DEPANARE

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC
Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro
ÎNTREŢINERE ŞI DEPANARE ECHIPAMENTE DE

CALCUL
Material de predare
Domeniul: Informatică
Calificarea: Tehnician echipamente de calcul
Nivel 3 avansat
2009
AUTOR:
CONSTANTIN VULTUREANU – profesor grad didactic I
COORDONATOR:
SIDOR COSTINAŞI - Prof. drd
CONSULTANŢĂ:
IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

ZOICA VLĂDUŢ – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013
2
Cuprins
I. Introducere ...................................................................................................................................4
II. Documente necesare pentru activitatea de predare.....................................................................6
III. Resurse ......................................................................................................................................7
Tema 1 Mentenanţa sistemelor de calcul ........................................................................................ 7
Fişa suport 1.1 Descrierea normelor generale de mentenanţă...................................................... 7
Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenenţei hardware ................................................. 10
Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor mentenanţei software.............................................. 21
Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor mentenanței................................................................. 29
Tema 2: Depanarea sistemelor de calcul.......................................................................................32
Fişa suport. Definirea procesului de depanare. Identificarea paşilor într-un proces de depanare
....................................................................................................................................................32
Tema 3: Remedierea defectelor hardware ale echipamentelor de calcul ......................................40
Fişa suport 3.1 Identificarea situaţiilor în care este necesară înlocuirea componentelor unui
echipament de calcul ..................................................................................................................40
Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de depanare.......................................................... 51
Fişa suport 3.3 Selectarea componentelor ce trebuiesc înlocuite şi cele cu care se vor înlocui 56
Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în echipamentul de calcul şi instalarea driverelor
corespunzătoare.......................................................................................................................... 61
Tema 4: Tehnici de întreţinere pentru echipamentele periferice şi portabile................................ 73
Fişa suport 4.1 Efectuarea operaţiilor de întreţinere utilizând unelte pentru depanarea hardware
....................................................................................................................................................73
Fişa suport 4.2 Aplicarea procedurilor de întreţinere prin intermediul uneltelor software........ 79
IV. Fişa rezumat ......................................................................................................................... 87
V. Semnificaţia elementelor grafice........................................................................................... 89
VI. Bibliografie .............................................................................................................................90
I. Introducere
Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de
predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică.
Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în

cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente
de calcul.
El a fost elaborat pentru modulul ÎNTREŢINERE ŞI DEPANARE

ECHIPAMENTE DE CALCUL ce se desfăşoară în 116 ore, în următoarea structură:
Laborator tehnologic 72 ore
Instruire practică 12 ore
Competenţe Teme Fişe suport
 Fişa suport 1.1

Descrierea normelor
generale de mentenanţă

Identificarea operaţiilor
Menţine  Tema 1 Mentenanţa
mentenanţei hardware
întreţinerea sistemelor de calcul
preventivă  Fişa suport 1.3
Identificarea procedurilor
mentenanţei software

Prezentarea beneficiilor
mentenanţei
 Fişa suport 2.1 Definirea

Prezintă  Tema 2: Depanarea sistemelor procesului de depanare
procesul de de calcul
depanare
Identificarea paşilor într-un
proces de depanare

Identificarea situaţiilor în
Remediază care este necesară
defectele  Tema 3: Remedierea înlocuirea componentelor
hardware ale defectelor hardware ale unui echipament de calcul
echipamentelor echipamentelor de calcul
de calcul  Fişa suport 3.2 Utilizarea
paşilor procesului de
depanare
Competenţe Teme Fişe suport
 Fişa suport 3.3 Selectarea

componentelor ce trebuie
înlocuite şi cele cu care se
vor înlocui
 Fişa suport 3.4 Instalarea

componentelor în
echipamentul de calcul şi
instalarea driverelor
corespunzătoare

Aplică Efectuarea operaţiilor de
tehnicile de întreţinere utilizând unelte
întreţinere  Tema 4: Tehnici de întreţinere pentru depanarea hardware
pentru pentru echipamentele periferice
echipamentele şi portabile  Fişa suport 4.2 Aplicarea
periferice şi procedurilor de întreţinere
portabile prin intermediul uneltelor
software
Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician

echipamente de calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de
montaj, punere în funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de
calcul.
5
II. Documente necesare pentru activitatea de predare
Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul
didactic are obligaţia de a studia următoarele documente:
 Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician

echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau
www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar
 Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul,

nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro ,
secţiunea învăţământ preuniversitar
Alte surse pot fi:
1. Mueller, Scott. (1999) .PC Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora;
2. Colecţia revistei „CHIP” România anii 2003-2009, Bucureşti: 3D Media
Communications SRL;
3. Colecţia revistei „PC Magazine” România anii 2003-2009 Bucureşti: Ziff Davis
Publishing Holdings Inc.
4. Colecţia revistei „PC World” România anii 2005-2009 Bucureşti: IDG România
6
III. Resurse
Tema 1 Mentenanţa sistemelor de calcul

Fişa suport 1.1 Descrierea normelor generale de mentenanţă
Ce?
Această fişă vă prezintă mentenanţa (întreţinerea preventivă) a sistemelor

de calcul din punct de vedere conceptual şi al normelor generale. Conform normelor
europene CEI sau a celor internaţionale ISO, prin mentenanţă se înţelege un ansamblu
de activităţi tehnico-economice şi manageriale care au ca scop asigurarea unei
performante maxime a bunului considerat (utilaj,clădire,instalaţie…).
Întreţinerea preventivă este o inspecţie regulată şi sistematică însoţită de

curăţarea şi eventual înlocuirea componentelor şi a aplicaţiilor utilizate de sistemul de
calcul. Întreţinerea preventivă ajută la evitarea erorilor şi funcţionărilor defectuoase ale
sistemelor, asigurând o bună funcţionare a acestora. Întreţinerea preventivă este
folosită pentru a reduce posibilitatea apariţiei unor probleme hardware sau software
verificând periodic dacă funcţionarea se desfăşoară în parametri normali.
Realizarea de activităţii de întreţinere preventivă pentru sistemele de calcul

nu este opţională. Sistemele de calcul sunt echipamente sensibile şi delicate şi dacă nu
se dedică timp şi atenţie în mod adecvat pentru ele, acestea nu pot să funcţioneze
corect.
Cu cât există mai puţine erori, există mai puţin probabilitatea de a efectua
procesul de depanare, respectiv apare posibilitatea de a salva timp şi bani. În procesul
de întreţinere preventivă se poate include, de asemenea, modernizarea unor unităţi de
hardware sau software, cum ar fi un hard-discul, care face zgomot, upgrade-ul de
memorie (care nu este suficientă), sau instalarea de actualizări de software de
securitate sau de fiabilitate.
Rezolvarea problemelor este o deprindere ce se învaţă în timp. Nu toate

procesele de depanare sunt identice, tehnicienii tind să-şi rafineze abilităţile pentru
depanare bazându-se pe cunoştinţe şi pe experienţa personală.
Utilizarea liniilor directoare din această fişă, se constituie ca un punct de pornire
pentru a contribui la dezvoltarea îndemânării abilităţilor de depanare. Deşi fiecare
situaţie este diferită, procesul descris în această fişă ajută pentru a determina cursul de
acţiune, atunci când se încearcă o rezolvare tehnică la o problemă apărută la un sistem
de calcul.
Lucrările de întreţinere preventivă ale sistemelor de calcul sunt următoarele:

 curăţirea periodică cu materiale folosite la curăţirea sistemelor de
calcul;
 întreţinerea componentelor hardware;
 întreţinerea componentelor software;
 întreţinerea echipamentelor periferice.
7
Lucrări de întreţinere ale sistemelor de calcul pot fi:
 executate de operatorul sistemului de calcul (curente);
 executate de personalul de întreţinere (periodice).
Personalul care utilizează sistemul de calcul, în afară de modul de operare,

trebuie să cunoască şi să respecte un ansamblu de măsuri corespunzătoare întreţinerii:
 măsurile de siguranţă care trebuiesc luate la punerea în funcţiune;
 modul cum se pune în funcţiune, respectându-se operaţiile în
succesiunea şi corelarea lor;
 supravegherea pe timpul funcţionării pentru evitarea apariţiei unor
fenomene nedorite;
 modul în care se face oprirea, cu respectarea operaţiilor în
succesiunea şi corelarea lor;
 măsurile necesare a fi luate în cazul apariţiei unor situaţii anormale;
 protecţia sistemului contra agenţilor corozivi şi a prafului;
 protejarea de lovituri, zgârieturi şi alte degradări, ale componentelor
care pot influenţa funcţionarea;
 modul de curăţare şi desprăfuire periodică.
Lucrările de întreţinere ale sistemelor de calcul executate de personalul de

întreţinere includ şi pe cele arătate anterior dar prezintă un specific aparte. Aceste
lucrări se execută la anumite termene planificate, indicate în grafice, în funcţie de
caracteristicile sistemului de calcul, de precizia necesară funcţionării, de gradul de
încărcare al sistemului de calcul şi regimul său de lucru.
Cu acest prilej se verifică sistemul de răcire şi se gresează componentele aflate

în mişcare, se curăţă contactele, iar în unele situaţii, se fac reglări sau demontări
parţiale ale sistemului şi, în special, a acelor subansambluri care prezintă importanţă în
funcţionare. Rezultatul acestor verificări este menţionat în fişa de urmărire a sistemului
de calcul, în vederea determinării cauzelor apariţiei defectelor frecvente şi pentru
stabilirea volumului şi felurilor reparaţiilor.
Planificarea activităţii de întreţinere planificată se bazează pe diferite

informaţii:
 analiza rezultatelor din procesul de întreţinere corectivă;
 experienţa acumulată din alte activităţi;
 caracteristicile sistemelor de calcul;
 monitorizarea stării/condiţiei sistemului (dacă acesta este menţinut
în funcţiune).
Activitatea de planificare conţine următoarele puncte:

 identificarea sistemului tehnic/componentelor care urmează să fie
întreţinute;
 definirea acţiunilor de întreţinere relevante;
 repartizarea acţiunilor;
 pregătirea programului de întreţinere;
 demararea acţiunii.
8
Pe baza acestor reguli generale de întreţinere preventivă, cele mai multe
componente au nevoie, de întreţinere şi curăţare. Operaţia este necesară pentru
aproape fiecare componentă a sistemului, pentru că praful se acumulează
aproape peste tot şi afectează modul de lucru eficient al componentelor.
Sistemul de componente care necesită întreţinere regulată include

următoarele:
 Mouse-ul;
 Tastatura;
 CD-ROM-ul;
 Hard-discul ;
 Monitorul;
 Sursa de alimentare;
 Perifericele;
 Sistemul de operare;
 Aplicaţiile software instalate.
Unde ?
Sala de curs, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic
Cu ce?
Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme despre mentenanţă.
Cum?
Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe
Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele.
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a

mentenanţei.
Studiu de caz – Ce se întâmplă cu sistemele de calcul cărora nu li se aplică

normele de mentenanţă.
Sugestii metodologice:
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice şi caiete service pentru
diverse echipamente de calcul. Ar fi de preferat ca în laborator să existe cât mai multe
tipuri din acestea.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că s-ar putea ca fişele tehnice să

nu existe sub formă tipărită, acestea putând fi accesate prin pagini WEB.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce

priveşte definirea şi clasificarea proceselor de mentenanţă.
9
Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenenţei hardware
Ce?
Proceduri de dezasamblare şi de curăţare. Pentru a curăţa corect sistemul,

trebuie ca acesta să fie dezasamblat, cel puţin parţial. Se poate merge mult mai departe
desfăcând şi placa de bază. Îndepărtarea plăcii de bază are ca rezultat cel mai bun
acces la toate zonele sistemului dar, în scopul de a economisi timp, probabil că se va
dezasambla sistemul numai până la nivelul la care placa de bază este complet vizibilă.
Pentru acest lucru, se înlătură toate plăcile de extensie şi unităţile de disc din sistem.
Procedura completă pentru dezasamblarea şi reasamblarea sistemului

este arătată în Fişa 3.4. Deşi se pot curăţa capetele de citire de la sistemele optice de
stocare cu ajutorul unui disc de curăţare, fără a desface carcasa sistemului, probabil că
se va curăţa mult mai bine prin dezasamblarea acesteia. Pe lângă capetele unităţilor ar
trebui să se cureţe şi să se lubrifieze şi mecanismul de deschidere, precum şi plăcile
logice şi conectoarele unităţii. Această procedură necesită de obicei scoaterea unităţii.
În continuare, se efectuează aceleaşi operaţii cu unităţile de hard disc: se curăţa
plăcile logice şi conectoarele. Pentru a face acest lucru, trebuie să se demonteze hard
discul din sistem. Mai întâi însă, ca o măsură de precauţie, se efectuează o copie de
siguranţă.
Unelte pentru dezasamblare şi curăţare. Curăţarea corectă a sistemului şi a

tuturor plăcilor din interior necesită câteva materiale şi unelte (Fig.1.2.1). Pe lângă
uneltele necesare dezasamblării sistemului, ar trebui să dispuneţi şi de următoarele
articole:
o soluţie de curăţare a contactelor;
o sursă de aer comprimat;
o pensulă mică;
o tampoane de curăţare, fără scame;
o brăţară antistatică de împământare.
Fig. 1.2.1 Trusă pentru mentenanţa

hardware. Este o trusa completă de
unelte şi accesorii pentru întreţinerea
sistemelor de calcul în unităţile service.
10
Articole opţionale:
o bandă dublu-adezivă;
o soluţie de lipit la temperatura camerei, puţin volatilă;
o lubrifiant siliconic;
o aspirator pentru calculator (auto).
Aceste unelte simple şi aceste soluţii chimice de curăţare vă vor permite să

efectuaţi majoritatea operaţiilor de întreţinere preventivă.
Substanţe chimice. Substanţele chimice pot fi folosite ca ajutor la curăţare,

depanare şi chiar la repararea unui sistem. Puteţi folosi diverse tipuri de soluţii de
curăţare pentru calculatoare şi subansambluri electronice. Majoritatea se încadrează în
următoarele categorii:
o substanţe pentru curăţare standard,
o substanţe pentru curăţarea/lubrifierea contactelor,
o metode de înlăturare a prafului.
Substanţe de curăţare standard. Pentru majoritatea operaţiilor de bază –

curăţarea componentelor, a conectoarelor şi a contactelor electrice – una dintre cele
mai utile substanţe chimice este tricloretanul. Această substanţă care curăţă foarte
eficient a fost utilizată la un moment dat la curăţarea contactelor şi a componentelor
electrice, deoarece nu deteriorează materialele plastice şi cablajele. De fapt, triclore-
tanul ar putea fi foarte util pentru curăţarea petelor de pe carcase şi de pe tastatură. Din
păcate, tricloretanul este încadrat acum în gama solvenţilor cloruraţi, împreună cu
substanţele CFC (fluoroclorurile de carbon), precum freonul, dar companiile furnizoare
de substanţe chimice pentru electronică oferă câţiva înlocuitori.
Există soluţii alternative de curăţare, într-o varietate de tipuri şi de configuraţii. Se

pot folosi alcool izopropilic pur, acetonă, freon, tricloretan sau multe alte substanţe
chimice. Majoritatea producătorilor de plăci şi unele ateliere de service se orientează
spre substanţele chimice care nu distrug ozonul, care respectă reglementările legale şi
regulile de protecţia mediului.
De curând, în industrie au devenit populare substanţe de curăţare

biodegradabile, descrise ca „substanţe de curăţare pe bază de acid citric", iar acestea
sunt, de multe ori, mai economice şi mai eficiente pentru curăţarea contactelor şi a
plăcilor. Aceste substanţe de curăţare sunt în general cunoscute sub numele d-limonene
sau citrus terpenes şi derivă din coaja de portocală, ceea ce le dă un puternic (dar plăcut)
parfum citric. Un alt tip de substanţă provine din mugurii de brad şi este cunoscută sub
numele a-pinene.
Va trebui totuşi să se manifeste grijă când se folosesc aceste substanţe de

curăţare, deoarece pot cauza bombarea anumitor materiale plastice, mai ales a
cauciucului siliconic şi a PVC-ului.
Substanţe pentru curăţarea / lubrifierea contactelor. Aceste substanţe

chimice sunt similare celor de curăţare standard, dar includ şi o componentă pentru
lubrifiere. Aceasta reduce forţa necesară la conectarea şi deconectarea cablurilor şi a
conectoarelor, reducând solicitările asupra dispozitivelor. Stratul lubrifiant acţionează şi
11
ca o protecţie conductivă, care izolează contactele de coroziune. Aceste substanţe
chimice pot prelungi semnificativ viaţa unui sistem, prin prevenirea apariţiei contactelor
imperfecte.
Aceste substanţe, care se aplică pe contactele electrice, îmbunătăţesc mult

conexiunea şi lubrifiază punctul de contact. Unele substanţe includ un semiconductor
polimeric lichid; el se comportă ca un metal lichid, conducând electricitatea în prezenţa
unui curent electric. Substanţa umple şi spaţiile cu aer dintre suprafeţele cuplate pentru
două componente care sunt în contact, mărind suprafaţa de contact şi eliminând
oxigenul şi alte particule care pot coroda punctul de contact.
Substanţele ce includ semiconductor polimeric sunt eficiente mai ales pentru

conectoarele sloturilor de I/O, pentru conectoarele de margine şi cu pini ale plăcilor
adaptoare, pentru conectoarele unităţilor de disc, pentru conectoarele sursei de
alimentare şi, practic, pentru orice conector din PC. Pe lângă faptul că îmbunătăţesc
contactul şi previn corodarea, substanţele lubrifiază contactele, uşurând inserarea şi
extragerea conectoarelor.
Spray-uri cu aer comprimat. Ca un ajutor la curăţarea unui sistem, se

foloseşte, de multe ori, aerul comprimat (Fig. 1.2.2). Se va folosi aerul comprimat prin
suflare spre a îndepărta praful şi murdăria dintr-un sistem sau de pe o componentă.
Iniţial, aceste metode foloseau substanţe CFC (clorofluorcarbon) ca freonul, în timp ce
metodele moderne folosesc substanţe HFC (hidrofluorcarbon, precum difloretanul) sau
bioxid \ de carbon, nici una nedistrugând stratul de ozon. Trebuie acordată atenţie când
se folosesc aceste dispozitive, deoarece unele dintre ele pot genera sarcini electrice
atunci când gazul comprimat iese prin duze. Trebuie ca produsul să fie aprobat pentru
curăţarea echipamentelor de tehnică de calcul şi, ca pe o măsură de precauţie, purtatul
unei benzi de împământare. Tipul de butelii cu aer comprimat utilizate la curăţarea
echipamentelor foto poate, uneori, să difere de cel folosit la curăţarea componentelor de
calculator, sensibile la electricitatea statică.
Fig. 1.2.2 Utilizarea aerului

comprimat pentru curăţarea prafului.
Spray-ul cu aer comprimat este folosit
pentru curăţarea prafului acumulat de
ventilator.
Când se folosesc aceste produse cu aer comprimat, se ţine butelia cu capul

în sus, astfel încât prin duză să iasă numai gaz. Dacă se răstoarnă butelia, substanţa
brută din interior va curge ca un lichid rece, care nu numai că nu este util, dar poate
deteriora sau decolora materialele plastice. Gazul comprimat trebuie folosit numai
asupra echipamentelor care nu sunt alimentate, pentru a reduce riscul deteriorării prin
scurtcircuit.
12
Relativ apropiate de produsele cu aer comprimat sunt sprayurile cu
substanţe care îngheaţă. Aceste sprayuri sunt folosite la răcirea rapidă a unei
componente suspectate de a fi defectă, ceea ce, adesea, o readuce temporar la
funcţionarea normală. Aceste substanţe nu sunt utilizate la repararea unui dispozitiv, ci
pentru a obţine confirmarea găsirii componentei defecte. Adeseori, defectarea unei
componente este legată de încălzire, iar răcirea o face să revină temporar la
funcţionarea normală. Dacă circuitul începe să funcţioneze corect, dispozitivul pe care l-
aţi răcit este cel suspect.
Aspiratoare. Unii tehnicieni preferă să folosească aspiratorul în locul

buteliilor cu gaz comprimat, atunci când curăţă un sistem (Fig. 1.2.3). Aerul comprimat
este, de obicei, mai bun pentru curăţarea unor zone mici. Un aspirator este mai util
pentru curăţarea unui sistem plin cu praf şi cu murdărie. Se poate folosi la absorbirea
prafului şi murdăriei în loc ca aceasta să fie împrăştiată în jurul altor componente, aşa
cum se întâmplă în cazul aerului comprimat. Pentru service-ul la beneficiar, butelia cu
aer comprimat este mai uşor de cărat într-o trusă de scule decât un aspirator mic.
Pentru curăţarea sistemelor sunt disponibile aspiratoare foarte mici cum ar fi cele auto.
Ele sunt uşor de transportat şi pot servi ca o soluţie alternativă la buteliile cu aer
comprimat.
Fig. 1.2.3 Utilizarea

aspiratorului pentru curăţarea
prafului. Peria ataşată aspiratorului
desprinde şi absoarbe praful
acumulat de ventilator.
Unele aspiratoare speciale au fost concepute pentru a fi utilizate pe sau în

apropierea componentelor electronice; ele sunt proiectate să minimizeze, la utilizare,
descărcările electrostatice.
Dacă se foloseşte un aspirator obişnuit, şi nu unul special conceput cu

protecţie ESD, ar trebui luate măsuri de precauţie, cum ar fi să purtarea de brăţări de
împământare. De asemenea, dacă aspiratorul are vârful metalic, trebuie acordată
atenţie să nu se atingă cu el plăcile sau componentele care se curăţă.
Perii şi tampoane. Pentru a curăţa praful şi murdăria din interiorul unui PC,
înainte de a sufla cu aer comprimat să se folosească un aspirator, se poate folosi o
pensulă mică de pictură, de machiaj sau fotografică (Fig. 1.2.4). Atenţie, însă, la
electricitatea statică. În majoritatea cazurilor, nu ar trebui atinse cu peria cablajul
imprimat, ci numai interiorul carcasei şi unele subansambluri ca palele ventilatorului,
orificiile pentru aer şi tastaturile. Daca se perie plăcile cu circuite sau în apropierea lor,
13
se va purta o brăţară de împământare şi se perie încet şi uşor, pentru a împiedica
apariţia descărcărilor electrostatice.
Fig. 1.2.4 Pensulă pentru

curăţare. Este folosită pentru a
desprinde praful de pe un
radiator.
Se utilizează tampoane de curăţare pentru a şterge contactele electrice şi

conectoarele, capetele unităţilor de disc şi alte suprafeţe sensibile. Tampoanele de
curăţare ar trebui să fie realizate din spumă sau dintr-o piele sintetică de căprioară, care
nu lasă scame sau praf. Din păcate, tampoanele de curăţare cu spumă sau cu piele
sintetică sunt mult mai scumpe decât cele obişnuite, cu bumbac. Nu se folosesc
tampoanele de curăţare din bumbac, deoarece ele lasă scame pe aproape orice ating.
Fibrele de bumbac sunt conductive în unele situaţii şi pot rămâne pe capetele unităţilor,
ceea ce duce la zgârierea discurilor. Tampoanele de curăţare cu spumă sau cu piele de
căprioară pot fi achiziţionate din majoritatea magazinelor de componente electronice.
Unele firme comercializează şerveţele umede de curăţare, îmbibate cu o

soluţie de curăţare şi de lubrifiere a contactelor (Fig. 1.2.5). Aceste şerveţele se pot
folosi în siguranţă la curăţarea unui conductor sau a unui contact, fără teama de a
deteriora ceva prin ESD sau abraziunea stratului de contact.
Fig. 1.2.5 Şerveţel pentru curăţarea

contactelor. Contactele vor fi
curăţate şi lubrifiate datorită soluţiei
cu care este îmbibat şerveţelul.
Lubrifianţi siliconici. Pentru a lubrifia mecanismele de deschidere a

unităţilor optice sau alte părţi ale sistemului care necesită o lubrifiere curată, fără
grăsimi, se poate folosi un lubrifiant siliconic, de exemplu WD40. Alte elemente pe care
se pot lubrifia sunt şinele de ghidare a capului unităţii de disc sau chiar ghidajele capului
de imprimare, pentru a asigura funcţionarea uniformă. Utilizarea siliconului în locul
14
uleiurilor convenţionale este importantă, deoarece el nu se lipeşte şi nu colectează
praful şi murdăria.
Se va folosi întotdeauna siliconul cu moderaţie. Nu se pulverizează oriunde

în apropierea echipamentului, deoarece are tendinţa de a migra, ajungând acolo unde
nu trebuie (de exemplu pe capetele unităţilor). Mai bine se aplică puţin silicon pe o
periuţă sau pe un tampon cu spumă şi se întinde pe componentele care au nevoie de
acesta. Pentru a lubrifia ghidajele metalice ale capului de imprimare al unei imprimante,
se poate folosi o baghetă de curăţare îmbibată în silicon.
Obţinerea uneltelor şi accesoriilor necesare. Majoritatea substanţelor şi

uneltelor de curăţare prezentate se pot obţine de la un depozit cu echipamente
electronice sau chiar de la magazinele specializate în electronică. Cunoscând firmele
care le comercializează, un laborator de mentenanţă a echipamentelor de calcul, poate
fi echipat pentru majoritatea operaţiilor de întreţinere preventivă.
Îndepărtarea prafului. Praful este principalul duşman al sistemelor de

calcul. Praful blochează circulaţia aerului, determinând sistemul să ruleze la
temperaturi mai mari şi mai puţin fiabil. Praful acţionează în calitate de izolator termic,
care duce la supraîncălzirea componentelor şi, prin urmare, scurtează viaţa acestora.
Praful determină ventilatoarele la o turaţie mai mare pentru că vor încerca să păstreze
sistemul rece. Praful depus în conectori în felul său, sporeşte rezistenţa electrică de
contact şi reduce fiabilitatea. Praful corodează suprafeţe de contact şi în consecinţă
apar pene de contact.
Calculatoarele devin prăfuite din cauze naturale ca o parte a rulării.

