GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022

NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

COMUNITĂȚILE DE ÎNVĂȚARE

Comunitățile de învățare sunt un proiect de transformare a centrelor educaționale care

vizează depășirea eșecului școlar și eliminarea conflictelor. Acest proiect se distinge printr-un
angajament față de învățarea dialogică prin intermediul grupurilor interactive, unde dialogul egal
devine un efort comun pentru a atinge egalitatea educațională pentru toți elevii.
O comunitate de învățare este un proiect în care se desfășoară acțiuni educaționale direcționate,
în care obiectivul principal este transformarea educațională și socială. O comunitate de învățare
urmează un model educațional care va fi în concordanță cu factorii de învățare ai societății.
Vorbim despre transformare, pentru că punerea sa în aplicare este o schimbare care afectează nu
numai școala, dar la fel cel mai apropiat mediul social.
Comunitățile de învățare și practică au  trei elemente importante: domeniul comun de
interes al practicienilor care formează comunitatea, comunitatea formată din membri și
interacțiunile între ei.  Comunitatea este un loc și un spațiu în care ne întâlnim, învățăm și
practicăm ceea ce învățăm, împărtășim resurse și ne conectăm, reflectăm asupra experienței, ne
sprijinim reciproc și aprofundăm achizițiile dobândite în alte procese de învățare.
Se pune accent pe:
 Crearea unor concepte de învățare, ancorate în realitate și centrate pe învățarea prin
reflecție, metacogniție și metapredare, folosind predarea transdisciplinară.
 Utilizarea unor platforme digitale care să motiveze elevii și profesorii, cu scopul de a
deveni agenți deplini ai propriei lor învățări.
 Învățarea colaborativă și practicarea noțiunilor esențiale în cadrul unor comunități de
învățare centrate pe termen lung.
 Investirea elevilor și profesorilor cu responsabilitate asupra propriei învățări, pe termen
lung.
Prezența și implicarea în comunitatea de învățare și practică este un indicator
al modului în care comunitatea este conturată, modul în care aceasta răspunde unor nevoi
reale și modul în care principiile și valorile sunt respectate. Valorile care ghidează
comunitatea sunt: asumare, cooperare, colaborare, adaptare, empatie, eficiență, muncă în
echipă, ascultare activă, acceptare și respectul pentru diversitate, onestitate.

1
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Se încurajează feedback-ul constructiv.

Comunitățile de practică (învățare/bune practici) sunt structuri create organic, ele
evoluează împreună cu membrii lor, pe baza așteptărilor și implicării acestora. De aceea este
important în formarea unei comunități de învățare ca participanții să discute despre nevoile lor,
despre așteptări și timpul disponibil și să dezvolte încredere unii în alții, înțelegere, o perspectivă
comună și abordări comune.
Toate sunt aplicabile tuturor centrelor educaționale. Nu numai în zonele dezavantajate sau în
zonele care reprezintă un procent ridicat de studenți aparținând minorităților etnice sau care se
află în condiții de sărăcie sau de inegalitate.
Comunitățile de învățare aleg participarea, grupurile interactive și învățarea
dialogică.
Aceste două concepte au fost investigate în numeroase ocazii de către Centrul special de
cercetare în teorii și practici, depășirea inegalităților (CREA), (Casamitijana, Soler și Tortajada,
2002), prin numeroase studii bazate pe teorii și practici. Dialogul de învățare ca Elboj,
Puigdellívol și colab (2002) „este înțeles ca rezultat al interacțiunilor originare dialog egalitar, în
scopul de a ajunge la un consens.“
Cel mai important ar fi trecere la sala de clasă. Ar putea traduce în necesitatea de a stabili un
dialog între elevii înșiși, aceștia cu profesorii, familiile și alte persoane implicate în centru,
pentru organizarea de a învăța.
Acest dialog, astfel încât beneficiile să fie egale, orizontale, unde toți participanții sunt în condiții
egale. Acesta urmărește îmbunătățirea procesului de învățare, astfel încât acesta să poată fi
aplicat de la copilărie la liceu.
Principiile învățării dialogice conform Puigvert (1999) sunt:
 Efectuați un dialog egalitarist fără impuneri sau diferențe de putere.
 Pe lângă instruirea pentru utilizarea limbajului în toate contextele sale, trebuie să căutați
să dezvoltați o inteligență care să integreze aspectele academice și practice.
 Participanții trebuie să se transforme.
 Trebuie să lucrați la concepte de la critic.
 Acest dialog interactiv urmărește să creeze sens pentru oameni.
 Întotdeauna începe de la începutul solidarității.
 Egalitatea diferențelor.

