Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate
și, după mulțimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea!
4
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu! R:
5
Căci îmi cunosc fărădelegea
și păcatul meu e pururi înaintea mea.
6
Împotriva ta, doar împotriva ta am păcătuit
și ceea ce este rău în ochii tăi am săvârșit. R:
12
Inimă curată zidește în mine, Dumnezeule,
și duh statornic înnoiește înlăuntrul meu.
13
Nu mă alunga de la fața ta
și Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine! R:
14
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii tale
și întărește-mă cu duh binevoitor!
17
Doamne, deschide-mi buzele
și gura mea va vesti lauda ta. R:
4
MIERCUREA CENUȘII
LECTURA II 2Cor 5, 20 – 6, 2
Împăcați-vă cu Dumnezeu:
iată acum vremea potrivită!
Citire din Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul
către Corinteni
Fraților,
20
în numele lui Cristos ne înfățișăm ca solie,
ca și cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi.
Vă rugăm pentru Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu!
21
Pe El, care nu a cunoscut păcatul,
l-a făcut păcat pentru noi,
ca noi să devenim, în El, dreptatea lui Dumnezeu.
6,1
Fiind noi împreună-lucrători, vă mai îndemnăm
să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu.
2
Căci zice: „La vreme potrivită te-am ascultat
și în ziua mântuirii te-am ajutat.”
Iată acum e vremea potrivită,
iată acum e ziua mântuirii!
Cuvântul Domnului
5
TIMPUL POSTULUI MARE
JOI
După Miercurea Cenușii
7
TIMPUL POSTULUI MARE
1
Fericit omul care nu urmează sfatul celor răi
și în calea păcătoșilor nu se oprește
și în adunarea celor batjocoritori nu se așază,
2
ci în Legea Domnului e desfătarea lui
și la Legea Lui cugetă ziua și noaptea! R:
3
El este ca un pom sădit lângă pâraie de apă,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veștejesc
și tot ce începe îi iese bine! R:
4
Nu sunt așa cei răi, nu sunt așa!
Ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6
Căci Domnul cunoaște calea celor drepți,
iar calea celor răi duce la pieire. R:
8
JOI DUPĂ MIERCUREA CENUȘII
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Mt 4, 17
EVANGHELIA Lc 9, 22-25
În vremea aceea,
22
Isus a zis ucenicilor săi:
„Fiul Omului trebuie să pătimească multe,
să fie tăgăduit de bătrâni, de arhierei și de cărturari,
să fie ucis și a treia zi să învie”.
23
Apoi a zis către toți: „Dacă cineva vrea să vină după mine,
să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să mă urmeze.
24
Pentru că cine vrea să-și salveze viața o va pierde;
cine, însă, își pierde viața pentru mine, acela o va salva.
25
Căci la ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă,
dacă se pierde sau se păgubește pe sine?”
Cuvântul Domnului
9
TIMPUL POSTULUI MARE
VINERI
După Miercurea Cenușii
10
VINERI DUPĂ MIERCUREA CENUȘII
6
Oare nu acesta este postul care-mi place?
Dezleagă lanțurile răutății, desfă legăturile robiei,
dă drumul celor asupriți și sfărâmă orice jug.
7
Împarte-ți pâinea cu cel flămând
și pe săracii fără adăpost adu-i în casa ta.
Când vezi un om gol, îmbracă-l
și de cei de un neam cu tine nu te ține departe.
8
Atunci va răsări ca zorile lumina ta,
iar tămăduirea ta se va ivi îndată;
dreptatea ta va merge înaintea ta,
iar măreția Domnului te va păzi din spate.
9
Atunci vei striga și Domnul îți va răspunde;
îl vei chema și El îți va zice « Iată-mă! »”.
Cuvântul Domnului
3
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate
și, după mulțimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea!
4
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu! R:
5
Căci îmi cunosc fărădelegea
și păcatul meu e pururi înaintea mea.
6
Împotriva ta, doar împotriva ta am păcătuit
și ceea ce este rău în ochii tăi am săvârșit. R:
11
TIMPUL POSTULUI MARE
18
Căci jertfele nu-ți sunt plăcute
și chiar de ți-aș aduce arderi-de-tot,
tot nu te-ar mulțumi.
19
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită și smerită,
Dumnezeule, n-o disprețui. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Am 5, 14
EVANGHELIA Mt 9, 14-15
În vremea aceea,
14
au venit la Isus ucenicii lui Ioan spunând:
„De ce noi și fariseii postim, iar ucenicii tăi nu postesc?”
15
El le-a zis: „Pot oare nuntașii să jelească
atâta vreme cât mirele este cu ei?
Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei
și atunci vor posti.”
Cuvântul Domnului
12
SÂMBĂTĂ DUPĂ MIERCUREA CENUȘII
SÂMBĂTĂ
După Miercurea Cenușii
13
TIMPUL POSTULUI MARE
1
Pleacă-ți, Doamne, urechea ta, răspunde-mi,
căci sunt sărac și lipsit.
2
Păzește sufletul meu, pentru că sunt credincios;
mântuiește pe slujitorul tău care nădăjduiește în tine:
Tu ești Dumnezeul meu! R:
3
Ai milă de mine, Doamne:
către tine strig toată ziua.
4
Veselește sufletul slujitorului tău:
către tine, Doamne, îmi înalț sufletul. R:
5
Căci Tu, Doamne, ești bun și iertător,
plin de îndurare față de cei care te cheamă.
6
Pleacă-ți, Doamne, urechea la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.
14
SÂMBĂTĂ DUPĂ MIERCUREA CENUȘII
EVANGHELIA Lc 5, 27-32
În vremea aceea,
27
Isus, ieșind, a văzut un vameș, pe nume Levi, șezând la vamă
și i-a zis: „Urmează-mă!”
28
Iar el, lăsând toate, s-a ridicat și a început să-l urmeze.
29
Levi a făcut un ospăț mare în cinstea lui la el acasă
și erau o mulțime mare de vameși
și alții care ședeau la masă cu ei.
30
Dar fariseii și cărturarii lor cârteau, zicând ucenicilor:
„De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?”
31
Isus, răspunzându-le, a zis:
„Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii.
32
N-am venit să-i chem pe cei drepți,
ci pe cei păcătoși la pocăință”.
Cuvântul Domnului
15
TIMPUL POSTULUI MARE
DUMINICA I
ANUL A
7
Domnul Dumnezeu l-a plămădit pe om din țărâna pământului
și a suflat în nările lui suflare de viață
și a devenit omul ființă vie.
8
Și Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit,
și l-a așezat acolo pe omul pe care îl plămădise.
9
Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ
tot pomul plăcut la vedere și cu rod bun de mâncat
și pomul vieții în mijlocul grădinii
și pomul cunoașterii binelui și răului.
3,1
Șarpele era cel mai viclean dintre toate viețuitoarele câmpului
pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
El i-a spus femeii: „Oare chiar a zis Dumnezeu
să nu mâncați din niciun pom al grădinii?”
2
Iar femeia i-a răspuns șarpelui:
„Din rodul pomilor grădinii mâncăm;
3
dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii
Dumnezeu a zis: « Să nu mâncați din el,
și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți »”.
4
Și a zis șarpele către femeie: „Nicidecum nu veți muri!
5
Dumnezeu știe, însă, că în ziua în care veți mânca din el
vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele și răul”.
6
Și a văzut femeia că pomul era bun de mâncat,
că era o desfătare pentru ochi
16
SĂPTĂMÂNA I
3
Ai milă de mine, Dumnezeule, după milostivirea ta
și, după mulțimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea!
4
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu! R:
5
Căci îmi cunosc fărădelegea
și păcatul meu e pururi înaintea mea.
6
Împotriva ta, doar împotriva ta am păcătuit
și ceea ce este rău în ochii tăi am săvârșit. R:
12
Inimă curată zidește în mine, Dumnezeule,
și duh statornic înnoiește înlăuntrul meu.
13
Nu mă alunga de la fața ta
și Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine! R:
14
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii tale
și întărește-mă cu duh binevoitor!
17
Doamne, deschide-mi buzele
și gura mea va vesti lauda ta! R:
17
TIMPUL POSTULUI MARE
LECTURA II Rm 5, 12-19
Fraților,
12
după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume
și, prin păcat, moartea,
astfel încât moartea a trecut la toți oamenii,
pentru că toți au păcătuit...
13
Căci până la lege, era păcat în lume,
dar păcatul nu se socotește câtă vreme nu există lege.
14
Totuși, moartea a stăpânit de la Adam până la Moise
și peste cei care nu păcătuiseră,
după exemplul căderii lui Adam,
care este prefigurare a Celui ce avea să vină.
15
Dar nu este cu păcatul cum este cu harul:
căci dacă prin căderea unuia au murit cei mulți,
cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul lui
au prisosit asupra celor mulți,
prin harul unui singur om, Isus Cristos.
16
Și darul nu se aseamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit;
căci judecata asupra aceluia unul a dus la osândire,
în vreme ce harul duce, de la multe greșeli, la îndreptățire.
17
Căci, dacă prin căderea unuia singur
moartea a domnit prin acel unul,
cu mult mai mult cei ce primesc cu îmbelșugare
harul și darul îndreptățirii
vor domni în viață printr-unul singur, Isus Cristos.
18
Așadar, precum prin căderea unuia singur
a venit osânda pentru toți oamenii,
tot astfel, prin lucrarea de dreptate a unuia singur,
a venit pentru toți oamenii îndreptățirea care dă viață.
18
SĂPTĂMÂNA I
19
Și, după cum prin neascultarea unui singur om
cei mulți au fost făcuți păcătoși,
tot astfel, prin ascultarea unuia singur,
cei mulți vor fi făcuți drepți.
Cuvântul Domnului
forma scurtă:
Lectura II Rm 5,12.17-19
Fraților,
12
după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume
și, prin păcat, moartea,
astfel încât moartea a trecut la toți oamenii,
pentru că toți au păcătuit...
17
Căci, dacă prin căderea unuia singur
moartea a domnit prin acel unul,
cu mult mai mult cei ce primesc cu îmbelșugare
harul și darul îndreptățirii
vor domni în viață printr-unul singur, Isus Cristos.
18
Așadar, precum prin căderea unuia singur
a venit osânda pentru toți oamenii,
tot astfel, prin lucrarea de dreptate a unuia singur,
a venit pentru toți oamenii îndreptățirea care dă viață.
19
Și, după cum prin neascultarea unui singur om
cei mulți au fost făcuți păcătoși,
tot astfel, prin ascultarea unuia singur,
cei mulți vor fi făcuți drepți.
Cuvântul Domnului
19
TIMPUL POSTULUI MARE
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Mt 4, 4b
EVANGHELIA Mt 4, 1-11
În vremea aceea,
1
Isus a fost dus de Duhul în pustiu
ca să fie ispitit de diavol.
2
Și, după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți,
în cele din urmă a flămânzit.
3
Apropiindu-se, atunci, ispititorul i-a spus:
„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,
spune ca pietrele acestea să devină pâini.”
4
Iar El a răspuns: „Scris este:
« Nu numai cu pâine va trăi omul,
ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu ».”
5
Atunci diavolul l-a luat în cetatea sfântă
6
și l-a așezat pe coama Templului și i-a spus:
„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos,
căci scris este: « Le va porunci îngerilor săi pentru tine
și te vor ridica pe mâini,
ca nu cumva să-ți lovești de piatră piciorul. »”
7
Isus i-a răspuns: „Iarăși este scris:
« Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău. »”
20
SĂPTĂMÂNA I
8
Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt,
9
i-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor și i-a zis:
„Acestea toate ți le voi da ție
dacă vei cădea la pământ în fața mea și mi te vei închina.”
10
Atunci Isus i-a zis: „Pleacă de la mine, Satană,
căci scris este: « Domnului Dumnezeului tău să te închini
și lui singur să-i slujești. »”
11
Atunci l-a lăsat diavolul
și, iată, îngerii au venit la Isus
și au început să-l slujească.
Cuvântul Domnului
21
TIMPUL POSTULUI MARE
LUNI
În zilele acelea,
1
Domnul i-a zis lui Moise:
2
„Vorbește întregii adunări a fiilor lui Israel și spune-le:
« Fiți sfinți, căci sfânt sunt Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
11
Să nu furați, să nu vă mințiți
și să nu vă înșelați unul pe altul.
12
Să nu vă jurați strâmb pe Numele meu,
necinstind numele Dumnezeului tău:
Eu sunt Domnul.
13
Să nu-l asuprești pe aproapele tău
și să nu-i iei nimic cu forța;
să nu rămână peste noapte la tine
plata simbriașului, până dimineață.
14
Să nu-l vorbești de rău pe surd
și în fața orbului să nu pui piedică,
ci să te temi de Dumnezeul tău:
Eu sunt Domnul.
15
Să nu faceți nedreptate la judecată;
să nu cauți la fața săracului și să nu-l măgulești pe cel mare:
cu dreptate să-l judeci pe aproapele tău.
16
Să nu umbli cu clevetire în poporul tău;
să nu te ridici împotriva sângelui aproapelui tău:
Eu sunt Domnul.
17
Să nu-l urăști pe fratele tău în inima ta;
să-l mustri fără ezitare pe aproapele tău,
22
SĂPTĂMÂNA I
8
Legea Domnului este desăvârșită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înțelept pe cel neștiutor. R:
9
Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima;
poruncile Domnului sunt limpezi,
luminează ochii. R:
10
Frica de Domnul e curată,
statornică în veacul veacului;
judecățile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R:
15
Plăcute să fie cuvintele gurii mele
și gândurile inimii mele înaintea ta,
Doamne, Stânca mea
și Răscumpărătorul meu! R.
23
TIMPUL POSTULUI MARE
Tot ce ați făcut unuia dintre cei mai mici frați ai mei,
mie mi-ați făcut.
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
31
„Când va veni Fiul Omului în slava sa,
împreună cu toți îngerii,
atunci va ședea pe tronul slavei sale.
32
Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile
și-i va despărți pe unii de alții
așa cum desparte păstorul oile de capre.
33
Și va așeza oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga.
34
Atunci Regele va spune celor de la dreapta sa:
« Veniți, binecuvântații Tatălui meu,
moșteniți împărăția pregătită pentru voi
de la întemeierea lumii.
35
Căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc;
am fost însetat și mi-ați dat să beau;
străin am fost și m-ați primit,
36
gol și m-ați îmbrăcat;
bolnav și m-ați căutat;
în temniță am fost și ați venit la mine.»
37
Atunci îi vor răspunde cei drepți zicând:
24
SĂPTĂMÂNA I
25
TIMPUL POSTULUI MARE
MARȚI
4
Preamăriți-l pe Domnul împreună cu mine:
să înălțăm numele lui împreună!
5
L-am căutat pe Domnul și El mi-a răspuns
și m-a eliberat de orice teamă. R:
6
Priviți la El și veți fi luminați
și fețele voastre nu se vor rușina.
7
Săracul acesta a strigat și Domnul l-a ascultat
și l-a izbăvit din strâmtorările sale. R:
26
SĂPTĂMÂNA I
16
Ochii Domnului sunt peste cei drepți
și urechile lui iau aminte la strigarea lor.
17
Fața Domnului e împotriva făcătorilor de rele,
ca să șteargă amintirea lor de pe pământ. R:
18
Când cei drepți strigă Domnul îi aude
și îi scapă din strâmtorarea lor.
19
Aproape este Domnul de cei cu inima zdrobită
și-i mântuiește pe cei cu sufletul mâhnit. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Mt 4, 4b
EVANGHELIA Mt 6, 7-15
În vremea aceea
Isus îi învăța pe ucenicii săi zicând:
7
„Când vă rugați, nu îndrugați multe, ca păgânii,
cărora li se pare că pentru vorbăria lor vor fi ascultați.
8
Așadar, nu vă asemănați lor,
căci știe Tatăl vostru de ce aveți nevoie
mai înainte ca să-i cereți voi.
9
Deci voi așa să vă rugați:
« Tatăl nostru, care ești în ceruri,
sfințească-se numele tău!
27
TIMPUL POSTULUI MARE
10
Vie împărăția ta; facă-se voia ta,
precum în cer așa și pe pământ.
11
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
12
și ne iartă nouă greșelile noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri.
13
Și nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuiește de cel rău. »
14
Căci, dacă le veți ierta oamenilor greșelile lor,
și Tatăl vostru ceresc vă va ierta.
15
Dacă, însă, nu veți ierta oamenilor,
nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greșelile.”
Cuvântul Domnului
28
SĂPTĂMÂNA I
MIERCURI
În zilele acelea,
1
cuvântul Domnului a fost către Iona zicând:
2
„Scoală-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare,
și rostește acolo vestea pe care ți-o voi spune!”
3
Iona s-a sculat și a mers la Ninive, după cuvântul Domnului.
Iar Ninive era o cetate nespus de mare,
era nevoie de trei zile ca s-o străbați.
4
Iona a intrat în oraș și a mers cale de o zi.
El striga: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită.”
5
Atunci au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu
au vestit un post și s-au îmbrăcat în sac,
de la cei mai mari până la cei mai mici.
6
Vestea a ajuns la regele din Ninive.
El s-a sculat de pe tron, și-a lepădat mantia,
s-a îmbrăcat în sac și s-a așezat pe cenușă.
7
Și a trimis să se spună în Ninive,
din porunca regelui și a căpeteniilor:
8
„Oamenii și animalele, boii și oile să nu pună nimic în gură
și să nu pască și nici apă să nu bea,
ci să se îmbrace în sac, oameni și animale,
și să strige către Dumnezeu cu putere
și să se întoarcă fiecare om de la calea sa cea rea
și de la silnicia pe care o făptuiesc mâinile sale.
9
Cine știe? Poate se va răzgândi Dumnezeu și-i va părea rău
29
TIMPUL POSTULUI MARE
3
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate
și, după mulțimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea!
4
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu! R:
12
Inimă curată zidește în mine, Dumnezeule,
și duh statornic înnoiește înlăuntrul meu.
13
Nu mă alunga de la fața ta
și Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine! R:
18
Căci jertfele nu-ți sunt plăcute
și chiar de ți-aș aduce arderi-de-tot,
tot nu te-ar mulțumi.
19
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită și smerită,
Dumnezeule, n-o disprețui. R:
30
SĂPTĂMÂNA I
În vremea aceea,
29
Isus a început să spună mulțimii adunate:
„Generația aceasta este o generație rea; ea cere semn,
dar nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.
30
Căci după cum a ajuns Iona semn pentru niniviteni,
așa va fi și Fiul omului pentru generația aceasta.
31
Regina de la miazăzi se va ridica la judecată
cu oamenii din generația aceasta și îi va osândi,
pentru că ea a venit de la marginile pământului
să asculte înțelepciunea lui Solomon;
și, iată, mai mult decât Solomon este aici.
32
Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată
cu generația aceasta și o vor osândi,
pentru că ei s-au convertit la vestirea lui Iona;
și, iată, mai mult decât Iona este aici”.
Cuvântul Domnului
31
TIMPUL POSTULUI MARE
JOI
În zilele acelea,
17k
Regina Estera și-a căutat scăparea la Domnul,
fiind cuprinsă de zbaterea morții.
Și-a scos veșmintele de cinste
și a îmbrăcat veșminte de mâhnire și jale,
iar în locul miresmelor de mare preț
și-a acoperit capul cu cenușă și gunoi,
iar trupul și l-a smerit cât a putut;
tot locul pe care îl împodobea cu veselie
l-a umplut acum cu șuvițe din părul ei.
Și s-a rugat Domnului Dumnezeului lui Israel spunând:
17l
„Domnul meu, tu singur ești Regele nostru:
vino-mi în ajutor mie, care sunt singură
și nu am alt ajutor afară de tine,
căci îmi voi pune viața în primejdie.
17m
Eu am auzit, de când m-am născut în tribul părinților mei,
că Tu, Doamne, l-ai luat pe Israel din toate neamurile
și pe părinții noștri, dintre toți strămoșii lor,
ca să-ți fie moștenire veșnică,
și ai făcut pentru ei precum ai spus.
17r
Adu-ți aminte, Doamne,
și fă-te cunoscut în ceasul strâmtorării noastre,
iar mie dă-mi cutezanță,
Rege al zeilor și Stăpâne a toată puterea!
17s
Dăruiește gurii mele cuvânt iscusit înaintea acestui leu
32
SĂPTĂMÂNA I
1
Îți mulțumesc, Doamne, din toată inima,
căci ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îți cânt înaintea îngerilor,
2
mă închin spre templul tău cel sfânt. R:
7
Dreapta ta mă mântuiește.
8
Domnul își va împlini lucrarea în mine;
Doamne, îndurarea ta este veșnică.
Nu trece cu vederea lucrarea mâinilor tale! R:
33
TIMPUL POSTULUI MARE
EVANGHELIA Mt 7, 7-12
În vremea aceea,
Isus le-a zis ucenicilor săi:
7
„Cereți și vi se va da,
căutați și veți afla,
bateți și vi se va deschide;
8
căci oricine cere primește,
și cine caută găsește,
iar celui care bate i se va deschide.
9
Sau care om dintre voi, dacă fiul său îi cere pâine,
îi va da oare piatră?
10
Sau, dacă va cere pește, îi va da oare șarpe?
11
Dacă voi, așadar, răi fiind,
știți să dați daruri bune copiilor voștri,
cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri
va da cele bune celor care cer de la El!
12
Așadar, toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii
faceți-le și voi lor,
fiindcă aceasta este Legea și Profeții.”
Cuvântul Domnului
34
SĂPTĂMÂNA I
VINERI
35
TIMPUL POSTULUI MARE
1
Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2
Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă urechea ta
la glasul rugăciunii mele! R:
3
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în fața ta?
4
La tine, însă, este iertarea
și ne temem de tine. R:
5
Eu nădăjduiesc în Domnul,
sufletul meu se încrede în cuvântul său.
6
Sufletul meu îl așteaptă pe Domnul
mai mult decât așteaptă străjerii ivirea zorilor. R:
36
SĂPTĂMÂNA I
7
Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare și belșug de mântuire.
8
Și El va mântui pe Israel
de toate fărădelegile sale. R:
EVANGHELIA Mt 5, 20-26
În vremea aceea,
Isus îi învăța pe ucenicii săi:
20
„Vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece
pe cea a cărturarilor și a fariseilor,
nu veți intra în împărăția cerurilor.
21
Ați auzit că s-a zis celor din vechime: « Să nu ucizi! », iar
« Cine va ucide va fi vrednic de judecată ».
22
Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său
va fi vrednic de judecată;
și cel care îi va spune fratelui său «Prostule!»
va trebui să răspundă în fața Sinedriului,
iar cine îi va zice « Nebunule! »
va fi vrednic de focul gheenei.
23
Deci, dacă îți aduci darul la altar
37
TIMPUL POSTULUI MARE
38
SĂPTĂMÂNA I
SÂMBĂTĂ
În zilele acelea,
Moise a vorbit poporului zicând:
16
„Astăzi Domnul, Dumnezeul tău, îți poruncește
să înfăptuiești legiuirile și hotărârile acestea.
Ia seama să le înfăptuiești cu toată inima ta
și cu tot sufletul tău.
17
Astăzi ai primit făgăduința că Domnul este Dumnezeul tău,
iar tu făgăduiești că vei umbla în căile lui,
că vei păzi legiuirile lui, și poruncile lui, și hotărârile lui,
și că vei asculta de glasul lui.
18
Domnul te-a recunoscut astăzi drept poporul său,
avuția sa, precum ți-a spus,
dacă păzești toate poruncile sale.
19
A făgăduit că te va pune
mai presus de toate neamurile pe care le-a făcut,
spre laudă și spre faimă și spre strălucire,
și că vei fi popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău,
după cum ți-a spus.”
Cuvântul Domnului
39
TIMPUL POSTULUI MARE
1
Fericiți cei neprihăniți pe cale,
care umblă în legea Domnului.
2
Fericiți cei care păzesc rânduielile lui
și îl caută din toată inima. R:
4
Tu ai dat orânduirile tale
ca să fie păzite cu grijă.
5
O, de ar fi statornice căile mele
în a păzi hotărârile tale! R:
7
Îți voi aduce laudă cu inima curată
învățând judecățile tale drepte.
8
Voi păzi hotărârile tale,
să nu mă părăsești niciodată! R:
40
SĂPTĂMÂNA I
EVANGHELIA Mt 5, 43-48
Fiți desăvârșiți
precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei
În vremea aceea,
Isus îi învăța pe ucenicii săi zicând:
43
„Ați auzit că s-a zis: « Să iubești pe aproapele tău
și să urăști pe dușmanul tău ».
44
Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri
și rugați-vă pentru cei care vă prigonesc,
45
ca să fiți fiii Tatălui vostru din ceruri,
pentru că El face să răsară soarele său
și peste cei răi și peste cei buni
și să cadă ploaia și peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46
Căci, dacă-i iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată veți avea?
Oare nu fac la fel și vameșii?
47
Și, dacă-i salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult?
Oare nu fac la fel și păgânii?
48
Așadar, voi fiți desăvârșiți
precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.”
Cuvântul Domnului
41
TIMPUL POSTULUI MARE
DUMINICA II
ANUL A
În zilele acelea
1
Domnul i-a spus lui Abram:
„Ieși din țara ta, din neamul tău și din casa tatălui tău,
spre pământul pe care ți-l voi arăta.
2
Eu voi face din tine un neam mare
și te voi binecuvânta și voi mări numele tău,
și vei fi binecuvântare!
3
Îi voi binecuvânta pe cei care te binecuvântează,
iar pe cel care te blestemă îl voi blestema.
Și se vor binecuvânta în tine toate familiile pământului.”
4a
Și Abram a plecat după cum îi spusese Domnul.
Cuvântul Domnului
4
Drept este cuvântul Domnului
și toată lucrările lui sunt vrednice de crezare.
5
El iubește dreptatea și buna rânduială,
plin este pământul de îndurarea lui. R:
42
SĂPTĂMÂNA II
18
Iată, ochii Domnului sunt îndreptați
spre cei care se tem de El,
spre cei ce nădăjduiesc în îndurarea lui,
19
ca să scape de la moarte sufletele lor
și să-i hrănească în timp de foamete. R:
20
Sufletul nostru îl așteaptă pe Domnul,
El este ajutorul și scutul nostru.
22
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum și noi nădăjduim în tine! R.