Ventilatoarele atrag praf, păr de animale, precum şi alţi contaminanţi, şi îi transportă în
interiorul calculatorului fixându-se pe suprafeţe. Chiar şi în camere curate un calculator
va deveni după o anumită perioadă prăfuit în interior. Gravitatea problemei depinde de
mediul înconjurător. Mediile industriale sunt de multe ori poluate cu praf, atât de mult,
astfel încât PC-urile standard sunt inutilizabile. În exemplul tipic de utilizare acasă şi la
birou situaţia e mult mai bună, dar rezultatul în timp e totuşi surprinzător de rău.
Animale de companie, mochetele, ţigările, gazul sau petrolul folosit la încălzire vor
contribui la stratul de praf din sistemele de calcul.
Săptămânal o rutină de aspirare în exterior ajută, dar nu este suficientă. În

Fig. 1.2.6 se arată un panoul spate I / O de la un PC, care a fost lăsat să ruleze 24 de
ore pe zi, timp de 6 luni într-un caz tipic într-un birou. (De remarcat faptul că în birou s-a
aspirat zilnic praful dar nu s-a intervenit asupra curăţării directe a PC-ului). Se observă
că portul LPT din partea dreaptă sus este umplut cu praf, la fel cum sunt şi porturile
USB din stânga.
Fig. 1.2.6 Panoul spate plin de

praf. Acest panou nu a fost curăţat de
praf timp de 6 luni cu toate ca în
încăperea în care se afla s-a curăţat
săptămânal.
15
În Fig. 1.2.7 se arată panoul frontal de la un calculator care a funcţionat în
aceleaşi condiţii arătate mai sus.
Fig. 1.2.7 Panoul faţă plin de

praf. Acest panou nu a fost curăţat de
praf timp de 6 luni cu toate ca în
încăperea în care se afla s-a curăţat
săptămânal.
O altă problemă legată de praf constă în faptul că, s-a observat că

sistemele aşezate la înălţime sunt, în general, mult mai curate decât cele ţinute la
nivelul solului. Detaşând capacul lateral de la carcasă se evidenţiază filtrul de aer care
este prezentat în Fig. 1.2.8.
Fig. 1.2.8 Filtrul de aer din

interiorul calculatorului. Acesta
protejează interiorul calculatorului
colectând-ul. Periodic trebuie înlăturat
praful colectat de filtru.
La prima vedere, nu pare prea rău. Există unele acumulări de praf, dar apare
parţial ca un filtru curat. Asta pentru că praful a fost acumulat pe filtrul de praf atât de
mult că, încât atunci când am scos panoul lateral praful a căzut jos , parţial vizibil în
partea de jos a figurii 1.2.8.
Mentenanţa pasivă. Întreţinerea preventivă pasivă înseamnă a avea grijă

de un sistem, asigurându-i cel mai bun mediu posibil – atât fizic, cât şi electric.
Problemele fizice reprezintă condiţii ca temperatura mediului, solicitările termice
datorate pornirii şi întreruperii alimentării cu energie, praful şi contaminarea cu fum,
şocurile şi vibraţiile. Problemele electrice sunt legate de descărcările electrostatice,
zgomotul pe linia de alimentare şi interferenţa radio.
Destul de neplăcut, unul dintre cele mai pierdute din vedere aspecte ale
întreţinerii preventive a sistemelor de calcul este protejarea hardware-ului – şi investiţia
financiară semnificativă pe care el o reprezintă – faţă de atacul mediului. Sistemele de
calcul nu sunt nu sunt sensibile şi, în general, se simt bine într-un mediu în care şi
oamenii se simt bine. De aceea au loc multe căderi de sistem. Înainte să se configureze
un calculator nou, trebuie pregătit un loc potrivit, fără factori de poluare ca fumul sau alţi
poluanţi.
16
Nu se va plasa sistemul în faţa unei ferestre; sistemele de calcul nu ar trebui
să fie expuse la radiaţiile solare directe sau la variaţiile de temperatură. Temperatura
ambiantă ar trebui să fie cât mai constantă. Energia ar trebui furnizată prin intermediul
prizelor de perete cu împământare şi ar trebui să fie stabilă, fără zgomot electric şi
interferenţe. Sistemul de calcul trebuie situat departe de emiţătoarele radio sau de alte
surse de energie de radiofrecvenţă. Principalii factori fizici ce afectează funcţionarea
calculatoarelor sunt:
Dilatarea şi contractarea termică – datorate schimbărilor de temperatură

ambiantă aduc solicitări asupra unui sistem de calcul. De aceea, menţinerea unei
temperaturi relativ constante în birou sau în cameră este importantă pentru funcţionarea
cu succes a sistemului de calcul.
Variaţiile mari de temperatură pot conduce la probleme grave. De exemplu,

s-ar putea să aveţi de-a face cu o alunecare excesivă a circuitelor din socluri. Dacă
apar variaţii extreme într-o perioadă scurtă de timp, traseele de pe plăcile cu circuit
imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot desface, iar contactele
din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente precum cipurile pot
fi şi ele deteriorate, cauzând alte probleme. Variaţiile de temperatură pot genera
dezastre şi în ceea ce priveşte hard-discurile. Scrierea pe un disc la diferite temperaturi
ambiante poate face ca, pe unele unităţi, datele să fie scrise în alte poziţii relativ la
centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire şi de scriere.
Pentru a vă asigura că sistemul funcţionează la o temperatură ambiantă

corectă, mai întâi va trebui să aflaţi care este gama lui de temperaturi de funcţionare.
Majoritatea producătorilor furnizează date despre temperatura corectă de funcţionare
pentru sistemele lor. Pot fi disponibile două specificaţii de temperatură, una care indică
temperaturile permise în timpul funcţionării şi o alta care indică temperaturile permise
când sistemul nu funcţionează.
Majoritatea birourilor asigură o temperatură stabilă în care calculatoarele vor
funcţiona fără probleme, dar unele nu o fac. Se va acorda atenţie locului în care se
plasează echipamentul.
Totuşi, cele mai largi variaţii de temperatură cu care se întâlneşte un sistem

sunt cele care apar în timpul perioadei de încălzire imediat următoare pornirii
calculatorului. Alimentarea unui sistem rece îl supune la cele mai semnificative variaţii
posibile ale temperaturii interne.
Locul în care problemele apar cu cea mai mare probabilitate imediat după
pornire este sursa de alimentare. Curentul de pornire absorbit de sistem în timpul
primelor secunde de funcţionare este foarte mare în comparaţie cu curentul absorbit în
regim de funcţionare normală. Deoarece curentul trebuie să vină de la sursa de
alimentare, aceasta este extrem de încărcată în primele secunde de funcţionare, mai
ales dacă trebuiesc pornite mai multe unităţi de disc. Motoarele au un curent de pornire
foarte mare. Această solicitare supraîncarcă de obicei un circuit sau o componentă din
sursă şi o face să se ardă sau să explodeze. Pentru a permite echipamentului să aibă
cea mai lungă viaţă posibilă, încercaţi să menţineţi relativ constantă temperatura
17
componentelor şi limitaţi numărul de porniri ale sursei de alimentare. Singura modalitate
de a realiza acest lucru este de a lăsa sistemul pornit.
Electricitatea statică. Electricitatea statică sau descărcarea electrostatică

(ESD) poate cauza numeroase probleme într-un sistem. Acestea apar, de obicei, în
timpul iernii, atunci când umiditatea este scăzută sau în mediile extrem de uscate, unde
umiditatea este scăzută tot timpul anului. În astfel de cazuri, pentru a vă proteja PC-ul s-
ar putea să fie nevoie de măsuri de precauţie suplimentare.
Descărcările electrostatice din exteriorul saşiului unui sistem sunt arareori o

sursă de probleme permanente pentru interiorul sistemului. De obicei, cel mai grav efect
al unei descărcări electrostatice asupra carcasei, a tastaturii sau chiar a unui loc din
apropierea calculatorului este o eroare de paritate sau o blocare de sistem. Majoritatea
problemelor de sensibilitate la electricitatea statică sunt cauzate de împământarea
incorectă a sursei sistemului.
Ori de câte se deschide o unitate de sistem sau se manevrează circuite

extrase dintr-un sistem, trebuie atenţie mărită la electricitatea statică. Se poate deteriora
definitiv o componentă printr-o descărcare electrostatică, dacă descărcarea nu este
direcţionată către pământ
Un mod uşor de prevenire a problemelor legate de electricitatea statică este

existenţa unui circuit de împământare bun, factor important pentru echipamentele de
calcul. O altă măsură este folosirea unui covoraş antistatic împământat, sub calculator.
Zgomotul pe linia de alimentare. Pentru a funcţiona corect, un calculator

are nevoie de o sursă stabilă de alimentare curată, fără zgomot. Totuşi, în unele
instalaţii, reţeaua electrică alimentează sistemul, dar şi echipamente de forţă, iar
variaţiile de tensiune care apar la pornirea şi oprirea acestor echipamente pot cauza
probleme calculatorului. Deşi aceste vârfuri de tensiune sunt rare, ele pot fi dăunătoare.
Chiar şi un circuit electric dedicat, utilizat numai de un singur calculator, poate avea
parte de vârfuri de tensiune şi semnale tranzitorii, în funcţie de calitatea energiei
furnizate clădirii sau circuitului.
Dacă este posibil, calculatorul ar trebui să se găsească pe propriul său

circuit de alimentare, cu propriul său întrerupător de reţea. Această izolare nu
garantează lipsa interferenţelor, dar ajută Este obligatorie utilizarea unui circuit cu trei
conductoare, dar uneori se înlocuiesc fişele cu împământare (Schuko) cu fişe pentru
prizele cu două conductoare (fără împământare). Această variantă nu este
recomandată; împământarea îşi are rostul ei.
Instalaţiile de aer condiţionat, filtrele de cafea, copiatoarele, imprimantele laser,

încălzitoarele, aspiratoarele şi uneltele de putere sunt unele dintre cele mai periculoase
echipamente care afectează sursa de alimentare a unui PC. Oricare dintre aceste
aparate poate consuma un curent foarte mare şi poate genera haos într-un calculator
conectat la acelaşi circuit electric.
Interferenţa radio . Interferenţa radio (RFI) este uşor de trecut cu vederea

ca factor generator de probleme. Interferenţa este cauzată de orice sursă de
transmisiuni radio, aflată în apropierea calculatorului. Existenţa, în apropierea clădirii în
18
care se află tehnică de calcul, a unei staţii radio de 50.000 W reprezintă o modalitate
sigură de a avea probleme. RFI, dar şi emiţătoarele de putere mai mică pot cauza
probleme. Soluţii la problemele RFI sunt mai dificil de dat, deoarece fiecare caz trebuie
tratat diferit. Uneori simpla mutare a sistemului elimină problema, deoarece semnalele
radio pot fi direcţionale. Alteori va trebui investit în cabluri special ecranate pentru
dispozitivele externe, cum ar fi tastatura şi monitorul.
Cea mai bună modalitate, dacă nu şi cea mai uşoară, de a elimina o

problemă RFI este să se pornească de la sursă. Este improbabil că se va putea
determina oprirea staţiei radio dar, uneori, un filtru care suprimă emisiile false rezolva
problema. Din păcate, problemele persistă uneori până când emiţătorul este oprit sau
mutat la o distanţă oarecare faţă de calculatorul afectat.
Unde ?
Cu ce?
Prezentări multimedia, fişe tehnice, filme despre întreţinerea calculatoarelor,

ustensile şi echipamente de întreţinere.
Cum?
Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă unelte,

soluţii şi echipamente .
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a acţiunilor

pentru întreţinerea hardware a echipamentelor de calcul.
Studiu de caz, problematizarea – cadrul didactic prezint sisteme de calcul aflate

în stare de funcţionare în laborator care sunt supuse mediului de lucru, apoi arată
modalităţile de curăţare şi protecţie ale componentelor.
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu ustensile pentru întreţinerea preventivă,

soluţii şi echipamente de calcul supuse funcţionarii în laborator o perioada de timp. Ar fi
de preferat ca în laborator să existe mai multe truse de mentenanţă şi soluţii de
curăţare.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente nu au fost

curăţate şi nu se află în stare de funcţionare, urmărindu-se demontarea şi eliminarea
prafului, mizeriei din ele.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în

ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de întreţinere hardware.
19
Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic a
următorului tabel:
Problema de întreţinere Unelte, soluţii şi

Operaţiuni efectuate
hardware întâlnită echipamente folosite
Probe orale şi practice
20
Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor mentenanţei software
Ce?
Obiectivele preventive de întreţinere sunt de a reduce riscul de erori de

hardware şi software, prelungirea duratei de viaţă a sistemului, minimizarea erorilor
cauzate de un sistem învechit, de drivere şi alte probleme software, să asigure
sistemului protecţia împotriva viruşilor şi a altor atacuri precum şi pentru a preveni
pierderea datelor. O bună conduită pentru întreţinere preventivă software include
realizarea unei copii de rezervă, măsuri pentru a asigura sistemul împotriva exploatării
defectuoase, măsuri periodice de întreţinere hardware şi software, precum şi măsuri
pentru a menţine sistemul în general curat.
În următoarea secţiune se va schiţa un program de întreţinere de bază de

prevenire în care se poată utiliza ca bază pentru elaborarea unui program care se
potriveşte fiecărui sistem de calcul şi nevoilor acestuia.
Procedurile de întreţinere preventivă a componentei software sunt:

efectuarea periodică a copiilor de siguranţă a datelor şi a zonelor critice de pe disc, cum
ar fi sectoarele de încărcare, tabelele de alocare a fişierelor (FAT) şi structurile de
directoare. De asemenea, defragmentarea hard-discurilor ar trebui efectuată cel puţin o
dată pe lună, pentru a menţine eficienţa şi viteza discului.
Mai jos, se regăseşte un exemplu de listă de întreţinere săptămânală a

informaţiilor de pe disc:
 Se fac copii de siguranţă a datelor şi a fişierelor importante;
 Se şterg toate fişierele temporare, precum;
ˉ *.tmp (fişiere cu extensia .tmp)
ˉ *.chk (fişiere cu extensia .chk)
 Se şterge istoricul din browserul Web şi fişierele temporare de Internet;
 Se goleşte Recycle Bin;
 Se rulează programul de defragmentare.
 Mai jos, sunt date câteva proceduri de întreţinere lunară, care ar trebui
efectuate:
 Se creează un disc de lansare a sistemului de operare;
 Se caută şi se instalează drivere actualizate pentru plăcile video, plăcile
de sunet, modemuri şi alte echipamente;
 Se caută şi se instalează versiuni actualizate ale sistemului de operare;
 Se caută şi se instalează versiuni actualizate ale software-ului antivirus;
Crearea copiei de siguranţă a sistemului. Menţinerea unui bun set de

copii de rezervă este o parte a întreţinerii preventive. Această operaţiune poate fi
efectuată pe căi hardware sau pe căi software.
Din punct de vedere hardware scăderea preţului la dispozitive de stocare,

în primul rând la hard-discuri montate în suport RAID 1 a impus ideea în multe cazuri ca
21
siguranţa datelor depinde exclusiv de o structura RAID 1 pentru a proteja datele. A fost
o idee foarte rea. RAID 1 protejează doar împotriva unui eşec al hard-discului, care este
un mod parţial de protecţie, în cel mai bun caz.
RAID 1 nu face nimic pentru a proteja împotriva:

 datelor corupte în urma atacului viruşilor sau a altor probleme de tip
hardware;
 ştergerea din greşeală a datelor, suprascrierea, sau modificarea fişierelor
importante;
 pierderea catastrofală a datelor, în situaţii cum ar fi incendiul sau furtul de
echipament.
Pentru a proteja împotriva acelor şi a altor ameninţări, singura soluţie de

încredere este de a face copii de siguranţă(back-up) ale datelor dumneavoastră
periodic pe o formă de suport amovibil, cum ar fi casetele magnetice, discurile optice,
hard disc-urile amovibile, sau chiar pe reţea (Fig. 1.3.1).
Fig. 1.3.1 Procedura

de back-up în Windows
Vista. Stabilirea locaţiei de
salvare a back-upului (hard-
disc, DVD sau reţea)
Metode de backup. În trecut, nu exista nici un dispozitiv hardware foarte

bun de backup pentru sistemele de acasă şi sistemele SOHO la un preţ convenabil.
Casetele magnetice au fost costisitoare şi necesitau procedee complexe pentru
instalare şi configurare, CD-ul inscriptibil cu toate că era rezonabil ca preţ , rapid şi
ieftin, nu stoca o cantitate mare de date, în timp ce hard-discurile externe erau
costisitoare şi de fiabilitate scăzută.
Lucrurile s-au schimbat, cea mai semnificativă schimbare a fost

introducerea de DVD inscriptibile ieftine şi a hard-discurilor externe sau amovibile.
Tabelul 1.3.1 arata caracteristicile importante pentru tipuri de hardware de backup
folosite pentru acasă şi SOHO.
22
Tabelul 1.3.1. Medii de stocare utilizate în back-upul de date
Capacitatea
Metoda Rata transfer Cost dispozitiv Cost/Gb Siguranţa
(Gb/unitate)
CD-RW 0,6-1 Medie < 25 Euro < 0.5 Euro Mica-medie
DVD-RW
4,7-8,5 Medie-mare < 50 Euro < 0.5 Euro Mica-medie
intern
DVD-RW
4,7-8,5 Medie-mare < 100 Euro < 0.5 Euro Mica-medie
extern
HDD
120-1500 Mare < 200 Euro < 0.2 Euro Medie-mare
intern
HDD
120-1500 Mare < 300 Euro < 0.2 Euro Medie-mare
extern
Caseta
10-100 Mica-medie > 300 Euro < 0.2 Euro Mare
magnetica
Se poate crea o copie de rezervă întreaga unitate de fiecare dată, dar

utilizând un DVD-R, probabil se va face backup complet rar, în rutina obişnuita de
backup fiind incluse numai de a fişierele de date. În acest caz, este important de a
organiza datele în directoare pentru a face cât mai simplu posibil o copie de rezervă.
Atunci când se planifică structura de directoare, este important, de

asemenea, să se aibă în vedere următoarele aspecte:
 Importanţa de datelor;
 Cât de greu ar fi de a reconstitui datele;
 Cât de des de datele suferă modificări.
În combinaţie, aceşti trei factori determină cât de des se face back-upul de

date, deci cât de multe generaţii de copii de rezervă se vor face. De exemplu, datele
financiare sunt, probabil, critic de importante şi greu sau imposibil de reconstituit dacă
s-au pierdut, deoarece ele se modifică frecvent. În schimb, o colecţie de CD-uri cu MP3-
uri, nu sunt nici important, nici dificil de reconstituit deoarece puteţi pur şi simplu rerip-ui
CD-urile, dacă este necesar.
Asigurarea securităţii sistemului. Cea mai importanta măsură hardware

care se poate lua pentru a asigura sistemul împotriva viruşilor, viermilor şi ale altor
atacuri este din punct de vedere hardware de a instala un router/firewall între sistemul
de calcul şi reţeaua Internet. Un router/firewall configurat corect scanează şi sondează
datele, realizând un sistem eficient de protecţie la milioanele de infectanţi existenţi în
sisteme publice de pe Internet.
Iată câteva alte măsuri ce trebuiesc luate pentru a asigura sistemele de

operare împotriva atacurilor prin Internet:
 Una dintre cele mai importante masuri care se pot lua este de a
folosi un browser internet mai performant decât cel implicit din sistemul de
operare;
23
 Instalarea unui software ad-blocking – deşi cele mai multe tipuri de
banner şi pop-up-uri nu sunt dăunătoare, sunt totuşi enervante. Unele anunţuri
conţin link-uri către site-uri care în cazul în care se da pur şi simplu clic pe un link
sau se vizualizează pagina, se poate instala un malware pe sistem printr-un
"drive-by download". Folosind software-ul ad-blocking se minimizează problema;
 Chiar dacă e sigur în Internet Explorer, Windows Scripting Host
(WSH) rămâne instalat odată cu acesta şi da acţiuni periculoase. Pentru cea mai
bună protecţie împotriva viruşilor VBS, se recomandă eliminarea WSH în
întregime, cu toate că acest lucru înseamnă că Windows nu mai poate rula orice
VB script;
 Înlocuirea Outlook – deşi versiunile recente sunt mai sigure decât
versiunile mai vechi, Outlook este încă un magnet pentru viruşi. Dacă este
posibil, se recomandă să se înlocuiască cu alt client de mail alternativ.
 Instalarea unui program antivirus – măsurile descrise anterior sunt
departe de a proteja sistemul împotriva atacurilor cu viermi, viruşi, spyware şi
exploits iar un astfel de aplicaţie protejează sistemul şi nu necesită intervenţia
utilizatorului;
 Până în urmă cu câţiva ani, viruşi au fost cele mai importante
ameninţări de securitate. în zilele noastre, malware-ul este cel puţin la o fel de
mare ameninţare. Cea mai puţin rea formă de malware este adware, care
afişează reclame pop-up în timpul sesiunilor de navigare, şi vă poate raporta
obiceiurile de navigare Web înapoi la un centru de supraveghere anonim. Chiar
dacă nu este instalat un software care nu provine dintr-o sursă de încredere, s-ar
putea ca sistemul să fie victimă de spyware. Uneori, tot ce trebuie e vizitarea
unei pagini Web care invizibil descarcă şi instalează spyware pe sistemul
respectiv. Singura modalitate de a proteja sistemul împotriva unor astfel de
atacuri este de a instala un program scaner de malware, păstrat actualizat, şi
rulat cu regularitate;
 În mod implicit, Windows rulează mai multe servicii în background
ce sunt inutile (Fig. 1.3.2). Dezactivarea serviciilor nenecesare are beneficiu
dublu pentru sistem, de reducere a consumului de resurse şi de a elimina
punctele de intrare pentru atacurile de securitate. Pentru a configura
comportamentul de pornire se face clic pe Start->Run,se tastează
services.msc/s, în caseta de dialog Executare, şi se apasă Enter. Se face
dublu-clic pe numele de oricărui serviciu pentru a afişa foaia de proprietate
pentru acest serviciu. Se utilizează "Startup type" în lista derulantă pentru a se
stabili tipul de pornire la Automatic sau Manual, după caz. În cazul în care
serviciul este în curs de desfăşurare, se face clic pe butonul Stop pentru a-l opri
pe aceasta.
Fig. 1.3.2 Meniul