2
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Prin punerea în practică a învățării în dialog, pot apărea probleme, cum ar fi timpul
necesar pentru planificarea și proiectarea fiecărei activități. În plus, facultatea care o aplică în
clasă, trebuie să fie reprezentată de o persoană care este formată într-o multitudine de concepte și
deține cunoștințe. De asemenea, trebuie să fie instruită în tehnici care favorizează munca în grup
pentru a dirija dialogul. O altă dificultate ar putea fi să nu ajungem la un acord cu privire la un
anumit subiect.
Învățarea prin dialog nu a putut fi realizată fără grupuri interactive. Grupuri
interactive sunt înțelese în CREA (1999) ca „grupare eterogenă de elevi pentru a lucra o
activitate proiectată anterior, sub supravegherea unui adult, care poate fi un părinte, rudă fost
student, un alt profesor, un student de colegiu etc. “.
Formarea grupurilor este flexibilă, deoarece ideea este că ele sunt la fel de eterogene posibil.
Grupurile interactive ar putea fi considerate ca o organizație de clasă diferită de cea tradițională.
Rolul profesorului este acela de a-și face dinamică activitatea care se desfășoară în grupuri.
Principalele caracteristici ale grupurilor interactive conform lui De la Rosa și ale altora (2002)
sunt:
 Cunoașterea este construită între toți participanții printr-o metodologie cooperativă și
activă între egali. Aceasta face ca învățarea unui anumit subiect să fie mai motivantă
decât metodologiile tradiționale.
 Pe lângă consolidarea figurii profesorului cu ajutorul personalului extern, timpul și
spațiul devin mai flexibile, optimizând astfel resursele disponibile.
 Având în vedere că există o comunicare și o interacțiune mai mare între participanți,
obiectivele și activitățile care trebuie realizate sunt comune.
 Procesul de învățare este grup și individual. Datorită acestei practici, elevii pot fi
împuterniciți să fie critici, să participe și chiar să fie creativi.
După prezentarea fundamentelor teoretice ale comunităților de învățare (învățarea
dialogică și grupurile interactive), trebuie văzut cum sunt puse în practică în sala de clasă.
Clasa este împărțită în mai multe grupuri, ținând seama de faptul că elevii trebuie să fie la fel de
eterogeni în ceea ce privește cunoștințele, precum și în clasa socială și sex.
În funcție de tipul de activitate sau de stadiul educațional, se vor face grupuri între trei și
șase elevi. În plus, față de copii va fi și un adult care poate fi un profesor sau un voluntar, poate fi
un student universitar sau un membru al familiei etc. (CREA, 1999).

3
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Tema este aceeași pentru întregul grup, fiecare concentrându-se pe o temă specifică a temei
principale pe care se lucrează. Fiecare grup va lucra pe aceste subiecte mici într-un anumit
moment, aproximativ 20 de minute. Când se termină timpul, copiii trebuie să se rotească, în timp
ce profesorul/voluntarul care se află la masa respectivă rămâne acolo pentru a participa la grupul
care vine și pentru a efectua aceeași activitate. Activitatea acestor adulți este să se asigure că
interacțiunile sunt realizate bine, astfel încât aceștia să poată învăța. Copiii care au mai multe
cunoștințe despre subiecte ajută pe cei care au mai puțin și, de asemenea, își întăresc învățarea.
Aceste explicații pot fi și mai clare decât cele ale unui adult.
În prezent, există multe școli care au devenit comunități de învățare, cum ar fi
Andaluzia sau C.E.I.P C.E.I.P Valley Adriano Sevilla.
Pentru ca un centru să devină comunitatr de învățare, acesta trebuie să urmeze următoarele etape,
conform învățării (2005):
 Faza de conștientizare. În această primă fază, întreaga comunitate educațională este
informată despre principiile care alcătuiesc acest proiect. În plus, reflectă și nevoile
educaționale, modelele de succes etc.
 Luarea deciziilor. În această a doua fază, centrul decide dacă dorește sau nu să înceapă
procesul de transformare. Ea trebuie să îndeplinească o serie de cerințe: acesta trebuie să
fie aprobat de către asociația părinților elevilor (AMPA), acesta trebuie să fie aprobat de
către consiliul școlii și cea mai mare parte facultatea trebuie să fie de acord.
 Faza visului. În acest stadiu, a fost gândit centrul care ar dori să aibă în vecinătate toți
membrii comunității educaționale.
 Selectarea priorităților. Aici este efectuată o analiză a contextului în care este situat
centrul pentru a selecta mai târziu prioritățile.
 planificare. Apoi, se elaborează un plan de acțiune al acelor aspecte care au fost văzute
anterior ca fiind nevoite să fie schimbate, motiv pentru care lucrăm împreună cu diferiții
agenți ai comunității educaționale.
 Punerea in functiune. Pornirea tuturor acțiunilor care au fost planificate anterior sub
formă de "experiment". În această etapă va exista un punct de întâlnire și evaluare la toate
nivelurile în care se desfășoară.
Rolul familiilor în comunitățile de învățare este foarte important. Înainte de
punerea în aplicare a acestui proiect, implicarea familiei în școli a fost foarte scăzută, pentru că