Preaiubitule,
8b
suferă împreună cu mine pentru Evanghelie,
după puterea lui Dumnezeu,
9
care ne-a mântuit și ne-a chemat cu chemare sfântă,
nu după faptele noastre, ci potrivit planului și harului său,
care ne-a fost dat în Cristos Isus,
mai înainte de începutul veacurilor,
10
și descoperite acum
prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos,
care a nimicit moartea
și a făcut să strălucească viața și nemurirea
prin Evanghelie.
Cuvântul Domnului
43
TIMPUL POSTULUI MARE
În vremea aceea,
1
Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui,
și i-a dus deoparte pe un munte înalt.
2
Și s-a schimbat la față înaintea lor:
fața lui a strălucit ca soarele,
iar hainele lui s-au făcut albe ca lumina.
3
Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie, vorbind cu El.
4
Luând atunci cuvântul, Petru i-a zis lui Isus:
„Doamne, e bine că suntem aici; dacă vrei, voi face aici trei
colibe: ție una și lui Moise una și lui Ilie una.”
5
Pe când mai vorbea el, iată, un nor luminos i-a învăluit
și iată un glas din nor spunând: „Acesta este Fiul meu cel iubit,
în care îmi aflu bucuria; ascultați de el!”
6
Auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ
și s-au înspăimântat foarte tare.
7
Dar Isus s-a apropiat și, atingându-i, le-a spus:
„Ridicați-vă și nu vă temeți”.
8
Și când și-au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni
decât pe Isus singur.
9
Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit zicând:
„Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut
până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți!”.
Cuvântul Domnului
44
SĂPTĂMÂNA II
LUNI
LECTURA I Dn 9, 4b-10
R: Nu ne pedepsi, Doamne,
după greșelile noastre!
8
Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,
căci am rămas fără pic de putere. R:
9
Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava numelui tău!
Izbăvește-ne și șterge păcatele noastre,
de dragul numelui tău. R:
11
Să ajungă înaintea ta
suspinul celor prinși în război;
după măreția brațului tău
scapă-i pe cei sortiți morții! R:
13
Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale,
te vom preamări în veci,
vom vesti lauda ta
din neam în neam. R:
46
SĂPTĂMÂNA II
EVANGHELIA Lc 6, 36-38
Iertați și vi se va ierta.
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
36
„Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv.
37
Nu judecați, și nu veți fi judecați;
nu osândiți, și nu veți fi osândiți;
iertați, și vi se va ierta;
38
dați, și vi se va da:
măsură bună, îndesată și scuturată și gata să se verse
vor turna în sânul vostru.
Căci cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vouă.”
Cuvântul Domnului
47
TIMPUL POSTULUI MARE
MARȚI
10
Ascultați cuvântul Domnului, cârmuitori ai Sodomei!
Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
16
Spălați-vă! Curățiți-vă!
Îndepărtați răutatea faptelor voastre dinaintea ochilor mei!
Încetați să mai faceți răul!
17
Învățați să faceți binele, căutați dreptatea,
ajutați pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!
18
„Veniți să ne judecăm”, spune Domnul.
„Dacă vor fi păcatele voastre precum cârmâzul,
ca zăpada le voi albi
și de vor fi roșii ca purpura,
se vor face albe precum lâna.
19
Dacă vreți să mă ascultați, veți mânca bunătățile pământului.
20
Iar dacă nu veți vrea și vă veți răzvrăti,
veți fi mâncați de sabie,
căci gura Domnului a vorbit.”
Cuvântul Domnului
48
SĂPTĂMÂNA II
8
Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
fiindcă arderile-de-tot ale tale sunt pururi înaintea mea.
9
Nu voi primi tauri din casa ta
și nici țapi din staulele tale. R:
16bc
De ce vorbești despre poruncile mele
și porți Legământul meu în gura ta,
17
tu, care urăști rânduiala
și nu ții seamă de cuvintele mele? R:
21
Acestea le-ai făcut și Eu să tac?
Crezi oare că Eu sunt ca tine?
Te voi mustra
și voi pune totul sub ochii tăi. R:
23
Cel care aduce jertfă de laudă
acela mă cinstește
și celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R:
49
TIMPUL POSTULUI MARE
Ei spun și nu fac.
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei
În vremea aceea
1
Isus le-a spus mulțimilor și ucenicilor săi:
2
„Pe catedra lui Moise s-au așezat cărturarii și fariseii;
3
prin urmare, faceți și păziți toate câte vă vor zice,
dar nu faceți după faptele lor, căci ei spun și nu fac.
4
Ei leagă poveri apăsătoare și greu de purtat
și le pun pe umerii oamenilor,
dar ei înșiși nici cu un deget nu vor să le miște.
5
Toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni:
își fac filacterii late și ciucurii de la poale mari,
6
le plac locurile de cinste la ospețe
și scaunele dintâi în sinagogi,
7
să fie salutați în piețe și să fie numiți de oameni « rabbi ».
8
Dar voi să nu vă numiți « rabbi »,
căci unul este învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați.
9
Nici « tată » să nu numiți pe nimeni dintre voi pe pământ,
căci unul este Tatăl vostru: Cel din ceruri.
10
Nici « îndrumător » să nu vă numiți,
căci unul este Îndrumător vostru, Cristos.
11
Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
12
Căci oricine se va înălța va fi smerit
și oricine se va smeri va fi înălțat.”
Cuvântul Domnului
50
SĂPTĂMÂNA II
MIERCURI
R: Mântuiește-mă, Doamne,
în îndurarea ta!
5
Scapă-mă din cursa pe care mi-au întins-o
căci Tu ești tăria mea.
6
În mâinile tale încredințez duhul meu;
Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului. R:
51
TIMPUL POSTULUI MARE
14
Când aud ocara multora
groază mă învăluie de jur împrejur;
ei țin sfat împotriva mea,
uneltesc împreună ca să-mi ia viața. R:
15
Dar eu în tine mi-am pus nădejdea, Doamne;
am zis: „Tu ești Dumnezeul meu,
în mâinile tale este soarta mea.”
16
Scapă-mă din mâna dușmanilor mei
și de cei care mă prigonesc. R:
În vremea aceea,
17
în timp ce urca spre Ierusalim,
Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece și pe drum le-a spus:
18
„Iată, urcăm la Ierusalim
și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor
și ei îl vor osândi la moarte
19
și-l vor da pe mâna păgânilor ca să-și bată joc de El,
să-l biciuiască și să-l răstignească,
dar a treia zi va învia.”
52
SĂPTĂMÂNA II
20
Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei
și i s-a închinat ca să ceară ceva de la El.
21
Iar El i-a spus: „Ce vrei?”
Ea a zis: „Spune ca acești doi fii ai mei
să șadă unul de-a dreapta
și unul de-a stânga ta în împărăția ta.”
22
Răspunzând, Isus i-a zis: „Nu știți ce cereți.
Puteți să beți paharul pe care îl voi bea Eu?”
Ei i-au spus: „Putem.”
23
El le-a zis: „Paharul meu îl veți bea,
dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga mea
nu ține de mine să dau,
ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu.”
24
Auzind, ceilalți zece s-au mâniat împotriva celor doi frați.
25
Dar Isus, chemându-i la sine, a zis:
„Știți că cei care conduc neamurile le stăpânesc
și cei mari își fac simțită puterea asupra lor.
26
Dar între voi să nu fie așa,
ci acela care vrea să ajungă mare între voi
să fie slujitorul vostru
27
și acela care vrea să fie cel dintâi dintre voi
să fie servitorul vostru;
28
după cum și Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit,
ci ca să slujească
și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
Cuvântul Domnului
53
TIMPUL POSTULUI MARE
JOI
54
SĂPTĂMÂNA II
1
Fericit omul care nu urmează sfatul celor răi
și în calea păcătoșilor nu se oprește
și în adunarea celor batjocoritori nu se așază,
2
ci în Legea Domnului e desfătarea lui
și la Legea Lui cugetă ziua și noaptea! R:
3
El este ca un pom sădit lângă pâraie de apă,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veștejesc
și tot ce începe îi iese bine! R:
4
Nu sunt așa cei răi, nu sunt așa!
Ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6
Căci Domnul cunoaște calea celor drepți,
iar calea celor răi duce la pieire. R:
55
TIMPUL POSTULUI MARE
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Lc 8, 15
Tu ți-ai primit cele bune în viața ta, iar Lazăr cele rele;
acum, însă, el aici este mângâiat, iar tu te chinuiești.
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca
În vremea aceea,
19
Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat,
care se îmbrăca în purpură și mătăsuri fine,
petrecând în toate zilele cu mare fast.
20
Iar un sărac, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui, plin de bube
21
și dorind să se sature cu cele ce cădeau de la masa bogatului;
ba și câinii veneau și-i lingeau bubele.
22
S-a întâmplat că a murit săracul
și a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham.
A murit și bogatul și a fost înmormântat.
23
Și, pe când se chinuia în iad,
și-a ridicat ochii și l-a văzut de departe pe Abraham,
și pe Lazăr în sânul lui.
24
Și, strigând, a zis: « Părinte Abrahame, fie-ți milă de mine
și trimite-l pe Lazăr să-și moaie vârful degetului în apă
și să-mi răcorească limba,
căci mă chinuiesc în văpaia aceasta. »
25
Dar Abraham a zis:
« Fiule, adu-ți aminte că tu ți-ai primit cele bune în viața ta,
56
SĂPTĂMÂNA II
57
TIMPUL POSTULUI MARE
VINERI
În zilele acelea,
3
Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi,
căci el era fiul bătrâneților sale,
și îi făcuse o tunică aleasă.
4
Frații săi, văzând că pe el îl iubea tatăl lor
mai mult decât pe ei toți,
au început să-l urască și nu puteau să-i vorbească pașnic.
12
Odată, frații lui s-au dus să pască turmele tatălui lor la Sihem.
13
Israel i-a spus lui Iosif: „Oare frații tăi nu pasc oile la Sihem?
Vino să te trimit la ei!”
Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan.
18
Iar ei, văzându-l de departe, înainte să se apropie de ei,
au uneltit ca să-l omoare.
19
Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul.
20
Acum deci, haideți să-l ucidem
și să-l aruncăm într-o fântână
și vom spune că l-a mâncat o fiară
și vom vedea ce se va alege de visele lui.”
21
Dar Ruben a auzit și l-a izbăvit din mâna lor, spunând:
„Să nu-i luăm viața!”
22
Ruben le-a mai spus: „Nu vărsați sânge!
Aruncați-l în fântâna aceasta care este în pustiu,
dar mâna să n-o ridicați asupra lui”.
Zicea acestea ca să-l izbăvească din mâna lor
și să-l ducă înapoi la tatăl lui.
58
SĂPTĂMÂNA II
23
Astfel, când Iosif a sosit la frații săi,
ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa
– tunica cea aleasă care era pe el –,
24
și l-au luat și l-au aruncat în fântână,
iar fântâna era goală; nu era apă în ea.
25
Apoi s-au așezat să mănânce;
și, ridicându-și ochii, au privit și, iată,
o caravană de ismaeliți venea din Galaad,
cu cămilele lor purtând mirodenii, balsam și mir,
mergând să le ducă în Egipt.
26
Iuda a spus către frații săi:
„Ce câștig avem noi de-l omorâm pe fratele nostru
și de-i ascundem sângele?
27
Haideți să-l vindem ismaeliților,
iar mâinile noastre să nu fie asupra lui,
căci el este fratele nostru și carnea noastră.”
Și frații săi l-au ascultat.
28
Când negustorii madianiți au trecut pe acolo,
l-au tras și l-au ridicat pe Iosif din fântână
și l-au vândut pe Iosif ismaeliților pentru douăzeci de arginți,
iar aceia l-au dus pe Iosif în Egipt
Cuvântul Domnului
R: Aduceți-vă aminte
de faptele minunate ale Domnului
16
Domnul a chemat foamete peste pământ
și a nimicit orice nădejde de hrană.
17
A trimis înaintea lor un om, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R:
59
TIMPUL POSTULUI MARE
18
I-au strâns picioarele în obezi,
i-a fost pus grumazul în fiare,
19
până s-a împlinit prevestirea lui
și cuvântul lui Dumnezeu i-a dat dreptate. R:
20
Regele a trimis și l-a izbăvit,
mai-marele popoarelor l-a eliberat;
21
l-a rânduit pe el stăpân al casei sale
și mai mare peste toate avuțiile sale. R:
ACLAMȚIE LA EVANGHELIE In 3, 16
În vremea aceea
Isus le-a zis arhiereilor și mai-marilor poporului:
33
„Ascultați altă parabolă:
Odată, un stăpân a sădit o vie, a înconjurat-o cu un gard,
a săpat în ea un teasc, a ridicat un turn,
și a dat-o în arendă unor lucrători,
iar el a plecat în călătorie.
34
Când s-a apropiat vremea roadelor,
i-a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să-și ridice roadele.
35
Dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitorii lui,
60
SĂPTĂMÂNA II
61
TIMPUL POSTULUI MARE
SÂMBĂTĂ
Doamne,
14
păstorește-ți poporul cu toiagul tău,
turma moștenirii tale, care s-a sălășluit singură
în pădurea din mijlocul Carmelului.
Dă-i să pască în Bașan și în Galaad, ca în zilele de odinioară;
15
ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului,
arată-ne fapte minunate!
18
Cine e Dumnezeu ca tine, care ridici fărădelegea,
care treci cu vederea răzvrătirea rămășiței moștenirii tale?
Tu nu-ți întețești de-a pururi mânia, ci îndrăgești milostivirea.
19
El se va întoarce și se va îndura de noi,
va călca în picioare fărădelegile noastre.
Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor!
20
Vei arăta fidelitate față de Iacob și bunătate față de Abraham,
după cum le-ai jurat părinților noștri din zilele de odinioară!
Cuvântul Domnului
R: Milostiv și îndurător
este Domnul.
1
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
și toate cele dinlăuntrul meu,
să binecuvânteze numele lui cel sfânt.
2
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
și nu uita nicicând de binefacerile lui. R:
62
SĂPTĂMÂNA II
3
El iartă toate fărădelegile tale,
El vindecă toate bolile tale.
4
El răscumpără din groapă viața ta
și te încununează cu bunătate și îndurare. R:
9
El nu dojenește la nesfârșit
nici nu păstrează pe veci mânie.
10
Nu se poartă cu noi după greșelile noastre
și nu ne răsplătește după fărădelegile noastre. R:
11
Cât de înalte sunt cerurile față de pământ
atât e de mare este îndurarea lui
față de cei care se tem de El.
12
Cât este de departe răsăritul de apus,
așa îndepărtează de la noi păcatele noastre. R:
În vremea aceea,
1
toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-l asculte.
2
Fariseii și cărturarii însă cârteau, zicând:
„Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei.”
63
TIMPUL POSTULUI MARE
3
Atunci, Isus le-a spus parabola aceasta:
11
„Un om avea doi fii.
12
Cel mai mic dintre ei i-a zis tatălui:
«Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!»
Și tatăl le-a împărțit averea.
13
Nu după multe zile, adunând toate,
fiul mai mic a plecat într-o țară îndepărtată
unde și-a risipit averea trăind în desfrânare.
14
După ce a cheltuit toate,
a venit foamete mare în țara aceea
și el a început să ducă lipsă.
15
Atunci a mers
și s-a oploșit pe lângă unul din locuitorii țării aceleia
care l-a trimis la moșia sa să-i păzească porcii.
16
Și ar fi dorit să-și umple pântecele
cu roșcovele pe care le mâncau porcii,
dar nimeni nu i le dădea.
17
Și venindu-și în fire și-a zis:
« Câți zilieri ai tatălui meu au belșug de pâine,
iar eu mor aici de foame!
18
Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune:
Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta;
19
nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău:
primește-mă ca pe unul din argații tăi! »
20
Și, ridicându-se, a plecat la tatăl său.
Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă;
alergându-i în întâmpinare, l-a îmbrățișat și l-a sărutat.
21
Atunci i-a zis fiul:
« Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta:
nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. »
22
Dar tatăl a zis slujitorilor:
« Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l;
puneți-i inel în deget și încălțăminte în picioare;
23
și aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l:
64
SĂPTĂMÂNA II
să mâncăm și să ne veselim,
24
fiindcă acest fiu al meu era mort și a înviat,
pierdut era și s-a aflat. »
Și au început să se veselească.
25
Dar fiul mai mare era la câmp;
și, când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.
26
A chemat atunci pe unul dintre slujitori
și l-a întrebat ce înseamnă aceasta.
27
Slujitorul i-a răspuns: « Fratele tău s-a întors
și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat,
pentru că l-a redobândit sănătos. »
28
El s-a mâniat și nu voia să intre.
Atunci a ieșit tatăl afară și a început să-l îmbuneze.
29
Dar el i-a zis tatălui său: « Iată, de atâția ani te slujesc
și niciodată nu ți-am călcat porunca,
iar tu niciodată nu mi-ai dat măcar un ied
ca să petrec cu prietenii mei.
30
Dar când a venit acest fiu al tău
care ți-a mâncat averea cu desfrânatele,
i-ai tăiat vițelul cel îngrășat! »
31
Atunci tatăl i-a răspuns: « Fiule, tu ești totdeauna cu mine
și toate ale mele sunt și ale tale.
32
Dar se cădea să petrecem și să ne bucurăm,
fiindcă acest frate al tău era mort și a înviat,
era pierdut și s-a aflat.»”
Cuvântul Domnului
65
TIMPUL POSTULUI MARE
DUMINICA III
ANUL A
În zilele acelea,
3
poporul, din lipsă de apă, a suferit de sete
și a cârtit împotriva lui Moise zicând: „De ce ne-ai scos din Egipt,
ca să ne omori de sete pe mine, și pe fiii mei, și turmele mele?”
4
Iar Moise a strigat către Domnul zicând:
„Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin
și mă vor ucide cu pietre”.
5
Domnul i-a spus lui Moise: „Treci înaintea poporului
și ia cu tine pe câțiva dintre bătrânii lui Israel;
ia în mână și toiagul cu care ai lovit fluviul și pornește.
6
Iată, Eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb,
iar tu să lovești stânca. Va ieși din ea apă ca să bea poporul.
Moise a făcut așa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel.
7
Și a numit locul acela „Massa” și „Meriba”,
pentru cearta fiilor lui Israel
și pentru că îl ispitiseră pe Domnul zicând:
„Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu?”.
Cuvântul Domnului
66
SĂPTĂMÂNA III
1
Veniți să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre!
2
Să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
și în cântări de psalmi să-l preamărim. R:
6
Veniți să ne închinăm și să ne plecăm în fața lui,
și să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru,
7
căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păstorit de El,
turma pe care mâna lui o călăuzește. R:
8
O, de ați asculta astăzi glasul lui:
„Să nu vă împietriți inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa, în pustiu;
9
acolo m-au ispitit părinții voștri,
m-au pus la încercare, deși au văzut lucrările mele. R:
67
TIMPUL POSTULUI MARE
Fraților,
1
îndreptățiți fiind prin credință,
avem pace cu Dumnezeu,
prin Domnul nostru Isus Cristos,
2
prin care am și dobândit apropiere
de harul acesta în care ne aflăm
și ne lăudăm întru speranța măririi lui Dumnezeu.
5
Iar speranța nu înșală,
pentru că iubirea lui Dumnezeu
a fost revărsată în inimile noastre
prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
6
Deoarece Cristos, pe când noi eram încă neputincioși,
la timpul hotărât a murit pentru cei nelegiuiți.
7
Într-adevăr, cu greu moare cineva pentru un om drept;
dar pentru un om bun poate că cineva s-ar încumeta să moară.
8
Dumnezeu însă își arată iubirea față de noi
prin faptul că, pe când noi mai eram păcătoși,
Cristos a murit pentru noi.
Cuvântul Domnului
68
SĂPTĂMÂNA III
EVANGHELIA In 4,5-42
În vremea aceea,
5
Isus a venit într-o cetate a Samariei, numită Sihar,
aproape de locul pe care Iacob i-l dăduse lui Iosif, fiul său.
6
Era acolo fântâna lui Iacob.
Așadar Isus, ostenit de drum, ședea pe marginea fântânii.
Era în jurul amiezii.
7
A venit o femeie din Samaria să scoată apă.
Isus i-a zis: „Dă-mi să beau!”.
8
Ucenicii lui plecaseră în cetate să cumpere de mâncare.
9
I-a spus deci femeia samariteancă:
„Cum tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine,
femeie samariteancă?”.
Pentru că iudeii nu au de-a face cu samaritenii.
10
A răspuns Isus și i-a zis: „Dacă ai ști darul lui Dumnezeu
și cine este cel care îți spune: « Dă-mi să beau! »,
tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie.”
11
Femeia i-a spus: „Doamne, nu ai cu ce scoate
și fântâna e adâncă;
de unde așadar ai apa cea vie?
12
Vei fi tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob,
care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși,
și fiii lui, și turmele lui?”
13
Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta
va înseta din nou; 14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu
nu va mai înseta în veci, căci apa pe care i-o voi da Eu
va deveni în el izvor de apă vie spre viața veșnică.”
15
I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă
ca să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot apă.”
69
TIMPUL POSTULUI MARE
16
El i-a zis: „Mergi și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!”
17
I-a răspuns femeia și i-a zis: „Nu am bărbat”.
Isus i-a zis: „Bine ai spus «Nu am bărbat»,
18
pentru că cinci bărbați ai avut
și acela pe care îl ai acum nu este bărbatul tău.
Aici ai spus adevărul”.
19
I-a zis femeia: „Doamne, văd că ești profet.
20
Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta,
iar voi spuneți că în Ierusalim este locul
unde trebuie să te închini”.
21
Isus i-a zis: „Crede-mă, femeie, că vine ceasul
când nici pe muntele acesta,
nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
22
Voi vă închinați cui nu știți;
noi ne închinăm cui știm, căci mântuirea vine de la iudei.
23
Dar vine ceasul – și acum este –
când adevărații închinători
se vor închina Tatălui în duh și adevăr,
căci și Tatăl astfel de închinători caută.
24
Duh este Dumnezeu, iar închinătorii lui
trebuie să i se închine în duh și adevăr.”
25
I-a spus femeia: „Știu că vine Mesia, cel numit Cristos;
când va veni El, ne va învăța toate”.
26
Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care vorbesc cu tine”.
27
Între timp, au venit ucenicii lui
și se mirau că vorbea cu o femeie,
dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauți?” sau: „Ce vorbești cu ea?”
28
Iar femeia și-a lăsat ulciorul și s-a dus în cetate
și le-a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om
care mi-a spus toate câte le-am făcut!
Nu o fi el oare Cristos?”
30
Au ieșit din cetate și au venit la el.
31
Între timp, ucenicii îl rugau: „Rabbi, mănâncă!”
32
Dar el le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare
70
SĂPTĂMÂNA III
forma scurtă:
71
TIMPUL POSTULUI MARE
EVANGHELIA In 4,5-42
Va deveni în el
izvor de apă vie spre viața veșnică.
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan
În vremea aceea,
5
Isus a venit într-o cetate a Samariei, numită Sihar,
aproape de locul pe care Iacob i-l dăduse lui Iosif, fiul său.
6
Era acolo fântâna lui Iacob.
Așadar Isus, ostenit de drum, ședea pe marginea fântânii.
Era în jurul amiezii.
7
A venit o femeie din Samaria să scoată apă.
Isus i-a zis: „Dă-mi să beau!”.
8
Ucenicii lui plecaseră în cetate să cumpere de mâncare.
9
I-a spus deci femeia samariteancă:
„Cum tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine,
femeie samariteancă?”.
Pentru că iudeii nu au de-a face cu samaritenii.
10
A răspuns Isus și i-a zis: „Dacă ai ști darul lui Dumnezeu
și cine este cel care îți spune: « Dă-mi să beau! »,
tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie.”
11
Femeia i-a spus: „Doamne, nu ai cu ce scoate
și fântâna e adâncă;
de unde așadar ai apa cea vie?
12
Vei fi tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob,
care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși,
și fiii lui, și turmele lui?”
13
Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta
va înseta din nou; 14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu
nu va mai înseta în veci, căci apa pe care i-o voi da Eu
va deveni în el izvor de apă vie spre viața veșnică.”
72
SĂPTĂMÂNA III
15
I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă
ca să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot apă.
Doamne, văd că ești profet.
20
Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta,
iar voi spuneți că în Ierusalim
este locul unde trebuie să te închini”.
21
Isus i-a zis: „Crede-mă, femeie, că vine ceasul
când nici pe muntele acesta,
nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
22
Voi vă închinați cui nu știți;
noi ne închinăm cui știm, căci mântuirea vine de la iudei.
23
Dar vine ceasul – și acum este –
când adevărații închinători
se vor închina Tatălui în duh și adevăr,
căci și Tatăl astfel de închinători caută.
24
Duh este Dumnezeu, iar închinătorii lui
trebuie să i se închine în duh și adevăr.”
25
I-a spus femeia: „Știu că vine Mesia, cel numit Cristos;
când va veni El, ne va învăța toate”.
26
Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care vorbesc cu tine”.
39
Și mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El
pentru cuvântul femeii care dădea mărturie:
« Mi-a spus toate câte am făcut ».
40
Așadar, când au venit la El samaritenii,
l-au rugat să rămână la ei.
Și a rămas acolo două zile.
41
Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui,
42
iar femeii îi ziceau: „Acum nu pentru spusele tale credem,
căci noi înșine am auzit și știm
că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
Cuvântul Domnului
73
TIMPUL POSTULUI MARE
LUNI
În zilele acelea,
1
Naaman, mai marele oștirii regelui Siriei, era om de vază
și cu multă trecere la stăpânul său,
căci prin el dăduse Domnul izbăvire Siriei.
Dar omul acesta viteaz și puternic era lepros.
2
Odată sirienii năvăliseră în cete
și prinseseră în pământul lui Israel o fetiță;
ea a ajuns în slujba nevestei lui Naaman.
3
Ea i-a spus stăpânei sale: „O, de s-ar duce stăpânul meu
la profetul care este în Samaria, l-ar vindeca de lepra lui.”
4
Naaman s-a dus și i-a povestit stăpânului său:
„Așa și așa a spus fata care e din țara lui Israel.”
5
Iar regele Siriei a zis: „Du-te!
Eu voi trimite o scrisoare regelui lui Israel.”