pentru activare/dezactivare
servicii
24
Pentru un sistem Windows tipic utilizate obişnuit următoarele servicii:
o Cryptographic Services
o Automatic Updates
o DHCP Client
o Event Log
o Help and Support
o HID Input Service
o Plug and Play
o Print Spooler
o Protected Storage
o Remote Access Auto Connection Manager
o Remote Access Connection Manager
o Remote Procedure Call (RPC)
o Remote Procedure Call (RPC) Locator
o Script Blocking Service
o Security Center
o Shell Hardware Detection
o Windows Audio
o Windows Image Acquisition (WIA)
o Windows Installer
o Windows Management Instrumentation
o Windows Management Instrumentation Driver Extensions
o Workstation
Se vor dezactiva toate celelalte servicii .Unele dintre aceste servicii, în

special, System Restore Service şi Teme utilizează semnificativ resursele sistemului, şi
sunt cele care pot fi utile în cazuri speciale.
Curăţarea şi defragmentarea discului. Pe măsura funcţionarii sistemului

pe operare şi a aplicaţiilor pe un sistem se produc doua aspecte neplăcute: pe de o
parte unele fişiere nu mai sunt necesare, iar pe de alta parte unele fişiere scrise pe disc
sunt stocate fragmentat ceea ce duce la o accesare greoaie. În privinţa primului aspect
ar fi util ca toate fişierele temporare să fie stocate în aceiaşi locaţie (de exemplu C: \
temp) pentru a şti exact unde sunt şi a putea să renunţam la ele când dorim. Pentru a
face acest lucru, se creează folderul C: \ temp, apoi se fac următoarele: Clic-dreapta pe
My Computer->Properties->Advancedtab. Se face clic pe butonul Environment
Variable şi se schimba valorile TEMP şi TMP pentru C:\temp alegând butonul Edit (Fig.
1.3.3).
Fragmentarea are mai multe efecte nedorite. Având în vedere actuatorul

unităţii magnetice, ce trebuie să fie constant repoziţionat pentru a citi şi scrie fişiere pe
hard-disc, suferă ca performanţă. Performanţa citirii şi a scrierii pe un disc fragmentat
grav este cu mult mai slabă dacă un disc nu este proaspăt defragmentat în special în
cazul în care discul este aproape plin. Aceasta contribuie, de asemenea, la creşterea
nivelurilor de zgomot, şi poate provoca defecte de disc. Soluţia pentru fragmentarea
discului este de a rula un utilitar de defragmentare periodic. Un utilitar de defragmentare
citeşte fiecare fişier şi îl rescrie pe o zona continuă, făcând accesul la fişier mult mai
rapid.
25
Fig. 1.3.3 Utilitarul de
defragmentare (Windows
XP)
Defragmentarea discului este o utilitate în Windows care produce un efect

lent, ineficient, şi are caracteristică slabă. Dar, exista gratuit, şi alte utilitare destul de
bune pe internet care rezolvă problema mai eficient.
Menţinerea sistemului actualizat. Companiile de hardware şi software

dezvolt|ă periodic versiuni noi actualizate de software, drivere de dispozitiv, şi firmware.
Aceste actualizări pot fi legate de securitate, sau ele pot adăuga suport pentru noile
caracteristici sau de compatibilitate cu noile dispozitive, dar regula de aur atunci când
este vorba de instalarea actualizărilor este: "Dacă nu este stricat, nu repara."
Ironic, majoritatea sistemelor de operare utilizează un serviciu de

actualizare automată, serviciu la care trebuie să utilizăm o conexiune Internet şi un
browser. Se va evalua fiecare actualizare înainte ca aceasta să fie instalată. Cele mai
multe actualizări includ un document în care se descrie exact ce se va actualiza, ce
probleme rezolvă. Dacă o anumită actualizare rezolvă o problemă care a fost
întâmpinată sau adaugă suport pentru ceva de care e nevoie, se va instala
actualizarea. Este posibil, de multe ori pentru a recupera starea iniţiala în urma unei
actualizări ce a eşuat, să nu existe soluţie, şi în consecinţa aplicaţia trebuie reinstalată.
Aplicarea actualizărilor sistemele de operare şi aplicaţiilor software.

Aplicarea actualizărilor la sistemul de operare reprezintă o excepţie de la regula
generală de precauţie. Windows, în special, este sub atac extern constant, astfel că
este în general, o idee bună de a aplica patch-uri critice pentru Windows, cât mai des
posibil (de cate ori apar).
Microsoft oferă Microsoft Update Service http://update.microsoft.com/microsoft)

pentru a automatiza procesul de menţinere a Windows şi suitei Office cu cele mai noi
patch-uri (Fig. 1.3.4). Recomandată (şi implicită) este setarea automată, care determina
Windows să descarce şi să instaleze actualizări fără intervenţia utilizatorului.
26
Fig. 1.3.4 Serviciul de update
automat
Gestionarea actualizărilor pentru aplicaţii software-ul este mai dificilă,

deoarece, nu există nici o locaţie centrală unde puteţi verifica actualizările existente şi
disponibile. (Linux este de departe superior, în acest sens. Cele mai moderne distribuţii
Linux pot verifica în mod automat un repertoriu central de actualizări disponibile pentru
sistemul de operare şi de cele mai multe şi pentru toate aplicaţiile instalate). Din fericire,
cele mai importante aplicaţii din ziua de azi, în mod automat fac o verificare periodică
pentru actualizări, sau, cel puţin, vă solicită să faceţi acest lucru.
Actualizările driverelor. Windows, Linux, şi toate celelalte sisteme de

operare moderne utilizează o arhitectură extensibilă care permite încărcările driverelor
pentru a adăuga suport pentru dispozitivele care nu sunt suportate direct de către
kernel-ul SO. Sistemul foloseşte drivere de dispozitiv pentru a sprijini adaptorului video,
adaptorul de sunet, adaptorul de reţea, precum şi a altor dispozitive periferice. Altfel
decât în cazul BIOS-ului şi codurilor firmware, codurile driverelor de dispozitiv sunt
componente software mai atent realizate ca să ruleze pe PC. Este încă o idee bună de
a actualiza driverele de dispozitiv, totuşi, deoarece drivere actualizate pot îmbunătăţi
performanţa, sau adaugă suport pentru caracteristici suplimentare, şi aşa mai departe.
În general, se recomandă să se realizeze actualizarea driverelor de dispozitiv în
orice moment, dar mai ales la instalarea unui hardware nou.
Firmware este un element aflat la jumătatea distanţei dintre hardware şi

software. Firmware-ul este software-ul care este semi-permanent stocat pe cipuri
nonvolatile de memorie din interiorul PC-ului. Principalul sistem de BIOS, de exemplu,
este similar firmware. Dar principalul sistem de BIOS-ul nu este singura componenta de
firmware pe sistemul de calcul. Aproape fiecare periferic, de la video, audio, adaptoare
de reţea, cardurile RAID, controlerul hard discului şi unităţile de stocare optice, au
propriile lor firmware. Se recomandă atenţie pentru actualizările de BIOS-ul ale plăcii de
bază şi de firmware. Din nou, în general: dacă nu este stricat, nu repara. Într-o oarecare
măsură, decizia depinde de cât de vechi este aparatul. Este destul de comună pentru
componente nou introdusele de a avea mai multe actualizări firmware puse la dispoziţie
încă de la începutul ciclului vieţii lor. Pe măsură ce timpul trece, de obicei, actualizările
de firmware devin mai puţin frecvente, şi au tendinţa de a fi minore remedieri sau
completări de caracteristici.
27
Unde ?
Cu ce?
Prezentări multimedia, CD/DVD cu software utilitar, sisteme de calcul

(calculatoare echipate complet).
Cum?
Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă

aplicaţiile software şi utilitare.
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de realizare a backup-ului,

operaţiunilor de devirusare şi defragmentare.
Studiu de caz – Ce se întâmplă cu sistemele de calcul cărora nu li se aplică

normele de întreţinere software periodica (performanta/ viteza calculator recent instalat
în raport cu altul la care instalarea s-a efectuat cu mult timp în urma).
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu sisteme de calcul (calculatoare echipate

complet), CD/DVD cu software utilitar.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele sisteme nu au efectuate

operaţiile de mentenanţă software.

priveşte definirea şi clasificarea proceselor de mentenanţă software:

următorului tabel
Acţiunea de
Metoda Rezultatul acţiunii de
mentenanţă software Elemente utilizate
utilizată mentenanţă
întreprinsă
28
Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor mentenanței
Ce?
Sistemele de calcul prin componentele lor hardware şi software sunt create

uzual pentru a îndeplini anumite sarcini, pentru a atinge anumite obiective de natură
tehnică – tehnologică, din domeniul cunoaşterii etc. Este foarte important ca aceste
sisteme să funcţioneze adecvat, adică întreruperile nedorite, necomandate să fie cât
mai rare şi cât mai scurte, iar dacă se produc, depanarea sau înlocuirea să fie posibile,
măcar una dintre ele şi să nu fie excesiv de îndelungate. Desigur, toate aceste condiţii
trebuie satisfăcute nuanţat deoarece totdeauna sunt implicate costuri.
Problema readucerii sistemului defect la parametrii funcţionali normali în raport

cu obiectivul urmărit se poate face, aşa cum s-a spus, prin operaţii de depanare sau
prin înlocuirea integrală. Şi aici trebuie cumpănit prin prisma costurilor: depanarea poate
costa uneori mai mult decât înlocuirea, alteori depanarea pur şi simplu nu este posibilă.
Timpul necesar depanării unui sistem care subit devine nefuncţional

include şi o prealabilă diagnosticare care ea însăşi are o durată uneori semnificativă. Un
echipament sau un program de calcul defect nu trebuie demontat, reanalizat în
întregime ci numai în acea parte a lui sau în acea reuniune de părţi vinovată de proasta
funcţionare sau de nefuncţionare. Din nou, diagnoza corectă este o problemă care
implică importante cheltuieli de bani şi de timp. Readucerea la standardul funcţional
necesar depinde în mare măsură de iscusinţa cu care este pus diagnosticul. Este
aproape de la sine înţeles că punerea diagnosticului şi remedierea defectelor nu sunt
totdeauna faze succesive. Uneori faza de diagnosticare merge paralel şi se împleteşte
cu operaţiile de depanare propriu-zisă.
În legătură cu funcţionarea sau nefuncţionarea sistemelor, fie ele hardware

sau software, sunt câteva concepte care trebuie definite cel puţin provizoriu. Astfel, se
vorbeşte de capacitatea operaţională a unui sistem în funcţiune, care nu este altceva
decât capacitatea acelui sistem de a îndeplini anumite cerinţe operaţionale, într-un
interval de timp dat, în condiţii specificate. Fiabilitatea în sens larg sau disponibilitatea
unui sistem constă în capacitatea lui de a îndeplini corect funcţiunile pentru care este
gândit, la un moment dat sau pe un interval de timp precizat, dacă sistemul este folosit,
exploatat în anumite condiţii şi dacă este întreţinut corespunzător. Mentenabilitatea este
capacitatea sistemului de a putea fi menţinut sau repus în funcţiune într-un timp precizat
dacă întreţinerea sau repararea sunt făcute urmând anumite proceduri recomandate şi
folosind resursele prescrise. Securitatea unui sistem este capacitatea de a prezerva
starea de sănătate a oamenilor, de a nu pune în pericol valori materiale prin funcţionare
defectuoasă.
Un sistem de calcul poate fi compus din mai multe subsisteme.

Funcţionarea fiecărui subsistem se reflectă într-un anumit mod în funcţionarea
ansamblului. Relaţia întreg-parte, sistem-componentă nu poate fi totdeauna definită
univoc. În principiu orice sistem este alcătuit din părţi. Detalierea în părţi este de cele
mai multe ori la alegerea inginerului de sistem. Frecvent părţile corespund unor
subunităţi structurale clar diferenţiabile fizic.
29
Funcţionarea sistemului este, aşa cum s-a spus, într-o anumită relaţie cu
funcţionarea părţilor dar nu neapărat defectarea unei părţi coincide cu scoaterea din
funcţie a întregului sistem. Sistemul poate funcţiona uneori şi cu unele părţi ale lui
defecte. Aşadar, sistemul poate avea anumite redundante constructive create de cele
mai multe ori cu premeditare, care fac ca unele părţi să poată suplini alte părţi
nefuncţionale la un moment dat. Desigur, şi redundantele costă dar ele pot contribui la o
importantă creştere în siguranţa în funcţionare a sistemului, de cele mai multe ori cu
cheltuieli semnificativ mai mici decât cele asociate unui sistem fără redundante dar
foarte rafinat.
Această enumerare sumară de aspecte legate de funcţionarea în siguranţă a

sistemelor hardware sau software fără deosebire decât cel mult în nuanţe dau o
imagine destul de cuprinzătoare a obiectului şi obiectivelor mentenanţei şi diagnozei.
În sens cuprinzător, buna funcţionare a unui sistem corespunde îndeplinirii unui set de
obiective conform destinaţiei prin proiect a respectivului sistem. Obiectivele înseşi
trebuie definite precis pentru a putea defini apoi corect buna funcţionare a sistemului de
calcul.
O atitudine activa în întreţinerea echipamentelor şi în protecţia datelor este

de dorit din partea operatorilor şi tehnicienilor care răspund de echipamentele de calcul.
Efectuând în mod regulat operaţii de întreţinere, se pot reduce potenţiale probleme
hardware şi software. Acest lucru va reduce timpul în care sistem de calcul este
inoperabil şi implicit şi costurile de depanare
Un plan de întreţinere preventivă este dezvoltat în funcţie de cerinţele

echipamentului. Un sistem de calcul expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un şantier,
va avea nevoie de o mai mare atenţie decât un sistem de calcul dintr-un birou. Reţelele
cu trafic intens, cum ar fi reţeaua unei şcoli, pot avea nevoie de operaţii de întreţinere
software suplimentare; eliminări de software nedorit şi eliminări de fişiere nedorite.
Documentarea activităţilor de întreţinere care trebuie efectuate asupra unui

calculator şi frecvenţa fiecărei activităţi e bine să fie planificată şi consemnată după
efectuare. Această lista de sarcini poate fi apoi folosită pentru a îmbunătăţi programul
de întreţinere.
Unele dintre beneficiile întreţinerii preventive sunt următoarele:
 Creşteri ale nivelului de protecţie a datelor;
 Extinde durata de viaţă a componentelor şi durata de funcţionare a sistemului
de operare;
 Creşterea gradul de stabilitate a echipamentelor;
 Reduce costurile de depanare;
 Reduce numărul de eşecuri în funcţionare al echipamentelor de calcul.
Unde ?
30
Cu ce?
Prezentări multimedia, fişe de urmărire, caiete service, filme despre mentenanţă.
Cum?
Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică beneficiile mentenantei.

priveşte beneficiile aduse de mentenanţă.
31
Tema 2: Depanarea sistemelor de calcul
Fişa suport. Definirea procesului de depanare. Identificarea paşilor
într-un proces de depanare
Ce?
Rezolvarea problemelor apărute la un calculator necesită o abordare

organizată şi logică. O abordare logică în procesul de depanare permite tehnicianului să
elimine variabilele apărute în mod sistematic pentru problemele existente. Abordarea
organizată necesită un set de întrebări, testarea hardware, precum şi examinarea de
date de pe sistem, care ajută tehnicianul să înţeleagă problema. Această abordare este
finalizată sub forma unui proiect de soluţie ce ajută la rezolvarea problemei apărute.
Rezolvarea problemelor este o deprindere care se perfecţionează în timp. De

fiecare dată când se va rezolva o altă problemă, vor creşte abilităţile de depanare şi se
câştigă mai multă experienţă. Astfel se învaţă cum şi când să combine etapele, precum
şi cum pot fi săriţi paşi, pentru a ajunge la o soluţie de rezolvare mai repede. Depanarea
este un proces de cognitiv al cărui paşi se pot modifica pentru a se potrivi nevoilor
practice existente în acea situaţie. În continuare, în material, se va expune o abordare
de rezolvare de probleme care se poate aplica la atât la situaţii hardware cât şi la situaţii
software. Majoritatea paşilor pot fi de asemenea aplicaţi pentru rezolvarea problemelor
în alte domenii de activitate.
Procesul de depanare urmăreşte următoarele etape:

 Colectarea informaţiilor de la client;
 Verificarea iniţială;
 Încercarea unei soluţii rapide;
 Colectarea de date de la calculator;
 Evaluarea problemei şi enunţul unei soluţii;
 Prezentarea soluţiei pentru client.
Notă: Termenul de client, aşa cum este folosit în această lucrare, poate fi
orice utilizator care necesită asistenţă tehnică pentru un sistem de calcul.
Cel mai corect este să se întocmească un document care să urmărească

acest proces şi etapele prin care se trece pana la implementarea soluţiei. Acest lucru
ajută la identificarea de soluţii pentru următoarea dată când se întâmpina o problemă
similară sau ajută la locul de muncă daca se greşeşte, pentru a face paşi înapoi dacă s-
au făcut modificări nedorite.
Înainte de a începe diagnosticarea problemelor, se vor urma întotdeauna

procedurile necesare protecţiei datelor pe un computer. Unele reparaţii, precum
înlocuirea unui hard-disc sau reinstalarea sistemului de operare ar putea risca
integritatea datelor. Se vor asigura că s-a făcut tot ce era posibil pentru a preveni
pierderile de date în timpul reparaţiilor. Deşi procesul de protecţie al datelor nu este
32
unul din paşii procesului de depanare, trebuie să protejăm datele înainte de începutul
oricărei sesiuni de lucru de pe un computer al unui client. Dacă tehnicianul efectuează
operaţii care pot duce la pierderea datelor clientului, atunci tehnicianul sau firma ar
putea fi traşi la răspundere.
O copie de siguranţă este o copie a datelor de pe un computer(de pe hard-

disc) care este stocată pe un mediu, DVD, unitate de banda sau alt hard-disc. Dacă nu
sunteţi sigur că o copie de siguranţă a fost făcută de client, nu se începe nici o activitate
de depanare până când nu se discută cu clientul despre salvarea datelor.
O posibilă listă de paşi, verificabilă împreună cu clientul despre backup-ul

de date constă în obţinerea următoarelor informaţii:
 Data efectuării ultimei copii de siguranţă;
 Ce cuprinde copia de siguranţă;
 Integritatea datelor copiei de siguranţă;
 Disponibilitatea de restaurare a datelor de pe suportul de stocare a copiei
de siguranţă.
În cazul în care clientul nu dispune de copii de siguranţă şi nu există

posibilitatea de a crea una, tehnicianul va trebui să solicite clientului să semneze un
formular de eliberare de răspundere.
Un formular de eliberare de răspundere trebuie să conţină cel puţin

următoarele informaţii:
 Permisiunea de a lucra la calculator fără copii de siguranţă;
 Descrierea lucrărilor ce urmează a fi efectuate;
 De eliberare de la răspundere, dacă datele sunt pierdute sau deteriorate.
În timpul procesului de depanare, este bine să se adune cât mai multe informaţii
posibil de la client. Clientul vă va furniza următoarele informaţii:
 Denumirea companiei;
 Numele persoanei de contact;
 Adresa companiei;
 Numărul de telefon;
 Configuraţia sistemului de calcul;
 Producător şi model;
 Sistem de operare utilizat;
 Conexiunea la reţea şi tipul de conexiune;
 Descrierea sumară a problemei.
Când este vorba de conversaţia tehnician-client, ar trebui să respecte

următoarele reguli:
 Se pun întrebări directe pentru a aduna informaţii;
 Nu se foloseşte jargonul tehnic atunci când se discuta cu clienţii;
 Nu se ignoră ideile lansate de client;
33
 Nu se insultă clientul;
 Nu se acuză clientul că ar fi cauzat problema.
Prin modul de a comunica în mod eficient, va trebui să se poată obţine cele

mai relevante informaţii despre problema apărută la client. Întrebările cu răspuns
deschis sunt cele care ajută să se obţină informaţii generale. Întrebările cu răspuns
deschis permit clientului să explice detaliile problemei cu propriile cuvinte.
De exemplu se pot adresa întrebări cu răspuns deschis pentru o problemă

astfel:
ˉ Ce probleme a întâmpinat cu computerul sau cu reţeaua?
ˉ Ce software a fost instalat recent pe computer?
ˉ Ce s-a făcut în cazul în care problema a fost identificată?
ˉ Ce modificări hardware au fost făcute la computer?
Pe baza informaţiilor primite de la client se poate începe adresarea

întrebărilor cu variante limitate de răspuns. Întrebările cu variante limitate de răspuns
implică răspunsuri de tip "da" sau "nu". Aceste întrebări trebuie să ofere informaţii
relevante în timp scurt. De exemplu se pot adresa următoarele întrebări:
ˉ A mai folosit recent cineva computerul?
ˉ Puteţi reproduce problema?
ˉ Aţi schimbat recent parola?
ˉ Aţi primit mesaje de eroare de pe computerul dumneavoastră?
ˉ Sunteţi în prezent conectat la reţea?
Informaţiile obţinute de la client ar trebui documentate în ordinul de lucru şi

în jurnalul de reparaţii. Se vor scrie tot ce pare important pentru tehnician şi pentru
documentarea ulterioară. Deseori, micile detalii pot duce la soluţia unei probleme
complicate sau delicate.
Cel de-al doilea pas în procesul de depanare este de a verifica problemele

evidente. Chiar dacă ne aflam în situaţia în care clientul ar putea crede că există o
problemă majoră, se va începe cu problemele ce pot fi evidente înainte de a formula
diagnostice mai complexe.
Se vor verifica evident următoarele aspecte:

ˉ Cabluri externe întrerupte sau care nu fac contact în conectori;
ˉ Setări incorecte în BIOS-ul pentru secvenţa de boot;
ˉ Existenta unui CD/DVD bootabil în unitatea optică;
ˉ Comutatorul pentru sursa de alimentare este oprit;
ˉ Protecţia la supratensiune este acţionată;
ˉ Legătura (priza) de la reţea nu furnizează energie.
Dacă se găseşte o problemă evidentă care rezolvă situaţia, se poate

merge la ultimul pas, şi se implementează soluţia împreună cu clientul. Aceste măsuri
34
sunt pur şi simplu un ghid pentru a ajuta în rezolvarea de probleme într-o manieră
eficientă. În cazul în care problema nu este rezolvată, atunci când se verifică
problemele evidente, va continua nevoia de a urma procesul de depanare. Problemele
evidente şi soluţiile rapide pot coincide în anumite situaţii şi pot fi folosite împreună
pentru rezolvarea problemei. Se notează fiecare soluţie care se încearcă. Informaţiile
legate de soluţiile deja încercate sunt vitale în cazul în care problema trebuie să fie
trimisă către alt tehnician.
Unele soluţii rapide comune includ:

ˉ Verificarea tuturor cablurilor dacă sunt conectate bine la porturi;
ˉ Se scot şi se reconectează cablurile;
ˉ Se restartează sistemul de calcul sau conexiunea de reţea;
ˉ Se face autentificarea pe alt cont;
ˉ Se verifică sistemul de calcul pentru cele mai recente patch-uri de SO şi
actualizări.
Dacă soluţia rapidă aleasă nu rezolvă problema, se notează rezultatele şi

se încearcă următoarea soluţie probabilă. Se continuă acest proces până când se
rezolvă problema sau se epuizează toate soluţiile rapide. Se va nota soluţia pentru
referinţe ulterioare într-un formular (Fig. 2.1.1).
PC Intretinere
Nume companie…………………….
Reprezentant
Contact…………………………….. service
Focsani, Vrancea Str. 1Decembrie 1918 nr.2
Adresa companie…………………
ORDIN DE LUCRU
Categorie Hardware Data 12.06.2009

Tip Laptop
Manifestare Nu Booteaza
Sistem operare Windows Xp

Descrierea problemei
Fig. 2.1.1 Formular de depanare
Următorul pas în procesul de depanare este de a aduna date de la

computer, aşa cum se manifesta în faţa tehnicianului. Acum este timpul pentru a verifica
problema descrisă de către client prin culegerea de date de la computer(Fig. 2.1.2).
Când pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau software, Event Viewer
sau Problem Report and Solutions (Vista) este actualizat cu informaţii despre acele
erori.
35
Fig. 2.1.2 Utilitarul Problem
Report and Solutions (Windows
Vista)
Se înregistrează următoarele informaţii despre această problemă:

o Problema care a apărut;
o Data şi ora apariţiei problemei;
o Gradul de severitate al problemei;
o Sursa de probleme;
o Numărul de identificare al evenimentului;
o Care utilizator era logat în momentul în care a apărut problema.
Deşi această aplicaţie prezintă detaliile asociate erorii, va trebui de

asemenea să se caute soluţia. Aplicaţia Device Manager prezentată în Fig. 2.1.3
afişează toate dispozitivele care sunt configurate pe un computer. Orice dispozitiv pe
care sistemul de operare îl identifica ca funcţionând incorect va fi marcat cu o
pictograma care indica eroarea. Acest tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu
un semn de exclamare ("!"). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat cu un
cerc roşu şi un "X".
Fig. 2.1.3 Device Manager.