4
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

în cele mai multe cazuri, actele de comunicare între profesori și familii, între școală și
comunitate au fost acte de comunicare de putere.
În mod tradițional, activitățile și proiectele centrului au fost planificate fără vocea familiilor,
știind înainte de a decide să vorbească cu ei, decizia care trebuia făcută.
Cu toate acestea, în procesul de învățare a comunităților participante familii, în acest
proiect, oferindu-le un loc de voluntariat, ca în grupuri interactive și în procesul de transformare
a școlii, ei și-au schimbat acest tip de acte de comunicare în alt mod, dialogul. În acest fel, școala
este mai incluzivă și are o calitate superioară, deoarece permite participarea familiilor și a
voluntarilor care îi vor face pe elevi să învețe mai mult (Flecha, 2009).
În acest fel, familiile pot participa și pot face parte din procesul de proiectare a activităților
care îmbunătățesc învățarea elevilor. În plus, aceștia pot fi instruiți și în materiile pe care le
doresc, deoarece datoria profesorilor este de a le ajuta.
Datorită acestei schimbări și a activităților care se d esfășoară din comunitățile de învățare pentru
rude, participarea familiilor în centre a crescut considerabil. Comunitățile de învățare, au marcat
înainte și după în ideea că am avut școală. Această școală, în care adulții nu puteau intra și care
era total deconectat de mediul lor.
Datorită proiectelor de acest gen, putem vedea modul în care școala s-a transformat, astfel
deschizând porțile atât profesioniștilor, cât și voluntarilor familiali, deoarece acest proiect nu a
putut fi realizat fără aceștia.
Acest lucru favorizează crearea de așteptări atât în rândul studenților înșiși, cât și în rândul
adulților, precum și apariția unui climat de învățare care să încurajeze toată lumea să exceleze și
să învețe.
O comunitate de învățare poate fi concentrată pe diferite domenii și va depinde de ceea
ce doriți să învățați dacă doriți să vă alăturați unei comunități de învățare sau alteia. O
comunitate de învățare este exact un proiect conceput de oameni în care se desfășoară acțiuni
educaționale direcționate în care obiectivul principal este transformarea educațională și socială.
O comunitate de învățare urmează un model educațional care va fi în concordanță cu factorii de
învățare ai societății. Într-o comunitate de învățare, participarea membrilor comunității este
esențială. O persoană poate participa direct sau indirect la o comunitate de învățare și poate
influența învățarea și dezvoltarea tuturor elevilor.

5
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Există comunități de învățare peste tot în lume și pot exista pentru toate vârstele, pentru a
îmbunătăți nu numai succesul academic al studenților, ci și pentru a îmbunătăți coexistența
oamenilor.
 2 Avantajele aderării la o comunitate de învățare
 3 Comunități de învățare astăzi
Comunitățile de învățare pot facilita tranziția academică pe care o fac toți studenții atunci când
încep orele de facultate. Într-o universitate, de exemplu, o comunitate de învățare are acces la
membrii facultății care lucrează ca comunitate. Se pot face conexiuni cu profesorii și studenții
pentru a ajuta la îmbunătățirea unei rețele actuale și viitoare. 
Elevii care decid să facă parte dintr-o comunitate de învățare tind să aibă note mai
bune, deoarece sunt implicați activ și social în învățarea pe care o dezvoltă. Sunt cunoscuți mulți
oameni care sunt interesați de aceeași învățare, extinzând un cerc de contacte care poate fi foarte
benefic nu numai pentru învățare, ci și pentru viitor. Există mai multă motivație pentru învățare
atunci când sunt mai mulți oameni interesați de aceasta.
Dacă există int eres pentru a face parte dintr-o comunitate de învățare, este foarte importantă
gândirea mai întâi dacă acea comunitate de învățare satisface cu adevărat preocupările
intelectuale. Acest lucru este foarte important, deoarece studenții care doresc să aparțină unei
comunități de învățare pot avea privilegii în cadrul comunității educaționale.