A plecat deci, luând cu sine zece talanți de argint
și șase mii de șecheli de aur și zece rânduri de veșminte.
6
Și a dus la regele lui Israel scrisoarea în care se spunea:
„Acum, când ajunge la tine scrisoarea aceasta,
iată ți-l trimit pe Naaman, slujitorul meu,
ca să-l vindeci de lepră.”
7
Când regele lui Israel a citit scrisoarea,
și-a sfâșiat veșmintele și a zis:
„Oare eu sunt Dumnezeu, ca să omor și să dau viață,
de-mi trimite un om să-l vindec de lepră?
74
SĂPTĂMÂNA III
75
TIMPUL POSTULUI MARE
41,2
După cum tânjește cerbul după izvoarele de apă,
așa tânjește sufletul meu după tine, Dumnezeule. R:
3
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și mă voi înfățișa înaintea lui Dumnezeu? R:
42,3
Trimite-mi lumina și adevărul tău:
ele să mă călăuzească;
și să mă conducă la muntele tău cel sfânt
și la lăcașurile tale. R:
4
Voi intra la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeul bucuriei și al veseliei mele:
te voi lăuda cu harpa,
Dumnezeule, Dumnezeul meu! R:
Eu nădăjduiesc în Domnul,
sufletul meu se încrede în cuvântul său;
căci la Domnul este îndurare și belșug de mântuire.
76
SĂPTĂMÂNA III
EVANGHELIA Lc 4, 24-30
În vremea aceea,
când a venit la Nazaret, Isus le-a spus celor din sinagogă:
24
„Adevăr vă spun că nici un profet nu e bine primit în patria sa.
25
Ba adevăr vă spun: multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie,
când s-a încuiat cerul trei ani și șase luni
și a fost foamete mare în tot ținutul;
26
și la nici una dintre ele nu a fost trimis Ilie,
ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.
27
Și mulți leproși erau în Israel în vremea profetului Eliseu
și nici unul dintre ei nu a fost curățit,
ci doar Naaman sirianul”.
28
Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie.
29
Și, sărind în picioare, l-au scos afară din cetate
și l-au dus până pe sprânceana muntelui
pe care era zidită cetatea lor, ca să-l arunce jos.
30
Dar Isus, trecând printre ei, și-a văzut de drum.
Cuvântul Domnului
77
TIMPUL POSTULUI MARE
MARȚI
În zilele acelea,
25
Azaria, stând în picioare,
se ruga astfel din mijlocul focului:
34
„Te rugăm, nu ne părăsi până la capăt, pentru numele tău,
și nu rupe legământul tău
35
și nu îndepărta mila ta de la noi,
pentru Abraham, prietenul tău,
și pentru Isaac, slujitorul tău,
și Israel, sfântul tău,
36
cărora le-ai spus că vei înmulți seminția lor
precum stelele cerului și precum nisipul de pe țărmul mării.
37
Căci am ajuns, Stăpâne, mai mici decât toate neamurile
și suntem înjosiți pe tot pământul astăzi,
pentru păcatele noastre;
38
și nu este în vremea noastră căpetenie și profet și conducător,
nici ardere-de-tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâiere,
nici loc pentru a aduce pârga înaintea ta
ca să putem afla îndurare.
39
Dar cu suflet înfrânt și în duh de umilință
să fim primiți de tine
ca o ardere-de-tot de berbeci și tauri
și ca zeci de mii de miei grași.
40
Așa să fie jertfa noastră astăzi înaintea ta,
ca să-ți fie bineplăcută,
78
SĂPTĂMÂNA III
4
Arată-mi, Doamne, căile tale
și învață-mă, cărările tale!
5
Călăuzește-mă în adevărul tău și învață-mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele. R:
6
Adu-ți aminte, Doamne, de îndurarea și de milostivirea ta,
pentru că din veșnicie sunt.
7
Adu-ți aminte de mine, Doamne, în îndurarea ta
pentru bunătatea ta! R:
8
Bun și drept este Domnul:
de aceea îi învață pe cei păcătoși calea;
9
îi călăuzește pe cei sărmani în dreptate
și îi învață pe cei smeriți căile sale. R:
79
TIMPUL POSTULUI MARE
În vremea aceea,
21
Petru s-a apropiat de Isus și i-a zis:
„Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu,
care greșește împotriva mea? De șapte ori?”
22
Isus i-a zis: „Nu-ți spun de șapte ori,
ci de șaptezeci de ori câte șapte.
23
De aceea, împărăția cerurilor este asemenea cu un rege
care a vrut să-și facă socotelile cu slujitorii săi.
24
Și, începând socotelile, i s-a adus unul
care îi datora zece mii de talanți.
25
Și, neavând acela cu ce să plătească,
stăpânul a poruncit să fie vândut el și femeia și copiii
și toate câte avea și să plătească.
26
Atunci, căzând la picioarele lui,
slujitorul a început să-l roage zicând:
« Îngăduie-mi și-ți voi plăti totul! »
27
Cuprins de milă, stăpânul slujitorului aceluia
i-a dat drumul și i-a iertat și datoria.
28
Dar, când a ieșit afară,
slujitorul acela a găsit pe unul dintre tovarășii săi
80
SĂPTĂMÂNA III
81
TIMPUL POSTULUI MARE
MIERCURI
LECTURA I Dt 4, 1. 5-9
În zilele acelea,
Moise a vorbit către popor zicând:
1
„Iar acum, Israele, ascultă legiuirile și hotărârile
pe care eu vă învăț să le înfăptuiți,
ca să trăiți și să vă duceți și să luați în stăpânire Țara
pe care Domnul, Dumnezeul părinților voștri, v-o dă.
5
Iată, vă învăț legiuiri și hotărâri
precum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu,
ca să le împliniți întocmai în mijlocul țării
în care vă duceți să o luați în stăpânire.
6
Păziți-le și înfăptuiți-le,
pentru că aceasta este înțelepciunea și priceperea voastră
în ochii popoarelor care vor auzi toate legiuirile acestea
și vor zice: « Cu adevărat popor înțelept și priceput
este neamul acesta mare! »
7
Într-adevăr, cărui neam mare
îi stau atât de aproape dumnezeii lui
precum ne stă nouă Domnul, Dumnezeul nostru,
ori de câte ori îl chemăm?
8
Și ce neam mare are legiuiri și hotărâri drepte
ca toată Legea aceasta pe care o pun eu astăzi înaintea voastră?
9
Numai fii atent și păzește-ți sufletul cu strășnicie,
ca nu cumva să uiți lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi
și ca nu cumva să se îndepărteze de la inima ta
în toate zilele vieții tale,
ci fă-le cunoscute fiilor tăi și fiilor fiilor tăi.”
Cuvântul Domnului
82
SĂPTĂMÂNA III
R: Preamărește-l Ierusalime,
pe Domnul, Dumnezeul tău!
12
Preamărește-l Ierusalime, pe Domnul,
Laudă-l, Sioane, pe Dumnezeul tău!
13
Căci El a întărit zăvoarele porților tale
și i-a binecuvântat pe fiii tăi în mijlocul tău. R:
14
El așază în hotarele tale pacea
și cu lamura grâului te satură.
15
El trimite vestea sa pe pământ,
cu iuțeală aleargă cuvântul său! R:
19
El vestește cuvintele sale lui Iacob,
îndreptările și hotărârile sale, lui Israel.
20
El nu a făcut așa cu toate neamurile
și ele nu cunosc hotărârile sale. R:
83
TIMPUL POSTULUI MARE
EVANGHELIA Mt 5, 17-19
În vremea aceea,
Isus îi învăța pe ucenicii săi zicând:
17
„Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții;
n-am venit să desființez, ci să desăvârșesc.
18
Căci, adevăr vă spun:
înainte să treacă cerul și pământul,
nici o iotă sau o linioară nu va trece din Lege
până nu se vor împlini toate.
19
Așadar, cel care va călca
una din cele mai mici dintre poruncile acestea,
și-i va învăța astfel pe oameni,
va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor;
iar cel care înfăptuiește și învăță,
acela mare va fi numit în împărăția cerurilor.
Cuvântul Domnului
84
SĂPTĂMÂNA III
JOI
85
TIMPUL POSTULUI MARE
1
Veniți să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către Stânca mântuirii noastre !
2
Să ne înfățișăm înaintea lui cu cântece de laudă
și în cântări de psalmi să-l preamărim ! R:
6
Veniți să ne închinăm și să ne plecăm în fața lui
și să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru,
7
căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păstorit de El,
turma pe care mâna lui o călăuzește. R:
8
O, de ați asculta astăzi glasul lui:
„Să nu vă împietriți inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa, în pustiu;
9
acolo m-au ispitit părinții voștri,
m-au pus la încercare, deși au văzut lucrările mele. R:
86
SĂPTĂMÂNA III
În vremea aceea,
14
Isus alunga un diavol mut.
Iar după ce a ieșit diavolul,
mutul a început să vorbească, iar mulțimile se mirau.
15
Însă unii dintre ei spuneau:
„Cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, scoate diavolii”.
16
Iar alții, încercând să-l ispitească,
cereau de la El un semn din cer.
17
El, însă, știind gândurile lor, le-a spus:
„Orice împărăție care se dezbină în sine va fi pustiită
și se va prăbuși casă peste casă.
18
Așadar, dacă și Satana e dezbinat în sine,
cum va dăinui împărăția lui?
Fiindcă spuneți că Eu cu Beelzebul scot diavolii.
19
Dar dacă Eu cu Beelzebul scot diavolii,
fiii voștri cu cine îi scot?
De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voștri.
20
Însă dacă Eu scot diavolii cu degetul lui Dumnezeu,
înseamnă că împărăția lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi.
21
Când un om puternic și bine înarmat își păzește casa,
avuțiile lui sunt în pace.
22
Dar când unul mai puternic decât el năvălește și îl biruie,
îi ia toate armele pe care se bizuia și împarte prada.
23
Cine nu este cu mine este împotriva mea
și cine nu adună cu mine risipește”.
Cuvântul Domnului
87
TIMPUL POSTULUI MARE
VINERI
88
SĂPTĂMÂNA III
6c
Am auzit un glas pe care nu-l știam:
7
„I-am luat povara de pe umeri,
mâinile lui nu mai cară coșuri.
8
În timpul strâmtorării m-ai strigat
și Eu te-am eliberat. R:
10
Să nu fie la tine dumnezeu străin
și să nu te închini unui alt dumnezeu.
11
Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-a făcut să urci din pământul Egiptului. R:
14
O, de m-ar asculta poporul meu,
de-ar merge Israel pe căile mele!
17
L-aș hrăni cu lamura grâului
și cu miere din stâncă l-aș sătura.” R:
89
TIMPUL POSTULUI MARE
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Mt 4, 17
În vremea aceea,
28
s-a apropiat de Isus unul dintre cărturari și l-a întrebat:
„Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
29
Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este: « Ascultă Israele:
Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
30
Să-l iubești pe Domnul, Dumnezeul tău,
din toată inima ta, și din tot sufletul tău,
și din tot cugetul tău, și din toată puterea ta.»
31
A doua este aceasta:
« Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. »
Mai mare decât acestea nu este nici o altă poruncă.”
32
Și i-a zis cărturarul: „Bine, învățătorule, adevărat ai spus
că El este unul singur și că nu este altul în afară de El
33
și a-l iubi pe El din toată inima, și din tot cugetul,
și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți
este mai mult decât toate arderile-de-tot și jertfele”.
34
Atunci Isus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a spus:
„Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”.
Și nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
Cuvântul Domnului
90
SĂPTĂMÂNA III
SÂMBĂTĂ
LECTURA I Os 6, 1b-6
1
Veniți să ne întoarcem la Domnul,
căci El ne-a rănit și El ne va tămădui,
El ne-a lovit și El va lega rănile noastre.
2
După două zile ne va da viață;
în ziua a treia ne va scula și vom trăi în fața lui.
3
Să-l cunoaștem, să ne străduim să-l cunoaștem pe Domnul!
Ca zorile de sigură este venirea lui.
El va sosi la noi ca ropotul de ploaie,
ca ploaia de primăvară ce udă pământul.
4
„Ce să-ți fac ție, Efraime? Ce să-ți fac ție, Iuda?
Căci iubirea voastră este ca norul de dimineață,
ca roua care se risipește de îndată?
5
De aceea i-am lovit prin profeți,
i-am nimicit prin graiul gurii mele
și judecata ta răsare ca lumina.
6
Căci îndurare vreau și nu jertfă,
și cunoașterea lui Dumnezeu,
mai mult decât arderile-de-tot.”
Cuvântul Domnului
91
TIMPUL POSTULUI MARE
R: Îndurare vreau
și nu jertfă.
3
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate
și, după mulțimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea!
4
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu! R:
18
Căci jertfele nu-ți sunt plăcute
și chiar de ți-aș aduce arderi-de-tot,
tot nu te-ar mulțumi.
19
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită și smerită,
Dumnezeule, n-o disprețui. R:
20
Fă bine, Doamne, întru bunătatea ta, Sionului
și reclădește zidurile Ierusalimului!
21
Atunci îți vor fi plăcute jertfele de dreptate,
arderile-de-tot și ofrandele. R:
92
SĂPTĂMÂNA III
În vremea aceea,
9
Isus a spus această parabolă către unii
care se credeau în sine că sunt drepți
și îi disprețuiau pe ceilalți:
10
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage:
unul era fariseu și celălalt, vameș.
11
Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui:
« Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni:
hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta.
12
Eu postesc de două ori pe săptămână,
dau zeciuială din tot ce câștig. »
13
Vameșul, în schimb, stând departe,
nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer,
ci își bătea pieptul spunând:
« Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul! »
14
Vă spun: acesta s-a coborât îndreptățit la casa lui, iar nu acela.
Fiindcă oricine se înalță va fi smerit
și oricine se smerește va fi înălțat”.
Cuvântul Domnului
93
TIMPUL POSTULUI MARE
DUMINICA IV
ANUL A
În zilele acelea,
1b
Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-ți cornul cu untdelemn
și du-te! Te trimit la Iesse, betleemitul,
căci am văzut printre fiii lui un rege pentru mine”.
6
Iar când ei au venit și Samuel l-a văzut pe Eliab, a spus:
„Unsul Domnului este, negreșit, înaintea lui.”
7
Domnul i-a spus însă lui Samuel: „Nu privi la înfățișarea
și la înălțimea staturii lui, căci l-am îndepărtat.
Nu e cum vede omul, căci omul se uită la ochi,
dar Domnul se uită la inimă.”
10
Și Iese i-a pus să treacă prin fața lui Samuel
pe cei șapte fii ai săi,
dar Samuel i-a spus lui Iese: „Nu i-a ales Domnul pe aceștia”.
11
Și i-a zis Samuel lui Iese: „S-au terminat băieții tăi?”
El a răspuns: „A mai rămas cel mic, dar paște oile”.
Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă,
fiindcă nu ne vom așeza la masă până când nu va veni aici”.
12
A trimis și l-a adus. Acesta era roșcovan,
cu ochi frumoși și plăcut la vedere.
Domnul a spus: „Scoală-te și unge-l, pentru că acesta este”.
13
Samuel a luat cornul cu untdelemn
și l-a uns în mijlocul fraților săi.
Și Duhul Domnului a venit peste David
începând din ziua aceea.
Cuvântul Domnului
94
SĂPTĂMÂNA IV
1
Domnul e păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic:
2
El mă paște pe pășuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3
îmi înviorează sufletul. R:
3b
Mă călăuzește pe cărările dreptății
de dragul numelui său.
4
Chiar de-ar fi să umblu prin valea întunecată a morții
nu mă tem de nici un rău căci Tu ești cu mine.
Toiagul și nuiaua ta îmi aduc mângâiere. R:
5
Tu pregătești masă pentru mine
în fața prigonitorilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn
și paharul meu e plin de se revarsă. R:
6
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți
în toate zilele vieții mele
și voi locui în casa Domnului
până la sfârșitul zilelor mele. R:
95
TIMPUL POSTULUI MARE
LECTURA II Ef 5, 8-14
Fraților,
8
odinioară erați întuneric,
dar acum sunteți lumină în Domnul.
Umblați ca fii ai luminii,
9
întrucât rodul luminii se află
în orice bunătate, dreptate și adevăr.
10
Deosebiți ce este plăcut Domnului
11
și nu vă faceți părtași la faptele neroditoare ale întunericului,
ci mai degrabă dați-le pe față.
12
Căci cele pe care le fac ei în ascuns, e și rușine să le rostești,
13
în timp ce toate cele date pe față,
prin lumină sunt descoperite
14
căci tot ceea ce este dat pe față este lumină.
De aceea se zice: „Trezește-te, tu care dormi,
și ridică-te din morți, iar Cristos va străluci asupra ta.”
Cuvântul Domnului
96
SĂPTĂMÂNA IV
EVANGHELIA In 9, 1-41
În vremea aceea,
1
Isus a văzut un om orb din naștere.
2
Ucenicii lui l-au întrebat:
„Rabbi, cine a păcătuit de s-a născut orb,
el sau părinții lui?”
3
A răspuns Isus: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui,
dar ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el.
4
Noi trebuie să înfăptuim lucrările Celui care m-a trimis
cât timp este ziuă; vine noaptea, când nimeni nu poate lucra.
5
Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.”
6
După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ
și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii lui
7
și i-a spus: „Du-te și te spală în scăldătoarea Siloe
– care înseamnă « Trimis »”.
El a plecat, așadar, și s-a spălat, și s-a întors văzând.
8
Atunci vecinii și cei care îl văzuseră mai înainte cerșind ziceau:
„Nu e acesta cel care ședea și cerșea?”
9
Unii spuneau: „El este”. Alții spuneau:
„Nu, dar seamănă cu el”.
Iar el zicea: „Eu sunt”.
10
Așadar, i-au zis: „Cum ți s-au deschis ochii?”.
11
El le-a răspuns: „Omul numit Isus a făcut tină și mi-a uns ochii
și mi-a zis: « Mergi la Siloe și spală-te! ».
Așadar, după ce m-am dus și m-am spălat, am văzut.”
12
Ei au zis: „Unde este acela?”. A răspuns: „Nu știu.”
13
L-au dus la farisei pe cel odinioară orb.
14
Era însă sâmbătă în ziua în care Isus făcuse tina
97
TIMPUL POSTULUI MARE
și îi deschisese ochii.
15
L-au întrebat dar și fariseii cum de a văzut.
El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd”.
16
Deci ziceau unii dintre farisei:
„ Omul acesta nu este de la Dumnezeu,
pentru că nu ține sâmbăta”.
Iar alții spuneau: „Cum poate un om păcătos
să facă astfel de semne?”. Și era dezbinare între ei.
17
I-au zis iarăși orbului: „Tu ce zici despre El,
că ți-a deschis ochii?”
Iar el a zis: „Este un profet”.
18
Iudeii n-au crezut despre el că a fost orb și apoi a văzut
până când nu i-au chemat
pe părinții celui care dobândise vederea
19
și i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru
despre care voi spuneți că s-a născut orb?
Așadar, cum de vede acum?”.
20
Părinții lui au răspuns:
„Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb.
21
Însă cum de vede acum nu știm,
sau cine i-a deschis ochii, noi nu știm.
Întrebați-l pe el; e om în toată firea.
Va vorbi el însuși despre sine.”
22
Acestea le-au zis părinții lui pentru că se temeau de iudei.
Căci iudeii se înțeleseseră ca,
dacă cineva ar mărturisi că El este Cristos,
să fie dat afară din sinagogă.
23
De aceea au spus părinții lui:
„E om în toată firea; întrebați-l pe el”.
24
L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb
și i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu!
Noi știm că acest om este păcătos”.
25
El a răspuns: „Dacă e păcătos, nu știu;
un singur lucru știu: că am fost orb, iar acum văd”.
98
SĂPTĂMÂNA IV
26
Atunci i-au zis: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?”
27
Le-a răspuns: „V-am mai spus și nu m-ați ascultat;
de ce vreți să auziți din nou?
Nu cumva vreți și voi să deveniți ucenicii lui?”
28
Ei l-au ocărât și i-au zis: „Tu ești ucenicul lui;
noi suntem ucenici ai lui Moise.
29
Noi știm că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu,
pe acesta însă nu-l știm de unde este”.
30
Le-a răspuns omul și le-a zis: „Tocmai aceasta-i de mirare:
că voi nu știți de unde este deși El mi-a deschis ochii.
31
Știm că pe păcătoși Dumnezeu nu-i ascultă,
ci dacă cineva îl cinstește pe Dumnezeu și face voia lui,
pe acela îl ascultă.
32
De când lumea nu s-a auzit
să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere.
33
De nu era acesta de la Dumnezeu, nu putea face nimic.”
34
I-au răspuns și i-au zis: „În păcate te-ai născut cu totul
și ne înveți tu pe noi?” Și l-au dat afară.
35
A auzit Isus că l-au dat afară
și, aflându-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?”
36
El i-a răspuns: „Și cine e acesta, Doamne, ca să cred în El?”
37
Isus i-a zis: „L-ai și văzut.
Cel care vorbește cu tine, acela este”.
38
El i-a spus: „Cred, Doamne!” și i s-a închinat.
39
A zis Isus: „Eu pentru judecată am venit în lumea aceasta,
pentru ca cei care nu văd să vadă,
iar cei care văd să devină orbi”.
40
Au auzit acestea unii farisei care erau lângă El și i-au zis:
„Oare și noi suntem orbi?”
41
Le-a zis Isus: „Dacă ați fi orbi, nu ați avea păcat;
dar acum spuneți: «Vedem»;
păcatul vostru rămâne.”
Cuvântul Domnului
99
TIMPUL POSTULUI MARE
forma scurtă:
EVANGHELIA In 9, 1.6-9.13-17.34-38
În vremea aceea,
1
Isus a văzut un om orb din naștere.
6
A scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat
și a uns cu tină ochii lui 7 și i-a spus:
„Du-te și te spală în scăldătoarea Siloe –
care înseamnă « Trimis »”.
El a plecat, așadar, și s-a spălat, și s-a întors văzând.
8
Atunci vecinii și cei care îl văzuseră mai înainte cerșind ziceau:
„Nu e acesta cel care ședea și cerșea?”
9
Unii spuneau: „El este”. Alții spuneau:
„Nu, dar seamănă cu el”.
Iar el zicea: „Eu sunt”.
13
L-au dus la farisei pe cel odinioară orb.
14
Era însă sâmbătă în ziua în care Isus făcuse tina
și îi deschisese ochii.
15
L-au întrebat dar și fariseii cum de a văzut.
El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd”.
16
Deci ziceau unii dintre farisei:
„Omul acesta nu este de la Dumnezeu,
pentru că nu ține sâmbăta”.
100
SĂPTĂMÂNA IV
101
TIMPUL POSTULUI MARE
LUNI
R: Te preamăresc, Doamne,
pentru că m-ai eliberat.
2
Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
și nu i-ai înveselit pe dușmanii mei împotriva mea.
4
Doamne, ai scos sufletul meu din lăcașul morții,
mi-ai dat viață ca să nu cobor în groapă. R:
102
SĂPTĂMÂNA IV
5
Cântați Domnului, voi, credincioșii săi,
și lăudați amintirea sfințeniei sale,
6
căci o clipă ține mânia sa, dar bunăvoința lui viața întreagă.
Seara se așterne plânsul, iar dimineața, veselia. R:
11
Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine,
Doamne fii Tu ajutorul meu!
12
Ai schimbat în dansuri tânguirea mea,
Doamne, Dumnezeul meu, în veac te voi preamări! R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Am 5, 14
EVANGHELIA In 4, 43-54
În vremea aceea,
43
Isus a plecat din Samaria în Galileea.
44
Isus însuși dăduse mărturie
că un profet nu este prețuit în patria sa.
45
Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit
fiindcă văzuseră toate câte le făcuse El
în Ierusalim, la sărbătoare,
căci și ei merseseră la sărbătoare.
46
Deci iarăși a mers în Cana Galileii, unde schimbase apa în vin.
103
TIMPUL POSTULUI MARE
104
SĂPTĂMÂNA IV
MARȚI
105
TIMPUL POSTULUI MARE
2
Dumnezeu ne este scăpare și tărie,
ajutor sigur în necazuri.
3
De aceea nu ne vom teme chiar de s-ar zgudui pământul
și ar aluneca munții în inima mărilor. R:
5
Brațele râului înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
lăcașurile sfinte ale Celui Preaînalt.
6
Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
El îi vine în ajutor de la revărsatul zorilor. R:
8
Domnul oștirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob ne este turn de scăpare.
9
Veniți și vedeți lucrările Domnului,
faptele minunate pe care le-a săvârșit pe pământ! R:
106
SĂPTĂMÂNA IV
În vremea aceea,
1
era o sărbătoare a iudeilor și Isus a urcat la Ierusalim.
2
În Ierusalim, lângă Poarta Oilor,
era o scăldătoare numită pe evreiește Bethesda,
având cinci porticuri.
3
În acestea zăceau o mulțime de infirmi:
orbi, șchiopi, neputincioși
4
așteptând mișcarea apei.
5
Era acolo un om care era infirm de treizeci și opt de ani.
6
Isus, văzându-l că zace și știind că este așa de multă vreme,
i-a spus: „Vrei să te faci sănătos?"
7
I-a răspuns cel neputincios:
„Doamne, n-am om ca să mă arunce în scăldătoare
când se tulbură apa și, până să ajung eu,
altul coboară înaintea mea”.
8
Isus i-a zis: „Scoală-te, ia-ți patul și umblă!”
9
Și îndată omul s-a făcut sănătos,
și-a luat patul și a început să umble.
Dar era sâmbătă în ziua aceea.
10
I-au spus, așadar, iudeii celui vindecat:
„E sâmbătă și nu-ți este îngăduit să-ți cari patul”.
107
TIMPUL POSTULUI MARE
11
El le-a răspuns: „Cel care m-a făcut sănătos,
acela mi-a zis: « Ia-ți patul și umblă! »”.
12
Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a spus:
« Ia-ți patul și umblă »?”
13
Însă cel vindecat nu știa cine este,
căci Isus se trăsese la o parte,
fiindcă era îmbulzeală în locul acela.
14
După aceea, l-a găsit Isus în templu și i-a zis:
„Iată, te-ai făcut sănătos; să nu mai păcătuiești,
ca să nu ți se întâmple ceva mai rău”.
