că ei sesizează diferenţe ajutorul TIC, şi stilul clasic de
considerabile între o lecţie făcută de alt predare-învăţare-evaluare.
profesor într-un mod mai interactiv, cu

comentariu prin care să le indice situaţia respectivă părinţilor, indicându-le, eventual, şi modalităţi de a
lucra cu elevii acasă.
Blog-ul este cea mai facilă metodă de a vă face o pagină web personală. Puteţi introduce inclusiv
materiale audio-video pe blog-ul dumneavoastră. Combinând blog-ul cu www.scribd.com, un exemplu
de portal care găzduieşte documente şi prezentări tip slideshow, puteţi să includeţi şi documente pe
blog.

Pentru a vă crea un blog, nu trebuie decât să accesaţi un portal care găzduieşte gratuit blog-uri:
www.blogspot.com, www.wordpress.com etc.

http://anetaradu.blogspot.com/

http://crisdialog-cds.blogspot.com/
 Blog-ul face comunicarea dintre profesor şi elev să nu mai pară un monolog. Elevul are
posibilitatea de a contribui cu comentarii pe blog-ul profesorului şi să-şi spună părerea cu privire la
lecţiile pe care le audiază. Cu cât un elev se simte mai atras de metodele utilizate de profesor la clasă şi
în afara ei, cu atât elevul va fi favorabil unei colaborări mai strânse cu profesorul.

http://stiu.info/
website
Resursele TIC şi comunicarea

Referinţe bibliografice