Avantajele aderării la o comunitate de învățare

Participarea la o comunitate de învățare oferă o serie de avantaje, toate acestea

contribuind la promovarea succesului academic și social. Ca în orice comunitate, ceea ce
seobține din ea va depinde în mare măsură de ceea ce se pune în ea. Avantajele de a face parte
dintr-o comunitate de învățare (sau chiar de a trăi într-una) includ:
 O motivație mai mare spre învățare
 Creșteți contactele actuale și viitoare
 Oportunități academice, sociale și de muncă mai bune
 Îmbunătățiți conexiunea cu comunitatea de studiu
 O participare mai mare la învățare
 Învățarea activă

6
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

 O mai mare satisfacție personală și academică

 Succes academic
 Experiență academică și socială foarte pozitivă
 Profesorii s-au angajat să-și ajute elevii
 Faceți cunoștință cu mai mulți oameni și faceți-vă mai mulți prieteni de interes
Comunitățile de învățare de astăzi nu se găsesc numai în universități sau rezidențe
universitare. În prezent, există comunități de învățare prin Internet, pe platforme educaționale la
care oricine poate să facă parte și să fie membru. Dar este, de asemenea posibil să aparțină unor
comunități educaționale care există pe Facebook sau pe rețelele sociale, deși aceste comunități
tind să fie mai puțin formative și mai sociale, adică să întâlnească oameni cu interese similare,
mai degrabă decât să învețe serios.
Se poate face parte dintr-o comunitate de învățare, se poate avea oportunități excelente de a
dezvolta abilități pe care altfel nu s-ar putea obține. În plus, există ocazia să se lucreze și să se
învețe în echipă, să se devină un bun partener de susținere, pe lângă faptul că se va primi ajutor
suplimentar de la restul membrilor comunității educaționale din care se face parte.
Ca și când acest lucru nu ar fi suficient, comunitățile de învățare desfășoară activități și proiecte
care au legătură cu interesele comune, lucru care va fi, fără îndoială, pozitiv pentru încurajarea
motivației și creșterea contactelor. Fără îndoială, apartenența la o comunitate de învățare sunt
toate avantaje, așa că nu trebuie ezitat în a o căuta pe cea care se potrivește cel mai bine
intereselor fiecăruia intelectuale. În unele comunități trebuie să se plătească o mică contribuție,
dar în altele nu este necesar.

7
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

BIBLIOGRAFIE

1. Casamitjana, M., Puigvert, L., Soler, M., & Tortajada, I. (2000). Investigați și
transformați: CREA, Centrul de Cercetare Socială și Educațională. Cultură și educație,
117-128.
2. Centrul de Cercetare specială privind teoriile și practicile depășite ale inegalităților
(1999). Schimbări educaționale Teorii și practici care depășesc inegalitățile. Dosarul
Zilelor educaționale din Parcul științific din Barcelona. Barcelona.
3. de Aprendizaje, C. (2005). Comunitățile de învățare.
4. De la Rosa, O., Contreras, A. D., Molina, C., & Domingo, M. P. (2002). Cooperative și
dialogale Învățarea în cariera de Educație a USAD.Master în: Trainer de formatori și de
cercetare pentru schimbările educaționale. Universitatea din Barcelona.
5. Elboj, C., Puigdellivol, I., Soler Gallart, M., & Valls Carol, R. (2006). Comunități de
învățare: Transformați educația.
6. Arrow, R. (2009). Schimbarea, incluziunea și calitatea în comunitățile de învățare.
Cultura și educația, 21 (2), 157-169.
7. Flecha, R., & Puigvert, L. (2010). Comunitățile de învățare. Un pariu pentru egalitate.
8. Puigvert, L. (1999). Învățarea dialogică Conferință prezentată la prima conferință
educațională de la ParcCientífic de Barcelona. Organizat de CREA.