15
Omul a plecat și le-a dat de știre iudeilor
că Isus este cel care l-a făcut sănătos.
16
De aceea iudeii îl prigoneau pe Isus
pentru că făcea acestea sâmbăta.
Cuvântul Domnului
108
SĂPTĂMÂNA IV
MIERCURI
R: Îndurător și milostiv
este Domnul.
8
Îndurător și milostiv este Domnul.
îndelung răbdător și plin de îndurare.
9
Bun este Domnul cu toți
își arată bunătatea față de orice făptură. R:
13cd
Credincios este Domnul în toate cuvintele sale
și sfânt în toate lucrările sale.
14
Domnul sprijină pe toți cei care se clatină
și îi ridică pe toți cei căzuți. R:
17
Drept este Domnul în toate căile sale
și sfânt în toate lucrările sale.
18
Domnul este aproape de toți cei care-l cheamă,
de toți cei care-l cheamă în adevăr. R:
110
SĂPTĂMÂNA IV
EVANGHELIA In 5, 17-30
În vremea aceea,
17
Isus le-a răspuns iudeilor:
„Tatăl meu lucrează și acum, și lucrez și Eu”.
18
Așadar, de aceea căutau și mai mult iudeii să-l omoare,
nu numai pentru că încălca sâmbăta,
ci și pentru că îl numea pe Dumnezeu Tatăl său,
– făcându-se deopotrivă cu Dumnezeu.
19
Le-a răspuns deci Isus și le-a zis:
„Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la sine
dacă nu-l vede pe Tatăl făcând;
căci ceea ce face Tatăl, face și Fiul la fel.
20
Fiindcă Tatăl îl iubește pe Fiul
și-i arată toate câte face El
și lucruri mai mari decât acestea îi va arăta,
astfel încât veți rămâne uimiți.
21
Căci după cum Tatăl îi învie pe morți și le dă viață,
la fel și Fiul dă viață cui vrea.
22
Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23
pentru ca toți să-l cinstească pe Fiul precum îl cinstesc pe Tatăl.
Cine nu-l cinstește pe Fiul nu-l cinstește pe Tatăl care l-a trimis.
24
Adevăr, adevăr vă spun: cel care ascultă cuvântul meu
și crede în Cel care m-a trimis
are viață veșnică și nu vine la judecată,
ci a trecut de la moarte la viață.
25
Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul – și acum este –
când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu
111
TIMPUL POSTULUI MARE
112
SĂPTĂMÂNA IV
JOI
În zilele acelea,
7
Domnul i-a spus lui Moise:
„Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului,
s-a stricat.
8
Degrabă s-au îndepărtat de la calea pe care le-am poruncit-o,
și-au făcut vițel turnat, i s-au închinat, i-au adus jertfe
și au spus: « Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele,
care te-au scos din țara Egiptului ».”
9
Și Domnul i-a spus lui Moise: „Văd că poporul acesta
este un popor tare de cerbice.
10
Iar acum, lasă-mă!
Să se aprindă mânia mea asupra lor și să termin cu ei,
iar pe tine te voi face un neam mare.”
11
Dar Moise a înduplecat fața Domnului, Dumnezeului său,
spunând: „De ce să se aprindă mânia ta, Doamne,
asupra poporului tău pe care l-ai scos din țara Egiptului
cu tărie mare și cu mână puternică?
12
De ce să spună egiptenii, zicând: « Cu gând rău i-a scos,
ca să-i omoare în munți
și să-i termine de pe fața pământului? »
Potolește-ți aprinderea mâniei și lasă deoparte răul
plănuit împotriva poporului tău.
13
Adu-ți aminte de Abraham, de Isaac și de Israel, robii tăi,
cărora te-ai jurat pe tine însuți când le-ai zis:
113
TIMPUL POSTULUI MARE
19
Și-au făcut un vițel în Horeb,
s-au închinat unui chip turnat
20
și au schimbat slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R:
21
Au uitat de Dumnezeu, care-i mântuise,
care înfăptuise lucruri mari în Egipt,
22
fapte minunate în ținutul lui Ham,
semne minunate la Marea Roșie. R:
23
El hotărâse să-i nimicească,
de nu era Moise, alesul său,
să se ațină la trecătoare înainte-i
ca să abată urgia mâniei sale. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE In 3, 16
114
SĂPTĂMÂNA IV
EVANGHELIA In 5, 31-47
În vremea aceea,
Isus le-a răspuns iudeilor:
31
„Dacă Eu dau mărturie pentru mine însumi,
mărturia mea nu este adevărată.
32
Altul este Cel care dă mărturie despre mine
și știu că mărturia pe care El o dă despre mine este adevărată.
33
Voi ați trimis la Ioan și el a dat mărturie pentru adevăr.
34
Eu însă nu de la om îmi iau mărturia,
ci vă spun acestea ca să vă mântuiți.
35
Ioan era făclia ce arde și luminează
și voi ați vrut să vă bucurați un ceas la lumina lui.
36
Eu însă am o mărturie mai mare decât a lui Ioan,
căci faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc,
înseși faptele pe care le fac
dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis.
37
Și Tatăl, care m-a trimis, El a dat mărturie pentru mine.
Voi n-ați auzit niciodată glasul lui și nici chipul lui nu l-ați văzut;
38
și cuvântul lui nu sălășluiește în voi,
pentru că nu credeți în Cel pe care El l-a trimis.
39
Cercetați Scripturile,
pentru că voi socotiți că aveți în ele viață veșnică:
dar tocmai ele dau mărturie pentru mine.
40
Și voi nu vreți să veniți la mine ca să aveți viață!
41
Slavă de la oameni Eu nu primesc;
42
dar vă cunosc că nu aveți în voi iubirea lui Dumnezeu.
43
Eu am venit în numele Tatălui meu, și voi nu mă primiți;
115
TIMPUL POSTULUI MARE
116
SĂPTĂMÂNA IV
VINERI
1a
Și-au zis cei fărădelege în cugetările lor strâmbe:
12
„Să-i întindem curse celui drept, căci ne stingherește
și se împotrivește faptelor noastre,
ne mustră pentru încălcarea legii
și ne învinuiește că stricăm datinile părintești.
13
Se fălește că are cunoașterea lui Dumnezeu
și se numește pe sine « fiu al Domnului ».
14
El a ajuns pentru noi ca un reproș al gândurilor noastre
și ne vine greu și să privim la el.
15
Căci viața lui nu seamănă cu viața celorlalți
și deosebite sunt cărările lui.
16
Suntem socotiți de el ca o necurăție
și se ferește de căile noastre ca de o întinare;
el declară fericit sfârșitul celor drepți
și se laudă că îl are pe Dumnezeu drept Tată.
17
Să vedem așadar dacă vorbele lui sunt adevărate
și să cercetăm ce i se va întâmpla
și vom ști care îi va fi sfârșitul.
18
Căci dacă acest drept este fiu al lui Dumnezeu,
El îl va apăra și îl va scăpa din mâinile potrivnicilor săi.
19
Să-l încercăm cu ocări și cu chinuri,
ca să-i cunoaștem blândețea și să-i punem răbdarea la încercare.
20
Să-l osândim la o moarte rușinoasă
căci, după spusele lui, i se va purta de grijă.”
21
Acestea le-au cugetat, dar s-au înșelat,
117
TIMPUL POSTULUI MARE
17
Fața Domnului e împotriva făcătorilor de rele,
ca să șteargă amintirea lor de pe pământ.
18
Când cei drepți strigă Domnul îi aude
și îi scapă din strâmtorarea lor. R:
19
Aproape e Domnul de cei cu inima zdrobită
și-i mântuiește pe cei cu sufletul mâhnit.
20
Multe sunt necazurile ce se abat asupra celor drepți,
dar Domnul îi scapă de toate. R:
21
El are grijă de toate oasele lor:
niciunul din ele nu va fi zdrobit.
23
Domnul răscumpără sufletele slujitorilor săi,
nu vor fi pedepsiți cei care-și caută la El scăpare. R:
118
SĂPTĂMÂNA IV
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Mt 4, 4b
În vremea aceea,
1
Isus umbla prin Galileea, căci nu voia să umble prin Iudeea,
deoarece iudeii căutau să-l omoare.
2
Și era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor.
10
După ce frații săi s-au dus la sărbătoare,
a urcat și El, nu pe față, ci pe ascuns.
25
Deci unii dintre cei din Ierusalim spuneau:
„Nu este el acela pe care îl caută să-l omoare?
26
Și iată că vorbește pe față și ei nu-i spun nimic.
Nu cumva conducătorii și-au dat seama cu adevărat
că acesta este Cristos?
27
Dar pe acesta îl știm de unde este;
însă Cristos, când va veni, nu va ști nimeni de unde este.”
28
Atunci a strigat Isus, învățând poporul în templu:
„Și pe mine mă știți și știți de unde sunt; Eu n-am venit de la
mine, ci adevărat este Cel care m-a trimis și pe care voi nu-l știți.
29
Eu îl știu, pentru că de la El sunt și El m-a trimis”.
30
Deci căutau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El,
pentru că nu venise încă ceasul lui.
Cuvântul Domnului
119
TIMPUL POSTULUI MARE
SÂMBĂTĂ
18
Tu, Doamne, mi-ai arătat, iar eu am cunoscut;
atunci mi-ai dezvăluit uneltirile lor.
19
Dar eu eram ca un miel blând, dus la junghiere,
nici nu știam că ei urzeau rele împotriva mea, zicând:
„Să nimicim copacul cu tot cu rodul lui
și să-l tăiem de pe pământul celor vii
și nici numele să nu i se mai pomenească!”
20
Dar Tu, Doamne al oștirilor,
care judeci cu dreptate și cercetezi rărunchii și inimile,
dă-mi să văd răzbunarea ta asupra lor,
căci ție ți-am înfățișat pricina mea.
Cuvântul Domnului
2
Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat scăparea:
mântuiește-mă de toți prigonitorii mei și eliberează-mă,
3
ca să nu-mi răpească viața asemenea leului ce sfâșie
fără ca nimeni să-mi vină în ajutor! R:
120
SĂPTĂMÂNA IV
9bc
Judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea
și după nevinovăția care este în mine!
10
Pune capăt răutății păcătoșilor și pe cel drept întărește-l,
căci Tu cercetezi inimile și rărunchii,
Dumnezeule preadrept! R:
11
Scutul ce mă apără este Dumnezeu,
cel care-i mântuiește pe cei drepți cu inima.
12
Dumnezeu este Judecător drept,
oricând mânia lui se poate aprinde. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Lc 8, 15
EVANGHELIA In 7, 40-53
În vremea aceea,
40
Unii din mulțime, auzind cuvintele lui Isus, spuneau:
„Cu adevărat acesta este Profetul”.
41
Alții spuneau: „Acesta este Cristos”,
iar alții spuneau: „Oare din Galileea vine Cristos?
42
N-a spus, oare, Scriptura că din sămânța lui David
și din Betleem, satul unde era David, vine Cristos?”
43
S-a făcut deci dezbinare în mulțime din pricina lui.
44
Iar unii dintre ei voiau să-l prindă,
121
TIMPUL POSTULUI MARE
122
SĂPTĂMÂNA V
DUMINICA V
ANUL A
1
Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2
Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ți urechea ta
la glasul rugăciunii mele! R:
123
TIMPUL POSTULUI MARE
3
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în fața ta?
4
La tine, însă, este iertarea
și ne temem de tine. R:
5
Eu nădăjduiesc în Domnul,
sufletul meu se încrede în cuvântul său.
6
Sufletul meu îl așteaptă pe Domnul
mai mult decât așteaptă străjerii ivirea zorilor. R:
7
Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare și belșug de mântuire.
8
Și El va mântui pe Israel
de toate fărădelegile lui. R:
LECTURA II Rm 8, 8-11
Fraților,
8
cei care aparțin trupului nu pot plăcea lui Dumnezeu.
9
Voi, însă, nu aparțineți trupului, ci Duhului,
dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.
Or, dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acela nu este al lui.
10
Dar, dacă, Cristos este în voi,
deși trupul este mort din pricina păcatului,
duhul însă este viață datorită dreptății.
11
Iar, dacă Duhul Aceluia care l-a înviat pe Isus din morți
locuiește în voi, Cel care l-a înviat pe Cristos din morți
va învia și trupurile voastre muritoare,
prin Duhul său care locuiește în voi.
Cuvântul Domnului
124
SĂPTĂMÂNA V
În vremea aceea,
1
era un bolnav, Lazăr din Betania,
din satul Mariei și al Martei, sora ei.
2
Maria era cea care îl unsese pe Domnul cu mir
și îi ștersese picioarele cu părul capului ei,
iar fratele ei, Lazăr, era bolnav.
3
Surorile au trimis, așadar, la El ca să îi spună:
„Doamne, iată, cel pe care îl iubești e bolnav”.
4
Auzind, însă, Isus a zis:
„Această boală nu este spre moarte,
ci spre preamărirea lui Dumnezeu,
ca Fiul lui Dumnezeu să fie preamărit prin ea”.
5
Isus îi iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6
Așadar când a auzit că e bolnav,
a mai zăbovit două zile în locul unde era.
7
Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăși în Iudeea”.
8
Ucenicii îi spun: „Rabbi, acum te căutau iudeii
ca să te ucidă cu pietre și Tu iarăși te duci acolo?”
9
Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri într-o zi?
Dacă cineva umblă ziua, nu se poticnește,
pentru că vede lumina acestei lumi;
125
TIMPUL POSTULUI MARE
10
iar dacă cineva umblă noaptea, se poticnește,
pentru că lumina nu se află în el.”
11
Acestea le-a zis și apoi le-a spus:
„Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar mă duc să-l trezesc”.
12
I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va fi salvat.”
13
Isus vorbise însă despre moartea lui,
dar ei au crezut că vorbește despre adormirea somnului.
14
Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit
15
și mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți.
Dar să mergem la el”.
16
A zis atunci Toma, cel numit și Geamănul, celorlalți ucenici:
„Să mergem și noi, ca să murim împreună cu El”.
17
Venind deci Isus, l-a găsit pe Lazăr de patru zile în mormânt.
18
Iar Betania era aproape de Ierusalim
cam la cincisprezece stadii.
19
Și mulți iudei veniseră la Marta și Maria,
ca să le mângâie pentru fratele lor.
20
Când a auzit Marta că vine Isus, i-a ieșit în întâmpinare;
Maria, însă, ședea în casă.
21
A zis atunci Marta către Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici,
fratele meu n-ar fi murit;
22
dar și acum știu că orice ai cere de la Dumnezeu,
îți va da Dumnezeu”.
23
Isus i-a zis: „Va învia fratele tău”.
24
I-a zis Marta: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi”.
25
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața:
cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi
26
și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci.
Crezi aceasta?”
27
I-a răspuns: „Da, Doamne; eu am crezut că Tu ești Cristos,
Fiul lui Dumnezeu, venit în lume”.
28
După ce a spus aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei,
spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”.
29
Ea, auzind, s-a sculat degrabă și s-a dus la El.
126
SĂPTĂMÂNA V
30
Isus încă nu intrase în sat,
ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta.
31
Iar iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau,
văzând că s-a sculat în grabă și a ieșit, au mers după ea,
crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo.
32
Așadar Maria, când a ajuns acolo unde era Isus,
văzându-l, a căzut la picioarele lui spunând:
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”.
33
Atunci Isus, văzând-o plângând
și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei,
s-a întristat în duhul său și s-a tulburat
34
și a zis: „Unde l-ați pus?”
Ei i-au zis: „Doamne, vino și vezi!”
35
Și Isus a plâns.
36
Deci iudeii ziceau: „Iată cât de mult îl iubea!”
37
Unii dintre ei însă au spus:
„Nu putea oare Acesta, care a deschis ochii orbului,
să facă în așa fel încât Lazăr să nu moară?”
38
Atunci, tulburându-se iarăși în sine, Isus a mers la mormânt.
Era o peșteră și o piatră era pusă peste ea.
39
Isus a zis: „Luați piatra!”
Atunci, Marta, sora celui care murise, i-a zis:
„Doamne, miroase deja, căci este de patru zile”.
40
Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede,
vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41
Au luat deci piatra.
Iar Isus și-a ridicat ochii spre cer și a zis:
„Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat.
42
Eu știam că totdeauna mă asculți;
dar pentru mulțimea care stă împrejur am spus,
ca să creadă că Tu m-ai trimis.”
43
Și, după ce a spus acestea, a strigat cu glas puternic:
„Lazăre, vino afară!”
44
A ieșit mortul având picioarele
127
TIMPUL POSTULUI MARE
forma scurtă:
În vremea aceea,
3
Surorile lui Lazăr au trimis la Isus ca să îi spună:
„Doamne, iată, cel pe care îl iubești e bolnav”.
4
Auzind, însă, Isus a zis:
„Această boală nu este spre moarte,
ci spre preamărirea lui Dumnezeu,
ca Fiul lui Dumnezeu să fie preamărit prin ea”.
5
Isus îi iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6
Așadar când a auzit că e bolnav,
a mai zăbovit două zile în locul unde era.
7
Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăși în Iudeea”.
17
Venind deci Isus, l-a găsit pe Lazăr de patru zile în mormânt.
128
SĂPTĂMÂNA V
20
Când a auzit Marta că vine Isus, i-a ieșit în întâmpinare;
Maria, însă, ședea în casă.
21
A zis atunci Marta către Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici,
fratele meu n-ar fi murit;
22
dar și acum știu că orice ai cere de la Dumnezeu,
îți va da Dumnezeu”.
23
Isus i-a zis: „Va învia fratele tău”.
24
I-a zis Marta: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi”.
25
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața:
cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi
26
și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci.
Crezi aceasta?”
27
I-a răspuns: „Da, Doamne; eu am crezut că Tu ești Cristos,
Fiul lui Dumnezeu, venit în lume”.
33
Atunci Isus, s-a întristat în duhul său și s-a tulburat
34
și a zis: „Unde l-ați pus?”
Ei i-au zis: „Doamne, vino și vezi!”
35
Și Isus a plâns.
36
Deci iudeii ziceau: „Iată cât de mult îl iubea!”
37
Unii dintre ei însă au spus:
„Nu putea oare Acesta, care a deschis ochii orbului,
să facă în așa fel încât Lazăr să nu moară?”
38
Atunci, tulburându-se iarăși în sine, Isus a mers la mormânt.
Era o peșteră și o piatră era pusă peste ea.
39
Isus a zis: „Luați piatra!”
Atunci, Marta, sora celui care murise, i-a zis:
„Doamne, miroase deja, căci este de patru zile”.
40
Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede,
vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41
Au luat deci piatra.
Iar Isus și-a ridicat ochii spre cer și a zis:
„Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat.
42
Eu știam că totdeauna mă asculți;
dar pentru mulțimea care stă împrejur am spus,
129
TIMPUL POSTULUI MARE
130
SĂPTĂMÂNA V
LUNI
1
Era un om care locuia în Babilon și numele lui era Ioachim.
2
El și-a luat o nevastă, pe nume Susana, fiica lui Helchia,
frumoasă foarte și cu frica lui Dumnezeu.
3
Părinții ei, drepți fiind,
o învățaseră pe fiica lor după legea lui Moise.
4
Ioachim era foarte bogat și avea o grădină alături de casă.
Și la el se adunau iudeii, pentru că era mai de vază decât toți.
5
Și în anul acela au fost rânduiți din popor ca judecători
doi bătrâni, dintre aceia despre care a spus Domnul:
„A ieșit fărădelegea din Babilon,
de la judecătorii bătrâni, care se părea că îndrumă poporul”.
6
Aceștia stăteau deseori în casa lui Ioachim
și veneau la ei toți cei care aveau judecăți.
7
Când pleca poporul la amiază,
ieșea și Susana și se plimba în grădina bărbatului ei.
8
Iar cei doi bătrâni o vedeau în toate zilele
ieșind și plimbându-se
și s-au aprins de poftă față de ea.
9
Și-au pierdut mintea, și-au abătut ochii să nu caute spre cer
și să nu-și aducă aminte de judecățile cele drepte.
15
Pe când pândeau ei o zi prielnică,
ea a ieșit ca în fiecare zi numai cu două fete,
dorind să se scalde în grădină, căci era arșiță.
16
Și nu era nimeni acolo, afară de cei doi bătrâni
care stăteau ascunși și o pândeau.
131
TIMPUL POSTULUI MARE
17
Ea le-a zis fetelor: „Aduceți-mi miresme și săpun
și închideți porțile grădinii, ca să mă scald.”
19
Și când au ieșit fetele, cei doi bătrâni s-au ridicat
și au alergat spre ea și i-au spus:
„Iată, porțile grădinii sânt închise și nimeni nu ne vede
și suntem aprinși de poftă față de tine.
20
De aceea, fă-ne pe plac și supune-te nouă;
21
iar de nu, vom da mărturie împotriva ta
că a fost cu tine un tânăr și de aceea ai trimis fetele de la tine.”
21
A oftat atunci Susana și a spus:
„Sunt strâmtorată din toate părțile,
căci, dacă voi face astfel, e moarte pentru mine,
iar de nu voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre.
23
Dar e mai bine pentru mine să nu fac așa
și să cad în mâinile voastre,
decât să păcătuiesc în ochii Domnului.”
24
Și a strigat Susana cu glas mare,
și au strigat și cei doi bătrâni împotriva ei,
25
și unul dintre ei a alergat și a deschis porțile grădinii.
26
Când au auzit strigătul din grădină,
cei din casă au năvălit înăuntru pe ușa din dos,
să vadă ce i s-a întâmplat.
27
Dar după ce bătrânii și-au spus vorbele,
s-au rușinat foarte tare slujitorii,
pentru că niciodată nu se mai spusese
o astfel de vorbă despre Susana.
28
A doua zi, când s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei,
au venit și cei doi bătrâni plini de cuget nelegiuit
împotriva Susanei, ca s-o omoare
29
și au spus înaintea poporului:
„Trimiteți după Susana, fiica lui Helchia, nevasta lui Ioachim.”
Și au trimis după ea.
30
Ea a venit cu părinții ei și cu copiii și cu rudele.
33
Și plângeau cei de lângă ea și toți cei care o știau.
132
SĂPTĂMÂNA V
34
Sculându-se cei doi bătrâni în mijlocul poporului,
și-au pus mâinile peste capul ei.
35
Iar ea, plângând, a privit la cer,
căci inima ei se încredea în Domnul.
36
Și au zis bătrânii: „Pe când ne plimbam numai noi în grădină,
a venit ea cu două fete și a închis poarta grădinii
și le-a dat drumul fetelor.
37
Și a venit la ea un tânăr, care stătuse ascuns, și s-a culcat cu ea.
38
Iar noi, aflându-ne într-un colț al grădinii
și văzând nelegiuirea, am alergat asupra lor.
39
I-am văzut împreună, dar pe el nu l-am putut ține,
pentru că era mai puternic decât noi și, deschizând poarta, a fugit.
40
Pe ea, însă, am prins-o și am întrebat-o cine este tânărul,
41
dar n-a vrut să ne spună.
Aceasta este mărturia noastră.”
Și i-a crezut pe ei adunarea,
ca pe niște bătrâni ai poporului și judecători ce erau,
și au osândit-o la moarte.
42
Și a strigat Susana cu glas mare și a zis:
„Dumnezeule veșnic, Cunoscătorul celor ascunse,
care știi toate mai înainte de a se face,
43
Tu știi că au dat mărturie mincinoasă împotriva mea.
Și, iată, mor, fără să fi făcut nimic
din cele de care mă învinuiesc aceștia.”
44
Și a auzit Domnul glasul ei
45
și, pe când era dusă la moarte,
a trezit duhul sfânt al unui copil pe nume Daniel.
46
Și a strigat copilul cu glas mare:
„Curat sunt eu de sângele acesteia!”
47
Tot poporul s-a întors către el și i-a zis:
„Ce e vorba aceasta pe care ai spus-o?”
48
Iar el, stând în mijlocul lor, a zis:
„Oare așa de nebuni sunteți, fii ai lui Israel?
Fără să cercetați și fără să cunoașteți adevărul,
133
TIMPUL POSTULUI MARE
134
SĂPTĂMÂNA V
61
Și s-au năpustit asupra celor doi bătrâni,
pentru că îi dovedise Daniel din cuvintele lor
că au dat mărturie mincinoasă și, după legea lui Moise,
au făcut cu ei potrivit răului
pe care voiseră aceștia să-l facă aproapelui, și i-au ucis.
Astfel a fost cruțat sângele nevinovat în ziua aceea.
Cuvântul Domnului
1
Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
2
El mă paște pe pășuni verzi,
Mă conduce la ape de odihnă,
3
îmi înviorează sufletul. R:
6
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți
în toate zilele vieții mele
și voi locui în casa Domnului
până la sfârșitul zilelor mele. R:
135
TIMPUL POSTULUI MARE
EVANGHELIA In 8, 1-11
În vremea aceea,
1
Isus s-a dus la Muntele Măslinilor.
2
Dar în zori a venit din nou la templu și tot poporul venea la El;
și El, așezându-se, a început să-i învețe.
3
Însă cărturarii și fariseii aduc o femeie prinsă în adulter
4
și, punând-o în mijloc, i-au zis: „Învățătorule, femeia aceasta
a fost prinsă asupra faptului de adulter.
5
În Lege, Moise ne-a poruncit
ca pe unele ca acestea să le omorâm cu pietre.
Așadar, Tu ce zici?”
6
Ei spuneau acestea ca să-l pună la încercare
și să aibă de ce să-l învinuiască.
Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.
7
Cum ei stăruiau să-l întrebe, s-a îndreptat și le-a spus:
„Cine e fără păcat între voi să arunce primul
asupra ei cu piatra”.
8
Și, aplecându-se din nou, scria pe pământ.
9
Iar ei, auzind, au plecat unul câte unul,
începând cu cei mai bătrâni.
Și El a rămas singur cu femeia, care era în mijloc.
136
SĂPTĂMÂNA V
10
Îndreptându-se, Isus i-a zis:
„Femeie, unde sunt cei ce te învinuiau?
Nu te-a osândit nimeni?”
11
Ea a spus: „Nimeni, Doamne”.
Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc.
Mergi și de acum nu mai păcătui!"
Cuvântul Domnului
137
TIMPUL POSTULUI MARE
MARȚI
În zilele acelea,
4
fiii lui Israel au pornit de la muntele Hor
pe calea Mării de Trestii,
ca să ocolească țara Edomului,
dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum.