Orice componentă marcată cu
„!” sau „?” semnifică existenţa
unei probleme.
Fiecare producător de BIOS are o secvenţa unică de alertare pentru

defecţiuni hardware. Când se efectuează depanarea, se deschide calculatorul şi se
asculta. De îndată ce sistemul trece prin POST, cele mai multe calculatoare vor emite
36
un semnal pentru a indica faptul că sistemul este pornit corect. Daca există o eroare, se
vor auzi mai multe sunete. Se reţine secvenţa codului de alertă şi se verifică codul
pentru a determina eroarea hardware semnalată. Tabelul de mai jos arată ca exemplu
câteva interpretări ale codurilor de eroare sonore.
Număr Semnificaţia Cauza

beepuri
1 beep şi nu Refreshul memoriei nu s-a realizat Memorie defectă

am afişaj pe
monitor
2 Beepuri Eroare la paritatea memoriei Memorie defectă
3 Beepuri Verificarea celor 64K de memorie Memorie defectă

a eşuat
4 beepuri Ceasul plăcii nu este operaţional Placă de bază defectă
5 beepuri Eroare la procesor Procesor defect
6 beepuri 8042 GATE A20 eşuată Unitate centrală de

prelucrare CPU defectă
sau placa de bază
defectă
7 Beepuri Excepţii la procesor Procesor defect
8 beepuri Eroare la memoria video Placa sau memoria

video defectă
9 beepuri Eroare la verificarea memoriei BIOS defect

ROM
10 beepuri Eroare la verificare CMOS Placa de bază defectă
11 Beepuri Eroare la memoria cache Procesor sau placă de

bază defectă
În cazul în care calculatorul porneşte şi se opreşte după POST, ar trebui să

se verifice setările BIOS-ului pentru a determina unde se poate localiza problema. Un
dispozitiv s-ar putea să nu fie descoperit sau configurat corect. Se va consulta manualul
plăcii de bază pentru a asigura setările BIOS-ului, la valorile corecte. Se efectuează o
căutare pentru a determina ce software este disponibil pentru a vă ajuta la
diagnosticarea şi rezolvarea problemelor. Sunt disponibile mai multe programe care pot
ajuta la depanarea hardware-ului.
De cele mai multe ori, producătorii de sisteme hardware furnizează

instrumente de diagnosticare proprii. Un producător de hard-discuri, de exemplu, poate
oferi un instrument ce poate fi utilizat pentru a intra în setările unui calculator şi pentru a
37
oferi o rezolvare problemelor unităţii de hard-disc, atunci când acesta nu intra în
sistemul de operare.
Următorul pas în procesul de depanare este evaluarea problemei şi

punerea în aplicare a soluţiei. Se va evalua problema şi vor studia posibilele soluţii. Iată
locaţiile posibile în vederea documentarii problemei:
ˉ Experienţa de rezolvare a problemei a tehnicianului;
ˉ Experienţa de rezolvare documentată a altor tehnicieni;
ˉ Căutarea pe Internet;
ˉ Căutarea pe forumuri de specialişti;
ˉ Manuale ale sistemelor de calcul;
ˉ Site-uri web tehnice;
ˉ Informaţii şi caiete service de la producător.
Se împart problemele mari în probleme mai mici care pot fi analizate şi

rezolvate individual. Soluţiile trebuie prioritizate, începând cu cele mai uşoare şi mai
rapid de implementat. Se creează o listă cu soluţii posibile şi se implementează pe
rând. Dacă se implementează o soluţie posibilă iar aceasta nu are nici un efect, se
anulează soluţia şi se încearcă alta.
După ce au fost finalizate reparaţiile calculatorului, se termină procesul de
depanare prezentând soluţia clientului. Se comunică clientului problema şi soluţia atât
verbal cât şi în scris.
Iată paşii ce trebuie urmaţi atunci când s-a finalizat o reparaţie şi se prezintă
soluţia problemei clientului:
ˉ Discutaţi cu clientul despre soluţia implementată;
ˉ Întrebaţi clientul dacă problema a fost rezolvată;
ˉ Puneţi la dispoziţia clientului, toate actele necesare;
ˉ Documentaţi măsurile luate pentru rezolvarea problemei în fişa de lucru,
precum şi în agenda tehnicianului;
ˉ Documentaţi şi justificaţi orice componente folosite în reparaţie;
ˉ Documentaţi timpul petrecut pentru a rezolva problema.
Se verifica soluţia împreună cu clientul. În cazul în care clientul este

disponibil, i va se arăta care a fost soluţia ce a corectat problema sistemului de calcul. I
se permite clientului să testeze soluţia şi se încearcă să se reproducă problema Când
clientul poate să verifice faptul că problema a fost rezolvată, se poate încheia
documentaţia pentru reparaţie în fişa de lucru şi în agendă.
Documentaţia ar trebui să includă următoarele informaţii:

 descrierea problemei;
 măsuri luate pentru a rezolva problema;
 componente folosite la reparaţie.
Unde ?
Cu ce?
38
Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme despre depanarea
sistemelor de calcul.
Cum?
Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, explica

alegerea soluţiilor de depanare.
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a depanării.
Studiu de caz – Cum se procedează concret cu un sistem de calcul căruia i s-a

provocat un defect.
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice, sisteme defecte şi caiete
service pentru diverse echipamente de calcul. Ar fi de preferat ca în laborator să existe
cât mai multe tipuri din acestea.
Pentru început se vor urma ca paşi în depanare cei descrişi în tabelul 1 din
fişa suport 3.1.

priveşte definirea şi clasificarea proceselor de depanare:
Unelte şi echipamente Rezultatul operaţiunii

Manifestare defect Paşi întreprinşi
utilizate de depanare
39
Tema 3: Remedierea defectelor hardware ale echipamentelor
de calcul
Fişa suport 3.1 Identificarea situaţiilor în care este necesară
înlocuirea componentelor unui echipament de calcul
Ce?
În procesul de depanare al sistemelor de calcul o decizie grea este de a

stabili procedurile şi paşii de urmat de către un tehnician aflat în faţa unui sistem defect.
Din experienţele anterioare, pe care tehnicianul le-a avut în privinţa defectelor, va putea
alege o cale sau alta. Multe din defectele ce apar la calculatoare se reîntâlnesc după un
timp şi tehnicianul va şti aproape imediat cum să intervină şi ce anume să înlocuiască.
Toate aceste experienţe ale tehnicianului se transformă pe de o parte în

abilitatea de a repara mai rapid şi pe de altă parte de a şti ce componente, scule şi
aparate îi sunt necesare în activitatea pe care o desfăşoară. Activitatea de depanare
este una logică bazată pe paşi precişi ce trebuie făcuţi pentru a obţine rezultatul dorit. În
activitatea sa, de depanare, tehnicianul trebuie sa-şi noteze defectele întâlnite şi
operaţiunile efectuate pentru înlăturarea acestora.
În tabelul 3.1.1 sunt tratate cele mai întâlnite defecte precum şi paşii ce
trebuie întreprinşi pentru a reuşi să se intervină pozitiv în înlăturarea defectelor întâlnite
la un calculator. Din acest tabel se poate extrage şi un minim necesar de componente şi
echipamente utile tehnicianului pentru o depanare rapidă.
Tabelul 3.1.1 Ghid de defecte tipice ale sistemelor de calcul şi modul de

intervenţie.
Sistemul nu porneşte
Simptom Verifică sau încearcă:
 Verificaţi pentru a vă asigura că s-a efectuat o
conectare corectă pentru cablul de alimentare, în
priză, şi priza de perete furnizează energie
electrică.
 Dacă există un UPS interconectat, apăsaţi butonul
pentru a activa acest UPS.
Calculator mort (nu se întâmplă
 Verificaţi comutatorul de putere de pe sursa de
nimic când se apăsa butonul de
alimentare în cazul în care acesta este prezent.
pornire).
 Verificaţi tensiunea setată din
comutator(120/230V) de pe sursa de alimentare.
Niciodată nu încercaţi să porniţi calculatorul în
cazul în care valoarea de tensiune este setată
incorect.
 Verificaţi conexiunile interne.
Sistemul porneşte dar nu bootează corect
40
Sistemul porneşte dar nu bootează corect
 Eliminaţi orice disc din unităţile optice de stocare
şi reporniţi sistemul.
Mesaje de eroare: NTLDR  Utilizaţi un modul pentru diagnosticare POST.
MISSING sau NON-SYSTEM  Rulaţi un utilitar de diagnosticare.
DISK sau DISK ERROR, sau un  Verificaţi BIOS-ul pentru ordinea de bootare.
mesaj similar.  Numai pentru XP/Vista: În caz de recente
modificări pe disc sau de configuraţie, fişierul
Boot.ini ar putea avea nevoie pentru a fi reeditat.
 Verifică ordinea de bootare din BIOS.
Pe hard-disc ar putea fi de BAD-uri. Testaţi cu
utilitar de diagnostic hard-discul (FDISK, Partition
Magic, Disk Management).
Nu găseşte sistemul de operare
 Verificaţi pentru a vedea dacă opţiunea Plug and
Play este activată din BIOS.
 Un driver ar putea fi incompatibil cu sistemul de
operare.
 Porniţi în Safe Mode şi verificaţi Device Manager
pentru a vedea problemele apărute, folosiţi Last
Calculatorul se blochează în timp Known Good Configuration sau System Restore.
ce bootează.  Setarea unui dispozitiv hardware ar putea fi
eronată.
 Verificaţi cu un utilitar de diagnostic, sau eliminaţi
toate periferice şi le conectaţi apoi pe rând.
 Încercaţi încă o dată să porniţi normal. S-ar putea
să funcţioneze.
 Porniţi în Safe Mode şi verificaţi Device Manager
Calculatorul bootează direct în
pentru a vedea problemele de hardware şi
Safe Mode.
conflictele de resurse apărute.
 Utilizaţi un modul pentru diagnosticare POST.
 Rulaţi un utilitar de diagnosticare.
Comportament neregulat defectuos
 Instalaţi actualizările Windows.
 Căutaţi pe site-ul Microsoft pentru problema de
Windows nu se închide în mod
oprire, precizând versiunea Windows utilizând
adecvat.
"potrivire exacta" şi 150 de articole de opţiuni.
Există mai multe articole pentru fiecare versiune.
 Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.
 Verificaţi: temperatura, performanţa
ventilatoarelor, dacă radiatorul este aşezat corect
Calculatorul rulează greu, se
pe procesor.
blochează, dă mesaje de eroare
 Rulaţi System File Checker.
aleatoriu, etc.
 Rulaţi un program de curăţare registri.
 Rulaţi un utilitar de diagnosticare.
 Faceţi o instalare curată de Windows.
41
Comportament neregulat defectuos
Zgomote aleatoare
Schimbări de zgomot în  Verificaţi toate ventilatoarele şi sistemul de
ventilatoare. alimentare cu energie al acestora.
 Probleme legate de instabilitate. Restartaţi
calculatorul.
Zgomote ciudate în boxele
 Urmaţi instrucţiunile de la secţiunea „Probleme cu
active.
reproducerea sunetului”.
Probleme de instalare ale sistemului de operare şi aplicaţiilor

 Asiguraţi-vă că versiunea de Windows nu
depăşeşte prin cerinţe sistemul din punct de
vedere hardware.
 Căutaţi ce mesaj de eroare se afişează.
Windows-ul nu se instalează.
 Testaţi hard-discul. Utilizarea unităţii de hard-disc
se face conform normelor fabricantului?
 Rulaţi BIOS-ul pentru a vedea dacă acesta este
instalat; în cazul în care este, încercaţi
dezinstalarea acestuia.
 Verificaţi pentru compatibilitatea hardware. A se
vedea de compatibilitatea hardware (Microsoft
Instalarea hardware-ului se Knowledge Base). Încercaţi de a identifica ce
blochează în timpul fazei de problemă hardware există.
detectare.  Dacă acea componentă este neesenţială,
scoateţi-o sau dezactivaţi-o din BIOS. Windows ar
trebui să se instaleze cu succes. Apoi, daţi
căutare pentru un driver şi reinstalaţi componenta.
 Verificaţi documentaţia programului. Asiguraţi-vă
că programul este compatibil cu Windows,
programele să fie pentru versiunea 32 sau 64-bit
(pentru Vista sau XP) care au nevoie pentru a
Unele aplicaţii software nu se pot accesa direct hardware-ul nu vor funcţiona în
instala. respectivul SO.
 Asiguraţi-vă dacă calculatorul îndeplineşte
cerinţele de sistem ale programului.
 Copiaţi fişierele de instalare pe hard disc înainte
să executaţi programul de instalare (de obicei
setup.exe).
 Asiguraţi-vă că driverul este conceput pentru a fi
instalat pe respectiva versiune Windows.
Drivere ce nu se instalează.  Asiguraţi-vă că hardware-ul este compatibil cu
versiunea Windows, şi cu alte componente
hardware. A se vedea despre compatibilitatea
hardware (Microsoft Knowledge Base).
42
Probleme de instalare ale sistemului de operare şi aplicaţiilor
 Asiguraţi-vă că respectivul calculator îndeplineşte
cerinţele de sistem hardware (de obicei, imprimate
pe CD de instalare şi în documentaţie).
 Încercaţi montarea dispozitivului într-un alt
calculator sau un alt dispozitiv de acelaşi fel pe
calculatorul dumneavoastră.
 Asiguraţi-vă că dispozitivul este conectat corect.
Hardware-ul nu este detectat de  Asiguraţi-vă că opţiunea Plug and Play este
procesul de instalare. activată în BIOS.
 Testaţi dispozitivul pe un alt calculator pentru a vă
asigura că nu este defect sau deteriorat.
Probleme cu căldura
 Verificaţi funcţionarea ventilatoarelor.
 Creaţi un circuit liber de aer în interiorul
calculatorului.
 Asiguraţi-vă ca orificiile de aerisire nu sunt
blocate.
 Asiguraţi-vă dacă calculatorul nu este lângă o
Calculatorul rulează fierbinte
sursă de căldură.
 Verificaţi pentru o actualizare de BIOS. Unele
actualizări de BIOS-ul permit unor calculatore să
ruleze mai reci, mai ales în cazul laptopurilor.
 Verificaţi în BIOS setările de tensiuni pentru
procesor.
Probleme de afişare video
 Asiguraţi-vă că monitorul este pornit, conectat la
calculator, şi controlul de luminozitatea nu este la
minim.
 Dacă indicatorul de alimentare al monitorului
clipeşte sau are culoare portocaliu, înseamnă că
nu există nici un semnal video provenind de la
calculator.
Nu afişează nimic
 Încercaţi un alt monitor, sau conectaţi monitorul la
un alt calculator funcţional. Dacă nu există nici o
afişare video la bootare, ascultaţi codul de bipuri
de la pornire.
 Încercaţi instalarea unui alt adaptor video
cunoscut ca funcţional.
Video cu rezoluţie mică şi număr  Încercaţi să reglaţi alte setări de rezoluţie decât
mic de culori. 640 x 480 şi 16 culori.
 Un driver video ar putea fi corupt. Updataţi sau
43
Probleme de afişare video
reinstalaţi driverul.
 Încercaţi instalarea unui adaptor video cunoscut
bine.
Pe ecran apar artifacts (pete sau
forme de ferestre continuă să  Reinstalaţi sau a faceţi upgrade pentru driverul
apară pe ecran după ce video.
fereastra de afişare a fost  Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.
închisă), sau alte pete nedorite
apar pe ecran.
Apar linii pe ecran.  Schimbaţi monitorul cu un monitor bun, cunoscut.
 Reinstalaţi sau actualizaţi driverul video.
 Verificaţi cablul.
Una sau mai multe culori lipsesc.  Verificaţi pinii conectorului VGA.
 Schimbaţi monitorul cu un monitor bun, cunoscut.
 Anumite LCD pot afişa video numai la o rezoluţie
Probleme cu setările video şi de presetată.
vizualizare. Nu se pot face  Setări limitate de adaptorul video sau de monitor.
alegeri, fie de rezoluţie fie de
adâncime de culoare.  Calculatorul este în Safe Mode.
 Există o problemă cu un adaptor video sau un
driver.
 Lipsă de suficientă memorie video pentru a sprijini
Parametri de afişare variabili. video de înaltă rezoluţie şi palete de culori
simultan.
 În raport de cum s-a selectat rezoluţia adaptorului
Imaginea are formă ciudată. video nu se potriveşte cu cea a monitorului (4x3,
16X9 şi 16X10 sunt standard pentru diferite
monitoare de calculator).
Pagina afişată e inutilizabilă sau  Setările pot depăşi capacitatea adaptorului video
de slabă calitate video. sau ale monitorului.
Probleme cu reproducerea sunetului
 Asiguraţi-vă că difuzoarele (boxele active) sunt
conectate şi alimentate.
 Asiguraţi-vă că volumul este reglat pe o valoare
diferita de zero şi nu este pe mute (în volum de
control Windows şi mixer sunet Windows).
Nu exista sunet
 Verificaţi conectorii audio. Asiguraţi-vă că aceştia
sunt cei de ieşire.
 Verificaţi în Device Manager dacă placa de sunet
s-a instalat.
 Instalaţi sau reinstalaţi driverul de sunet.
44
Probleme cu reproducerea sunetului
 Încercaţi o placă de sunet bună, cunoscută.
 Activează sau dezactivează sunetul digital de

redare pentru placa de sunet în Device Manager.
 Verificaţi conectorii audio. Asiguraţi-vă că aceştia
sunt cei de ieşire.
Sunet distorsionat
 Verificaţi pentru a vedea dacă placa de sunet este
alături de placa video. Dacă da, încercaţi să le
distanţaţi.
 Instalaţi sau reinstalaţi driverul de sunet.
Probleme hardware legate de periferice
 Verificaţi în Device Manager pentru a vedea dacă
există o problemă. În cazul în care există,
Plăcile de extensie nu lucrează
sau lucrează impropriu.  Aşezaţi plăcile de extensie în slot.
Rulaţi utilitar de diagnosticare.
 Încercaţi o placă de extensie cunoscută cu
aceeaşi funcţie
 Asiguraţi-vă că dispozitivul este alimentat (cu
excepţia cazului în care puterea este furnizată
prin intermediul unui port USB sau FireWire).
 Asiguraţi-vă că toate cablurile de legătură sunt
intacte si compatibile.
Dispozitivele externe nu lucrează
sau lucrează impropriu.  Verificaţi în Device Manager pentru a vedea dacă
există o problemă. În cazul în care există,
 În cazul în care dispozitivul se conectează prin
infraroşu, asiguraţi-vă că este activată în BIOS
opţiunea de infraroşu pentru receptor/emiţător.
Unităţile optice nu lucrează
 Discul ar putea fi într-un format nerecunoscut de
unitate, sau ar putea să nu se fi finalizat după ce
a fost scris. Încercaţi discul în altă unitate.
Unităţile optice nu pot citi fişiere  Discul poate fi deteriorat. Cercetaţi discul pentru
pe disc. zgârieturi şi folosiţi un chit de reparaţii, dacă este
necesar.
 Drive-ul ar putea fi defect. Încercaţi discul în altă
unitate.
Unitatea optică RW nu poate  Discul ar putea să nu fie inscriptibil, sau s-ar
scrie fişiere. Afişează mesaj de putea să fi fost începută scrierea pe el, dar nu
eroare „buffer underrun” atunci este de tip reinscriptibil. Încercaţi un alt disc.
când încercăm să scriem un  Drive-ul ar putea fi defect. Încercaţi o altă unitate.
45
Unităţile optice nu lucrează
disc.  Copiaţi fişierele pe hard disc înainte de a începe
să scrieţi disc la disc.
 Verificaţi în BIOS-ul pentru a vă asigura că
unitatea este activată.
Unitatea optică nu este
 Verificaţi toate cablurile ce merg la unitate.
recunoscută de sistem.
 Re-ataşaţi şi înlocuiţi cablurile, dacă este
necesar.
Probleme legate de hard-disc
 Rulaţi un utilitar de diagnostic.
Sistemul raportează sectoare
defecte.  Rulaţi ScanDisk aprofundat.
 Copiaţi datele şi înlocuiţi unitatea de hard-disc.
 Dacă datele sunt critice, trimiteţi unitatea la
Hard-disc avariat.
recuperare de date, la o firma specializată.
Date pierdute / Nu se pot deschide fişierele / Nu găsesc fişierele
 Asiguraţi-vă că aveţi instalat un program care se
va putea deschide acest tip de fişier.
 Fişierul ar putea fi corupt. Înlocuiţi fişierul, dacă
este posibil.
 În Vista şi XP, asiguraţi-vă că aveţi permisiuni de
a deschide aceste fişiere.
Anumite fişiere nu pot fi
deschise.  Verificaţi sectoarele hard-discului pentru baduri.
 Programul utilizat, pentru a deschide fişierul nu
este programul corect pentru acest tip de fişier.
De exemplu, un fişier Microsoft Word deschis în
Notepad va arăta caractere ininteligibile.
 Fişierul ar putea fi corupt. Verificaţi hard-discul
pentru date afectate ale sistemului şi pentru
viruşi şi malware.
 În Vista şi XP, asiguraţi-vă că aveţi permisiunea
de a deschide aceste fişiere.
Întregul folder nu se poate  Folderul ar putea fi corupt. Înlocuiţi fişierele din
deschide. folder, dacă este posibil.
 Verificaţi sectoarele hard-discului pentru baduri.
 Asiguraţi-vă că unitatea este conectată corect.
Unităţile de disc nu sunt  Asiguraţi-vă că formatul de fişier este recunoscut
recunoscute. de Windows (9x nu va recunoaşte NTFS).
 Verificaţi partiţiile cu FDISK, Partition Magic,
46
Date pierdute / Nu se pot deschide fişierele / Nu găsesc fişierele
Windows Disk Management, sau un utilitar de
diagnostic.
 Rulaţi setupul BIOS; instalaţi sau dezinstalaţi,
după cum este necesar.
 Verificaţi sectoarele hard-discului pentru baduri.
O întreaga partiţie nu poate fi  Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.
accesata Rulaţi programe de restaurare pentru hard-disc.
Dacă datele sunt critice, trimiteţi-l pentru
recuperare de date la o firma specializata.
Probleme de imprimare
 Asiguraţi-vă că imprimanta este conectată la
sursa de putere şi e pornită.
 Dacă apar mesaje de eroare care nu sunt în mod
evident, corecte, le căutaţi pe internet.
 Reinstalaţi driverul de imprimantă.
 Verificaţi cablul. Dacă acesta este un cablu
paralel, asiguraţi-vă că acesta este compatibil
IEEE 1284 şi că pini sunt intacţi.
Imprimanta nu vrea să imprime.  Încercaţi cablul pe o imprimantă cunoscută ca
funcţională.
 Testaţi funcţionarea imprimantei pe un alt
calculator.
 În cazul în care calculatorul este un laptop,
dezinstalaţi orice dispozitiv USB recent instalat.
 Încercaţi să imprimaţi o pagină de test.
 Verificaţi lista de imprimare. Dacă documentele
par a se fi blocat în coadă, mergeţi la servicii şi
opriţi şi reporniţi serviciul Spooler.
Calitatea imprimării este
proastă. Imprimanta imprimă
caractere ininteligibile şi / sau  Verificaţi cablu. Dacă acesta este un cablu
imprimă pe fiecare pagină, fără paralel, asiguraţi-vă că acesta este compatibil
oprire. IEEE 1284 şi că pini sunt intacţi.

