Așa grăiește Domnul slavei
Şi-aștept spre Mine
Aşa grăieşte Domnul slavei,
Prin glasul Sfintei Liturghii,
„Deşi M-am înălţat la ceruri,
Eu nu vă las,
Eu nu vă las orfani, copii.
În fiecare Liturghie,
Eu iarași Mă cobor la voi,
Din nou e coasta Mea străpunsă
Şi-Mi curge sânge,
Şi-Mi curge sângele şuvoi.
Mă răstignesc din nou pe Cruce,
Pe masa Sfântului Altar,
Primiţi-Mi Sângele şi Trupul
Să nu vin iarăși,
Să nu vin iarăşi în zadar.
Deschideți inimile voastre,
Că vreau în voi să locuiesc,
Să vă împac din nou cu Tatăl
Şi de păcat,
Şi de păcat să vă feresc.
Eu vreau cu voi să fiu de-a pururi
Deschideți, nu mai amânați,
Primiți-mă, creștini, cu toții
Şi pacea Mea,
Şi pacea Mea o s-o aflaţi.
Și din potirul Cinei Mele
Gustați iubiții mei, cu toți
Vă chem cu dragoste la mine
Să fiu viața,
Să fiu viața tuturor.
Că-n fiecare fărâmiţă
Pe care-n taină o primiţi
Sunt eu întreg, cu toată slava
Şi-aștept spre Mine să veniţi.”
Iisuse-al meu
Iisuse-al meu, prieten bun
Din anii tinereţii
Cu Tine eu călătoresc
Pân-la sfârşitul vieţii.
În zori de zi, când mă trezesc
Smerit m-aplec sub cruce
Că-n toată lumea nu găsesc
Un scut mai bun şi dulce.
În calea vieţii când pornesc
Tu, Doamne, eşti cu mine
Şi fie drumul cât de greu
E-aşa uşor cu Tine.
Şi nu mă tem că voi pieri
În marea de păcate
Că Tu, preabunule Iisus
Mă izbăveşti din toate.
Când am de suferit un chin
Tu Doamne-mi dai putere
Şi fie chinul cât de greu
Eu simt o mângâiere.
Tu eşti comoara care-ai fost
De mine căutată
Iar astăzi nu Te-aş mai lăsa
Nici pentru lumea toată.
Că Tu-mi eşti sprijin ne-ncetat
În bine şi-n suspine
Iisuse, al meu prieten drag
Ce bine-i lângă Tine!