5
Poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu
și împotriva lui Moise:
„De ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustiu?
Căci nu este pâine, nu este apă
și ni s-a scârbit sufletul de hrana nesuferită.”
6
Atunci Domnul a trimis împotriva poporului șerpi înfocați:
ei au mușcat poporul, astfel că a murit mult popor din Israel.
7
Poporul s-a dus la Moise și i-a spus:
„Am păcătuit când am vorbit împotriva Domnului
și împotriva ta.
Roagă-te Domnului să îndepărteze șerpii de la noi.”
Și Moise s-a rugat pentru popor.
8
Domnul i-a spus lui Moise:
„Fă-ți un șarpe și pune-l pe un stâlp;
oricine este mușcat, să privească spre el și va trăi.”
9
Moise a făcut un șarpe din aramă și l-a pus pe stâlp.
Când un șarpe mușca pe cineva,
acela privea la șarpele de aramă și trăia.
Cuvântul Domnului
138
SĂPTĂMÂNA V
2
Doamne, ascultă rugăciunea mea
și strigarea mea să ajungă la tine!
3
Nu-ți ascunde fața de la mine, în ziua strâmtorării mele,
pleacă spre mine urechea ta,
în ziua când te strig, grăbește și răspunde-mi! R:
16
Se vor teme neamurile de numele Domnului
și toți regii pământului, de slava sa.
17
Căci Domnul va zidi iarăși Sionul,
se va arăta în slava sa.
18
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți
și nu va disprețui cererile lor. R:
19
Să se scrie acestea pentru generațiile viitoare
și poporul care se va naște îl va lăuda pe Domnul;
20
pentru că s-a plecat din înaltul lăcașului său cel sfânt,
a privit Domnul din ceruri spre pământ,
21
ca să asculte geamătul celui luat în robie,
să-i elibereze pe cei sortiți morții. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE
139
TIMPUL POSTULUI MARE
EVANGHELIA In 8, 21-30
În vremea aceea
Isus le-a mai zis fariseilor:
21
„Eu plec și voi mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru.
Unde mă duc Eu, voi nu puteți veni”.
22
Deci ziceau iudeii: „Nu cumva își va lua viața, de spune:
« Unde mă duc Eu voi nu puteți veni »?”
23
Dar El le spunea: „Voi sunteți din cele de jos,
Eu sunt din cele de sus;
voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.
24
V-am spus așadar că veți muri în păcatele voastre;
căci, dacă nu veți crede că Eu Sunt,
veți muri în păcatele voastre.”
25
Ei îi spuneau așadar: „Tu cine ești?”
Isus le-a zis: „E ceea ce, de la început, vă spun.
26
Multe am de spus despre voi și de judecat.
Dar Cel care m-a trimis este adevărat
și Eu ce am auzit de la El spun lumii.”
27
Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.
28
A zis deci Isus: „Când îl veți înălța pe Fiul Omului,
atunci veți ști că Eu sunt
și că de la mine însumi nu fac nimic,
ci precum m-a învățat Tatăl, așa vorbesc.
29
Iar Cel care m-a trimis este cu mine;
nu m-a lăsat singur, pentru că Eu fac pururea cele plăcute lui.”
30
Spunând El acestea, mulți au crezut în El.
Cuvântul Domnului
140
SĂPTĂMÂNA V
MIERCURI
În zilele acelea,
14
regele Nabucodonosor a zis:
„E adevărat, Șadrac, Meșac și Abed-Nego,
că voi nu slujiți zeilor mei
și nu vă închinați statuii de aur pe care am turnat-o?
15
Iar acum, fiți gata ca, atunci când veți auzi glasul cornului,
al fluierului, al chitarei, al alăutei, al țambalului, al cimpoiului
și a tot felul de instrumente, să vă aruncați la pământ
și să vă închinați statuii pe care am făcut-o?
Dacă nu vă veți închina, în ceasul acela
veți fi aruncați în mijlocul cuptorului de foc încins.
Și care este zeul care vă poate scăpa din mâna mea?”
16
Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns regelui:
„O, Nabucodonosor,
nici nu trebuie să-ți mai răspundem la aceasta.
17
Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim,
poate să ne scape din cuptorul de foc arzător
și să ne izbăvească din mâinile tale, rege.
18
Și chiar de nu, să-ți fie cunoscut, o, rege,
că noi nu vom sluji zeilor tăi
și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălțat-o.”
19
Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie
și obrazul lui s-a schimbat
față de Șadrac, Meșac și Abed-Nego.
141
TIMPUL POSTULUI MARE
PSALMUL RESPONSORIAL Dan 3, 52; 53; 54; 55; 56. (R: 52b)
52
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale,
vrednic de laudă și preamărit în veci! R:
142
SĂPTĂMÂNA V
53
Binecuvântat ești în templul sfintei tale slave,
vrednic de laudă și preamărit în veci! R:
54
Binecuvântat ești pe tronul împărăției tale,
vrednic de laudă și preamărit în veci! R:
55
Binecuvântat ești Tu, care cercetezi adâncurile,
care stai peste heruvimi,
vrednic de laudă și preamărit în veci! R:
56
Binecuvântat ești în tăria cerului,
vrednic de laudă și preamărit în veci! R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Lc 8, 15
EVANGHELIA In 8, 31-42
În vremea aceea,
31
Isus le-a spus iudeilor care crezuseră în El:
„Dacă rămâneți în cuvântul meu,
sunteți cu adevărat ucenicii mei
32
și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.”
33
Ei i-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Abraham
și n-am fost niciodată robii nimănui;
143
TIMPUL POSTULUI MARE
144
SĂPTĂMÂNA V
JOI
În zilele acelea,
3
Abram a căzut cu fața la pământ,
iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:
4
„Iată legământul meu cu tine:
vei fi tatăl unei mulțimi de neamuri;
5
de-acum nu te vei mai numi Abram,
ci Abraham va fi numele tău,
căci te voi face tatăl unei mulțimi de neamuri.
6
Te voi face nespus de rodnic:
din tine voi face neamuri, și regi vor ieși din tine.
7
Voi statornici legământul meu între mine și tine,
și seminția ta de după tine, din neam în neam:
legământ veșnic – ca să fiu Dumnezeul tău
și al seminției tale de după tine.
8
Îți voi da ție și seminției tale de după tine
pământul pribegiilor tale, toată țara Canaanului,
ca stăpânire veșnică,
și Eu le voi fi lor Dumnezeu.”
9
Dumnezeu i-a mai zis lui Abraham:
„Iar tu să păzești legământul meu,
tu și seminția ta de după tine, din neam în neam.”
Cuvântul Domnului
145
TIMPUL POSTULUI MARE
4
Căutați-l pe Domnul și puterea lui,
căutați fără-ncetare fața lui!
5
Amintiți-vă de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile lui și de judecățile gurii sale. R:
6
Voi, seminția lui Abraham, slujitorii lui,
voi, fiii lui Iacob, aleșii lui!
7
El este Domnul, Dumnezeul nostru;
judecățile lui sunt pe tot pământul. R:
8
El își amintește întotdeauna de legământul său,
de cuvântul pe care l-a rostit pentru o mie de generații,
9
de legământul încheiat cu Abraham
și de jurământul pe care i l-a făcut lui Isaac. R:
146
SĂPTĂMÂNA V
EVANGHELIA In 8, 51-59
În vremea aceea,
Isus le-a răspuns iudeilor:
51
„Adevăr, adevăr vă spun: Dacă va păzi cineva cuvântul meu,
nu va vedea moartea în veci.”
52
I-au zis iudeii: „Acum am înțeles că ai diavol.
Abraham a murit, la fel și profeții,
și Tu spui: « Dacă va păzi cineva cuvântul meu,
nu va gusta moartea în veci ».
53
Ești Tu, oare, mai mare
decât părintele nostru Abraham, care a murit?
Și profeții au murit. Cine zici că ești?”
54
Isus a răspuns: „Dacă Eu mă slăvesc pe mine însumi,
slava mea nu este nimic; Tatăl meu este cel care mă slăvește,
El, despre care voi ziceți: « Este Dumnezeul nostru! »
55
și nu-l cunoașteți; Eu însă îl cunosc
și, dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi asemenea vouă, mincinos.
Eu însă îl cunosc și păzesc cuvântul lui.
56
Abraham, părintele vostru, a tresăltat la gândul
că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat.”
57
Atunci i-au zis iudeii: „N-ai încă cincizeci de ani,
și l-ai văzut pe Abraham?”
58
Le-a zis Isus: „Adevăr, adevăr vă spun,
înainte ca Abraham să fie, Eu sunt.”
59
Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El.
Dar Isus s-a ascuns și a ieșit din templu.
Cuvântul Domnului
147
TIMPUL POSTULUI MARE
VINERI
148
SĂPTĂMÂNA V
2
Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3
Doamne, Tu ești stânca mea,
cetatea mea întărită și izbăvitorul meu! R:
5
M-au înconjurat talazurile morții,
șuvoaiele lui Belial au năvălit asupra mea.
6
Funiile lăcașului morților m-au înfășurat,
au stat înaintea mea lațurile morții. R:
7
În strâmtorarea mea am strigat spre Domnul,
către Dumnezeul meu mi-am ridicat glasul.
El a auzit din templul său glasul meu
și strigătul meu a ajuns la urechea lui. R:
149
TIMPUL POSTULUI MARE
În vremea aceea,
31
iudeii au luat iarăși pietre ca să arunce asupra Lui.
32
Le-a spus Isus: „Multe fapte bune v-am arătat de la Tatăl;
pentru care dintre ele aruncați cu pietre asupra mea?”
33
I-au răspuns iudeii: „Nu pentru vreo faptă bună
aruncăm cu pietre asupra ta, ci pentru hulă
și pentru că tu, om fiind, te pretinzi Dumnezeu.”
34
Le-a răspuns Isus: „Nu este oare scris în Legea voastră:
« Eu am zis: dumnezei sunteți »?
35
Dacă îi numește « dumnezei » pe aceia
către care a fost cuvântul lui Dumnezeu
– și Scriptura nu se poate șterge –,
36
Aceluia pe care Tatăl l-a sfințit și l-a trimis în lume,
voi îi spuneți: « Hulești! » pentru că am spus:
« sunt Fiul lui Dumnezeu »?
37
Dacă Eu nu fac faptele Tatălui meu, să nu mă credeți.
38
Dar, dacă le fac, chiar dacă pe mine nu mă credeți,
credeți faptelor, ca să știți și să cunoașteți
că Tatăl este în mine și Eu în Tatăl.”
39
Căutau din nou să-l prindă, însă El a scăpat din mâinile lor.
40
Și a plecat iarăși dincolo de Iordan,
în locul unde boteza Ioan la început, și a rămas acolo.
41
Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut nici un semn,
însă toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate.”
42
Și mulți au crezut în El acolo.
Cuvântul Domnului
150
SĂPTĂMÂNA V
SÂMBĂTĂ
21
Așa spune Domnul, Stăpânul meu:
„Iată, Eu îi voi lua pe fiii lui Israel
dintre neamurile la care s-au dus
și-i voi aduna din toate părțile
și-i voi aduce în pământul lor.
22
Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel,
și un singur rege îi va cârmui pe toți.
Nu vor mai fi două neamuri
și nu vor mai fi împărțiți în două regate.
23
Și nu se vor mai pângări cu idolii lor
și cu urâciunile lor și cu toate fărădelegile lor,
ci îi voi izbăvi din toate locurile în care au păcătuit
și-i voi curăți
și vor fi poporul meu și Eu voi fi Dumnezeul lor.
24
Iar slujitorul meu David va fi rege peste ei
și va fi un singur păstor pentru toți.
Și vor umbla în judecățile mele
și vor păzi și împlini îndreptările mele.
25
Ei vor locui în țara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob
și în care au locuit părinții voștri
și vor locui în ea ei și fiii lor și fiii fiilor lor în veci.
Iar David, slujitorul meu, va fi cârmuitor peste ei în veci.
26
Și voi încheia cu ei legământ de pace,
legământ veșnic voi avea cu ei.
Îi voi statornici și-i voi înmulți
și voi așeza lăcașul meu sfânt în mijlocul lor în veci.
151
TIMPUL POSTULUI MARE
27
Și va fi locuința mea alături de ei
și voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu.
28
Și vor ști neamurile că Eu sunt Domnul,
Cel care-l sfințește pe Israel,
când va fi lăcașul meu cel sfânt în mijlocul lor pe veci.”
Cuvântul Domnului
10
Ascultați, neamuri, cuvântul Domnului,
vestiți-l insulelor îndepărtate și spuneți:
„Cel care l-a împrăștiat pe Israel îl va aduna
și-l va păzi precum păstorul turma sa”. R:
11
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacob
și l-a eliberat din mâna celui mai puternic.
12
Și vor veni pe înălțimile Sionului chiuind de bucurie
și se vor revărsa cu toții spre bunătățile Domnului. R:
13
Atunci se va veseli fecioara în dansuri,
laolaltă cu tinerii și cu bătrânii;
voi schimba jalea lor în bucurie,
îi voi mângâia și-i voi veseli în mâhnirea lor. R:
152
SĂPTĂMÂNA V
În vremea aceea,
45
mulți dintre iudeii care veniseră la Maria
și văzuseră ce a făcut Isus
au crezut în El.
46
Iar unii dintre ei s-au dus la farisei
și le-au spus ce a făcut Isus.
47
Atunci marii preoți și fariseii au adunat sinedriul
și ziceau: „Ce ne facem?
Omul acesta face multe semne!
48
Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el
și vor veni romanii și ne vor nimici și Locul Sfânt și neamul.”
49
Unul dintre ei, Caiafa, arhiereul anului aceluia,
le-a zis: „Voi nu știți nimic;
50
nici nu vă gândiți că vă este de folos
să piară un singur om pentru popor și să nu piară tot neamul.”
51
Dar aceasta n-a spus-o de la sine însuși,
ci, fiind arhiereul anului aceluia,
a profețit că Isus avea să moară pentru neam,
52
și nu numai pentru neam,
ci și pentru a-i aduna laolaltă pe copiii risipiți ai lui Dumnezeu.
153
TIMPUL POSTULUI MARE
53
Așadar, din ziua aceea, s-au hotărât să-l ucidă.
54
De aceea, Isus nu mai umbla pe față printre iudei,
ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu,
într-o cetate numită Efraim,
și stătea acolo cu ucenicii săi.
55
Era aproape Paștele iudeilor
și mulți din țară au urcat la Ierusalim mai înainte de Paști,
ca să se curățească.
56
Îl căutau pe Isus și, stând în templu, vorbeau între ei:
„Ce credeți? Oare nu va veni la sărbătoare?”
Cuvântul Domnului
154
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
DUMINICA FLORIILOR
ANUL A
La procesiune
La Sfânta Liturghie
4
Domnul, Stăpânul meu, mi-a dat limbă de ucenic,
ca să știu să aduc celui ostenit cuvânt de alinare.
În fiecare dimineață îmi trezește urechea,
ca să ascult ca un ucenic.
5
Domnul, Stăpânul meu, mi-a deschis urechea,
iar eu nu m-am împotrivit și nici nu m-am dat înapoi.
6
Spatele mi l-am dat celor care mă loveau
și obrajii, celor care îmi smulgeau barba,
iar fața nu mi-am întors-o de la ocară și de la scuipat.
7
Domnul, Stăpânul meu, îmi vine în ajutor;
de aceea nu m-am lăsat doborât,
de aceea mi-am întărit fața ca de cremene
și știu că nu voi fi dat de rușine.
Cuvântul Domnului
156
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
8
Toți cei care mă văd își bat joc de mine,
strâmbă din buze și își clatină capul:
9
„S-a încrezut în Domnul: să-l izbăvească,
să-l elibereze, dacă îl îndrăgește.” R:
17
Căci m-au înconjurat câini mulți,
ceată de răufăcători m-au împresurat.
Mi-au străpuns mâinile și picioarele,
18a
îmi pot număra toate oasele. R:
19
și-au împărțit hainele mele
și pentru cămașa mea au tras la sorți.
20
Dar Tu, Doamne, nu te îndepărta,
tăria mea, grăbește-te să mă ajuți! R:
23
Voi vesti numele tău fraților mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda:
24
„Cei care vă temeți de Domnul lăudați-l,
toată seminția lui Iacob preamăriți-l!
Temeți-vă de El, toată seminția lui Israel!” R:
157
TIMPUL POSTULUI MARE
Fraților,
6
Cristos Isus, deși din fire Dumnezeu,
nu a ținut morțiș la egalitatea sa cu Dumnezeu,
7
ci s-a despuiat de sine luând fire de rob,
făcându-se asemenea oamenilor
și arătându-se la înfățișare ca un om,
8
s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte,
și încă moartea pe cruce.
9
De aceea și Dumnezeu l-a înălțat
și i-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,
10
pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul:
al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt
11
și toată limba să dea mărturie
că Isus Cristos este Domn
spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvântul Domnului
158
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
În vremea aceea,
14
unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul,
15
s-a dus la arhierei și le-a spus: „Ce-mi dați
ca eu să-l dau pe mâna voastră?”
Iar ei i-au hotărât treizeci de arginți.
16
Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea pe mâna lor.
17
În prima zi a Azimelor,
s-au apropiat ucenicii de Isus spunându-i:
„Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”
18
Iar El le-a spus: „Mergeți în cetate, la cutare, și spuneți-i:
« Învățătorul zice: Timpul meu este aproape.
La tine voi face Paștele, cu ucenicii mei. »”
19
Și ucenicii au făcut precum le rânduise Isus
și au pregătit Paștele.
20
Iar când s-a făcut seară,
El s-a așezat la masă cu cei doisprezece.
21
Și pe când mâncau, le-a zis: „Adevăr vă spun,
unul dintre voi mă va trăda”.
22
Întristându-se peste măsură,
ei au început să-i spună fiecare:
„Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23
Iar El le-a răspuns:
„Cel care și-a întins cu mine mâna în blid, acela mă va trăda.
24
Fiul Omului merge după cum este scris despre El;
însă vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului!
Mai bine îi era omului aceluia dacă nu se năștea”.
159
TIMPUL POSTULUI MARE
25
La rândul său Iuda, cel care l-a trădat, a zis:
„Nu cumva sunt eu, Învățătorule?”
I-a răspuns: „Tu ai zis”.
26
Pe când mâncau,
Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o,
a frânt-o și a dat-o ucenicilor zicând:
„Luați, mâncați: acesta este trupul meu”.
27
Apoi, luând potirul și aducând mulțumire,
le-a dat lor zicând: „Beți din acesta toți:
28
acesta este sângele meu, al Legământului,
care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.
29
Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței
până în ziua aceea când îl voi bea împreună cu voi, nou,
în împărăția Tatălui meu.”
30
Și, după ce au cântat psalmii,
au plecat spre Muntele Măslinilor.
31
Atunci Isus le-a zis: „Voi toți vă veți poticni din pricina mea
în noaptea aceasta, căci este scris:
Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei.
32
Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
33
Petru, răspunzând, i-a zis:
„Chiar dacă toți se vor poticni din pricina ta,
eu nu mă voi poticni niciodată.”
34
Isus i-a zis: „Adevăr îți spun:
în această noapte, înainte să cânte cocoșul,
de trei ori mă vei tăgădui.”
35
Petru i-a zis: „Chiar de-ar trebui să mor împreună cu tine,
nu te voi tăgădui.”
Și toți ziceau la fel.
36
Atunci Isus a venit împreună cu ei
într-un loc numit Gestemani și le-a spus ucenicilor:
160
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
47
Pe când încă mai vorbea,
a venit Iuda, unul din cei doisprezece,
și împreună cu el o mulțime mare cu săbii și ciomege,
de la arhierei și de la bătrânii poporului.
48
Iar cel care îl trăda le dăduse un semn, spunând:
„Cel pe care îl voi săruta, acela este: prindeți-l!”.
161
TIMPUL POSTULUI MARE
49
Și îndată s-a apropiat de Isus și i-a zis: „Bucură-te, Rabbi!”
Și l-a sărutat.
50
Dar Isus i-a zis: „Prietene, pentru asta ai venit!”
Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus și l-au prins.
51
Și iată, unul dintre cei care erau cu Isus,
întinzându-și mâna, și-a scos sabia,
l-a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea.
52
Atunci i-a zis Isus: „Pune-ți sabia la loc,
căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.
53
Sau crezi că nu pot să-l rog pe Tatăl meu și El să-mi dea îndată
mai bine de douăsprezece legiuni de îngeri?
54
Dar cum se vor împlini Scripturile că așa trebuie să fie?”
55
În ceasul acela a zis Isus mulțimilor: „Ca la un tâlhar ați ieșit
cu săbii și ciomege, ca să mă prindeți!
Zi de zi ședeam în Templu învățând, și nu m-ați arestat;
56
dar toate acestea s-au petrecut
ca să se împlinească Scripturile profeților.”
Atunci ucenicii, părăsindu-l cu toții, au fugit.
57
Iar cei care îl prinseseră pe Isus
l-au dus la Caiafa, marele preot,
unde erau adunați cărturarii și bătrânii.
58
Iar Petru îl urma de departe, până în curtea marelui preot
și, intrând acolo, s-a așezat împreună cu slugile
ca să vadă sfârșitul.
59
Iar arhiereii și tot sinedriul
căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus
ca să-l osândească la moarte 60 și nu găseau,
deși veniseră mulți martori mincinoși.
În cele din urmă au venit doi 61 și au zis:
„Acesta a spus: « Pot să nimicesc Templul lui Dumnezeu
și în trei zile să-l clădesc iarăși. »”
62
Și, ridicându-se, marele preot i-a spus:
„Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceștia împotriva ta?”
162
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
63
Dar Isus tăcea.
Atunci marele preot i-a spus: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu
să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu!”
64
Isus i-a răspuns: „Tu ai zis.
Și vă mai spun: de acum înainte îl veți vedea pe Fiul omului
șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”
65
Atunci marele preot și-a sfâșiat veșmintele spunând:
„A hulit! Ce nevoie mai avem de martori?
Iată, acum ați auzit blasfemia. 66 Ce vi se pare?”
Iar ei au răspuns: „Este vrednic de moarte!”
67
Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii,
iar alții i-au dat palme 68 spunând:
„Profețește-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?”
69
Iar Petru ședea afară în curte.
Și s-a apropiat de el o slujnică, zicând:
„Și tu erai cu Isus Galileeanul.”
70
Dar el a tăgăduit în fața tuturor, spunând: „Nu știu ce zici.”
71
Și, ieșind el către poartă, l-a văzut alta
și le-a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarineanul.”
72
Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta.”
73
Și după câtva timp, apropiindu-se cei care stăteau acolo,
i-au spus lui Petru: „Cu adevărat și tu ești dintre ei,
căci și graiul o arată.”
74
Atunci el a început să se blesteme și să jure:
„Nu-l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul.
75
Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus, care îi spusese:
„Înainte să cânte cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui.”
Și, ieșind afară, a plâns amar.
27, 1
Și când s-a făcut dimineață,
au ținut sfat toți arhiereii
și bătrânii poporului împotriva lui Isus,
163
TIMPUL POSTULUI MARE
3
Atunci Iuda, cel care îl vânduse,
văzând că Isus a fost osândit, s-a căit
și a înapoiat cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor
4
zicând: „Am greșit vânzând sânge nevinovat.”
Dar ei au spus: „Ce ne pasă? E treaba ta.”
5
Și el, aruncând arginții în Templu,
a ieșit și s-a dus să se spânzure.
6
Iar arhiereii, luând arginții, au spus:
„Nu e îngăduit să-i punem în vistieria Templului,
căci sunt preț de sânge.”
7
Și, ținând sfat, au cumpărat cu ei „Țarina Olarului”
pentru înmormântarea străinilor.
8
De aceea se numește acea țarina, până azi, „Țarina Sângelui”.
9
Atunci s-a împlinit
ceea ce fusese spus prin Ieremia profetul care zice:
„Și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui prețuit,
pe care l-au prețuit fiii lui Israel,
10
și i-au dat pe Țarina Olarului,
după cum mi-a poruncit mie Domnul”.
11
Isus a fost adus în fața guvernatorului
și guvernatorul l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”
Iar Isus i-a răspuns: „Tu zici.”
12
Și, la învinuirile aduse lui de arhierei și de bătrâni,
nu răspundea nimic.
13
Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi de câte te învinuiesc aceștia?”
14
Dar nu i-a răspuns la nicio învinuire,
încât guvernatorul s-a mirat foarte tare.
15
La fiecare sărbătoare,
guvernatorul obișnuia să elibereze mulțimii
un deținut pe care îl voiau.
164
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
16
Aveau atunci un deținut vestit, pe nume Baraba.
17
Așadar, când s-au adunat, Pilat le-a zis:
„Pe cine vreți să vă eliberez: pe Baraba,
sau pe Isus, cel numit Cristos?”
18
Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.
19
Dar, pe când ședea el pe scaunul de judecată,
soția lui i-a trimis vorbă: „Să n-ai nimic cu dreptul acela,
căci mult am suferit azi în vis din pricina lui.”
20
Însă arhiereii și bătrânii au înduplecat mulțimile
ca să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea pieirii.
21
Iar guvernatorul i-a întrebat:
„Pe care din cei doi vreți să vi-l eliberez?”
Ei i-au zis: „Pe Baraba.”
22
Le-a zis Pilat: „Atunci ce să fac cu Isus, cel numit Cristos?”
Toți au răspuns: „Să fie răstignit!”
23
El a zis: „Dar ce rău a făcut?”,
însă ei mai tare strigau: „Să fie răstignit!”
24
Văzând Pilat că nu folosește la nimic,
dimpotrivă, se stârnea tulburare,
luând apă, s-a spălat pe mâini în fața mulțimii, zicând:
„Nevinovat sunt de sângele acestuia. Voi veți vedea!”
25
Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră
și asupra copiilor noștri!”
26
Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus,
după ce a pus să-l biciuiască, l-a dat să fie răstignit.
27
Atunci, soldații guvernatorului,
luându-l pe Isus în pretoriu, au adunat toată cohorta
28
și, dezbrăcându-l, i-au pus o mantie purpurie
29
și, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap
și o trestie în mâna dreaptă;
și, îngenunchind înaintea lui, își băteau joc de El zicând:
„Bucură-te, regele iudeilor!”