Una sau mai multe culori lipsesc.
 Verificaţi cartuşele de cerneală.
Documentele tipărite au dubluri
de imagini. Imprimanta imprimă  Urmaţi instrucţiunile producătorului pentru
prea luminos. curăţare imprimantă.
 Verificaţi cartuşele de cerneală.
Probleme ale modemului sau conexiunii internet

47
 Verificaţi toate cablurile şi conexiunile.
 Sunaţi la ISP-ul pentru a vedea dacă există o
conexiune.
 Asiguraţi-vă că linia telefonică este de tipul care
trebuie (dial-up sau DSL).
 Asiguraţi-vă că aveţi o legătura prin cablu.
 Verificaţi configuraţia calculatorului, precum şi
orice alte dispozitive de conectare.
 Verificaţi toate conexiunile dispozitivelor
hardware şi funcţionarea corectă a acestora.
 Reinstalaţi software-ul furnizat de ISP. Dacă
aveţi Windows XP, nu mai utilizaţi software de
ISP şi creaţi o conexiune de bandă largă în
Windows.
 Dacă aveţi legătura prin dial-up, configuraţi
manual în orice versiune Windows.
Nu vă puteţi conecta la ISP prin  Asiguraţi-vă că modemul sau adaptorul de reţea
dial-up sau broadband. este selectat corect.
 Detectaţi noul dispozitiv sau ştergeţi şi reinstalaţi
conexiunea.
 Asiguraţi-vă că firewall-ul, dacă este utilizat, este
configurat corect.
 Asiguraţi-vă că nu există mai multe firewall-uri
care rulează simultan pe sistem.
 Asiguraţi-vă că numele de utilizator şi parola sunt
corecte şi în formatul corect.
 Asiguraţi-vă că Caps Lock nu este activă caz în
care a schimbat parola.
 Asiguraţi-vă că modemul apelează corect
numărul de telefon cu toate codurile necesare.
 În cazul în care o linie telefonică nu are ton de
apel în aşteptare, asiguraţi-vă că modemul nu
are codul de apelare pentru al dezactiva.
 În cazul în care linia este voice-mail, asiguraţi-vă
că tonul nu este în interferentă cu modemul.
 Sunaţi la ISP-ul pentru a vedea dacă există o
conexiune.
 Asiguraţi-vă că firewall-ul, dacă este utilizat, este
Vă puteţi conecta la un ISP, dar configurat corect.
nu apar paginile Web.
 Asiguraţi-vă că nu există mai multe firewall-uri
care rulează simultan pe sistem.
 Verificaţi configuraţia în Opţiuni Internet.
 Asiguraţi-vă de securitate, de confidenţialitate, de
48
conţinut şi că setările să nu ducă la blocarea
paginii Web.
 Schimbaţi-o înapoi din Internet Options.
Pagina de pornire s-a schimbat.
 Modificaţi setările în Opţiuni Internet.
Apare alt browser Web atunci
când vă conectaţi la Internet.  Schimbaţi setărilor în Setare acces program şi
implicite din meniul Start.
 Încercaţi un alt ISP-ul pentru a vedea dacă
legătura ISP actual este lenta.
 Sună la furnizorul de servicii Internet, pentru a
Viteza de transfer a datelor este vedea dacă există o încetinire în sistem.
scăzută.
 Dacă vă conectaţi printr-un telefon de hotel, ,
aceasta ar putea fi normală.
 Verificaţi calitatea de liniei telefonice.
 Asiguraţi-vă dacă aveţi apel în aşteptare pentru a
Conexiune ce cade mod îl dezactiva.
frecvent.  Verificaţi calitatea de liniei telefonice.
 Asiguraţi-vă că numele de utilizator şi parola sunt
corecte, precum şi în formatul cerut.
Nu puteţi da e-mail.  Asiguraţi-vă că toate informaţiile de configurare
sunt aceleaşi ca şi cele cerute de către furnizorul
de servicii Internet.
 Asiguraţi-vă de modul în care este configurat
calculatorul conectat la Internet.
Nu puteţi descărca fişiere  Verificaţi-vă setările de securitate. Scanaţi
ataşate. calculatorul pentru viruşi şi malware
Unde ?
Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic
Cu ce?
Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme.
Cum?
Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă unelte

soluţii şi echipamente .
49
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a acţiunilor
pentru depanarea hardware a echipamentelor de calcul.
Studiu de caz, problematizarea – cadrul didactic prezintă sisteme de calcul pe

care sunt simulate diverse defecte.
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu scule necesare intervenţiilor de

depanare, echipamente de calcul ce au simulate diverse defecte. Ar fi de preferat ca în
laborator să existe componente care să poată fi utilizate pentru a înlocui sistemele de
calcul posibilele elemente defecte.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele sisteme nu se afla în

stare de funcţionare, urmărindu-se procedurile de diagnosticare şi înlocuire a
componentelor.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în

ceea ce priveşte definirea şi clasificarea tipurilor de defecte hardware cât şi a
componentelor ce trebuiesc înlocuite.
Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadrul didactic

a următorului tabel:
Unelte şi Rezultatul obţinut

Problema hardware Operaţiuni
componente în operaţiunea de
întâlnită efectuate
utilizate depanare
50
Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de depanare
Ce?
Procesul depanării sistemelor de calcul este unul laborios ce necesită pe

lângă un bagaj adecvat de cunoştinţe, îndemânare şi o bună experienţa practică. Una
din cele mai dificile misiuni ce se impune în depanare este de a decela domeniul de
manifestare al unui defect; hardware sau software. Multe dintre comportamentele sau
multe dintre erorile produse de un sistem defect poate avea atât cauze software cat şi
cauze hardware, de exemplu un hard-disc defect care este componenta hardware dă ca
principală eroare lipsa sistemului de operare care reprezintă componentă software de
bază. Manifestarea sistemului de calcul este de a afişa o eroare prin care spune că
sistemul de operare lipseşte deci ar fi un defect pur software ceea ce nu este decât
parţial adevărat.
Înainte de a porni orice acţiune de depanare, ar trebui efectuaţi câţiva paşi

esenţiali pentru a asigura un punct de plecare consistent şi pentru a permite izolarea
componentei defecte:
› Se închide sistemul şi oricare dispozitiv periferic;
› Se deconectează toate echipamentele periferice externe de la sistem, cu
excepţia tastaturii şi a monitorului;
› Se asigură că sistemul este alimentat dintr-o priză de perete corect
împământată;
› Se asigură că tastatura şi display-ul sunt conectate la sistem;
› Se porneşte displayul şi se duc reglajele de strălucire şi contrast la cel puţin două
treimi din valoarea maximă.
Unele displayuri posedă reglaje pe ecran care pot să nu fie intuitive. E

necesar să se consulte documentaţia displayului pentru a afla mai multe despre cum se
reglează parametrii. Dacă nu poate avea de loc o afişare video, deşi sistemul pare să
funcţioneze, se încearcă să se mute placa într-un alt slot (ceea ce nu este posibil cu
adaptoarele AGP) sau se încearcă o placă video diferită sau un monitor diferit.
Pentru a permite sistemului să se încarce de pe hard disc, se asigură că nu

există nici un disc în unitatea optică (sau se pune un disc bootabil, despre care se ştie
că este bun, cu un sistem de operare sau cu programe de diagnosticare, pentru scopuri
de testare.
Se pune în funcţiune sistemul şi se observă sursa de alimentare, ventilatoarele de

pe şasiu (dacă există) sau indicatoarele luminoase, atât de pe panoul frontal al
sistemului, cât şi de la sursa de alimentare. Dacă ventilatoarele nu se învârtesc, iar
luminile nu sunt aprinse, sursa de alimentare sau placa de bază pot fi defecte.
Se observă autotestul la punerea în funcţiune (POST). Dacă nu sunt detectate

erori, sistemul scoate un sunet şi se încarcă. Erorile care produc mesaje pe ecran (erori
nefatale) şi care nu blochează sistemul afişează un mesaj text care diferă în funcţie de
tipul şi versiunea de BIOS. Se înregistrează orice eroare care are loc şi se consulta
listele de coduri de eroare BIOS, pentru a afla mai multe despre anumite coduri afişate
51
sau care sunt receptate sonor. Se confirmă încărcarea cu succes a sistemului de
operare.
O modalitate simplă de a face distincţia clară între un defect hardware şi unul

software încă de la început consta în pornirea de pe un suport CD/DVD a unui sistem
de operare live (Linux sau BartPE). Bineînţeles că anterior e necesara setarea BIOS
pentru pornire de pe unitatea optică.
În situaţia în care sistemul rulează perfect de pe suportul optic şi nu apar

probleme chiar la o utilizare intensivă, înseamnă că sistemul rulează perfect din punct
de vedere hardware iar problema apărută e una de natură software sau hard-discul e
defect. Dacă în rularea sistemului de operare de pe CD/DVD apar unele probleme sau
chiar blocări în procesul de încărcare atunci sigur problema e de natură hardware.
Unele CD/DVD de acest tip au şi programe de diagnosticare şi testare incluse.
Problemele care au loc pe durata POST sunt, de obicei, cauzate de

configurare hardware sau instalare incorectă. Defectele de hardware propriu-zise sunt o
cauză mult mai puţin frecventă. Dacă apare o eroare POST, se verifica următoarele:
› Sunt toate cablurile conectate corect şi bine fixate?
› Sunt corecţi parametrii de configurare din meniul BIOS pentru toate dispozitivele
instalate? în particular, parametrii pentru procesor, memorie şi hard-disc sunt
corecţi?
› Sunt instalate corect toate unităţile?
› Sunt comutatoarele şi jumperele de pe placa de bază în configuraţia corecta,
dacă le-aţi modificat din configuraţia prestabilită?
› Sunt toţi parametrii resurselor de pe plăcile de extensie şi de pe dispozitivele
periferice configuraţi astfel încât să nu existe nici un conflict – de exemplu, nu
cumva două plăci de extensie să împartă aceeaşi întrerupere?
› Este sursa de alimentare fixată la tensiunea de intrare corectă (110 sau 220 V)?
› Sunt plăcile adaptoare şi unităţile de disc instalate corect?
› Este ataşată o tastatură?
› Este instalat un hard disc de încărcare a sistemului de operare (corect partiţionat
şi formatat) ?
› Suportă BIOS-ul unitatea pe care aţi instalat-o, iar dacă da, sunt parametrii
introduşi corect?
› Sunt toate memoriile RAM instalate corect? încercaţi să le reaşezaţi.
› Este sistemul de operare corect instalat?
Dacă apar probleme după ce sistemul a început să funcţioneze, fără să fi

făcut nici o schimbare hardware sau software, a avut loc un posibil defect hardware
(contact imperfect). Iată o listă de elemente de verificat în acest caz:
› Se încearcă să se reinstaleze componenta software care s-a stricat sau care
refuză să funcţioneze.
› Se încearcă să se reseteze informaţiile din RAM-ul CMOS şi se rulează setup-ul
BIOS.
› Se observă cablurile interne, sursa de alimentare sau alte componente masive
cărora vibraţiile le-ar fi produs pene de contact.
› Ar fi putut să aibă loc o supratensiune tranzitorie, cu o ieşire din limitele permise
sau o întrerupere accidentală a alimentării. Simptomele pentru supratensiuni
includ pâlpâiri ale afişării, reporniri neaşteptate ale sistemului sau lipsă de răspuns
52
a sistemului la comenzile utilizatorului. Se reîncarcă software-ul şi reîncearcă.
› Se încearcă să se reaşeze modulele de memorie (SIMM, DIMM sau RIMM).
Probleme de funcţionare a software-ului de aplicaţie (mai ales cel nou) sunt

produse de, sau sunt în legătură cu software-ul însuşi sau se datorează faptului că
software-ul este incompatibil cu sistemul. Iată o listă de elemente de verificat în acest
caz:
› Întruneşte sistemul cerinţele minime necesare pentru respectivul software? Se va
consulta documentaţia aplicaţiei software pentru a fi siguri.
› Se verifică dacă software-ul este corect instalat. Se reinstalează, dacă este
necesar.
› Se verifică dacă sunt instalate cele mai recente drivere.
› Se scanează sistemul contra viruşilor, folosind cel mai recent software antivirus.
O altă serie de probleme ce pot să apară în funcţionarea sistemelor de

calcul o constituie plăcile de extensie. Acestea conectate pe placa de bază întregesc
structura hardware a sistemului. Fie că este vorba de o placa video, de sunet, de reţea
sau de alta placă cu funcţii specifice, funcţionarea se bazează pe accesul la
magistralele sistemului printr-un sir de contacte şi pe existenta unor componente
software numite drivere.
Problemele legate de plăcile de extensie sunt datorate, de obicei, instalării

incorecte a plăcii sau conflictelor de resurse (întrerupere, DMA sau adresă I/O).
Noţiunile teoretice detaliate despre acestea: ce sunt ele, cum se configurează şi cum se
depanează ajuta în abordarea problemelor ce apar în aceste cazuri. Se asigura, de
asemenea, verificarea driverelor pentru cea mai recentă versiune şi se verifica dacă
placa este compatibilă cu sistemul hardware şi cu versiunea sistemului de operare
folosit.
Uneori, plăcile adaptoare pot fi excesiv de sensibile la slotul în care funcţionează.

în ciuda faptului că, din punct de vedere tehnic, un adaptor PCI sau PCI-Express ar
trebui să fie capabile să funcţioneze în oricare dintre sloturi, variaţii minime ale
semnalului sau ale tactului au loc de la un slot la altul. În numeroase situaţii se observă,
că simpla mutare a unei plăci dintr-un slot în altul poate face ca o placă defectă să
funcţioneze corect. Uneori, mutarea plăcii reuşeşte doar pentru că are loc o curăţare cu
sau fără voie a contactelor când se îndepărtează şi se reinstalează placa, dar, în alte
cazuri defectele, se pot amplifica prin introducerea plăcii înapoi, în slotul ei de origine.
Uneori se observa că plăcile PCI devin ataşate slotului după ce sunt instalate
driverele lor. Prin aceasta, se înţelege că, dacă se muta placa într-un alt slot,
gestionarul de resurse Plug and Play resimte acest fapt. De aceea, trebuie instalate din
nou toate driverele respectivei plăci. Nu se mută o placă PCI într-un slot diferit dacă nu
sunt pregătite toate driverele la îndemână pentru a efectua reinstalarea lor. Plăcile PCI-
Express nu întâlnesc această problemă deoarece sistemul detectează în mod sigur în
ce slot se găseşte o placă de extensie de acel fel.
În continuare vom încerca să descriem câteva dintre problemele care pot apărea
la o imprimanta cu jet de cerneala cu cablu USB şi soluţionarea lor.
1. Daca apar pete sau nu se imprimă o anumită culoare:
53
Datorită faptului că duzele de imprimare de pe capul de imprimare sunt extrem
de mici se poate întâmpla ca pe o parte dintre ele să se usuce cerneala ceea ce va
conduce la o calitate proasta a imprimării. Deci vom efectua curăţarea capului de
imprimare pentru a îmbunătăţii calitatea imprimării. Pentru început, ne asigurăm că
imprimanta este conectată şi urmărim instrucţiunile de mai jos:
 Deschidem ecranul se setare al driverului de imprimantă şi facem clic pe fila
Maintenance.
 După aceea se face clic pe pictograma Cleaning.
2. Când imprimanta rămâne fără cerneală

 Se deschide capacul frontal (suportul cartuşului se va deplasa automat spre
centru)
 Scoatem rezervorul de cerneala golit
 Se instalează noul rezervor de cerneala iar in cele din urma se închide capacul
frontal.
3. Reinstalarea driverului de imprimantă
Daca instalarea driverului de imprimantă nu decurge conform instrucţiunilor,

poate fi o problemă cu instalarea driverului de USB. Se încearcă reinstalarea driverului
de imprimantă. Dacă nu putem să trecem de ecranul pentru destinaţia conexiunii
urmăm următorii paşi:
 Facem clic pe Cancel.
 În ecranul Abort Installation facem clic pe Abort.
 În ecranul Terminate Installation facem clic pe OK.
 Scoatem imprimanta din priză.
 Se instalează din nou driverul de imprimantă.
Daca instalarea nu decurge conform instrucţiunilor, verificăm starea driverului
USB ca mai jos.
4. Verificarea stării driverului de USB

 Ne asigurăm că atât imprimanta cât şi computerul să fie conectate prin cablul
USB şi imprimanta să fie pornită.
 Se selectează pe Start, Settings şi Control Panel
 Se face dublu clic pe System.
 Se face click pe fila Device Manager.
 Se face dublu clic pe Universal Serial Bus controllers.
 Verificam daca se afişează tipul de imprimantă pe care îl instalăm
 Daca se afişează, instalarea s-a terminat
 Daca afişarea este cu un semn de exclamare instalarea nu a reuşit. Se şterge şi
se instalează din nou.
 Daca nu se afişează nimic sau se afişează Other Devices, instalarea nu a reuşit.
Se şterge şi se instalează din nou.
Unde ?
Atelier de reparaţii, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic

54
Cu ce?
Fişe tehnice, caiete service, prezentări multimedia .
Cum?
Clasa poate fi organizată pe grupe
Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă paşii, clasifică metodele.
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a paşilor de

depanare.
Studiu de caz – Cum se depanează un echipament de calcul bazându-ne pe

paşii procesului de depanare.
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice, sisteme de calcul şi caiete
service pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea
un calculator căruia i s-a simulat un defect. Ar fi de preferat ca defectele să fie diferite.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că s-ar putea ca fişele tehnice să

nu existe sub forma tipărita, aceste putând fi accesate prin pagini WEB.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa va face o fixare în

ceea ce priveşte modul de planificare şi execuţie a paşilor de depanare.
Paşi efectuaţi Scule,

Rezultatul
Sistem de Prognoză pentru echipamente şi
obţinut în urma
calcul defect depistarea componente
depanării
defectului utilizate
55
Fişa suport 3.3 Selectarea componentelor ce trebuiesc înlocuite şi
cele cu care se vor înlocui
Ce?
Dilema cu care fiecare utilizator în cele din urmă se confruntă în cazul unui
calculator este: dacă să îl repare, upgradeze, sau să îl înlocuiască. Desigur, nu poate
exista nici un răspuns universal valabil la această întrebare, deoarece există multe
variabile şi se iau în considerare situaţiile individuale. Spre deosebire de cele mai multe
produse de consum, la care în mod inevitabil cresc preţurile, în acest caz, al tehnicii de
calcul, preturile scad (sau pentru aceeaşi bani se oferă mult mai multă putere de calcul).
O decizie importantă este să se precizeze de ce performanţele computerului nu

mai pot satisface nevoile utilizatorului. În cazul în care computerul pare să funcţioneze
mai greu, se efectuează activităţi de întreţinere pentru a-l readuce la performantă
maximă.
Dacă au fost efectuate aceste activităţi, apoi nu se constată îmbunătăţiri de

performanţă soluţia ar fi upgrade-ul. Dintre operaţiunile tipice de upgrade la un sistem
de calcul se pot enumera următoarele:
 Se adaugă mai multe module RAM sau module mai rapide;
 Se instalează un nou hard-disc cu capacitatea de stocare mai mare;
 Se adaugă un nou adaptor video mai performant sau o alta placă de sunet;
 Se înlocuieşte vechiul monitor CRT cu un monitor LCD;
 Se upgradează sistemul de operare.
Se pot face unul sau mai multe din aceste upgrade-uri, dar ele trebuie să
coste mai puţin decât costul unui calculator nou. Cu toate acestea, în cazul în care se
are în vedere un upgrade, ar fi înţelept să se cerceteze preţurile de achiziţie pentru a
lua în considerare şi achiziţia unui sistem nou. Problema cu cheltuielile se pune, în
cazul unui calculator mai vechi a cărui viteză şi performanţă sunt limitate de procesor,
placa de bază, lăţimea de banda, şi aşa mai departe. Cu toate acestea, dacă tot ceea
ce trebuie este o suplimentare de memorie, investiţia va fi una mică, adăugând un
modul de RAM. Hard-discul, de asemenea, destul de ieftin, poate fi achiziţionat la un
preţ bun din magazine.
Dacă se ia decizia să se achiziţioneze un sistem de calcul nou, opţiunile sunt

de a-l cumpăra de la distribuitorul local, sau de a-l cumpăra on-line. Când se cumpără
on-line, se poate personaliza aproape totul, de la capacitatea memoriei RAM, la placa
de sunet sau placa grafică, şi aşa mai departe până la sistemul de operare.
Deci, în luarea unei decizii, pentru achiziţia sau upgrade-ul unui sistem s-ar
putea impune şi următoarele întrebări:
 Numărul de utilizatori ce vor folosi sistemul va creştere?
 Va fi instalat orice soft specializat (de editare grafica, jocuri, etc), care va
necesita mai mult RAM sau o rezoluţie video mai mare?
 Este hard-discul în criză de spaţiu?
56
 Se doreşte un upgrade la unitatea CD/DVD existentă cu o unitate CD/DVD-RW?
 Sunt depăşite capacităţile software şi hardware ale sistemului de necesităţile
curente?
Există, de asemenea, unele cazuri în care depanarea poate fi dificilă. De

exemplu, sistemul se blochează sporadic: probleme ce pot fi cauzate de o lipsă de
alimentare, placă de bază defectă, memorie RAM defectă, sau de alte componente cu
defecte ascunse. Înlocuind componentă cu componentă se constată că practic se
reconstruieşte sistemul, care este sigur de performante inferioare unuia nou dar la preţ
aproape egal.
În concluzie, există multe variabile ce trebuie luate în considerare în decizia de a

repara, a face upgrade, sau a înlocui cu un nou sistem. Cu toate acestea, dacă se iau
în considerare variabilele date de situaţie şi se cercetează preţurile pentru ambele
soluţii, se va lua cea mai bună decizie posibilă.
În cazul sursei de alimentare (de putere) – se pot face reparaţii de înlocuire a

sursei de alimentare, fără a înţelege schema electronică a sursei (Fig. 3.3.1). Înlocuirea
sursei de alimentare, este una dintre cele mai uşoare reparaţii ce se pot face într-un
calculator. Intervenţia în interiorul sursei presupune a crea un risc de siguranţă (tensiuni
periculoase), dar sunt necesare şi cunoştinţe de electronică ce nu sunt la îndemâna
oricărui tehnician.
Fig. 3.3.1 Conectarea

sursei la placa de bază. Se
observă modul de fixare al
conectorilor.
Cazul plăcii de bază – înlocuirea unei plăci de bază, este în mare măsură,
o operaţie laborioasă ce necesită îndemânare şi cunoştinţe la un nivel destul de
avansat. Este destul de greu de a reconecta toate cablurile şi componentele interne
utilizate conform cerinţelor mai ales că uneori nu sunt total documentate (sisteme
vechi). A înlocui o placă de bază nu este necesar decât cu excepţia cazului în care se
consideră aproape sigur că aceasta este defectă. În ceea ce priveşte repararea unei
placi de bază apar iarăşi probleme legate de experienţa tehnicianului şi cunoştinţele
sale de electronică. Se pot înlocui condensatori umflaţi sau curşi, circuite integrate de
putere (surse), tranzistori, diode, bateria plăcii de bază şi chiar memoria ROM-BIOS
(Fig. 3.3.2). Toate aceste operaţii se execută atunci când se cunoaşte exact defectul
sau altă soluţie nu există. Oricum soluţia finală la care s-ar putea ajunge în caz de
nereuşită ar fi înlocuirea plăcii de bază.
57
Fig. 3.3.2 Componentele ce
se pot defecta pe placa de baza. În
general este vorba de componentele
de dimensiuni mari: condensatoare,
bobine, diode şi surse integrate.
Înlocuirea unui procesor este uşoară pentru că mai toate procesoarele nu

sunt lipite ci utilizează conectori specifici (Socket) care au sistem ZIF (Zero Insert
Force) care face instalarea facilă. Cea mai complicată parte a înlocuirii unui procesor,
constă în asigurarea că este aliniat corect, în socket, şi asigurarea că s-a făcut un bun
contact termic între procesor şi cooler. Nu trebuie uitată pasta siliconică pentru
termocontact şi conectarea ventilatorului de pe cooler la sursa de alimentare (Fig.
3.3.3).
Fig. 3.3.3 Kit procesor,

alcătuit din procesor şi cooler. Este
folosit pentru înlocuire/upgrade în
sistemele unde exista compatibilitate
Memoria RAM a sistemului fiind structurată în module va fi simplu de