30
Și, scuipându-l, luau trestia și-l loveau peste cap.
165
TIMPUL POSTULUI MARE
31
Și, după ce și-au bătut joc de El,
l-au dezbrăcat de mantie, l-au îmbrăcat cu hainele lui
și l-au dus să-l răstignească.
32
Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, pe nume Simon,
pe care l-au silit să-i ducă crucea.
33
Și, ajungând în locul numit Golgota,
care înseamnă „Locul Căpățânii“,
34
i-au dat să bea vin amestecat cu fiere;
dar El, gustând, n-a voit să bea.
35
Și, după ce l-au răstignit,
i-au împărțit hainele aruncând sorții.
36
Apoi s-au așezat acolo să-l păzească.
37
Și i-au pus deasupra capului învinuirea scrisă adusă lui:
„Acesta este Isus, regele iudeilor.”
38
Atunci, au răstignit împreună cu El și doi tâlhari,
unul la dreapta și altul la stânga.
39
Trecătorii îl huleau clătinând din cap și spunând:
40
„Tu, care dărâmi Templul și îl clădești la loc în trei zile,
salvează-te pe tine însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu,
și coboară de pe cruce!”
41
La fel și arhiereii îl luau în râs
împreună cu cărturarii și bătrânii și spuneau:
42
„Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva;
este regele lui Israel: să coboare acum de pe cruce
și vom crede în el!
43
S-a încrezut în Dumnezeu; să-l scape acum, dacă îl vrea,
fiindcă a spus: « Sunt Fiul lui Dumnezeu »”.
44
Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu El îl insultau.
45
De la ceasul a șaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul
până la ceasul al nouălea.
46
Iar pe la ceasul al nouălea, a strigat Isus cu glas puternic:
166
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
51
Și, iată, catapeteasma Templului s-a sfâșiat în două,
de sus până jos,
și pământul s-a cutremurat, și stâncile s-au despicat,
52
și mormintele s-au deschis
și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat
53
și, ieșind din morminte, după învierea lui,
au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora.
54
Iar centurionul și cei care erau cu el ca să-l păzească pe Isus,
văzând cutremurul și cele întâmplate,
s-au înspăimântat foarte tare și au zis:
„Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
55
Și erau acolo multe femei care priveau de departe,
cele care îl urmaseră pe Isus încă din Galileea, slujindu-l;
56
printre ele erau Maria din Magdala
și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif,
și mama fiilor lui Zebedeu.
57
Când s-a făcut seară,
a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif,
care era și el ucenic al lui Isus;
58
acesta, mergând la Pilat, a cerut trupul lui Isus.
Atunci, Pilat a poruncit să-i fie dat.
59
Și, luând trupul, Iosif l-a înfășurat într-un giulgiu curat
60
și l-a pus într-un mormânt nou, pe care îl săpase în stâncă,
și, rostogolind o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.
167
TIMPUL POSTULUI MARE
61
Erau acolo Maria din Magdala și cealaltă Marie,
șezând dinaintea mormântului.
62
A doua zi, cea de după ziua de pregătire,
s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, 63 zicând:
„Domnia ta, ne-am amintit că înșelătorul acela a spus
pe când era încă în viață: « Peste trei zile voi învia.»
64
Poruncește, așadar, ca mormântul
să fie asigurat cu pază până în a treia zi,
ca nu cumva să vină ucenicii lui să-l fure
și să spună poporului: « A înviat din morți! »,
și înșelăciunea din urmă va fi mai rea decât cea dintâi”.
65
Pilat le-a zis: „Aveți strajă: mergeți și asigurați-l cum știți.”
66
Iar ei s-au dus și au asigurat mormântul,
pecetluind piatra și punând strajă.
Cuvântul Domnului
forma scurtă:
168
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
În vremea aceea,
11
Isus stătea în fața guvernatorului,
iar guvernatorul l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”
Isus i-a răspuns: „Tu zici.”
12
Și, la învinuirile aduse lui de arhierei și de bătrâni,
nu răspundea nimic.
13
Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi de câte te învinuiesc aceștia?”
14
Dar nu i-a răspuns la nicio învinuire,
încât guvernatorul s-a mirat foarte tare.
15
La fiecare sărbătoare,
guvernatorul obișnuia să elibereze mulțimii
un deținut pe care îl voiau.
16
Aveau atunci un deținut vestit, pe nume Baraba.
17
Așadar, când s-au adunat, Pilat le-a zis:
„Pe cine vreți să vă eliberez: pe Baraba,
sau pe Isus, cel numit Cristos?”
18
Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.
19
Dar, pe când ședea el pe scaunul de judecată,
soția lui i-a trimis vorbă: „Să n-ai nimic cu dreptul acela,
căci mult am suferit azi în vis din pricina lui.”
20
Însă arhiereii și bătrânii au înduplecat mulțimile
ca să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea pieirii.
21
Iar guvernatorul i-a întrebat:
„Pe care din cei doi vreți să vi-l eliberez?”
Ei i-au zis: „Pe Baraba.”
22
Le-a zis Pilat: „Atunci ce să fac cu Isus, cel numit Cristos?”
Toți au răspuns: „Să fie răstignit!”
169
TIMPUL POSTULUI MARE
23
El a zis: „Dar ce rău a făcut?”,
însă ei mai tare strigau: „Să fie răstignit!”
24
Văzând Pilat că nu folosește la nimic,
dimpotrivă, se stârnea tulburare,
luând apă, s-a spălat pe mâini în fața mulțimii, zicând:
„Nevinovat sunt de sângele acestuia. Voi veți vedea!”
25
Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră
și asupra copiilor noștri!”
26
Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus,
după ce a pus să-l biciuiască, l-a dat să fie răstignit.
27
Atunci, soldații guvernatorului,
luându-l pe Isus în pretoriu, au adunat toată cohorta
28
și, dezbrăcându-l, i-au pus o mantie purpurie
29
și, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap
și o trestie în mâna dreaptă;
și, îngenunchind înaintea lui, își băteau joc de El zicând:
„Bucură-te, regele iudeilor!”
30
Și, scuipându-l, luau trestia și-l loveau peste cap.
31
Și, după ce și-au bătut joc de El,
l-au dezbrăcat de mantie, l-au îmbrăcat cu hainele lui
și l-au dus să-l răstignească.
32
Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, pe nume Simon,
pe care l-au silit să-i ducă crucea.
33
Și, ajungând în locul numit Golgota,
care înseamnă „Locul Căpățânii“,
34
i-au dat să bea vin amestecat cu fiere;
dar El, gustând, n-a voit să bea.
35
Și, după ce l-au răstignit,
i-au împărțit hainele aruncând sorții.
36
Apoi s-au așezat acolo să-l păzească.
37
Și i-au pus deasupra capului învinuirea scrisă adusă lui:
„Acesta este Isus, regele iudeilor.”
170
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
38
Atunci, au răstignit împreună cu El și doi tâlhari,
unul la dreapta și altul la stânga.
39
Trecătorii îl huleau clătinând din cap și spunând:
40
„Tu, care dărâmi Templul și îl clădești la loc în trei zile,
salvează-te pe tine însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu,
și coboară de pe cruce!”
41
La fel și arhiereii îl luau în râs
împreună cu cărturarii și bătrânii și spuneau:
42
„Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva;
este regele lui Israel: să coboare acum de pe cruce
și vom crede în el!
43
S-a încrezut în Dumnezeu; să-l scape acum, dacă îl vrea,
fiindcă a spus: « Sunt Fiul lui Dumnezeu »”.
44
Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu El îl insultau.
45
De la ceasul a șaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul
până la ceasul al nouălea.
46
Iar pe la ceasul al nouălea, a strigat Isus cu glas puternic:
„Eli, Eli, léma sabahtáni?”, ceea ce înseamnă:
„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
47
Iar unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, ziceau:
„Pe Ilie îl strigă acesta.”
48
Și îndată, unul dintre ei alergând, a luat un burete,
l-a umplut cu oțet și, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea.
49
Iar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!”
50
Dar Isus, strigând iarăși cu glas tare, și-a dat duhul.
51
Și, iată, catapeteasma Templului s-a sfâșiat în două,
de sus până jos,
și pământul s-a cutremurat, și stâncile s-au despicat,
52
și mormintele s-au deschis
și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat
171
TIMPUL POSTULUI MARE
53
și, ieșind din morminte, după învierea lui,
au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora.
54
Iar centurionul și cei care erau cu el ca să-l păzească pe Isus,
văzând cutremurul și cele întâmplate,
s-au înspăimântat foarte tare și au zis:
„Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
Cuvântul Domnului
172
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
LUNI
Nu va striga
și nu se va auzi pe ulițe glasul lui.
Citire din Cartea profetului Isaia
173
TIMPUL POSTULUI MARE
1
Domnul este lumina și mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este ocrotitorul vieții mele,
de cine mă voi înfricoșa? R:
2
Când vin cei răi asupra mea
ca să-mi sfâșie trupul,
ei, prigonitorii și dușmanii mei,
se împiedică și cad. R:
3
Chiar dacă ar năvăli oștiri asupra mea,
nu s-ar teme inima mea;
chiar dacă s-ar dezlănțui război împotriva mea,
și-atunci aș fi încrezător. R:
13
Cred că voi vedea bunătățile Domnului
pe pământul celor vii.
14
Așteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întărește-ți inima și nădăjduiește în Domnul! R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE
174
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
1
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit la Betania,
unde se afla Lazăr pe care Isus îl înviase din morți.
2
Au pregătit acolo pentru El o cină; Marta slujea,
iar Lazăr era unul din cei care stăteau la masă cu El.
3
Atunci Maria, luând un vas cu mir de nard curat, de mare preț,
a uns picioarele lui Isus și le-a șters cu părul capului ei,
și s-a umplut casa de mireasma mirului.
4
Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii lui,
cel care avea să-l vândă, a zis:
5
„De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari
și nu s-a dat săracilor?"
6
Dar el a zis aceasta nu pentru că îi păsa de săraci,
ci pentru că era hoț și, având punga, lua din ce se punea în ea.
7
Deci Isus a zis: „Las-o,
căci pentru ziua îngropării mele l-a păstrat.
8
Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi,
dar pe mine nu mă aveți întotdeauna.”
9
O mare mulțime de iudei au aflat că este acolo
și au venit nu numai pentru Isus,
ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.
10
Marii preoți au hotărât să-l ucidă și pe Lazăr,
11
pentru că, din pricina lui, mulți dintre iudei plecau de la ei
și credeau în Isus.
Cuvântul Domnului
175
TIMPUL POSTULUI MARE
MARȚI
1
Ascultați-mă, insulelor!
Luați aminte, popoare îndepărtate!
Domnul m-a chemat dinainte de a mă naște.
Din sânul mamei mele mi-a spus pe nume.
2
A făcut gura mea ca o sabie ascuțită,
la umbra mâinii sale m-a adăpostit;
m-a pus ca pe o săgeată aleasă în adăpostul tolbei sale.
3
Și mi-a spus: „Tu ești slujitorul meu, Israele;
în tine mă voi preamări.”
4
Dar eu am zis: „Degeaba am trudit,
în zadar și fără rost mi-am sleit puterile;
însă judecata mea este la Domnul
și răsplata mea, la Dumnezeul meu.
5
Iar acum așa vorbește Domnul,
care m-a plămădit din sânul mamei mele
ca să fiu slujitorul lui, să-l aduc iarăși la El pe Iacob
și să-l strâng laolaltă pe Israel,
căci eu sunt prețuit în ochii Domnului
și Dumnezeul meu a fost tăria mea.
6
El mi-a spus: „Este puțin lucru să fii slujitorul meu,
ca să ridici semințiile lui Iacob
și să aduci înapoi rămășița lui Israel.
Te voi rândui însă lumină pentru neamuri,
ca să ajungă mântuirea mea până la marginile pământului.”
Cuvântul Domnului
176
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
1
La tine, Doamne, îmi aflu scăparea:
să nu fiu făcut nicicând de rușine!
2
În dreptatea ta ocrotește-mă și mă eliberează;
pleacă-ți urechea spre mine și mântuiește-mă! R:
3
Fii pentru mine stâncă de scăpare și adăpost întărit,
rânduite să-mi fie mereu spre mântuire,
căci stânca mea și turnul meu de scăpare ești Tu.
4
Dumnezeul meu,
eliberează-mă din mâna celui nelegiuit. R:
5
Pentru că Tu, Doamne, ești nădejdea mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6
În tine mi-am găsit sprijin din pruncie,
Tu mi-ai fost ocrotitor din sânul mamei mele. R:
15
Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea și mântuirea ta,
pe care nu sunt în stare să le știu măsura.
17
Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe
și vestesc și acum faptele tale minunate. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE
177
TIMPUL POSTULUI MARE
În vremea aceea,
21
pe când se afla la masă cu ucenicii săi,
Isus s-a tulburat în duhul său și a dat mărturie, zicând:
„Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda.”
22
Ucenicii se uitau unul la altul, neștiind despre cine vorbește.
23
Era la masă unul din ucenicii lui, rezemat pe pieptul lui Isus,
acela pe care-l iubea Isus.
24
Simon Petru i-a făcut semn acestuia să întrebe, cine este.
25
Acela, rezemându-se pe pieptul lui Isus, i-a zis:
„Doamne, cine este?”
26
Isus i-a răspuns: „Este acela
pentru care Eu voi întinge bucățica de pâine și i-o voi da.”
Întingând, deci, bucățica,
i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariotul.
27
După acea îmbucătură, a intrat Satana în el.
Și i-a zis Isus: „Ce faci, fă repede!”
28
Dar nimeni din cei care ședeau la masă
n-a înțeles pentru ce i-a spus aceasta.
29
Unii socoteau că, deoarece Iuda avea punga, Isus i-a zis:
„Cumpără cele de trebuință pentru sărbătoare”,
sau să dea ceva săracilor.
30
Așadar, după ce a luat îmbucătura, Iuda a ieșit îndată.
Și era noapte.
31
După ce a ieșit el, Isus a zis:
„Acum a fost preamărit Fiul Omului
și Dumnezeu a fost preamărit în El.
178
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
32
Dacă Dumnezeu a fost preamărit în El,
și Dumnezeu îl va preamări în sine însuși
și îndată îl va preamări.
33
Copilașii mei, încă puțin timp mai sunt cu voi.
Mă veți căuta și, după cum am spus iudeilor:
« unde mă duc Eu, voi nu puteți veni »,
vă spun acum și vouă.
36
I-a zis Simon Petru: „Doamne, unde te duci?”
I-a răspuns Isus: „Unde mă duc eu,
tu nu poți să mă urmezi acum, dar mă vei urma mai târziu.”
37
I-a zis Petru: „Doamne, de ce nu pot să te urmez acum?
Îmi dau viața mea pentru tine.”
38
I-a răspuns Isus: „Îți dai viața pentru mine?
Adevăr, adevăr îți spun: nu va cânta cocoșul
până ce nu te vei lepăda de mine de trei ori”.
Cuvântul Domnului
179
TIMPUL POSTULUI MARE
MIERCURI
4
Domnul, Stăpânul meu, mi-a dat limbă de ucenic,
ca să știu să aduc celui ostenit cuvânt de alinare.
În fiecare dimineață îmi trezește urechea,
ca să ascult ca un ucenic.
5
Domnul, Stăpânul meu, mi-a deschis urechea,
iar eu nu m-am împotrivit și nici nu m-am dat înapoi.
6
Spatele mi l-am dat celor care mă loveau
și obrajii, celor care îmi smulgeau barba,
iar fața nu mi-am întors-o de la ocară și de la scuipat.
7
Domnul, Stăpânul meu, îmi vine în ajutor;
de aceea nu m-am lăsat doborât,
de aceea mi-am întărit fața ca de cremene
și știu că nu voi fi dat de rușine.
8
Cel care mă îndreptățește este aproape.
Cine se va ridica împotriva mea?
Să ne înfățișăm împreună!
Cine este potrivnicul meu? Să se apropie!
9a
Iată, Domnul, Stăpânul meu, îmi vine în ajutor:
cine mă va osândi?
Cuvântul Domnului
180
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
R: Răspunde-mi, Dumnezeule,
la vremea bunăvoinței tale.
8
Pentru tine îndur ocară și batjocura îmi acoperă fața.
9
Am ajuns un străin pentru frații mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele.
10
Căci râvna casei tale mă mistuie
și ocările celor care te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea. R:
21
Am așteptat milă, dar în zadar,
mângâietori, dar n-am găsit niciunul.
22
Au pus amărăciune în mâncarea mea
și în setea mea mi-au dat să beau oțet. R:
31
Voi lăuda numele lui Dumnezeu în cântări
și-l voi preamări cu mulțumire.
33
Să vadă cei sărmani și să se bucure;
se vor bucura de viață
inimile celor care-l caută pe Dumnezeu.
34
Căci Domnul îi aude pe cei săraci
și nu uită de cei aflați în robie. R:
ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE
181
TIMPUL POSTULUI MARE
În vremea aceea,
14
unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul,
s-a dus la arhierei 15 și le-a spus: „Ce-mi dați,
ca eu să-l dau pe mâna voastră?”
Iar ei i-au hotărât treizeci de arginți.
16
Și de atunci căuta un prilej ca să-l dea pe mâna lor.
17
În prima zi a Azimelor, ucenicii s-au apropiat de Isus
și i-au spus: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”
18
Iar El a spus: „Mergeți în cetate, la cutare, și spuneți-i:
« Învățătorul zice: Timpul meu este aproape.
La tine voi face Paștele, cu ucenicii mei. »”
19
Și ucenicii au făcut precum le rânduise Isus
și au pregătit Paștele.
20
Iar când s-a făcut seară, s-a așezat la masă cu cei doisprezece.
21
Și, pe când mâncau, le-a zis: „Adevăr vă spun,
unul dintre voi mă va trăda.”
22
Întristându-se tare, ei au început să-i spună fiecare:
„Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23
Iar El le-a răspuns:
„Cel care și-a întins cu mine mâna în blid, acela mă va trăda.
24
Fiul Omului merge după cum este scris despre El;
dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului!
Mai bine îi era omului aceluia dacă nu se năștea.”
25
La rândul său, Iuda, cel care l-a trădat, a zis:
„Nu cumva sunt eu, învățătorule?”
El i-a răspuns: „Tu ai zis.”
Cuvântul Domnului
182
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
JOIA SFÂNTĂ
Liturghia Crismei
1
Duhul Domnului, Stăpânul meu, este asupra mea,
căci Domnul m-a uns și m-a trimis
ca să duc săracilor vestea cea bună,
să mângâi pe cei cu inima zdrobită,
să vestesc celor robiți eliberarea
și celor închiși ieșirea la lumină;
2
să vestesc un an de bunăvoință a Domnului,
o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru;
să-i mângâi pe toți cei întristați;
3
să dau celor întristați din Sion cunună în loc de cenușă,
untdelemnul bucuriei în locul plânsului,
veșmânt de laudă în locul deznădejdii.
6a
Iar voi veți fi numiți „preoți ai Domnului”,
„slujitori ai Dumnezeului nostru” vi se va spune.
8b
Le voi da răsplata întru adevăr
și voi încheia cu ei legământ veșnic.
9
Și va fi cunoscută între neamuri seminția lor
și urmașii lor, în mijlocul popoarelor;
toți cei care îi vor vedea vor recunoaște
că sunt o seminție pe care a binecuvântat-o Domnul.
Cuvântul Domnului
183
TIMPUL POSTULUI MARE
R: Îndurările Domnului
în veci le voi cânta.
21
L-am aflat pe David, slujitorul meu
și l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22
pe el îl va sprijini mâna mea
și brațul meu îi va da putere. R:
25
Fidelitatea și îndurarea mea vor fi cu el
și puterea lui va crește prin Numele meu.
27
El îmi va spune: « Tu ești tatăl meu,
Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele ». R:
4b
Har vouă și pace de la Isus Cristos,
5
Martorul credincios, Întâiul-născut dintre cei morți
și Stăpânitor peste regii pământului.
Lui, care ne iubește
și ne-a spălat de păcatele noastre prin Sângele său
6
și ne-a făcut împărăție,
preoți lui Dumnezeu, Tatăl său,
să-i fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin!
7
Iată, El vine pe nori și tot ochiul îl va vedea
și-l vor vedea și cei care l-au străpuns
și se vor jeli din pricina lui toate semințiile pământului.
Da. Amin!
184
SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ
8
„Eu sunt Alfa și Omega”, zice Domnul Dumnezeu,
„Cel care este, și care era, și care vine, Atotputernicul”.
Cuvântul Domnului
EVANGHELIA Lc 4, 16-21
În vremea aceea,
16
Isus s-a dus la Nazaret, unde fusese crescut,
și a intrat, după obiceiul său, în ziua sâmbetei, în sinagogă,
și s-a ridicat să citească.
17
I s-a dat cartea profetului Isaia
și, deschizând cartea, a găsit locul unde e scris:
18
„Duhul Domnului este asupra mea,
pentru aceasta m-a uns
să duc vestea cea bună săracilor;
m-a trimis să vestesc celor prinși în război eliberarea
și celor orbi vederea;
să-i izbăvesc pe cei asupriți;
19
să vestesc un an de bunăvoință a Domnului.”
20
Apoi, închizând cartea, a dat-o slujitorului și s-a așezat.
Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra lui.
21
Atunci a început să le vorbească:
„Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”.
Cuvântul Domnului
185
TIMPUL POSTULUI MARE
TRIDUMUUL PASCAL
JOIA SFÂNTĂ
Cina Domnului
În zilele acelea,
1
Domnul le-a spus lui Moise și Aron în țara Egiptului:
2
„Luna aceasta să vă fie începutul lunilor;
să vă fie cea dintâi dintre lunile anului.
3
Vorbiți întregii adunări a lui Israel:
« În ziua a zecea a acestei luni,
luați-vă din turmă câte un miel pentru fiecare familie,
câte un miel pentru fiecare casă.
4
Iar dacă într-o casă sunt prea puțini pentru un miel,
să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat de casa lui,
după numărul de suflete.
Să socotiți cât poate mânca fiecare din miel.
5
Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an;
vă veți putea lua fie un miel, fie un ied.
6
Să-l păstrați până în a paisprezecea zi a acestei luni
și atunci toată obștea adunării lui Israel
să-l înjunghie pe înserat.
7
Apoi să luați din sânge
și să ungeți amândoi ușorii ușii
și pragul de sus al caselor în care îl veți mânca.
8
Și să mâncați carnea mielului în noaptea aceasta
186
TRIDUUMUL PASCAL
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 114-115/116, 12-13; 15-16; 17-18. (R: 1Cor 10, 16)
12
Cum îl voi răsplăti pe Domnul
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13
Voi lua potirul mântuirii
și voi chema numele Domnului. R:
15
Prețioasă este în ochii Domnului
moartea credincioșilor săi.
16
Doamne, eu sunt slujitorul tău și fiul slujitoarei tale.
Tu ai rupt lanțurile mele. R:
187
TIMPUL POSTULUI MARE
17
Ție îți voi aduce jertfă de laudă
și voi chema numele Domnului.
18
Voi împlini făgăduințele făcute Domnului
de față cu tot poporul său. R:
Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți din acest potir,
moartea Domnului o vestiți.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni
Fraților,
23
eu am primit de la Domnul ceea ce v-am și transmis:
Domnul Isus, în noaptea în care era vândut,
24
a luat pâinea și, după ce a adus mulțumire,
a frânt-o și a spus: „Acesta este Trupul meu,
care este pentru voi: faceți aceasta în amintirea mea.”
25
De asemenea și potirul, după cină, zicând:
„Acest potir este noul legământ în Sângele meu:
faceți aceasta, ori de câte ori veți bea din el, în amintirea mea”.
26
Pentru că ori de câte ori mâncați pâinea aceasta
și beți potirul acesta,
moartea Domnului o vestiți,
până când va veni.
Cuvântul Domnului
188
TRIDUUMUL PASCAL
1
Înainte de sărbătoarea Paștelui,
știind Isus că venise ceasul său,
ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl,
iubindu-i pe ai săi care erau în lume,
până la sfârșit i-a iubit.
2
Și, în timpul cinei,
cum diavolul pusese deja în inima lui Iuda,
fiul lui Simon Iscariotul,
să-l trădeze,
3
știind că Tatăl toate le-a dat în mâinile sale
și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu merge,
4
s-a sculat de la cină, și-a pus veșmintele deoparte
și, luând un ștergar, s-a încins cu el.
5
Apoi a turnat apă într-un lighean
și a început să spele picioarele ucenicilor
și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6
Vine, deci, la Simon Petru;
acesta îi spune: „Doamne, Tu să-mi speli picioarele?”
7
Isus i-a răspuns și a zis:
„Ceea ce fac Eu tu nu știi încă,
dar vei înțelege după aceea”.
189
TIMPUL POSTULUI MARE
8
I-a zis Petru: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”
I-a răspuns Isus: „Dacă nu te voi spăla,
nu vei avea parte cu mine”.
9
Îi spune Simon Petru: „Doamne, nu numai picioarele,
ci și mâinile și capul!”
10
Îi spune Isus: „Cel care a făcut baie
nu are nevoie să-i fie spălate decât picioarele,
și este curat tot.
Și voi sunteți curați, dar nu toți.”
11
Căci îl știa pe cel ce avea să-l trădeze;
de aceea a zis: „Nu toți sunteți curați”.
12
Așadar, după ce le-a spălat picioarele
și și-a luat veșmintele, s-a așezat iarăși la masă și a zis:
„Înțelegeți ce v-am făcut Eu?
13
Voi mă numiți « Învățător » și « Domn »
și bine ziceți, căci sunt.
14
Așadar, dacă v-am spălat picioarele Eu, Domnul și Învățătorul,
și voi trebuie să vă spălați unul altuia picioarele.
15
Pildă v-am dat vouă ca,
după cum v-am făcut Eu,
așa și voi să faceți.”
Cuvântul Domnului
190
TRIDUUMUL PASCAL
VINEREA SFÂNTĂ
13
Iată, Slujitorul meu va propăși;
va crește, se va înălța și va ajunge pe culmile măririi.
14
Precum s-au îngrozit mulți de el
– atât de schimonosită îi era înfățișarea, că nu părea de om,
iar chipul lui, fără asemănare cu al fiilor oamenilor –
15
tot așa va fi spre uimire pentru multe neamuri;
înaintea lui regii își vor astupa gura,
căci au văzut ceea ce nu li se povestise
și au aflat ceea ce nu mai auziseră.