înlocuit; operaţiunile limitându-se la a extrage şi introduce modulul de RAM în soclul
corespunzător (Fig. 3.3.4).
Fig. 3.3.4 Modul memorie RAM DDR
În cazul plăcilor de extensie este relativ simplu de a înlocui pe cea

existentă cu una nouă (Fig. 3.3.5). Plăcile video AGP sau PCI-Express au un
mecanism de reţinere, care va trebui acţionat pentru a detaşa placa veche şi după
introducerea celei noi acţionat încât să se asigure blocarea.
58
Fig. 3.3.5 Fixarea plăcii video. Se
poate observa modul de apăsare pe
ambele capete ale plăcii.
Monitorul – LCD sau CRT, prezintă în interior tensiuni periculoase şi de

aceea atunci când se intervine trebuie deconectat de la reţea. Singura reparaţie
probabilă pentru un tehnician obişnuit este de a verifica siguranţa şi de a verifica
conectorii dacă sunt bine înfipţi. Tehnicianul ce posedă cunoştinţe de electronică poate
interveni şi prin depistarea şi înlocuirea unor componente electronice defecte. Nu
trebuie uitată decizia de upgradare a monitorului prin înlocuirea monitorului de tip vechi
(CRT) cu unul nou de consum mai redus şi performante superioare (Fig. 3.3.6).
Fig. 3.3.6 Monitor LCD versus monitor CRT.
Unde ?
Cu ce?
Fişe tehnice, caiete service, sisteme de calcul, procesoare,module RAM, plăci de

extensie, prezentări multimedia.
Cum?
Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă paşii, justifică decizia de înlocuire a

componentelor.
Studiu de caz – Cum se depistează o componentă defectă (modulul de memorie

RAM) în cazul unui calculator ce se restartează aleator.
59
Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse componente pentru diverse
echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un calculator căruia i
s-a introdus o componenta defectă. Ar fi de preferat ca defectele să fie diferite.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente şi

componente sunt defecte. Astfel se poate observa comportamentul calculatorului cu
componentă defectă.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa vor face o fixare în
ceea ce priveşte modul de identificare a componentelor cu defecte.
Scule, echipamente
Manifestare Operaţii efectuate Rezultatul obţinut în urma
şi componente
defect pentru depistare înlocuirii componentei
utilizate
60
Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în echipamentul de calcul şi
instalarea driverelor corespunzătoare
Ce?
Asamblarea unui calculator, operaţiunile de upgradare cât şi operaţiunile

de depanare necesită cunoştinţe despre instalarea componentelor atât din punct de
vedere fizic – montare, cât şi din punct de vedere software – instalare drivere.
Tehnicianul trebuie să deţină pe de o parte cunoştinţe suficiente pentru a se putea
descurca în alegerea şi urmarea operaţiilor necesare, dar şi abilităţi practice pentru a
reuşi să execute ce are de efectuat practic. În această secţiune se oferă succint
informaţii cu privire la modalităţile de instalare pentru cele mai importante componente
ale calculatorului.
Instalarea / upgradarea unităţilor de stocare

În continuare se va arată cum se instalează o unitate de stocare într-un sistem
de calcul. Există un număr de motive pentru a face acest lucru: în primul rând, când
hard-discul se defectează, apoi când dorim să upgradăm sistemul cu un hard-disc
suplimentar. Hard-discul suplimentar este necesar dacă se doreşte să se păstreze o
mulţime de fişiere de date, cum ar fi grafică, video sau muzică. Defectarea posibilă a
hard-discului e un motiv important să se facă regulat copii de siguranţă ale datelor.
Pentru moment, se poate conta pe un standard de dimensiune, hard-discurile şi
unităţile optice au dimensiuni standard, aceeaşi fixare prin şuruburi, şi uşor de adaptat
între modelele diverşilor producători.
La început trebuie asigurată interfaţa de comunicaţii (bus) utilizată pentru a

trimite şi prelua date către şi de la unitate. Cele două tipuri principale de tehnologii bus
care sunt utilizate pentru a transfera date între CPU şi dispozitivele de stocare masivă
de pe calculator (hard-disc şi unitatea optică) sunt ATA (Advanced Technology
Attachment) şi SATA. Acest termen se referă la SATA Serial ATA, acesta este
tehnologia, care domină momentan piaţa. SATA a fost conceputa ulterior tehnologiei
ATA, care acum este denumita uneori PATA, sau Parallel ATA (Fig. 3.4.1). Un alt
acronim, utilizat este IDE, sau Integrate Drive Electronics. Din punct de vedere tehnic,
IDE se referă la interfaţa în sine (de design a cablului între conectori), dar ca termeni
IDE şi ATA sunt adesea folosiţi alternativ.
A B
Fig. 3.4.1 Interfeţe pentru conectarea unităţilor de stocare: A – PATA B – SATA
În timp ce SATA asigură transfer mult mai mare decât PATA, principala
caracteristica fizică ce le deosebeşte este tipul de cablu utilizat pentru a conecta
61
unitatea la placa de bază. PATA foloseşte un cablu plat de 40 fire, SATA utilizează un
cablu ecranat cu 4 fire, care este considerabil mai mic decât omologul său PATA şi
ocupă mai puţin spaţiu (Fig. 3.4.2).
Fig. 3.4.2 Cabluri

de date SATA şi PATA.
Pregătirea
› Se deconectează cordonul de alimentare de la calculator. De asemenea,
va fi mai uşor să se lucreze în calculator dacă se elimină toate celelalte
cabluri din partea din spate.
› Se poartă brăţara ESD la încheietura mâinii, cu un capăt conectat
carcasă.
› Noua unitate se află în punga de protecţie ESD, şi se păstrează acolo
până când este gata de instalare.
› Nu se ating circuitele sau alte componente de pe unitatea de stocare.
› Se păstrează hard-discul departe de marile consumatoare de energie,
cum ar fi aspiratoarele sau aparate care au motoare (câmpurile
electromagnetice puternice pot distruge hard-discul).
De observat
Înainte de a scoate / instala o nouă unitate de stocare, este important să se
petreacă câteva minute cu examinarea interconexiunilor dintre placa de bază şi hard-
disc sau unitatea optică. Unitatea optică şi hard-discul ambele se încadrează la unităţi
de stocare în categoria de dispozitive IDE (Fig. 3.4.3). Se pot, de obicei, instala până la
patru dispozitive IDE pe sistemul de calcul, în orice combinaţie se doreşte. Evident un
hard-disc va conţine un sistem de operare iar celelalte unităţi conţin date.
Fig. 3.4.3 Montarea unei

unităţi de stocare. Se fixează
cablul de date tip SATA.
Se observă că există doar două cabluri IDE. Fiecare cablu este conceput
pentru a susţine două dispozitive IDE. Astfel, la fiecare cablu întâlnim trei conectori: un
conector care este conectat la placa de bază, şi alţi doi conectori care sunt conectaţi la
62
dispozitivele IDE. Dacă se alege să se instaleze doar un dispozitiv IDE pe un cablu, se
utilizează conectorul de capăt, nu cel din mijloc.
Cele două canale IDE sunt cunoscute sub denumirea de interfaţă IDE primară, şi
interfaţă IDE secundară. Placa de bază este etichetată în anumite moduri, astfel încât
să se poată distinge canalul primar de cel secundar. Etichetarea variază în funcţie de
producători: este posibil să se observe cuvintele "primar" şi "secundar", abrevierile "Pri"
şi "Sec", sau numerele "1 " şi "2".
Dacă există un dispozitiv IDE, un hard-disc de exemplu, trebuie să fie

introdus în interfaţa IDE primară. Dacă există două dispozitive IDE, cum ar fi un hard-
disc şi o unitate optică, există două opţiuni:
1. Se pun hard-discul şi unitatea optică pe interfaţa principală prin 2 cabluri IDE;
2. Se pune hard-discul pe "Master" şi unitatea optică pe "Slave" pe acelaşi cablu;
În afară de conectarea la dispozitivelor IDE la interfeţele corespunzătoare, este
necesară configurarea prin jumperi (Fig. 3.4.4). Felul în care cele două dispozitive sunt
diferenţiate este desemnarea ca "Master" şi "Slave"; acest lucru este făcut este prin
utilizarea unui mic jumper, care este introdus conform informaţiilor de pe dispozitivul
IDE (etichetă).
Fig. 3.4.4 Mutarea jumperilor

la un hard-disc. În imagine
hard-discul este setat
„Master”.
Elemente Necesare
 Şurubelniţă Phillips şi patru şuruburi de montare;
 Cablu de interfaţa ATA standard cu 40 pini;
 Conector de alimentare liber tip Molex;
 Penseta pentru adăugarea / eliminarea jumperilor.
Procedura de înlocuire:
 Se fixează brăţara ESD la încheietura mâinii;
 Se scoate cablul de alimentare de la unitatea veche;
 Se elimina cablu panglică IDE de la hard-discul vechi;
 Se scot şuruburile de montare şi se scoate vechea unitate;
 Se setează jumperii pe noua unitate;
 Se agaţă noua unitate numai de cadru (margini);
 Se conectează cablu de interfaţă IDE disponibil, pe hard-disc;
 Se conectează cablu de putere Molex;
 Se glisează unitatea în locaş şi se asigură cu şuruburi de montare.
63
Instalarea / configurarea din BIOS
Pentru a funcţiona corespunzător, hard-discul pe calculator, trebuie să fie
detectat ca hardware nou, încât aceste informaţii pot fi trimise către sistemul de
operare. Aceasta se face prin ceea ce se numeşte programul setup BIOS (Basic Input
Output System). Calculatoarele mai noi pot detecta automat aceste dispozitive prin
intermediul programului setup BIOS, la cele vechi este necesară setarea manuală.
Partiţionarea şi formatarea
Hard-discul trebuie să fie pregătit să accepte date. Aceasta se face prin
intermediul unor utilitare ale discului cunoscute sub denumirea de partiţionare şi
formatare (Fig. 3.4.5). Cu aceste utilitare, exista posibilitatea să împartă unitatea logică
în secţiuni, a se atribui litere de unitate, şi a se pregăti fizic discul pentru a accepta date.
În cazul în care unitatea nu a fost partiţionată şi formatată, se va realiza acest lucru
folosind fie comenzi de DOS (FDISK şi FORMAT) fie un program special cum ar fi
Partition Magic sau altul echivalent.
Fig. 3.4.5 Managementul

unităţilor de stocare
Înlocuirea/ instalarea unei plăci de extensie

Una dintre cele mai uşoare îmbunătăţiri ce s-ar putea face la un calculator este
de a instala o nouă placă de extensie. Sintagma " placă de extensie " se referă la
oricare dintre componentele specializate, care pot fi inserate în sloturile de pe placa de
bază. Câteva exemple includ: adaptorul grafic (sau video), adaptorul de sunet (sau
audio), adaptorul de reţea, modemul şi altele.
Există un număr de motive pentru care se doreşte să înlocuiască adaptorul

existent. Un motiv este pentru că nu a existat (sistem ce are componenta on-board, sau
un sistem mai slab dotat).
Mai frecvent, plăcile de extensie sunt înlocuite, deoarece nevoile de

utilizator s-au schimbat. De exemplu, jocurile pe PC, au devenit foarte complexe, cu
efecte 3-D, mişcare fluidă, şi aşa mai departe. Jucătorii entuziaşti au nevoie de mai
multe plăci grafice puternice pentru a sprijini cererile grafice de aplicare a jocurilor. În
consecinţă, plăcile video high-end (numite şi adaptoare video sau adaptoare de afişare)
includ propriile procesoare şi cantităţi de memorie.
64
Primul pas este de a determina ce tip de slot este disponibil de pe placa de bază.
Cele trei posibilităţi pentru plăcile de extensie sunt PCI, AGP şi PCI Express (Fig.
3.4.6). Slotul PCI a fost pentru un timp suficient, dar pentru creşterea de performantă
grafică au fost introduse AGP şi PCI Express (Fig. 3.4.7). Odată ce posibilitatea de
instalare a unei plăci de extensie a fost studiată, se poate începe: Este necesară
brăţara antistatică şi o şurubelniţă Phillips.
Fig. 3.4.6 Sloturi PCI (cele

albe) şi PCI Express (cel negru)
Procedură:
 Înainte de a se instala noua placă de extensie, mai întâi trebuie să se
dezinstaleze driverele pentru componenta ce urmează a fi înlocuită, pentru a
evita eventualele conflicte de configurare;
 Pentru a elimina vechea placă de extensie, se opreşte calculatorul şi se
deconectează de la reţea;
 Pentru a facilita accesul, se deconectează tastatura, mouse şi alte periferice;
 Se scoate capacul, se desface şurubul şi se extrage vechea placă de extensie
din fantă, exercitând presiune chiar pe ambele capete ale plăcii;
 Se păstrează vechea placă de extensie, de preferinţă, într-o pungă antistatică
(dacă este încă funcţională, puteţi să o păstraţi, vinde, monta pe alt sistem);
 Înainte de a instala noua placă de extensie, se parcurge documentaţia cu care a
venit placa de extensie, pentru familiarizare;
 Se localizează un slot în care va fi introdusă noua placă de extensie – fie AGP
sau PCI-E pentru cazul în care este vorba de placa grafica (în funcţie de dotarea
plăcii de baza).
 Se tratează foarte atent noua placă de extensie când se extrage din punga ei de
protecţie (se ţine placă de extensie de margini şi nu de contacte);
 Se aliniază în slot noua placă de extensie, şi uşor, dar ferm se împinge în slot,
folosind presiune pe ambele capete ale plăcii de extensie. Odată ce placa de
extensie este aşezată pe deplin, se acţionează sistemul de blocare al acesteia;
 Dacă noua placă de extensie necesită alimentare direct de la sursă de
alimentare (ca cele mai multe placi grafice PCI-E), se conectează mufa
corespunzătoare. Dacă sistemul nu are o mufă de potrivita, cel mai probabil, a
fost inclusă în pachet cu placa video;
 Înainte de punerea capacului, se pune calculatorul în priză şi se porneşte de
probă. Se verifică dacă ventilatorul de pe placă funcţionează corect.
 Odată ce s-a verificat că ventilatorul funcţionează corect, se închide capacul se
conectează tastatura, monitorul, şi alte periferice.
 Ultimul pas este de a instala driverele pentru noua placă de extensie. Placa de
extensie a venit cu un compact disc care conţine driverele şi, probabil, alte
65
utilităţi şi aplicaţii. Cu toate acestea, driverele incluse pe disc nu sunt neapărat
cele mai recente drivere disponibile (de fapt, multe dintre CD furnizate pentru
driverele nu vor funcţiona performant datorita vechimii). Din acest motiv, este
recomandat să se descarce cele mai noi drivere pentru placă de extensie direct
de la producător de pe site-ul Internet.
Fig. 3.4.7 Placă video

AGP
Actualizarea driverelor
În secţiunea anterioară, ca operaţiune de instalare s-a făcut referire la instalarea
de drivere, dar şi în cazul funcţionarii normale este bine să se actualizeze driverele
pentru componentele din structura calculatorului. Un driver de dispozitiv (componentă)
este un program de calculator, proiectat pentru a interfaţa anumite dispozitive hardware,
precum şi pentru a facilita comunicarea între aceste dispozitive şi sistemul de operare
instalat pe calculator.
Astfel, driverele de dispozitiv sunt atât pentru componenta software de bază

(BIOS) cât şi pentru sistemul de operare respectiv. Când se conectează un dispozitiv
special pe calculator – o imprimantă, de exemplu – sistemul de operare de pe calculator
trebuie să înţeleagă cum să comunice cu acest dispozitiv hardware specific. „Device
Drivers” facilitează acest proces de comunicare.
Unele dintre driverele necesare dispozitivelor sunt furnizate de sistemul de

operare şi sunt instalate în momentul în care sistemul de operare s-a instalat. Alte
drivere sunt furnizate de către producătorul de hardware, şi s-au instalat în momentul în
care dispozitivul este instalat. Când sistemul de operare este instalat, procesul de
instalare de drivere de dispozitiv pentru placa de bază, tastatură, şi alte dispozitive, este
transparent. Cu toate acestea, atunci când se instalează drivere de dispozitiv pentru
alte tipuri de hardware (de exemplu: placa grafică, placa de reţea, placa de sunet,
imprimantă, scanner şi cameră digitală), este necesară intervenţia utilizatorului. În cele
mai multe cazuri, un dispozitiv hardware trebuie să fie instalat când este conectat la
calculator, înainte nu e corect să fie instalate driverele de dispozitiv.
Se urmează orientarea din secţiunea anterioară, când în instalarea pentru o

placă de extensie: în primul rând s-a instalat hardware-ul, apoi de driverele de
dispozitiv. Există câteva excepţii de la acest lucru, cum ar fi un aparat de fotografiat
digital, folosind un port USB pentru descărcarea de imagini pe calculator. În acest caz,
de obicei este, software-ul instalat pe calculator înainte ca aparatul foto să fie conectat
la portul USB. Se consultă în general documentaţia pentru a afla ce să se facă mai
întâi.
66
Nu numai că pentru diverse dispozitive hardware sunt necesare propriile lor
driverele specifice, dar exact driverul necesar variază în funcţie de sistemul de operare
care este instalat pe calculator. Astfel, driverul, necesar pentru o imprimanta va varia în
funcţie de ce rulează pe calculator Windows XP sau Windows Vista, de exemplu. În
timp, driverele sunt adesea dezvoltate încât sunt compatibile cu mai multe sisteme de
operare, dar driverele pentru dispozitive mai vechi nu mai sunt dezvoltate si rămân în
urmă cu evoluţia, cum ar fi cu introducerea unui nou sistem de operare (de exemplu,
Windows Vista). În aceste cazuri este nevoie de a descărca driverele de dispozitive
hardware direct de pe site-ul Internet al producătorului. Cu toate acestea, multe dintre
drivere sunt, de asemenea, actualizate de către producător (pentru a elimina orice erori,
extinde compatibilitatea, şi aşa mai departe). Pentru acest motiv, se recomandă în
general, să descărcaţi driverele de pe site-ul producătorului, mai degrabă decât a
instala de pe CD-ul care însoţeşte componenta hardware.
Deci, când şi de ce ar trebui să se actualizeze driverele? Iată un scurt ghid:

o Ori de câte ori se adaugă noi componente hardware, se instalează cea mai
recentă versiune de driver de dispozitiv disponibilă;
o Dacă se face un upgrade pentru sistemul de operare, se va face upgrade de
drivere de dispozitiv hardware, de asemenea. Acest proces se poate produce în
mod automat în timpul instalării noului sistem de operare (când hardware-ul este
detectat), dar va trebui să se actualizeze manual toate driverele care nu au fost
actualizate automat;
o Dacă se întâmpină orice probleme de compatibilitate cu hardware-ul sistemului,
se verifică, pentru a vedea dacă există un driver actualizat disponibil.
Pentru a actualiza driverele uşor pe calculator se deschide Device

Manager, se dă dublu clic pe componenta al cărui driver se doreşte actualizat, se
selectează opţiunea Driver, se face clic pe butonul Update Driver. Dacă se doreşte un
driver vechi şi nu este de găsit pe site-ul Internet al producătorului, un excelent serviciu
on-line de resurse pentru a căuta driverul dorit este la http://www.driverguide.com. Baza
lor de date a driverelor este una dintre cele mai cuprinzătoare de pe Internet.
Înlocuirea/ instalarea plăcii de bază

Etapele necesare pentru a înlocui o placa de bază depind de specificul plăcii de
bază şi după caz, de componentele periferice, carcasă şi aşa mai departe(Fig. 3.4.8).
Fig. 3.4.8 Montarea plăcii de bază. Fixarea ei pe carcasă.
67
În termeni generali, procesul este destul de simplu, dar necesită timp şi
îndemânare:
o Se deconectează toate cablurile şi se elimină toate plăcile de extensie, de la
vechea placă de bază;
o Se scot şuruburile ce prind vechea placă de bază şi se îndepărtează placa de
bază;
o Dacă se reutilizează CPU şi / sau memoria RAM, se scot de pe vechea placă de
bază şi se instalează pe cea nouă.
o Se îndepărtează vechiul panou I / O şi se înlocuieşte cu cel nou furnizat cu noua
placă de bază.
o Se aşează placa de bază pentru a instala noile poziţii pentru distanţiere, după
cum este necesar pentru a se potrivi la montarea găurilor de pe noua placă de
bază.
o Se instalează noua placă de bază şi se asigură cu şuruburi în toate poziţiile de
montare în găuri.
o Se reinstalează toate plăcile de extensie şi se reconectează cablurile.
În această secvenţă, se presupune că sunt deja montate pe placa de bază
procesorul (CPU), coolerul şi memoria RAM. Cu foarte puţine excepţii, este mai uşor şi
mai sigur de a instala procesorul şi memoria înainte de a instala placa de bază în
carcasă.
Înlocuirea/ instalarea procesorului

Etapele necesare pentru a înlocui/instala un procesor depind de mai mulţi factori,
inclusiv de tipul de procesor, cooler, placa de bază, şi de situaţia în care e utilizat (Fig.
3.4.9).
Primul pas în înlocuirea procesor este de a elimina vechiul procesor. Pentru

a face acest lucru, să iau următoarele măsuri:
o Se deconectează cablul de alimentare, monitorul, tastatura, mouse-ul, şi alte
periferice externe, şi se iluminează bine zona de lucru.
o Se scoate capacul de la carcasă şi se curată a sistemului de bine, în interior şi
exterior. Exista câteva lucruri mai puţin plăcute dar e sigur un lucru: un sistem
murdar poate provoca probleme la montarea procesorului.
o Se demontează coolerul de pe procesor şi apoi se ridica pârghia ZIF şi se
extrage vechiul procesor.
Fig. 3.4.9 Instalarea unui procesor. Fixarea în socket şi aplicarea vaselinei siliconice.
68
Se examinează sistemul să se decidă dacă se demontează şi placa de bază
înainte de a începe instalarea noului procesor pe placa de bază. Această decizie
depinde de mulţi factori, inclusiv nivelul de experienţă în înlocuirea de procesoare,
volumul de muncă disponibil, de tipul de mecanism de fixare folosit pentru a asigura
coolerul, şi aşa mai departe. Dacă exista îndoieli, se demontează placa de bază.
Se trece la montarea noului procesor:

o Se montează procesorul în socket şi se aplica pe suprafaţa de contact cu
coolerul un strat subţire de pastă siliconică.
o Se montează coolerul şi se conectează la alimentare ventilatorul acestuia.
o Se montează la loc componentele sau conectorii ce au fost demontaţi pentru a
avea acces la procesor.
o Se conectează cablul de alimentare, monitorul, tastatura, mouse-ul, şi alte
periferice externe.
o Se porneşte sistemul urmărind la bootare caracteristicile afişate.
Înlocuirea/ instalarea sursei de alimentare

Înainte de a se efectua orice altă operaţie, trebuie să se verifice dacă noua sursă
de alimentare este setată corect pentru tensiunea de intrare (120V/230V). Fixarea
mecanica standard a sursei de alimentare pe carcasă se face cu patru şuruburi. Pentru
a se elimina sursa de alimentare veche, se deconectează cordonul de alimentare,
conectorii de pe placa de bază şi toate celelalte cabluri folosite pentru alimentarea
componentelor calculatorului. Se scot cele patru şuruburi şi se extrage sursa de
alimentare din carcasă.
Pentru a instala noua sursă de alimentare, se va inversa acest proces. Se

glisează sursa în locaş, şi se asigură că a fost fixată corect încât să se potrivească, apoi
se fixează şuruburile. Dacă este necesar, se sprijină sursa de alimentare pe o parte, în
timp ce se introduc şuruburile. În multe cazuri exista o tavă care susţine sursa de
alimentare (Fig. 3.4.10).
Fig. 3.4.10 Montarea sursei de alimentare. Poziţionarea şi fixarea cu şuruburi.
Următorul pas în asamblare este de a conecta cablurile de alimentare de la

sursa de alimentare pe placa de bază. Conectorul principal de putere de pe placă poate
fi de 20 de pini sau 24 de pini, de obicei, situat în apropiere de marginea din dreapta pe
placa de bază. Toate sistemele recente de la Intel şi AMD necesită un conector
69
suplimentar de putere cu tensiunea de 12 V care este situat în apropierea socketului de
procesor.
După ce s-a conectat sursa la placa de bază se realizează conectarea

pentru următoarele elemente:
› Unităţile de stocare prin conectorii MOLEX;
› Placa grafica PCI Express sau AGP prin conectorul de putere specific;
› Ventilatoarele suplimentare;
› Unitatea floppy.
› Alte componente ce necesită alimentare directă de la sursă.
Odată ce s-a verificat că totul este instalat şi este conectat în mod corect, se
aranjează cablurile să nu obstrucţioneze fluxul intern de aer, se reconectează cablul de
reţea şi se aplică sistemului tensiune de la reţea.
Înlocuirea / upgradarea memoriei RAM