53,1
Cine a crezut ceea ce am auzit noi
și brațul Domnului cui s-a descoperit?
2
S-a înălțat ca o mlădiță în fața lui
și ca o rădăcină în pământ uscat,
fără chip și fără frumusețe care să ne atragă privirea
și fără înfățișare ca să ne fie drag;
3
disprețuit și părăsit de oameni,
om al durerilor și cunoscător al suferinței,
unul înaintea căruia să-ți acoperi fața,
disprețuit și neluat în seamă.
4
El însă suferințele noastre le-a purtat
și durerile noastre le-a luat asupra sa;
iar noi îl socoteam pedepsit, bătut de Dumnezeu și umilit.
5
Dar el era străpuns pentru fărădelegile noastre,
191
TIMPUL POSTULUI MARE
192
TRIDUUMUL PASCAL
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30/31, 2.6; 12-13; 15-16; 17.25. (R: Lc 23, 46)
2
În tine, Doamne, am căutat scăpare,
să nu fiu nicicând făcut de rușine:
în dreptatea ta izbăvește-mă!
6
În mâinile tale încredințez sufletul meu;
Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului. R:
12
Am ajuns de ocara asupritorilor mei,
spaimă mare pentru vecinii și cunoscuții mei:
cei care mă văd pe drum fug de mine.
13
Am fost dat uitării, am fost scos din inimi, ca un mort;
am ajuns ca un vas sfărâmat. R:
15
Dar eu în tine mi-am pus nădejdea, Doamne;
am zis: „Tu ești Dumnezeul meu,
în mâinile tale este soarta mea.
16
Scapă-mă din mâna dușmanilor mei
și de cei care mă prigonesc. R:
17
Fă să strălucească fața ta peste slujitorul tău,
mântuiește-mă în îndurarea ta!
25
Fiți tari și îmbărbătați-vă inimile,
voi toți cei care nădăjduiți în Domnul! R:
193
TIMPUL POSTULUI MARE
Fraților,
4,14
având noi, așadar, un Mare Preot care a străbătut cerurile,
pe Isus, Fiul lui Dumnezeu,
să ținem cu tărie mărturisirea.
15
Căci nu avem un Preot care să nu poată suferi cu noi
în slăbiciunile noastre,
ci unul încercat în toate asemenea nouă,
afară de păcat.
16
Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului,
ca să primim îndurare
și să aflăm har, spre ajutor la vreme potrivită.
5,7
El, în zilele vieții sale pământești,
a înălțat, cu strigăt mare și cu lacrimi, rugăciuni și cereri
către Acela care îl putea scăpa din moarte
și a fost ascultat pentru evlavia sa:
8
El, deși era Fiu,
a învățat ascultarea din cele ce a pătimit
9
și, fiind dus la desăvârșire,
a devenit, pentru toți cei care ascultă de El,
izvor de mântuire veșnică.
Cuvântul Domnului
194
TRIDUUMUL PASCAL
În vremea aceea,
1
Isus a ieșit cu ucenicii săi dincolo de pârâul Cedron,
unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii săi.
2
Și Iuda, care îl trăda, știa locul,
pentru că adeseori Isus și ucenicii săi se adunaseră acolo.
3
Deci Iuda, luând o cohortă de soldați și gărzi
de la marii preoți și de la farisei,
a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.
4
Iar Isus, știind toate câte aveau să vină asupra sa,
a ieșit și le-a zis: „Pe cine căutați?”
5
I-au răspuns: „Pe Isus nazarineanul.”
Le-a zis: „Eu sunt”.
Iar Iuda, cel care îl trăda, stătea și el cu ei.
6
Atunci când le-a spus: „Eu sunt”,
ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
7
Așadar i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?”
Iar ei au zis: „Pe Isus nazarineanul”.
8
Le-a răspuns Isus: „V-am spus că Eu sunt.
Deci, dacă pe mine mă căutați,
lăsați-i pe aceștia să plece!”
195
TIMPUL POSTULUI MARE
9
Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese:
„Dintre cei pe care mi i-ai dat n-am pierdut pe niciunul”.
10
Atunci Simon Petru, având o sabie, a tras-o
și l-a lovit pe slujitorul marelui preot
și i-a tăiat urechea dreaptă;
iar numele slujitorului era Malhus.
11
Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă.
Să nu beau oare paharul pe care Tatăl mi l-a dat?”
196
TRIDUUMUL PASCAL
21
De ce mă întrebi pe mine?
Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit.
Iată, aceștia știu ce am spus Eu.”
22
Și, zicând El acestea, unul din gardă, care era de față,
i-a dat o palmă lui Isus zicând: „Așa răspunzi marelui preot?”
23
I-a zis Isus: „Dacă am vorbit rău, dovedește ce este rău;
iar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?”
24
Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
198
TRIDUUMUL PASCAL
S-a săvârșit!
28
După aceea, știind Isus că toate s-au săvârșit acum,
ca să se împlinească Scriptura a zis: „Mi-e sete”.
29
Era acolo un vas plin cu oțet;
au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oțet
și l-au apropiat de gura lui.
30
Deci, când a luat oțetul, Isus a zis: „S-a săvârșit”.
Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.
202
DUMINICA ÎNVIERII
TIMPUL PASCAL
DUMINICA ÎNVIERII
Privegherea pascală
1
La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul,
2
și pământul era pustiu și gol,
și întuneric era pe fața adâncului,
iar Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor,
3
și Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!”
Și a fost lumină.
4
Și a văzut Dumnezeu că lumina e bună,
și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.
5
Dumnezeu a numit lumina „zi”,
iar întunericul l-a numit „noapte”.
Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi.
6
Și a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie între ape,
care să despartă apele de ape!”.
7
Și Dumnezeu a făcut tăria
și a despărțit apele de sub tărie
de apele de deasupra tăriei.
Și a fost așa.
8
Și Dumnezeu a numit tăria „cer”.
Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a doua.
9
Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apele de sub cer
203
TIMPUL PASCAL
204
DUMINICA ÎNVIERII
205
TIMPUL PASCAL
forma scurtă:
1
La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul.
26
Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul nostru
și după asemănarea noastră,
ca să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului
și peste dobitoace și peste tot pământul
și peste toate făpturile care se târăsc pe pământ!”.
27
Și l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său;
după chipul lui Dumnezeu l-a creat.
bărbat și femeie i-a creat.
28
Și i-a binecuvântat Dumnezeu.
Dumnezeu le-a spus: „Fiți rodnici și înmulțiți-vă
și umpleți pământul și supuneți-l
și stăpâniți peste peștii mării și peste păsările cerului
206
DUMINICA ÎNVIERII
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 103/104, 1-2a; 5-6; 10.12; 13-14; 24.35. (R: 30)
1
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul nostru, tu ești negrăit de mare!
Tu ești înveșmântat în strălucire și măreție,
2
învăluit în lumină ca într-un veșmânt. R:
5
Tu ai așezat pământul pe temeliile sale:
în veac nu se va clătina.
6
Adâncul îl acoperă ca un veșmânt,
iar peste munți se întind ape. R:
10
Tu faci să țâșnească izvoare în văi
și ele se strecoară printre munți.
12
Deasupra lor locuiesc păsările cerului,
dintre ramuri își înalță glasul lor. R:
207
TIMPUL PASCAL
13
Tu adapi munții din înaltul lăcașurilor tale,
din rodul lucrărilor tale saturi pământul.
14
Faci să răsară iarbă pentru animale
și verdețuri pentru folosul oamenilor. R:
24
Cât s-au înmulțit lucrările tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înțelepciune.
Pământul este plin de făpturile tale.
35c
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! R:
Sau, la alegere
4
Drept este cuvântul Domnului
și toată lucrările lui sunt vrednice de crezare.
5
El iubește dreptatea și buna rânduială,
plin este pământul de îndurarea lui. R:
6
Prin cuvântul Domnului cerurile au luat ființă
și prin suflarea gurii lui, toată oștirea lor.
7
A strâns ca într-un burduf apele mării,
a pus în vistierii adâncul. R:
12
Fericit e poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care El și l-a ales ca moștenire!
13
Domnul privește din ceruri,
El îi vede pe toți fiii oamenilor. R:
208
DUMINICA ÎNVIERII
20
Sufletul nostru așteaptă pe Domnul,
El este ajutorul și scutul nostru;
22
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum și noi nădăjduim în tine! R:
În zilele acelea,
1
Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham
și i-a spus: „Abrahame!”.
El i-a răspuns: „Iată-mă!”
2
Și i-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
pe care îl iubești, pe Isaac și du-te în ținutul Moria
și adu-l acolo ardere de tot pe muntele pe care ți-l voi arăta.”
3
Abraham s-a sculat dis-de-dimineață,
a pus samarul pe măgarul său și a luat cu el doi slujitori
și pe Isaac, fiul său; a tăiat lemne pentru arderea de tot
și a pornit spre locul despre care îi spusese Dumnezeu.
4
A treia zi, Abraham și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe.
5
Și a zis către slujitori: „Rămâneți aici cu măgarul,
iar eu și băiatul ne vom duce mai încolo să ne închinăm,
apoi ne vom întoarce la voi”.
6
A luat Abraham lemnele pentru arderea de tot
și le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său,
iar el a luat în mână focul și cuțitul și au plecat împreună.
7
Isaac i-a zis lui Abraham, tatăl său: „Tată!”.
El i-a răspuns: „Da, fiule!”
Și i-a spus: „Iată focul și lemnele,
dar unde este mielul pentru arderea de tot?”
8
Abraham a spus: „Se va îngriji Dumnezeu
de mielul de jertfă, fiule”.
209
TIMPUL PASCAL
210
DUMINICA ÎNVIERII
forma scurtă:
În zilele acelea,
1
Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham
și i-a spus: „Abrahame!”.
El i-a răspuns: „Iată-mă!”
2
Și i-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubești,
pe Isaac și du-te în ținutul Moria
și adu-l acolo ardere de tot pe muntele pe care ți-l voi arăta.”
9
Iar când au ajuns la locul despre care le spusese Dumnezeu,
Abraham a ridicat acolo un altar și a așezat lemnele.
10
Apoi Abraham și-a întins mâna și a luat cuțitul
ca să-l înjunghie pe fiul său.
11
Dar îngerul Domnului l-a strigat din cer și i-a zis:
„Abrahame, Abrahame!”.
El a răspuns: „Iată-mă!
12
I-a zis: „Să nu-ți întinzi mâna asupra băiatului
și să nu-i faci nimic,
căci acum știu că te temi de Dumnezeu,
întrucât nu l-ai cruțat pe fiul tău,
pe singurul tău fiu pentru mine”.
13
Abraham și-a ridicat ochii și a privit
și, iată, în spatele lui era un berbec
prins cu coarnele într-un desiș.
Abraham s-a dus, a luat berbecul
și l-a adus ardere de tot în locul fiului său.
15
Îngerul Domnului l-a strigat din cer a doua oară pe Abraham
16
și a zis: „Pe mine însumi m-am jurat”, spune Domnul,
„pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe fiul tău,
211
TIMPUL PASCAL
R: Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi aflu scăparea!
5
Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire și cupa mea cu sorți,
în mâinile tale este soarta mea.
8
Îl am mereu în fața ochilor mei pe Domnul;
dacă El este la dreapta mea eu nu mă clatin. R:
9
De aceea inima mea se bucură
și sufletul meu tresaltă de veselie,
chiar și trupul meu se va odihni fără grijă.
10
Căci Tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. R:
11
Tu îmi vei arăta cărarea vieții;
în fața ta sunt bucurii nespus
și desfătări veșnice la dreapta ta. R:
212
DUMINICA ÎNVIERII
În zilele acelea,
15
Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine?
Spune poporului lui Israel să pornească.
16
Iar tu ridică-ți toiagul,
întinde-ți mâna asupra mării și desparte-o,
iar fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării ca pe uscat.
17
Și, iată, Eu voi împietri inimile egiptenilor
și vor veni după voi.
Și voi fi preamărit pe seama lui Faraon
și a întregii oștiri, a carelor și călăreților lui.
18
Și vor cunoaște egiptenii că Eu sunt Domnul
când voi fi preamărit pe seama lui Faraon,
a carelor și călăreților lui.”
19
Și s-a pornit îngerul lui Dumnezeu
care mergea înaintea taberei lui Israel
și a început să meargă în urma lor,
iar stâlpul de nor care mergea în fața lor
s-a mutat și a stat îndărătul lor.
20
A intrat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel.
Și norul a fost întunecime pentru unii
și pentru ceilalți el a luminat noaptea,
încât nu s-au apropiat unii de alții noaptea întreagă.
21
Moise și-a întins mâna asupra mării
și Domnul a alungat marea toată noaptea
cu un vânt puternic de la răsărit
și a făcut marea uscat și s-au despărțit apele.
22
Și au mers fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat
213
TIMPUL PASCAL
214
DUMINICA ÎNVIERII
1
Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit:
cal și călăreț a prăvălit în mare.
2
Tăria mea și ocrotirea mea este Domnul,
El a fost mântuirea mea.
Acesta este Dumnezeul meu, pe El îl voi lăuda;
Dumnezeul tatălui meu, pe El îl voi preaînălța. R:
3
Domnul este un războinic;
„Domnul” este numele său!
4
Carele lui Faraon și oștirea lui le-a aruncat în mare
și fruntea căpeteniilor lui s-au cufundat în Marea Roșie. R:
5
Noianurile i-au acoperit,
s-au prăvălit în adâncuri ca o piatră.
6
Dreapta ta, Doamne, s-a preamărit întru putere,
dreapta ta, Doamne, l-a zdrobit pe vrăjmaș. R:
13
Ai călăuzit cu bunăvoința ta poporul
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai îndreptat cu puterea ta
spre lăcașul sfințeniei tale. R:
17
Tu îi vei aduce și-i vei sădi pe muntele moștenirii tale,
în locul pe care ți l-ai pregătit drept Lăcaș,
în sanctuarul pe care l-au întemeiat, Stăpâne, mâinile tale.
18
Domnul va domni în veac și pentru totdeauna. R:
215
TIMPUL PASCAL
216
DUMINICA ÎNVIERII
R: Te preamăresc, Doamne,
pentru că m-ai eliberat.
2
Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
și nu i-ai înveselit pe dușmanii mei împotriva mea.
4
Doamne, ai scos sufletul meu din lăcașul morții,
mi-ai dat viață, ca să nu cobor în groapă. R:
5
Cântați Domnului, voi, credincioșii săi,
și lăudați amintirea sfințeniei sale,
6
căci o clipă ține mânia sa, dar bunăvoința sa, viața întreagă.
Seara se așterne plânsul, iar dimineața, veselia. R:
11
Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine,
Doamne, fii Tu ajutorul meu!
12
Ai schimbat în dansuri tânguirea mea,
13b
Doamne, Dumnezeul meu, în veac te voi preamări! R:
217
TIMPUL PASCAL
218
DUMINICA ÎNVIERII
9
Pe cât de înalte sunt cerurile față de pământ,
la fel de înalte sunt căile mele față de căile voastre
și gândurile mele, față de gândurile voastre.
10
După cum coboară ploaia și zăpada din ceruri
și înapoi nu se întorc până ce nu udă pământul
și-l fac să odrăslească și să rodească,
pentru a da sămânță semănătorului și pâine spre mâncare,
11
așa e și cuvântul ce iese din gura mea:
nu se întoarce la mine fără rod,
ci face voia mea și izbândește în cele pentru care l-am trimis”.
Cuvântul Domnului
2
Iată, Dumnezeu este mântuirea mea:
mă voi încrede în El și nu mă voi mai teme de nimic.
Căci puterea mea și cântarea mea este Domnul,
El îmi va fi mântuire.
3
Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii. R:
4
Veți spune în ziua aceea:
„Preamăriți-l pe Domnul și chemați numele lui,
vestiți printre neamuri faptele sale minunate;
amintiți că preaînalt este numele lui! R:
5
Cântați Domnului, căci a făcut lucruri minunate!
Să știe aceasta tot pământul!
6
Tresaltă și strigă de bucurie, tu, fiică a Sionului,
căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel! R:
219
TIMPUL PASCAL
9
Ascultă, Israele, poruncile vieții,
pleacă-ți urechea să înveți înțelepciunea!
10
De ce, Israele, de ce ești în pământul vrăjmașilor tăi,
îmbătrânind în țară străină,
pângărindu-te cu cei morți,
11
numărat printre cei care coboară în lăcașul morților?
12
Ai părăsit izvorul înțelepciunii.
13
De-ai fi umblat pe căile lui Dumnezeu,
ai locui în pace pentru totdeauna.
14
Învață unde este priceperea,
unde este tăria, unde este înțelegerea,
ca să poți cunoaște și unde este lungime de zile și viață,
unde este lumina ochilor și pacea.
15
Cine a aflat locul ei?
Și cine a intrat în visteriile ei?
32
Doar Cel care știe toate o cunoaște
și o pătrunde cu priceperea sa.
Cel care a orânduit pământul pentru totdeauna
și l-a umplut de animale cu patru picioare;
33
Cel care trimite lumina și ea pornește,
o cheamă și ea ascultă tremurând.
34
Stelele strălucesc în străjile lor și se veselesc;
35
El le cheamă, iar ele îi spun: „Iată-ne!”;
strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.
36
Acesta este Dumnezeul nostru
și nimeni nu se poate asemăna cu El!
37
El a descoperit toată calea științei
și i-a dat-o lui Iacob, slujitorul său,
220
DUMINICA ÎNVIERII
R: Tu, Doamne,
ai cuvintele vieții veșnice.
8
Legea Domnului este desăvârșită:
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înțelept pe cel neștiutor. R:
9
Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima;
poruncile Domnului sunt limpezi,
luminează ochii. R:
10
Frica de Domnul e curată,
statornică în veacul veacului;
judecățile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R:
221
TIMPUL PASCAL
11
Ele sunt mai de dorit decât aurul,
decât aurul cel mai curat,
mai dulci decât mierea
și decât fagurele proaspăt! R:
16
A fost cuvântul Domnului către mine zicând:
17
„Fiul omului, cei din casa lui Israel,
pe când locuiau ei pe pământul lor,
l-au pângărit prin calea lor și prin faptele lor.
18
Iar Eu mi-am revărsat mânia asupra lor
pentru sângele pe care l-au vărsat pe pământ
și pentru idolii cu care l-au pângărit.
19
I-am risipit printre neamuri
și au fost împrăștiați prin țări.
După căile lor și după faptele lor i-am judecat.
20
Și, când au ajuns la neamurile la care s-au dus,
au pângărit numele meu cel sfânt,
pentru că se zicea despre ei:
„Acesta este poporul Domnului,
din țara lui au ieșit ei”.
21
Eu însă i-am cruțat pentru numele meu cel sfânt,
pe care l-au pângărit cei din casa lui Israel
printre neamurile la care au ajuns.
22
De aceea, spune-i casei lui Israel:
« Așa vorbește Stăpânul meu, Domnul:
Nu pentru voi fac aceasta, casă a lui Israel,
222
DUMINICA ÎNVIERII
41,3
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,
de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și mă voi înfățișa
înaintea lui Dumnezeu? R:
223
TIMPUL PASCAL
5
Sufletul se topește în mine când îmi aduc aminte
cum treceam spre casa lui Dumnezeu,
în strigătele de bucurie și de laudă
ale mulțimii în sărbătoare. R:
42,3
Trimite lumina și adevărul tău,
ele să mă călăuzească;
să mă ducă la muntele tău cel sfânt
și la lăcașurile tale! R:
4
Și voi intra la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeul bucuriei și al veseliei mele:
te voi lăuda în harpa, Dumnezeule,
Dumnezeul meu. R:
sau
12
Inimă curată zidește în mine Dumnezeule,
și duh statornic înnoiește înlăuntrul meu!
13
Nu mă alunga de la fața ta
și Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine! R:
14
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii tale
și întărește-mă cu duh binevoitor!
15
Atunci voi învăța pe cei fărădelege căile tale
și cei păcătoși la tine se vor întoarce. R:
224
DUMINICA ÎNVIERII
18
Căci jertfele nu-ți sunt plăcute
și chiar de ți-aș aduce arderi-de-tot,
tot nu te-ar mulțumi.
19
Jertfa mea, Dumnezeu, este duhul smerit,
inima căită și smerită,
Dumnezeule, n-o disprețui. R:
EPISTOLA Rm 6, 3-11
225
TIMPUL PASCAL
10
Când a murit, El a murit pentru păcat
o dată pentru totdeauna,
dar acum e viu și trăiește pentru Dumnezeu.
11
Tot așa și voi, socotiți-vă morți păcatului,
dar vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus.
Cuvântul Domnului
1
Lăudați pe Domnul, pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
2
Să spună Israel că este bun,
veșnică este îndurarea lui. R:
16
Dreapta Domnului s-a înălțat,
dreapta Domnului și-a arătat puterea.
17
Nu voi muri, ci voi trăi
și voi istorisi faptele Domnului. R:
22
Piatra pe care au disprețuit-o ziditorii
a ajuns în capul unghiului.
23
De la Domnul a fost aceasta
și minunat lucru este în ochii noștri. R:
226
DUMINICA ÎNVIERII
227
TIMPUL PASCAL
Am mâncat și am băut cu El
după ce a înviat din morți.
Citire din Cartea Faptele Apostolilor
În zilele acelea
34
Petru, deschizându-și gura, a spus:
37
„Voi știți ce s-a petrecut în toată Iudeea,
începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan:
38
cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere
pe Isus din Nazaret,
care a trecut pretutindeni făcând bine
și vindecându-i pe toți cei care erau stăpâniți de diavol,
pentru că Dumnezeu era cu El.
39
Noi suntem martori pentru tot ce a făcut El
în ținutul iudeilor și în Ierusalim.
Pe Acela pe care ei l-au omorât, atârnându-l pe lemn,
40
Dumnezeu l-a înviat a treia zi
41
și i-a dat să se arate nu întregului popor,
ci martorilor orânduiți dinainte de Dumnezeu,
nouă, care am mâncat și am băut cu El
după ce a înviat din morți;
42
și ne-a poruncit să vestim poporului și să dăm mărturie
că El este acela care a fost rânduit de Dumnezeu
Judecător al celor vii și al celor morți.
43
Despre acesta dau mărturie toți profeții
că oricine crede în El
va primi iertarea păcatelor prin numele lui”.
Cuvântul Domnului
228
DUMINICA ÎNVIERII
1
Lăudați pe Domnul, pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui.
2
Să spună Israel că este bun,
veșnică este îndurarea lui. R:
16
Dreapta Domnului s-a înălțat,
dreapta Domnului și-a arătat puterea.
17
Nu voi muri, ci voi trăi
și voi istorisi faptele Domnului. R:
22
Piatra pe care au disprețuit-o ziditorii,
a ajuns în capul unghiului.
23
De la Domnul a fost aceasta
și minunat lucru este în ochii noștri. R:
229
TIMPUL PASCAL
Fraților,
1
dacă ați înviat împreună cu Cristos,
căutați cele de sus, unde se află Cristos,
șezând de-a dreapta lui Dumnezeu!
2
Cugetați la cele de sus și nu la cele de pe pământ,
3
căci voi ați murit
și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!
4
Iar când se va arăta Cristos, viața voastră,
atunci și voi vă veți arăta împreună cu El în slavă.
Cuvântul Domnului
sau
Fraților,
6b
nu știți, oare, că puțină plămadă dospește întreg aluatul?
7
Curățiți-vă de plămada cea veche, ca să fiți un aluat nou,
precum și sunteți, întocmai ca azimile,
căci Paștele vostru, Cristos, a fost jertfit.
8
Să sărbătorim, așadar, nu cu plămada cea veche,
nici cu plămada răutății și a vicleșugului,
ci cu azimile curăției și ale adevărului.
Cuvântul Domnului
230
DUMINICA ÎNVIERII
SECVENȚA
231
TIMPUL PASCAL
În prima zi a săptămânii,
1
Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric,
la mormânt
și a văzut piatra luată de pe mormânt.
2
A alergat deci și s-a dus la Simon Petru
și la celălalt ucenic, cel pe care îl iubea Isus,
și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt
și nu știm unde l-au pus”.
Au ieșit deci Petru și celălalt ucenic și au mers la mormânt.
4
Alergau amândoi împreună,
dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru
și a ajuns cel dintâi la mormânt
5
Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate,
dar n-a intrat.
6
A sosit și Simon Petru, în urma lui,
și a intrat în mormânt
și a văzut giulgiurile așezate,
7
iar lințoliul care fusese pe capul lui
nu era pus împreună cu giulgiurile,
ci deoparte, împăturit într-un loc.
8
Atunci a intrat și celălalt ucenic,
care venise cel dintâi la mormânt.
A văzut și a crezut.
9
Deoarece încă nu cunoșteau Scriptura
că El trebuia să învie din morți.
Cuvântul Domnului
232
OCTAVA PAȘTELUI
LUNI
În ziua de Rusalii,
14
Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece,
și-a ridicat glasul și le-a vorbit:
„Iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim,
să vă fie cunoscute acestea și luați aminte la cuvintele mele!
22
Pe Isus Nazarineanul,
om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră
prin fapte de putere, prin minunile și semnele
pe care le-a săvârșit Dumnezeu prin El în mijlocul vostru,
după cum știți și voi,
23
pe acesta, dat după planul orânduit
și preștiința lui Dumnezeu,
voi l-ați răstignit pe cruce prin mâna celor fărădelege
și l-ați omorât.
24
Dar Dumnezeu l-a înviat, dezlegând durerile morții,
căci nu era cu putință să fie ținut în stăpânirea ei,
25
de vreme ce David spune despre El:
« Îl am mereu în fața ochilor pe Domnul;
El stă la dreapta mea ca să nu mă clatin.
26
De aceea se bucură inima mea și tresaltă de veselie limba mea,
chiar și trupul meu își află odihna în speranță,
27
căci Tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca Sfântul tău să vadă putrezirea.
233
TIMPUL PASCAL
28
Mi-ai arătat cărarea vieții,
mă vei umple de bucurie cu fața ta.»
29
Fraților, să-mi fie îngăduit a vă spune fără sfială:
patriarhul David a murit și a fost înmormântat,
iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30
Dar el, fiind profet
și știind că Dumnezeu i s-a jurat cu jurământ
să așeze pe tronul lui pe unul din urmașii lui,
31
a văzut dinainte și a zis despre învierea lui Cristos
că n-a fost părăsit în lăcașul morților
și nici trupul lui n-a văzut putrezirea.