Memoria RAM reprezintă o structură de stocare volatilă – atunci când tensiunea
de alimentare dispare, conţinutul de date din cipurile de memorie RAM se pierde.
Avantajul principal al memoriei RAM este faptul că este mult mai rapidă decât orice alt
tip de stocare. Memoria RAM este conectata pe placa de bază, mult mai aproape de
procesor decât dispozitivele secundare de stocare, care sunt montate la placa de bază
prin intermediul unui incomod şi lung cablu de date. În plus, BUS-ul de comunicaţii
pentru modulele RAM are o banda mai larga decât alte dispozitive de stocare.
În cazul în care cantitatea de spaţiu necesar în RAM, pentru toate programele

deschise depăşeşte spaţiul disponibil, este creat un " fişier swap " pe hard disc. Acest
proces poate determina o întârziere de remarcat. Deci, unul dintre principalele motive
pentru adăugarea sau modernizarea memoriei RAM a calculatorului este de a accelera
operaţiunile. Un alt motiv ar fi în cazul în care unul din modulele de RAM, s-ar fi
defectat. Oricum, există unele probleme tehnice care trebuie să fie luate în considerare.
Mai întâi de toate, este util să se ştie cât de mult RAM poate fi instalat pe
calculator. Cantitatea maximă de RAM ce poate fi instalată este prezentată în
documentaţia tehnică plăcii de bază a sistemului, iar cantitatea deja instalată din
proprietăţile sistemului.
Există mai multe feluri diferite de RAM: SDRAM (memorie dinamică sincronă
cu acces aleator) ce se găseşte pe calculatoarele vechi, înainte de 2002, DDR-SDRAM
(duble date), care a devenit standard din 2002, DDR2a fost introdusă pe piaţă în 2004,
şi acest tip de RAM este larg utilizat în momentul de faţă. Aceste tipuri diferite de RAM
au "factor formă ", sau de ambalare diferite; dimensiunea fizică, numărul de pini, şi aşa
mai departe variază de la un tip la altul. De asemenea, ele diferă la tensiunea de
alimentare şi la capacitatea de stocare. De fapt, placa de bază este, în general,
construită pentru a fi dotată cu un singur tip de memorie.
Deci, înainte de a înlocui sau de a face upgrade pentru RAM-ul pe un

calculator, e nevoie de a determina ce tip, ce viteză, precum şi capacitatea maximă pe
care o poate suporta placa de bază. Mulţi producători de sisteme furnizează informaţii
70
on-line. Se consultă site-ul producătorului. Pe scurt, succesul înlocuirii de memorie este
de a fi pregătit în mod corespunzător cu informaţiile despre modelul utilizat (Fig. 3.4.11).
Fig. 3.4.11 Instalarea modulelor de memorie RAM
Precauţii:
 În cazul în care calculatorul este în garanţie, se scoate capacul de la calculator,
care va anula garanţia. Verificaţi dispoziţiile de garanţie.
 Noul modul RAM este ambalat în pungă anti-statică. Se lasă acolo, până când se
va instala.
 Se pun în aplicare a procedurile privind siguranţa ESD.
 Pentru a avea acces la conectorii de memorie de pe placa de bază, se elimină
alte componente pentru a obţine acces direct. De exemplu, se deconectează un
cablu panglică IDE, sau se elimina o placă de extensie.
Procedura pentru înlocuirea / upgradarea memoriei RAM:
 Se închide calculatorul şi deconectează de la alimentare;
 Se elimină toate dispozitivele periferice de la calculator, cum ar fi mouse,
tastatură, monitor, imprimantă, etc.;
 Se scoate capacul lateral de la calculator;
 Dacă este necesar, se elimina orice componentele interne, astfel încât să acces
la conectorul pentru RAM;
 Se scot modulele RAM existente cu atenţie. Se utilizează chiar apăsarea cu
vigoare de ambele părţi, dar încet, astfel ca modulul să nu sară în sus. Se
introduc în pungi antistatice vechile module.
 Se scot din pungile antistatice noile module, asigurându-ne că nu se agaţă
modulul de contacte;
 Se apasă de ambele părţi până când plăcuta de memorie intră în conector iar
gheara de fixare se blochează. Dacă s-a aşezat modul de RAM corect şi
complet, se va muta gheara de fixare în poziţia corectă în mod automat;
 Se conectează orice componente anterior eliminate;
 Se lasă capacul deschis temporar, în timp ce face o scurtă verificare;
 Se reconectează tastatura, mouse şi monitorul.
 Se verifica cantitatea de RAM instalat atât din BIOS cat şi din sistemul de
operare.
Procedeul de înlocuire a memoriei RAM este destul de uşor – atâta timp cât
s-au făcut lucrările pregătitoare în mod corect şi bine.
71
Unde ?
Atelier de reparaţii, Laborator tehnologic
Cu ce?
Prezentări multimedia, planşe, folii de retroproiector, carcase, plăci de bază, surse de

alimentare, plăci video, plăci de sunet, plăci de reţea, şurubelniţe, şuruburi.
Cum?
Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe.
Demonstraţia - prin montarea plăcilor video, de sunet şi de reţea de către cadru didactic
Observaţia dirijată – urmăreşte etapele montării şi fixării plăcii video, de sunet şi de

reţea
Exerciţiu practic - prin montarea plăcilor video, de sunet şi de reţea, a modulelor RAM.

următorului tabel
Componentă Etape Tipul componentei Caracteristici întâlnite la

montare
72
Tema 4: Tehnici de întreţinere pentru echipamentele periferice şi
portabile
Fişa suport 4.1 Efectuarea operaţiilor de întreţinere utilizând unelte
pentru depanarea hardware
Ce?
Trebuiesc cunoscute trei lucruri, când se execută o intervenţie hardware sau

software asupra unui calculator, pentru a nu se face mai multe daune decât lucruri
bune:
 Controlul electricităţii statice – trebuie să elimine absolut orice urmă de
electricitate statică – descărcare electrostatică (ESD). Tensiunile nu se văd sau nu se
simt dar pot distruge componente electronice din calculator.
 Se urmează cu atenţie, procedurile bine definite – nu se rezolvă probleme
hardware sau software, făcând aleatoriu modificări în speranţa că într-un final ceva va
funcţiona. Trebuie avută în vedere o succesiune de încercări şi modificări. Se va dori să
se schimbe numai un singur lucru la un moment dat, astfel încât să se poată izola
cauzele ce dau rezultate diferite.
 Utilizarea de instrumente adecvate – părţile componente ale unui
calculator sunt relativ mici şi fragile, aşa că trebuie să se folosească instrumente
adecvate pentru acest loc de muncă.
În timpul unei reparaţii sau a unei proceduri de actualizare, componente care

sunt extrase din calculator ar trebui să fie plasate în pungi anti-statice sau pungi de
protecţie pentru a le proteja împotriva efectului ESD (Electrostatic Discharge) (Fig
4.1.1). Când se cumpără o componenta noua, acesta va fi ambalată în acest tip de
pungă. Ele vor fi păstrate pentru reutilizare. Altfel, aceste pungi pot fi achiziţionate de la
magazinul local de componente de calculator.
Fig. 4.1.1 Brăţară

antistatica
Iată ce trebuie făcut pentru a reduce riscul de deteriorare ESD:

o Se va purta brăţară ESD pe perioada operaţiunilor de depanare;
o Pe măsură ce se elimină componentele din calculator, se păstrează în pungi
anti-statice;
o Se dă jos toate bijuteriile purtate în mod obişnuit de tehnician;
o Dacă tehnicianul are părul lung şi cravată acestea, se dau jos;
o Îmbrăcămintea purtată de tehnician trebuie să fie naturală, mai degrabă decât
sintetica;
73
o Locul de muncă de pe masa de lucru, trebuie să nu conţină suprafeţe acoperite
cu material textil;
Nu se pot "vedea" decât daunele cauzate de ESD, astfel că este important să se
ia aceste precauţii de siguranţă.
Multe din problemele întâlnite în calculatoare pot fi diagnosticate şi

reparate cu doar câteva instrumente esenţiale, care pot fi achiziţionate cu uşurinţă ca
un kit de la magazinul local de calculatoare.
Aceste kit-uri includ în mod normal, următoarele elemente:

o Şurubelniţele Flathead (drepte);
o Şurubelniţele cu cap Phillips (cruce);
o Şurubelniţele Torx (în special dimensiunea T15);
o Pensetă izolată;
o Cleşte spitz (cleşte combinat);
o Instrument chip extractor.
Instrumentul chip extractor este un instrument utilizat rar deoarece

calculatoarele moderne includ foarte puţine circuite integrate înlocuibile. Penseta şi
cleştele spitz sunt la îndemână pentru a extrage mizeria sau un şurub căzut într-un loc
strâmt (Fig. 4.1.2). Diverse dimensiuni şurubelniţele sunt utilizate pentru a elimina
modulele interne sau pentru a elimina capacele de protecţie. Nu exista o scula
universală care să servească la toate.
Fig. 4.1.2 Unelte utilizate

în depanare
Există alte câteva instrumente care ar adăuga confort la procedura de

reparare:
o Lanternă;
o Lupă;
o Mici containere pentru şuruburi în vrac;
o Pungi antistatice.
Colecţia de instrumente de asemenea, ar trebui să includă unele utilitare de
diagnosticare hardware şi software. Câteva exemple de acest fel ar fi un program anti-
spyware şi anti-virus, program de diagnostic, care poate au fost incluse cu unele
componente cumpărate, cum ar fi o placă de sunet sau video.
Cu toate acestea, unul dintre instrumentele esenţiale pentru rezolvarea

problemelor de calculator este un disc de boot. Acesta va permite discului o operaţiune
ce se numeşte "de pornire" – care este, o soluţie minimală de pornire a sistemului. De
74
asemenea, acesta va permite să booteze calculatorul în cazul în care hard-discul
eşuează.
Aceste discuri sunt, în general, specifice sistemului de operare, şi pot fi
disponibile în format dischetă sau ca un CD ROM bootabil. Indiferent de tipul de media,
un disc de pornire urgenţă este de obicei inclus cu sistemul nou cumpărat.
Concluzia este că e nevoie de un alt mod de a porni calculatorul, dacă nu

este capabil să booteze de pe hard-disc.
Dacă un tehnician este calificat în mod rezonabil, la demontarea şi

reasamblarea mecanică, va avea o şansă bună de a fi în măsură să refacă sistemul de
calcul înapoi la loc într-o stare la fel ca la început sau mai bună, chiar dacă nu a mai
făcut asta niciodată înainte.
În continuare se vor expune o serie de operaţii de întreţinere hardware ce

trebuie efectuate de către tehnician.
Curăţarea plăcilor de cablaj imprimat

Activitatea de întreţinere curentă periodică presupune şi curăţarea tuturor plăcilor
şi conectoarelor din sistem. La acest pas, vor folosi soluţiile de curăţare şi tampoanele
care nu lasă scame, pe care le-am menţionat anterior.
Mai întâi, se îndepărtează praful şi murdăria de pe placă şi apoi se curăţa

conectoarele. Pentru a curăţa plăcile este cel mai bine să se folosească un aspirator
special pentru ansambluri electronice şi plăci cu circuite sau o butelie cu aer comprimat.
Buteliile cu aer comprimat împrăştie foarte bine praful şi murdăria de pe plăci.
De asemenea, se va sufla praful de pe sursa de alimentare, mai ales pe cel de

pe şi din jurul ventilatorului. Pentru aceasta, nu este necesar a se desface sursa; se va
folosi, doar, o butelie cu aer comprimat şi se va sufla aerul în sursă prin intermediul
fantei ventilatorului. În acest fel, se va elimina praful din sursă şi se vor curăţa palele
ventilatorului şi grătarul, ceea ce va ajuta sistemul să se ventileze.
Curăţarea conectoarelor şi a contactelor

Curăţarea conectoarelor şi a contactelor dintr-un sistem asigură conexiuni sigure
şi bune între dispozitive. Pe o placă de bază va trebui să se cureţe conectoarele
sloturilor, ale sursei de alimentare, tastaturii, mouse-ului şi difuzorului. În cazul
majorităţii plăcilor de extensie, ar trebui să se cureţe conectoarele de margine care se
înfig în sloturile de pe placa de bază şi toate celelalte conectoare, precum cele externe,
montate pe consola plăcii.
Se scufundă tampoanele de curăţare fără scame în soluţie de curăţare. Dacă se

va folosi un pulverizator, se depărtează tamponul de sistem şi se pulverizează pe
capătul cu spumă, până când soluţia începe să curgă. Apoi se foloseşte tamponul la
curăţarea conectoarelor de pe plăci. Tampoanele deja îmbibate cu soluţie sunt cel mai
75
simplu de folosit. Se şterg contactele pentru a înlătura toată murdăria acumulată, lăsând
în urmă un strat protector. Pe placa de bază, se acordă atenţie conectoarelor de slot
Se va folosi soluţia pentru a curăţa murdăria de pe contactele aurite ale

sloturilor, apoi se curăţă celelalte conectoare de pe placă. Se curăţă conectoarele
tastaturii şi mouse-ului, locurile de înpământare în care şuruburile fixează placa de
şasiul sistemului, conectoarele sursei de alimentare, ale difuzorului şi ale bateriei.
În cazul în care se curăţă o placă de extensie, se acordă o atenţie sporită

conectorului de margine care intră în slotul de pe placa de bază. Atingerea contactelor
aurite duce la acoperirea lor cu grăsime şi murdărie, care împiedică realizarea unui
contact perfect cu conectorul de slot în care este instalată placa. Trebuie asigurat că
aceste contacte aurite sunt perfect curate, fără grăsime şi alte murdării. Este bine de
folosit una dintre soluţiile de curăţare ale contactelor care conţine şi un lubrifiant
conductiv, ceea ce face ca adaptorul să intre mai uşor în slot, protejând contactele de
coroziune.
Trebuie folosit tamponul şi soluţia de curăţare şi pentru capetele cablurilor

panglică sau ale altor tipuri de cabluri sau conectoare dintr-un sistem.
Curăţarea tastaturii si mouse-ului

Tastaturile şi dispozitivele mouse sunt cunoscute pentru acumularea de murdărie
şi praf.
Pentru a preveni apariţia problemelor este bine să se cureţe periodic tastatura cu
un aspirator. O altă metodă este să se răstoarne tastatura şi să se sufle cu aer
comprimat. În acest fel, murdăria acumulată în interiorul ei va fi suflată, prevenind
probleme ulterioare legate de blocarea tastelor sau de taste murdare.
Dacă o anumită tastă este blocată sau face contact intermitent, se poate îmbiba
sau pulveriza cu soluţie de curăţare a contactelor. Cea mai bună modalitate prin care se
poate efectua această operaţie este înlăturarea, mai întâi, a căpăcelului şi se
pulverizează soluţia în tastă. Această operaţie nu necesită, de obicei, desfacerea
completă a tastaturii. Aspirarea sau „suflarea" periodică a tastaturii va preveni apariţia
unor probleme mult mai serioase legate de blocarea tastelor.
Cele mai multe dispozitive mouse sunt uşor de curăţat. În majoritatea cazurilor,
există un capac de blocare, care ţine bila mouse-ului în interiorul dispozitivului.
Înlăturând capacul de blocare, bila va ieşi. După înlăturarea ei, ar trebui să se cureţe cu
o soluţie pentru componente electronice. Se recomandă o soluţie de curăţare pură, nu
una pentru contacte cu lubrifianţi, deoarece astfel de substanţe nu au ce căuta pe bila
mouse-ului. Apoi ar trebui să se cureţe rolele din interiorul mouse-ului cu soluţie,
folosind câteva tampoane.
Curăţarea lunară a unui mouse în acest mod va elimina şi va preveni

mişcarea neregulată sau în salturi a acestuia. De asemenea, pentru majoritatea
dispozitivelor mouse cu bilă se recomanda folosirea unui covoraş, deoarece acesta va
împiedica mouse-ul să adune murdăria de pe birou.
76
Mouse-ul optic este si mai simplu de întreţinut, deoarece periodic trebuiesc
şterse punctele de glisare ce acumulează mizerie. Totodată periodic se va curăţa cu
soluţie fanta prin care iese lumina.
Reaşezarea cipurilor în socluri

O altă operaţie de întreţinere preventivă primară este eliminarea efectelor
datorate alunecării pinilor cipurilor. Când sistemul se încălzeşte şi se răceşte, el se
dilată şi se contractă, aceste fenomene putând face cipurile care sunt plasate în socluri
să iasă treptat din acestea. Procesul se numeşte alunecarea cipului. Pentru a corecta
efectele sale, trebuie să căutaţi toate componentele din sistem care sunt plasate în
socluri şi să vă asiguraţi că sunt reaşezate corect.
În majoritatea sistemelor actuale, cipurile de memorie ROM-BIOS sunt

aşezate în socluri. Plăcutele de memorie RAM de tip SIMM / RIMM / DIMM sunt reţinute
în socluri printr-un mecanism de blocare şi nu pot aluneca. Cipurile standard de
memorie ROM-BIOS aşezate în socluri sunt primele candidate la alunecarea cipului;
cele mai multe dintre celelalte componente logice sunt lipite. Într-un sistem mai vechi, s-
ar putea să se întâlnească în socluri şi cipuri RAM, un coprocesor matematic şi chiar
procesorul principal al sistemului. Sistemele mai noi plasează cipul CPU într-un soclu
ZIF (Zero Insert Force), care are un levier care exercită forţa de strângere a soclului
asupra cipului. În majoritatea cazurilor, şi în cazul unui soclu ZIF are loc o alunecare a
cipului dar foarte redusă. Totuşi, uneori o conexiune se oxidează, iar simpla îndepărtare
urmată de reintroducerea procesorului curăţă contactele şi reface funcţionarea normală.
În ideea asigurării că toate componentele sunt bine aşezate în soclurile lor,

se va pune o mână pe spatele plăcii şi se apasă pe cip cu degetul mare de la cealaltă
mână. În cazul cipurilor mai mari, se aşează cu grijă cipul în soclu şi se apasă separat
pe fiecare capăt al lui, pentru a vă asigura că este bine înfipt. (Procesorul, chipul ROM-
BIOS şi coprocesorul matematic pot fi aşezate în această manieră.) De multe ori ar
trebui să se audă un scrâşnet, pe măsură ce cipul se reaşeză în soclu. Din cauza forţei
mari care este uneori necesară pentru reaşezarea cipurilor în socluri, această operaţie
este dificil de executat dacă placa de bază nu este extrasă din sistem.
În cazul plăcilor de bază, reaşezarea prin apăsare a cipurilor în socluri poate

fi periculoasă dacă nu se sprijină cu mâna placa pe cealaltă parte. O presiune prea
mare exercitată asupra plăcii o poate face să se îndoaie sau să se strâmbe în şasiu sau
să crape înainte ca cipul să fie complet inserat în soclu. Distanţierele de plastic care
menţin placa deasupra saşiului metalic sunt prea depărtate ca să suporte bine placa
astfel apăsată. Trebuie executata această operaţie numai dacă se poate scoate placa
din sistem şi/sau se poate susţine în mod corespunzător din spate.
Unde ?
Cu ce?
Fişe tehnice, caiete service, prezentări multimedia .
Cum?
77
Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă operaţiile efectuate, justifica

utilizarea sculelor si echipamentelor.
Explicaţia – cadrul didactic, maistrul expun modul de utilizare a echipamentelor si

desfăşurarea operaţiilor.
Studiu de caz – Cum se întreţin echipamentele periferice: mouse, tastatura,

imprimanta.
Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse echipamente de calcul. Ar fi de

preferat ca echipamente de calcul să fie diferite.
Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente sunt slab

sau deloc întreţinute.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa vor face o fixare în
ceea ce priveşte modul de întreţinere hardware a echipamentelor.
Operaţia de întreţinere
Tip echipament Observaţii
efectuata
78
Fişa suport 4.2 Aplicarea procedurilor de întreţinere prin intermediul
uneltelor software
Ce?
Programele de diagnosticare, sosite o dată cu calculatorul sau disponibile

din alte surse, au o mare importantă pentru utilizator şi tehnician ori de cate ori
calculatorul nu funcţionează. Programele de diagnosticare deschid poarta prin care să
se poată exprima hardware-ul despre modul în care funcţionează diversele componente
ale calculatorului.
Pentru calculatoarele personale compatibile PC sunt disponibile mai multe tipuri

de programe de diagnosticare. Aceste programe, printre care unele sunt livrate la
cumpărarea sistemului, îi ajută pe utilizatori să localizeze multe dintre problemele
datorate componentelor calculatorului, în anumite cazuri aceste programe pot face cea
mai mare parte a muncii pentru depistarea componentei defecte.
În ordinea complexităţii şi a puterii, programele de diagnosticare pot fi

cuprinse într-una dintre următoarele categorii:
› POST-Power-On Self Test este un program de auto test, lansat la fiecare
punere sub tensiune a oricărui calculator.
› programele de diagnosticare furnizate de producător. Mulţi dintre
producătorii de marcă, cum ar fi IBM, Dell, Compaq, Hewlett Packard realizează
programe de diagnosticare speciale, destinate expres sistemelor proprii.
› programele de diagnosticare de pe piaţă.
Există programe de diagnosticare generale, destinate calculatoarelor

personale de orice tip. Printre aceste programe se numără Norton Utilities (Symantec),
Microscope (Micro 2000), PC-Technician (Windson Technologics) şi altele.
Pentru testarea şi depanarea sistemelor, mulţi operatori de calculatoare
utilizează primul şi ultimul dintre aceste trei de programe: testele POST şi pachetele de
programe furnizate de terţi.
Programele de diagnosticare furnizate de producători sunt uneori scumpe, dar

ele sunt complete şi dau rezultate foarte bune în cazul sistemelor pentru care au fost
create.
De cate ori se va porni calculatorul, acesta executa automat o serie de teste care
verifică componentele de bază ale sistemului. Se verifică unitatea centrală de procesare
(CPU) memoria nevolatilă (ROM), circuitele plăcii de bază şi principalele periferice (
cum ar fi cele conectate intern).
În cursul execuţiei sale, programul POST generează mesaje de eroare sau

de avertisment, ori de câte ori întâlneşte o componenta defectă.
Deşi elementare, testele pe care le efectuează programul POST reprezintă

totuşi "prima linie de apărare" mai ales când este vorba despre defecte majore ale plăcii
79
de bază. Daca POST depistează o defecţiune suficient de gravă încât să împiedice
funcţionarea corectă a calculatorului, încărcarea sistemului este oprită şi se generează
un mesaj de eroare, care, adesea, ne conduce direct la cauza defecţiunii. Astfel de
defecte detectate de POST sunt numite uneori erori fatale. Testele POST furnizează în
mod normal trei tipuri de mesaje: coduri audio, mesaje pe ecran şi coduri numerice
hexazecimale la o adresa de port I/O.
Codurile audio de eroare generate de POST sunt nişte semnale sonore,

care ajuta la identificarea componentei defecte. La funcţionarea normala a
calculatorului, se va auzi la pornire un sunet scurt. Dacă este detectată vreo problemă,
se va auzi un număr diferit de semnale sonore, uneori chiar o combinaţie de sunete
lungi şi scurte. Aceste coduri variază în funcţie de fabricantul aplicaţiei BIOS.
Codurile audio POST pentru AMI BIOS şi Phoenix BIOS sunt ambele mult mai
detaliate decât cele ale firmei AWARD şi sunt mai utile în diagnosticarea defecţiunilor
plăcii de bază.
În mod special, programul POST din Phoenix BIOS este aşa de bine realizat
încât, adesea, nu mai avem nevoie de nici un alt program de test pentru a găsi defectul:
o face programul BIOS în locul nostru. Complexitatea testelor POST este unul dintre
motivele pentru care se preferă programul Phoenix BIOS.
Firma AMI (American Megatrends, Inc.) produce cel mai răspândit software
pentru componenta ROM BIOS a calculatoarelor personale, din momentul de faţă AMI
BIOS poate fi găsit în majoritatea sistemelor compatibile IBM puse în ultimul timp în
vânzare.
AMIDiag are numeroase facilităţi şi îmbunătăţiri care se găsesc într-o versiune
mai simplă în memoria ROM. AMIDiag este un program de test de uz general,
cuprinzător, proiectat nu numai pentru sistemele cu componentă BIOS AMI, ci şi pentru
oricare alt calculator compatibil IBM.
SiSoft Sandra este un utilitar de diagnostic pentru componentele

hardware şi software. SiSoftware Sandra (System ANalyser, Diagnostic and Reporting
Assistant) este un utilitar de diagnosticare şi informare de sistem (Fig. 4.2.1). Cu
ajutorul lui se pot afla toate informaţiile despre componentele fizice (hardware) şi cele
virtuale (software) dintr-un sistem care sunt necesare utilizatorilor şi depanatorilor de
calculatoare. Lucrează împreună şi cu utilitarele din Windows, dar merge dincolo de
acestea, şi arată mult mai mult din sistem decât cunoaşte sistemul de operare. Se pot
obţine informaţii despre procesor, chipset, adaptor video, porturi, printere, placă de
sunet, memorie, reţea, Windows, AGP, PCI, PCI-X, PCIe, baze de date, USB, USB2,
1394/Firewire, etc.
Câteva exemple a ceea ce conţin versiunile Sandra:

 Analiză, testare diagnosticare de la distanţă.
 Posibilitatea de a se conecta la sisteme sau baze de date mobile (PDA,
SmartPhone).
 Suport pentru reţele (IPX/SPX, TCP/IP) şi baze de date (ADO, OLEDB, ODBC).
 Suport pentru medii de stocare mobile sau fixe (SCSI, SATA, ATA, ATAPI).
 Compatibil multi-platformă (desktop/server, Win32 x86, Win64 x64, Win64).
 Două teste dedicate internetului: Conexiune Internet/ISP şi test Peerage.
 Compatibil cu Windows Security center.
80
 Compatibil cu listele aplicaţiilor (Address Book, Anti-Virus, Calendar/Organiser,
E-mail client, Firewall, Instant Messenging, Internet Call, Java Virtual Machine,
Media Player, News Reader, Web Browser).
 Support pentru sisteme multi-threaded, multi-core, multi-processor.
Listă completă a aplicaţiilor din sistem.
 Monitorizare în timp real a sistemului (temperaturi, vitezele ventilatoarelor,
tensiuni, puteri, rezistenţe termice, etc.).
1. Varianta SiSoftware Sandra Professional for Home:
 Măsurări, testări standard de performanţă a sistemului uşoare.
 Ajută la înţelegerea, aflarea exactă a ceea ce este efectiv în calculator.
 Compararea sistemului utilizatorului cu un sistem de referinţă.
 Diagnosticarea configuraţiei hardware şi software.
 Este destinat special pentru utilizatori cu cunoştinţe generale despre
sistem.
2. Varianta SiSoftware Sandra Professional Business:
 Măsurări, testări standard de performanţă a sistemului uşoare.
 Analiza calculatoarelor dintr-o reţea.
 Suport pentru staţiile dintr-o reţea.
 Diagnosticarea configuraţiei hardware şi software.
 Executare în grupuri a modulelor.
3. Varianta SiSoftware Sandra Engineer Edition:
 Permite diagnosticarea şi repararea de la distanţă a problemelor.
 Permite folosirea în scopuri comerciale a programului.
 Se poate licenţia pe numele tehnicianului.
 Costuri reduse pentru deţinător, întrucât poate folosi pe orice calculator.
4. Varianta SiSoftware Sandra Professional Enterprise:
 Conţine tot ceea ce conţin versiunile Engineer şi Business.
 Poate rula diagnosticarea de la distanţă într-o reţea şi rezultatele se pot
urmări pe o interfaţă centrală.
 Foloseşte autentificări pentru a permite instalarea pe staţiile de lucru.
 Recunoaşte şi staţiile pe care inginerul de sistem nu vede fizic.
Fig. 4.2.1 Interfaţa

programului SiSoftware
Sandra
"SiSoft Sandra" este un utilitar gratuit de informaţii şi diagnostic care îi oferă

utilizatorului informaţii despre procesor, chipset, adaptor video, porturi, imprimante, plăci
de sunet, memorie, reţea, Windows internals, AGP, PCI, PCIe, conexiuni ODBC, USB2,
81
1394/Firewire, etc. SiSoft Sandra îi oferă de asemenea utilizatorului posibilitatea de
compară performanţele PC-ului său cu testele Benchmark. Rezultatele acestor teste
sunt o listă cu recomandări pentru îmbunătăţirea performanţelor.
EVEREST Ultimate Edition este un software de diagnostice si o soluţie

de evaluare comparativă a PC-ului. Oferă esenţiale informaţii de overclock, avansate de
hardware capacităţile de monitorizare şi diagnostice pentru a verifica efectele de a
aplica setările (Fig. 4.2.2). Procesor, memorie şi FPU sunt puncte de referinţă
disponibile, pentru a măsura performanţa sistemului actual şi pentru a compara cu alte
sisteme. EVEREST Ultimate Edition instrumentul de diagnosticare, care oferă un total
de 100 de pagini de informaţii despre PC. Everest Ultimate Edition este unul dintre cele
mai cunoscute si mai bune programe cu care puteţi afla informaţii despre calculatorul
dumneavoastră . Acest program oferă informaţii detaliate în legătura cu componentele
hardware si software .Everest este un program profesional de benchmarking pentru PC.
Operaţiile de benchmark sunt folosite pentru întreg sistemul. Puteţi afla informaţii
despre : procesor , placa video , memorie ram , hard-disk , placa de bază , BIOS ,
sistem de operare , procese , reţea , dispozitive , periferice de intrare , imprimante ,
componente usb , componente PCI , software , despre securitatea sistemului de
operare si o mulţime de alte informaţii .
Programul gratuit EVEREST Home Edition vă permite să aflaţi cât de bine se

comportă PC-ul Dumneavoastră. Cu EVEREST Home Edition, este posibilă
vizualizarea informaţiilor de sistem, a diagnosticelor de sistem şi monitorizarea
hardware-ului. EVEREST Home Edition îi oferă de asemenea utilizatorului sfaturi pentru
optimizarea performanţelor computerului.
Fig. 4.2.2 Interfaţa programului Everest
Norton Utilities. Symantec Corp., dezvoltatorii programului de securitate

Norton, au anunţat disponibilitatea Norton Utilities şi au reintrodus un produs clasic
Norton cu noi instrumente de optimizare a performantei calculatorului. Aceste
instrumente ale lui Norton Utilities ajuta la accelerarea timpului de pornire, eliberează
spaţiu de pe mediul de stocare şi îmbunătăţeşte performantele sistemului.
Norton Utilities este canalizat pe problemele legate de calculatoarele lente
oferind o suita de îmbunatatiri a performantelor. Având posibilitatea de a prioritiza
aplicaţiile de startup şi serviciile Microsoft Windows, utilizatorii pot experimenta un
startup mai rapid şi disponibilitatea crescuta pentru aplicaţiile mai des utilizate.
Laboratoarele PassMark Software au ajuns la concluzia ca Norton Utilities creste cu 24
% timpul de boot a calculatorului pe un sistem cu Windows XP. De asemenea
82
PassMark a ajuns la concluzia ca aplicaţii folosite zilnic cum ar fi Microsoft Word
rulează cu 16% mai repede pe acelaşi calculator folosind Norton Utilities. In plus
registrii produsului şi instrumentele de disc management oferă o performanta crescuta
şi stabilitate calculatorului.
Norton Utilities oferă instrumente care ajuta la îmbunătăţirii performantelor

calculatorului făcându-l să fie ca nou. Indiferent că este vorba despre un calculator nou
care trebuie întreţinut sau unul vechi cu performante scăzute, Norton Utilities
imbunatateste performantele şi întreţine calculatorul prelungindu-i viata.
Norton Utilities întreţine şi optimizează performantele calculatorului prin

următoarele instrumente:
 Startup Manager & Services Manager – Administrează programele configurate
să ruleze la startup.
 Registry Cleaner – Curata registrii de înregistrări inutile create pe parcursul unei
instalări/ dezinstalări.
 Registry Defragmenter – Analizează registrii pentru erori. Defragmentează şi
corectează erori de structura.
 Disk Cleaner – Şterge fişierele temporare, internet cookies, şi alte informaţii
inutile.
 Performance Test – Testează calculatorul utilizând o varietate de teste de viteză
şi compară rezultatele înainte şi după modificări.
Norton Utilities include suport 24x7 prin email, chat sau prin intermediul
internetului pentru toţi utilizatorii săi. In plus suport prin telefon contra cost.
Produsele Checkit oferă o excelentă serie de teste cuprinzându-le pe

cele pentru procesorul sistemului (CPU), pentru memoria convenţională, extinsă şi
expandată, pentru unităţile de hard-disc şi de dischetă, pentru placa video şi
monitor(incluzând plăcile şi monitoarele cu standard vechi VESA), mouse-ul şi
tastatura. Sunt disponibile mai multe versiuni ale produsului Checkit, dintre care Checkit
Pro Deluxe este cel mai complex program de teste hardware al companie .Checkit Pro
Analist sub Windows execută testele lucrând în mediul Windows. Checkit Plus, care
este livrat de unii fabricanţi împreună cu sistemul, nu este complet.
Checkit Pro Deluxe furnizează mai puţine teste de evaluare a

performanţelor (benchmarks), dar dă informaţii detaliate despre partea hardware a
sistemului, cum ar fi: memoria totală instalată, tipul şi mărimea unităţii de hard-disc,
alocarea memoriei (incluzând utilizarea părţii superioare a memoriei), disponibilităţile şi
utilizarea IRQ, viteza fax-modemului şi diverse alte teste importante pentru cineva care
depanează un PC. Checkit Pro Deluxe cuprinde şi un modul de editare de texte care se
deschide automat pe CONFIG.SYS şi AUTOEXEC.BAT.
Unele dintre testele efectuate cu Checkit Pro sunt mai rar întâlnite în seturile de
programe de test (de exemplu, posibilitatea de a testa configurarea fax-modemului).
Totuşi, programului Checkit Pro, îi lipsesc funcţii importante cum ar fi o listă a canalelor
DMA disponibile, indispensabilă dacă dorim să instalăm o placă de sunet sau alt
dispozitiv hardware.
Micro-Scope produs de firma Micro 2000 este un program de teste de uz

general pentru sisteme compatibile IBM care conţine numeroase facilităţi deosebit de
utile în depanarea sau diagnosticarea problemelor hardware.
83
Micro-Scope este unul dintre puţinele programe de test care ţin seama de
particularităţile sistemelor PS/2. Micro-Scope nu numai că ne ajută la depanarea
sistemelor PS/2, dar face unele lucruri pe care nici chiar testele avansate produse de
IBM nu le pot face, de exemplu poate formata cu standardul ESDI unităţile de hard-disc
legate la controllerul ESDI din sistemul PS/2.
Când se leagă o unitate de disc ESDI la controllerul ESDI IBM, componenta

BIOS a controllerului cere unităţii informaţii despre capacitatea ei şi despre blocurile
defecte. Dacă controllerul nu poate să citească aceste informaţii, nu se va putea
configura sau formata respectiva unitate de disc folosind discheta Reference Disk
pentru PS/2. Micro - Scope rezolvă multe dintre aceste probleme, deoarece poate
formata orice unitate de disc ESDI, ataşată la controllerul IBM şi ne scuteşte să
cumpărăm un nou controller sau o unitate specială, dacă dorim să adăugăm discuri
acestor sisteme.
Micro-Scope mai are şi o facilitate de verificare a întreruperilor hardware şi a

adreselor de porturi I/O, mult mai precisă în cu ceea ce oferă majoritatea celorlalte
programe. Aceasta ne permite să aflăm cu exactitate ce întrerupere sau adresă de port
foloseşte un anumit adaptor din sistemul nostru şi este o funcţie valoroasă pentru
rezolvarea conflictelor dintre adaptoare. Unele programe de test pentru utilizatorii
obişnuiţi au această facilitate, dar informaţiile utilizate de ele pot fi incorecte adesea
lipsind componente instalate în sistem.
PC Technician, produs de Windsor Technologies, este unul dintre

programele de test cu cea mai mare vechime pe piaţă. În consecinţă el a fost în mod
continuu îmbunătăţit pentru a reflecta schimbările survenite pe piaţa calculatoarelor
personale.
PC Technician este un utilitar dotat cu funcţii complete pentru

diagnosticare depanare hardware şi testează toate componentele principale ale unui
sistem. La fel ca şi alte programe de vârf, PC Technician are propriul său sistem de
operare, fiind izolat de programele cauzate de conflictele software. Programul este scris
în limbaj de asamblare şi are acces direct la partea hardware a sistemului pe care îl
testează. La livrare, împreună cu programul, se includ şi conectoarele pentru testarea
porturilor seriale şi paralele.
PC Technician a fost mult timp favoritul companiilor de service lucrau pe teren,

care şi-au dotat specialiştii cu acest produs pentru depanare. Programul a fost pentru
specialiştii din domeniul activităţii de service, dar poate fi utilizat cu uşurinţă şi de
amatori.
QAPlus/FE, produs de firma Diagsoft, este unul dintre cele mai avansate
şi cuprinzătoare programe de test care pot fi cumpărate pentru calculatoarele bazate pe
procesoarele Pentium inclusiv calculatoarele PS/2. Testele sunt extrem de
cuprinzătoare, iar interfaţa cu utilizatorul bazată pe meniuri îl face simplu de folosit chiar
şi pentru cei care nu au experienţă în diagnosticarea problemelor din calculatoarele
personale. QAPlus/FE mai cuprinde şi unele dintre cele mai precise teste de viteză
existente, care poate fi folosit pentru a afla dacă un anumit sistem pe care dorim să-l
cumpărăm este într-adevăr mai rapid decât cel pe care îl avem. Mai important
QAPlus/FE poate fi încărcat de discuri, indiferent de sistemul de operare pe care îl
avem. DOS, OS/2 sau UNIX, asigurând pornirea sistemului chiar şi în situaţiile în care
partea hardware a calculatorului nu mai găseşte unitatea de hard-disc.
84
Se poate utiliza QAPlus/FE pentru testarea plăcii de bază, memoriei RAM
(convenţională, extinsă şi expandată), adaptorului video, hard-discului, unităţilor de
dischete, unităţii de CD-ROM, mouse-ului, tastaturii, imprimantei şi porturilor paralele ţi
seriale (pachetul cu QAPlus/FE conţine şi conectoarele pentru testarea completă a
tuturor acestor porturi). Programul mai furnizează informaţii complete despre
configuraţia sistemului nostru, cuprinzând componentele hardware instalate pe sistem,
despre CPU şi despre cantitatea totală de memorie RAM instalată pe sistem. El
furnizează o hartă completă a întreruperilor, strict necesară când se instalează plăci
adaptoare noi şi alte dispozitive hardware, şi ne dă o imagine completă asupra
driverelor şi a programelor rezistente în memorie încărcate în CONFIG.SYS şi
AUTOEXEC.BAT, ca şi alte informaţii despre sistemul de operare DOS şi folosirea
memoriei de către sistem.
QAPlus/FE cuprinde de asemenea diverse alte facilităţi, destinate mai degrabă

depanatorului profesionist decât utilizatorului mediu. Între aceste posibilităţi speciale se
numără: un editor pentru CMOS care poate fi utilizat pentru schimbarea datei şi orei din
sistem, a tipului de hard-disc, a dimensiunii memoriei instalate şi a altor informaţii din
CMOS, un program de depanare(debugger) pentru porturile COM; un utilizator de test
şi de formatare fizică pentru hard-disc; un utilitar pentru testarea unităţilor de dischete şi
un editor pentru fişierele de configuraţie care pot fi folosite pentru editarea fişierelor
AUTO EXE.BAT şi CONFIG.SYS şi un program gazetă(host) de comunicaţie la
distanţa, care permite personalului de service dotat cu setul complet de programe
pentru transmitere la distanţă să opereze pe calculatorul nostru prin modem.
Spre deosebire de alte programe de diagnosticare, QAPlus/FE are posibilitatea

de a face testarea de anduranţă a sistemului(burn-in), adică să lucreze non-stop cu
sistemul, în regim de solicitare mărită a tuturor resurselor acestora, cu scopul de a afla
ce componentă este expusă defectării în exploatarea reală. Mulţi folosesc testele de
anduranţă în două momente: când primim un sistem nou şi înainte de expirarea
termenului de garanţie. Un adevărat test de anduranţă a sistemului durează între 48 şi
72 ore sau mai mult. Durata testului de anduranţă a programului QAPlus/FE este
stabilită de utilizator prin alegerea tipurilor de teste şi specificarea numărului de iteraţii.
3D Mark. Cel mai folosit benchmark pentru testarea abilitaţilor

calculatorului dumneavoastră. Un program de benchmark pt a testa performantele PC-
ului, având suport integral pentru directX 9.0c. Programul va acorda un punctaj care îl
puteţi stoca on-line si veţi vedea performantele sistemului dumneavoastră in comparaţie
cu altele.
Este util mai ales pentru pasionaţii de jocuri deoarece astfel vor vedea daca
calculatorul pe care îl deţin este destul de performant pentru a face fata jocurilor.
CPU-Z. Utilitarul prezintă informaţii detaliate despre procesor, placa de

baza, memorie, sistem de operare, etc. CPU-Z este un freeware care vă oferă
informaţii, în format text şi HTML. Utilitarul oferă informaţii variate despre procesor
(frecventa, chache, instrucţiuni, voltaj etc.). CPU-Z, program cu ajutorul căruia putem
afla o mulţime de detalii tehnice despre procesorul pe care-l avem.
Unde ?
Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic
85
Cu ce?
Fişe tehnice, caiete service, CD-uri cu software de diagnostic, prezentări

multimedia .
Cum?
Expunere – cadrul didactic, prezintă aplicaţiile software, justifica utilizarea

acestora.
Explicaţia – cadrul didactic expune modul de utilizare a aplicaţiilor si

desfăşurarea operaţiilor de diagnostic.
Studiu de caz – Cum se observa detaliile hardware si software asupra unui

calculator cu aplicaţia SiSoftware Sandra Professional for Home.
Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse echipamente de calcul si CD-

uri cu aplicaţii software. Ar fi de preferat ca echipamentele de calcul să fie diferite.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa vor face o fixare în ceea ce
priveşte modul de întreţinere software a echipamentelor.
Lista de caracteristici
Tip echipament Aplicaţia software utilizata
obţinuta
86
IV. Fişa rezumat
Numele elevului: _________________________
Numele profesorului: _________________________
Competenţe Evaluare
Activităţi efectuate şi
care trebuie Data
comentarii Bine Satisfăcător Refacere
dobândite activităţii
Activitate 1
Menține
întreținerea
preventivă Activitate2
Prezintă
procesul de
depanare
Remediază
defectele
hardware
ale
echipamente
lor de calcul
Aplică
tehnicile de
întreținere
pentru
echipamente
le periferice
și portabile
Comentarii Priorităţi de dezvoltare
Competenţe care urmează să fie

dobândite (pentru fişa Resurse necesare
următoare)
87
 Competenţe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia
legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice
generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.
Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte
lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de
specializarea clasei.
 Activităţi efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,
materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante
pentru planificare sau feed-back.
 Priorităţi pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care
elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module.
Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru
ceea ce va urma.
 Competenţele care urmează să fie dobândite

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi
dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe
sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.
 Resurse necesare
Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete,
seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de
informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.
Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a

progresului elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe
durata derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei
elevului, în acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.
88
V. Semnificaţia elementelor grafice
Element Semnificaţie
Criterii de apreciere/verificare
Definiţie
Listă de verificare;
Paşi de urmat
Atenţie! Informaţie importantă!
Atenţie! Este interzis să...
Recomandări cu privire la termene – limită;

Alte recomandări cu privire la organizarea resurselor de timp.
89
VI. Bibliografie
1. Mueller, Scott. (1999) .PC Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora
2. Nicolae, Constantin. (2003) Calculatorul personal, Bucureşti, Editura Niculescu
3. Curteanu, Silvia. (2007). PC. Elemente de bază şi utilizare, Iaşi: Polirom
4. Norton, Peter. (1998). Secrete PC, Bucureşti: Teora
5. Anfinson, David. (2008). IT Essentials PC Hardware and Software, Indianapolis:
Cisco Press
6. Rosenthal, Joel. (2004). PC Repair and Maintenance: A Practical Guide, Charles
River: Media
7. Chase, Kate. (2006). PC Disaster and Recovery, New York: Sybex
8. Rosch, Winn. (2003). Hardware Bible, New York: Que Publishing
9. Greenough, John. (2004).PC Upgrade and Repair Bible: Desktop, Indianapolis:
Edition Wiley Publishing
90

DEPANARE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DEPANARE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

ÎNTREŢINERE ŞI DEPANARE ECHIPAMENTE DE

SIDOR COSTINAŞI - Prof. drd

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în

El a fost elaborat pentru modulul ÎNTREŢINERE ŞI DEPANARE

Laborator tehnologic 72 ore

Instruire practică 12 ore

Competenţe Teme Fişe suport

 Fişa suport 1.1

 Fişa suport 1.2

 Fişa suport 1.4

 Fişa suport 2.1 Definirea

 Fişa suport 3.1

 Fişa suport 3.3 Selectarea

 Fişa suport 3.4 Instalarea

 Fişa suport 4.1

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician

 Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician

 Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul,

Alte surse pot fi:

1. Mueller, Scott. (1999) .PC Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora;

2. Colecţia revistei „CHIP” România anii 2003-2009, Bucureşti: 3D Media

Publishing Holdings Inc.

Tema 1 Mentenanţa sistemelor de calcul

Această fişă vă prezintă mentenanţa (întreţinerea preventivă) a sistemelor

Întreţinerea preventivă este o inspecţie regulată şi sistematică însoţită de

Realizarea de activităţii de întreţinere preventivă pentru sistemele de calcul

Rezolvarea problemelor este o deprindere ce se învaţă în timp. Nu toate

Lucrările de întreţinere preventivă ale sistemelor de calcul sunt următoarele:

Personalul care utilizează sistemul de calcul, în afară de modul de operare,

Lucrările de întreţinere ale sistemelor de calcul executate de personalul de

Cu acest prilej se verifică sistemul de răcire şi se gresează componentele aflate

Planificarea activităţii de întreţinere planificată se bazează pe diferite

Activitatea de planificare conţine următoarele puncte:

Sistemul de componente care necesită întreţinere regulată include

Sala de curs, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic

Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme despre mentenanţă.

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe

Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele.

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a

Studiu de caz – Ce se întâmplă cu sistemele de calcul cărora nu li se aplică

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că s-ar putea ca fişele tehnice să

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce

Proceduri de dezasamblare şi de curăţare. Pentru a curăţa corect sistemul,

Procedura completă pentru dezasamblarea şi reasamblarea sistemului

Unelte pentru dezasamblare şi curăţare. Curăţarea corectă a sistemului şi a

Fig. 1.2.1 Trusă pentru mentenanţa

Aceste unelte simple şi aceste soluţii chimice de curăţare vă vor permite să

Substanţe chimice. Substanţele chimice pot fi folosite ca ajutor la curăţare,

Substanţe de curăţare standard. Pentru majoritatea operaţiilor de bază –

Există soluţii alternative de curăţare, într-o varietate de tipuri şi de configuraţii. Se

De curând, în industrie au devenit populare substanţe de curăţare

Va trebui totuşi să se manifeste grijă când se folosesc aceste substanţe de

Substanţe pentru curăţarea / lubrifierea contactelor. Aceste substanţe

Aceste substanţe, care se aplică pe contactele electrice, îmbunătăţesc mult

Substanţele ce includ semiconductor polimeric sunt eficiente mai ales pentru

Spray-uri cu aer comprimat. Ca un ajutor la curăţarea unui sistem, se

Fig. 1.2.2 Utilizarea aerului

Când se folosesc aceste produse cu aer comprimat, se ţine butelia cu capul

Aspiratoare. Unii tehnicieni preferă să folosească aspiratorul în locul

Fig. 1.2.3 Utilizarea

Unele aspiratoare speciale au fost concepute pentru a fi utilizate pe sau în