32
Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat
și noi toți suntem martorii acestui fapt.
33
Așadar, fiind înălțat de-a dreapta lui Dumnezeu
și primind de la Tatăl pe Duhul Sfânt făgăduit,
l-a revărsat pe Acesta, așa cum vedeți și auziți.”
Cuvântul Domnului
R: Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi aflu scăparea!
1
Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi aflu scăparea!
2
I-am zis Domnului:
„Tu ești Dumnezeul meu”.
5
Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire și cupa mea cu sorți,
în mâinile tale este soarta mea. R:
7
Îl binecuvântez pe Domnul, care mi-a dat înțelepciune,
la aceasta până și noaptea mă îndeamnă inima.
8
Îl am mereu în fața ochilor mei pe Domnul,
dacă El este la dreapta mea eu nu mă clatin. R:
234
OCTAVA PAȘTELUI
9
De aceea inima mea se bucură
și sufletul meu tresaltă de veselie,
chiar și trupul meu se va odihni fără grijă.
10
Căci Tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. R:
11
Tu îmi vei arăta cărarea vieții;
în fața ta sunt bucurii nespuse
și desfătări veșnice la dreapta ta. R:
ALELUIA Ps 117/118, 24
235
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
8
femeile, plecând în grabă de la mormânt,
cu teamă și bucurie mare,
au alergat să dea de veste ucenicilor lui.
9
Dar, iată, Isus le-a întâmpinat zicând: „Bucurați-vă!”
Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele și i s-au închinat.
10
Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți!
Mergeți și vestiți fraților mei
să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea!”
11
Pe când mergeau ele,
iată, unii din strajă s-au dus în cetate
și au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12
Și, adunându-se aceștia împreună cu bătrânii
și ținând sfat, au dat bani mulți soldaților zicând:
13
„Spuneți: «Ucenicii lui au venit noaptea și l-au furat
în timp ce noi dormeam.»
14
Și dacă se va auzi aceasta la guvernator,
noi îl vom îndupleca și vă vom scăpa de grijă.”
15
Iar ei, luând banii, au făcut cum fuseseră învățați.
Și s-a răspândit povestea aceasta printre iudei până astăzi.
Cuvântul Domnului
236
OCTAVA PAȘTELUI
MARȚI
În ziua de Rusalii,
36
Petru le-a spus iudeilor:
„Să știe cu siguranță toată casa lui Israel
că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos
pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit.”
37
Auzind acestea, ei au fost străpunși în inimă
și i-au zis lui Petru și celorlalți apostoli:
„Ce trebuie să facem, fraților?”
38
Iar Petru le-a spus: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi
să se boteze în numele lui Isus Cristos,
spre iertarea păcatelor voastre,
și veți primi darul Duhului Sfânt.
39
Căci pentru voi este făgăduința, și pentru fiii voștri,
și pentru toți cei care sunt acum departe,
oricât de mulți vor fi cei pe care îi va chema
Domnul, Dumnezeul nostru.”
40
Și cu multe alte cuvinte le dădea mărturie și-i ruga zicând:
„Salvați-vă de această generație vicleană!”
41
Atunci cei care au primit cuvântul lui au fost botezați,
și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
Cuvântul Domnului
237
TIMPUL PASCAL
4
Drept este cuvântul Domnului
și toate lucrările lui sunt vrednice de crezare.
5
El iubește dreptatea și buna rânduială,
plin este pământul de îndurarea lui. R:
18
Iată, ochii Domnului sunt îndreptați
spre cei care se tem de El,
spre cei ce nădăjduiesc îndurarea lui,
19
ca să scape de la moarte sufletele lor
și să-i hrănească în timp de foamete. R:
20
Sufletul nostru îl așteaptă pe Domnul,
El este ajutorul și scutul nostru.
22
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum și noi nădăjduim în tine! R:
ALELUIA Ps 117/118, 24
238
OCTAVA PAȘTELUI
În vremea aceea,
11
Maria stătea afară lângă mormânt și plângea.
Și, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt
12
și a văzut doi îngeri în veșminte albe
șezând unde fusese așezat trupul lui Isus,
unul la cap și unul la picioare.
13
Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?”
Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu
și nu știu unde l-au pus”.
14
Zicând acestea, s-a întors și l-a văzut pe Isus stând,
dar nu știa că este Isus.
15
Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”
Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule,
dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua.”
16
Isus i-a zis: „Marie!”
Ea, întorcându-se i-a zis în evreiește: „Rabbuni!”
(care înseamnă „Învățătorule!”).
17
I-a zis Isus: „Nu mă ține, căci încă nu m-am urcat la Tatăl.
Dar mergi la frații mei și spune-le:
« Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru,
la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru».”
18
Maria Magdalena a venit să vestească ucenicilor:
„L-am văzut pe Domnul și mi-a spus acestea”.
Cuvântul Domnului
239
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În vremea aceea,
1
Petru și Ioan se urcau la templu
pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.
2
Și era un om olog din naștere care era adus și așezat
în fiecare zi lângă poarta templului, zisă „Cea Frumoasă”,
ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu.
3
Acesta, văzându-i pe Petru și pe Ioan gata să intre în templu,
le-a cerut de pomană.
4
Iar Petru, privindu-l țintă, împreună cu Ioan, a spus:
„Uită-te la noi!”
5
Iar el privea la ei cu luare aminte,
așteptându-se să primească ceva de la ei.
6
Petru însă a zis: „Argint și aur nu am,
dar ceea ce am, aceea îți dau:
În numele lui Isus Cristos nazarineanul, scoală-te și umblă!”
7
Și, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat;
și îndată i s-au întărit tălpile și gleznele;
8
dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble
și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind
și lăudându-l pe Dumnezeu.
9
Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudându-l pe Dumnezeu;
10
și îl cunoșteau că el era cel care cerea de pomană
șezând la „Poarta Frumoasă” a templului
și s-au umplut de mirare și de uluire
pentru ceea ce i se întâmplase.
Cuvântul Domnului
240
OCTAVA PAȘTELUI
R: Să se veselească inima
celor care-l caută pe Domnul!
sau
Aleluia!
1
Preamăriți-l pe Domnul și chemați numele lui!
Vestiți printre popoare faptele sale minunate!
2
Cântați-i cu glasul și din strune,
cugetați la toate minunile sale! R:
3
Lăudați-vă întru numele său cel sfânt!
Să se veselească inima celor care-l caută pe Domnul!
4
Căutați-l pe Domnul și puterea lui,
căutați fără-ncetare fața lui! R:
6
Voi, seminția lui Abraham, slujitorii lui,
voi, fiii lui Iacob, aleșii lui!
7
El este Domnul, Dumnezeul nostru;
judecățile lui sunt pe tot pământul. R:
8
El își amintește întotdeauna de legământul său,
de cuvântul pe care l-a rostit pentru o mie de generații,
9
de legământul încheiat cu Abraham
și de jurământul pe care i l-a făcut lui Isaac. R:
241
TIMPUL PASCAL
ALELUIA Ps 117/118, 24
243
TIMPUL PASCAL
JOI
În zilele acelea,
11
întrucât ologul vindecat se ținea de Petru și de Ioan,
tot poporul, uluit, a alergat spre ei,
în pridvorul numit „al lui Solomon”.
12
Văzând aceasta, Petru a spus poporului:
„Israeliți, de ce vă mirați de lucrul acesta,
de ce vă uitați țintă la noi,
ca și cum prin puterea sau evlavia noastră
l-am fi făcut pe acesta să umble?
13
Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob,
Dumnezeul părinților noștri,
l-a preamărit pe Slujitorul său Isus,
pe care voi l-ați dat în mâinile lui Pilat
și l-ați tăgăduit în fața lui, pe când el hotărâse să-l elibereze.
14
Voi însă l-ați tăgăduit pe Cel Sfânt și Drept
și ați cerut să vă fie dăruit un ucigaș;
15
l-ați ucis pe Începătorul vieții,
dar Dumnezeu l-a înviat din morți
și noi suntem martori pentru aceasta.
16
Și prin credința în numele lui,
pe acesta pe care îl priviți și îl cunoașteți
l-a întărit Numele lui
244
OCTAVA PAȘTELUI
245
TIMPUL PASCAL
2
Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
5
Ce este omul, de-ți amintești de el,
și fiul omului, de-l cercetezi? R:
6
L-ai rânduit cu puțin mai mic decât îngerii,
l-ai încununat cu slavă și cu cinste;
7
l-ai pus stăpân peste lucrarea mâinilor tale;
toate le-ai așezat la picioarele sale... R:
8
oile și boii laolaltă,
chiar și fiarele câmpului,
9
păsările cerului și peștii mării
și tot ce străbate căile apelor. R.
ALELUIA Ps 117/118, 24
246
OCTAVA PAȘTELUI
În vremea aceea,
35
ucenicii le-au povestit ce li se întâmplase pe drum
și cum îl recunoscuseră pe Isus la frângerea pâinii.
36
Pe când vorbeau ei acestea,
Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”
37
Dar ei, încremeniți și înspăimântați, credeau că văd un duh.
38
Dar El le-a spus: „De ce sunteți tulburați
și de ce se ridică îndoieli în inima voastră?
39
Vedeți mâinile mele și picioarele mele, că Eu sunt cu adevărat;
pipăiți-mă și vedeți, căci un duh nu are carne și oase,
după cum vedeți că am Eu.”
40
Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele.
41
Cum ei nu credeau încă, de bucurie, și se minunau,
le-a spus: „Aveți ceva de mâncare aici?”
42
Ei i-au dat o bucată de pește fript.
43
Și, luând-o, a mâncat în fața lor.
44
Și le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus
când încă eram cu voi: că trebuie să se împlinească
toate cele scrise în Legea lui Moise,
în profeți și în psalmi despre mine.”
45
Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile.
46
Și le-a zis: „Așa este scris: Cristos trebuie să pătimească
și să învie din morți a treia zi și să se vestească în numele lui
47
convertirea spre iertarea păcatelor, la toate neamurile,
începând din Ierusalim.
48
Voi sunteți martori ai acestor lucruri.”
Cuvântul Domnului
247
TIMPUL PASCAL
VINERI
În zilele acelea,
după ce fusese vindecat ologul,
1
pe când Petru și Ioan vorbeau poporului,
au venit peste ei preoții și căpetenia gărzii templului și saduceii,
2
mâniați pentru că învățau poporul
și vesteau în Isus învierea morților.
3
Au pus mâna pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi,
căci se înserase.
4
Însă mulți dintre cei care ascultaseră cuvântul au crezut
și dintre aceștia numai bărbații
au ajuns în jur de aproape cinci mii.
5
A doua zi, s-au adunat căpeteniile poporului
și bătrânii și cărturarii la Ierusalim,
6
și Ana, marele preot, și Caiafa, și Ioan, și Alexandru,
și câți erau din neamul marilor preoți;
7
și, punându-i în mijloc pe Petru și pe Ioan,
au început să-i întrebe: „Cu ce putere sau în numele cui
ați făcut voi aceasta?”
8
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus:
„Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel!
9
De vreme ce noi astăzi suntem cercetați
pentru binele făcut unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
10
să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israel
248
OCTAVA PAȘTELUI
1
Lăudați pe Domnul, că este bun,
veșnică este îndurarea lui.
2
Să spună Israel că este bun,
veșnică este îndurarea lui.
4
Să spună cei care se tem de Domnul:
veșnică este îndurarea lui. R:
22
Piatra pe care au disprețuit-o ziditorii,
a ajuns în capul unghiului.
23
De la Domnul a fost aceasta
și minunat lucru este în ochii noștri.
24
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm și să ne veselim în ea. R:
249
TIMPUL PASCAL
25
Dă-ne, Doamne, mântuire,
dă-ne, Doamne, izbândă!
26
Bine este cuvântat
Cel care vine în numele Domnului!
Vă binecuvântăm din casa Domnului.
27
Dumnezeu este Domnul și ne luminează. R:
ALELUIA Ps 117/118, 24
În vremea aceea,
1
Isus s-a arătat iarăși ucenicilor, la Marea Tiberiadei.
2
Și s-a arătat astfel: Erau împreună Simon-Petru
și Toma, zis Geamănul, și Natanael, cel din Cana Galileii,
și fiii lui Zebedeu și alți doi dintre ucenicii lui.
3
Le-a zis Simon-Petru: „Mă duc să pescuiesc.”
Ei i-au zis: „Mergem și noi cu tine”.
Au ieșit și s-au suit în barcă,
dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
250
OCTAVA PAȘTELUI
4
Când se făcuse de acum dimineață, Isus a stat pe țărm;
însă ucenicii nu știau că este Isus.
5
Deci le-a zis Isus: „Copii, aveți ceva de mâncare?”
Ei au răspuns: „Nu”.
6
El însă le-a spus: „Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii
și veți găsi”.
Atunci l-au aruncat și nu mai puteau să-l tragă
de mulțimea peștilor.
7
A spus deci ucenicul acela pe care-l iubea Isus către Petru:
„Este Domnul!”
Simon-Petru, auzind că este Domnul, și-a încins cămașa,
căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în apă.
8
Ceilalți ucenici au venit cu barca,
pentru că nu erau departe de țărm, ci la vreo două sute de coți,
trăgând năvodul cu pești.
9
Deci când au ieșit la țărm, au văzut jar pus jos
și peștișori așezați deasupra, și pâine.
10
Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum”.
11
S-a suit deci Simon-Petru în barcă și a tras năvodul pe țărm,
plin cu pești mari: o sută cincizeci și trei;
și, cu toate că erau atâția, nu s-a rupt năvodul.
12
Isus le-a zis: „Veniți și mâncați”.
Și niciunul din ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine ești?”,
știind că este Domnul.
13
Deci a venit Isus și a luat pâinea și le-a dat lor, și la fel și peștii.
14
Atunci s-a arătat a treia oară Isus ucenicilor,
după ce înviase din morți.
Cuvântul Domnului
251
TIMPUL PASCAL
SÂMBĂTĂ
Nu putem să nu vorbim
despre ceea ce am văzut și am auzit.
Citire din Cartea Faptele Apostolilor
În zilele acelea,
13
văzând preoții, bătrânii și cărturarii
îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan
și, dându-și seama că sunt oameni fără carte și de rând,
au rămas uimiți;
îi recunoșteau că fuseseră cu Isus,
14
dar, văzând că stă lângă ei omul care fusese vindecat,
nu puteau spune nimic împotrivă.
15
După ce le-au poruncit să iasă din încăperea Sinedriului,
16
s-au sfătuit între ei zicând: „Ce să facem cu oamenii aceștia?
E limpede pentru toți locuitorii Ierusalimului
că s-a făcut prin ei o minune vădită și nu o putem tăgădui.
17
Dar, ca lucrul acesta să nu se răspândească mai mult în popor,
să-i oprim cu amenințări,
de a mai vorbi cuiva în Numele acesta.”
18
I-au chemat, așadar, și le-au poruncit
să nu mai vorbească în niciun fel
și să nu mai învețe în numele lui Isus.
19
Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați singuri
dacă este drept înaintea lui Dumnezeu
să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.
20
Căci noi nu putem să nu vorbim
252
OCTAVA PAȘTELUI
R: Te laud, Doamne,
pentru că m-ai ascultat.
Sau
Aleluia!
1
Lăudați pe Domnul, pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
14
Tăria mea și lauda mea este Domnul;
El este mântuirea mea.
15
Strigăte de bucurie și de biruință
se aud în corturile celor drepți: R:
16ab
„Dreapta Domnului și-a arătat puterea!
Dreapta Domnului m-a înălțat!”
17
Nu voi muri, ci voi trăi
și voi istorisi faptele Domnului. R:
18
M-a certat Domnul și chiar m-a pedepsit,
dar nu m-a lăsat pradă morții.
19
Deschideți-mi porțile dreptății,
pentru ca, intrând, să-l laud pe Domnul! R:
20
Aceasta este poarta Domnului:
cei drepți vor intra prin ea.
21
Te laud pentru că mi-ai răspuns
și ai fost mântuirea mea. R:
253
TIMPUL PASCAL
ALELUIA Ps 117/118, 24
După ce a înviat,
9
dimineața, în prima zi a săptămânii,
Isus s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena,
din care scosese șapte diavoli.
10
Ea s-a dus și a povestit celor ce fuseseră cu El,
care se tânguiau și plângeau.
11
Dar ei, auzind că e viu și că a fost văzut de ea,
n-au crezut-o.
12
După acestea s-a arătat, sub o altă înfățișare,
la doi dintre ei pe drum, pe când mergeau la țară,
13
iar ei, întorcându-se, au povestit celorlalți,
dar nici pe ei nu i-au crezut.
14
La urmă le-a apărut și celor unsprezece,
pe când stăteau la masă și i-a dojenit
pentru necredința și împietrirea inimii lor,
pentru că nu-i crezuseră pe cei care l-au văzut înviat din morți.
15
Apoi le-a spus: „Mergeți în lumea întreagă
și predicați Evanghelia la toată făptura!”
Cuvântul Domnului
254
SĂPTĂMÂNA II
DUMINICA II
ANUL A
În zilele acelea,
42
frații stăruiau în învățătura apostolilor și în comuniune,
în frângerea pâinii și în rugăciuni.
43
Toți erau cuprinși de teamă
și multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli.
44
Toți cei care primiseră credința erau laolaltă
și aveau toate în comun.
45
Își vindeau proprietățile și bunurile
și împărțeau tuturor, după cum aveau nevoie fiecare.
46
Zi de zi stăruiau într-un cuget în templu
și, frângând pâinea prin case,
luau împreună hrana cu bucurie și în curăția inimii.
47
Îl lăudau pe Dumnezeu
și erau plăcuți înaintea întregului popor.
Iar Domnul li-i adăuga zi de zi
pe cei care se mântuiau.
Cuvântul Domnului
255
TIMPUL PASCAL
2
Să spună Israel că este bun,
veșnică este îndurarea lui.
3
Să spună casa lui Aaron că este bun,
veșnică este îndurarea lui.
4
Să spună cei care se tem de Domnul,
veșnică este îndurarea lui. R:
13
M-au împins, m-au îmbrâncit ca să cad,
dar Domnul mi-a venit în ajutor.
14
Tăria mea și lauda mea e Domnul;
El este mântuirea mea.
15
Strigăte de bucurie și de biruință
se aud în corturile celor drepți. R:
22
Piatra pe care au disprețuit-o ziditorii,
a ajuns în capul unghiului:
23
De la Domnul a fost aceasta
și minunat lucru este în ochii noștri.
24
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm și să ne veselim în ea. R:
256
SĂPTĂMÂNA II
3
Binecuvântat fie Dumnezeu,
Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranță vie
prin învierea lui Isus Cristos din morți,
4
spre o moștenire nepieritoare, neîntinată, neofilită,
păstrată în ceruri pentru voi,
5
cei care, în puterea lui Dumnezeu, sunteți păziți prin credință
în vederea mântuirii pregătite să se dezvăluie în vremea de apoi.
6
Pentru aceasta tresăltați de bucurie,
chiar dacă acum, pentru puțină vreme,
mai trebuie să fiți întristați prin felurite încercări,
7
pentru ca puritatea credinței voastre,
mult mai de preț decât aurul cel pieritor, încercat prin foc,
să fie aflată vrednică de laudă, de slavă și de cinste
la arătarea lui Isus Cristos.
8
Pe El, deși nu l-ați văzut, voi îl iubiți;
deși nu priviți încă la El, crezând însă în El,
tresăltați de o bucurie negrăită și plină de slavă,
9
dobândind țelul credinței voastre,
mântuirea sufletelor.
Cuvântul Domnului
257
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 20, 29
19
În seara aceleiași zile, întâia a săptămânii,
ușile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor,
a venit Isus, a stat în mijloc și le-a spus: „Pace vouă!”
20
Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta.
Și s-au bucurat ucenicii văzându-l pe Domnul.
21
Le-a zis deci iarăși: „Pace vouă!
Precum m-a trimis pe mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi”.
22
Și, zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis:
„Primiți pe Duhul Sfânt!
23
Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate;
cărora le veți ține, vor fi ținute”.
24
Dar Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamănul,
nu era cu ei când a venit Isus.
25
I-au spus deci ceilalți ucenici: „L-am văzut pe Domnul!”.
El însă le-a spus:
„Dacă nu voi vedea în mâinile lui urma cuielor
și nu-mi voi pune degetul în urma cuielor
și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede!”.
26
Și, după opt zile, erau iarăși înăuntru ucenicii lui,
și Toma împreună cu ei.
258
SĂPTĂMÂNA II
259
TIMPUL PASCAL
LUNI
În zilele acelea,
23
după ce li s-a dat drumul,
Petru și Ioan s-au dus la ai lor
și le-au istorisit câte le spuseseră marii preoți și bătrânii.
24
Iar ei, auzind,
și-au ridicat glasul către Dumnezeu într-un gând
și au zis: „Stăpâne, Tu ai făcut cerul și pământul și marea
și toate câte sunt în ele!
25
Tu ai zis prin Duhul Sfânt și prin gura părintelui nostru David,
slujitorul tău: « Pentru ce s-au întărâtat neamurile
și popoarele au cugetat deșertăciuni?
26
S-au răzvrătit regii pământului
și căpeteniile s-au adunat laolaltă
împotriva Domnului și împotriva Unsului său. »
27
Cu adevărat s-au adunat în cetatea aceasta,
împotriva sfântului tău Slujitor, Isus, pe care Tu l-ai uns,
și Irod, și Ponțiu Pilat, împreună cu neamurile păgâne
și popoarele lui Israel,
28
ca să facă toate cele pe care mâna ta și sfatul tău
le-au rânduit dinainte să se întâmple.
29
Și acum, Doamne, privește la amenințările lor
și dă slujitorilor tăi să vestească
cuvântul tău cu toată îndrăzneala,
30
întinzându-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni
260
SĂPTĂMÂNA II
1
Pentru ce s-au întărâtat neamurile
și popoarele au cugetat deșertăciuni?
2
Se răzvrătesc regii pământului
și cârmuitorii țin sfat laolaltă
împotriva Domnului și împotriva Unsului său:
3
„Să rupem legăturile lor, să lepădăm de la noi jugul lor!” R:
4
Cel care locuiește în ceruri râde; Domnul râde de ei.
5
Apoi în mânia sa le vorbește și în urgia sa îi înspăimântă:
6
„Eu l-am uns pe regele meu în Sion,
pe muntele meu cel sfânt.” R:
7
Voi vesti hotărârea Domnului:
El mi-a zis: „Fiul meu ești tu, Eu astăzi te-am născut.
8
Cere-mi și îți voi da neamurile ca moștenire
și marginile pământului, în stăpânire!”
9
Tu le vei zdrobi cu toiag de fier,
și le vei sfărâma ca pe vasul olarului.” R:
261
TIMPUL PASCAL
ALELUIA Col 3, 1
EVANGHELIA In 3, 1-8
În vremea aceea,
1
era un om dintre farisei, pe nume Nicodim, fruntaș al iudeilor.
2
Acesta a venit la Isus noaptea și i-a zis: „Rabbi,
știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător,
căci nimeni nu poate săvârși semnele pe care le faci Tu
dacă nu e Dumnezeu cu el”.
3
Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva
nu se naște din nou, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu”.
4
Nicodim i-a spus: „Cum poate un om să se nască, bătrân fiind?
Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale și să se nască?”
5
Isus a răspuns: „Adevăr, adevăr îți spun:
dacă nu se naște cineva din apă și din Duh,
nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu.
6
Ce este născut din trup, trup este
și ce este născut din Duh, duh este.
7
Nu te mira că ți-am zis: « Trebuie să vă nașteți din nou. »
8
Vântul suflă unde vrea și auzi glasul lui,
dar nu știi de unde vine și unde se duce.
Așa este cu oricine e născut din Duhul”.
Cuvântul Domnului
262
SĂPTĂMÂNA II
MARȚI
În zilele acelea,
32
mulțimea celor care crezuseră era o inimă și un suflet
și nimeni nu zicea că este al său ceva din cele ce avea,
ci toate le aveau în comun.
33
Și cu putere mare apostolii dădeau mărturie
despre învierea Domnului Isus
și mare har era peste ei toți.
34
Nimeni nu era lipsit între ei,
fiindcă toți cei care aveau țarini sau case le vindeau
și aduceau prețul celor vândute
35
și-l puneau la picioarele apostolilor
și se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
36
Astfel și Iosif, cel numit de apostoli Barnaba
– care tradus înseamnă „Fiul mângâierii” – ,
un levit de fel din Cipru,
37
având un ogor și vânzându-l,
a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Cuvântul Domnului
263
TIMPUL PASCAL
1
Domnul este împărat,
s-a îmbrăcat în măreție;
s-a îmbrăcat Domnul
și s-a încins cu putere. R:
5
Mărturiile tale
sunt cu totul vrednice de crezare,
sfințenia împodobește casa ta, Doamne,
din veac și pentru totdeauna. R:
ALELUIA In 3, 14b-15
264
SĂPTĂMÂNA II
EVANGHELIA In 3, 7b-15
În vremea aceea,
Isus i-a răspuns lui Nicodim:
7
„Trebuie să vă nașteți din nou.
8
Vântul suflă unde vrea și auzi glasul lui,
dar nu știi de unde vine și unde se duce.
Așa este cu oricine e născut din Duhul.”
9
A răspuns Nicodim și i-a zis: „Cum pot fi acestea?”
10
Isus i-a răspuns: „Tu ești învățător al lui Israel
și nu știi acestea?
11
Adevăr, adevăr îți spun: noi vorbim despre ceea ce știm
și dăm mărturie despre ce am văzut,
dar mărturia noastră nu o primiți.
12
Dacă v-am vorbit despre cele pământești și nu credeți,
cum veți crede când vă voi vorbi despre cele cerești?
13
Și nimeni nu s-a suit la cer,
decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului.
14
Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustiu,
așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului,
15
pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică.”
Cuvântul Domnului
265
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În zilele acelea,
17
s-a ridicat Marele Preot și toți cei care erau cu el,
adică gruparea saduceilor și plini de invidie
18
au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița comună.
19
Dar un înger al Domnului a deschis, noaptea, ușile temniței,
20
i-a scos afară și le-a zis: „Mergeți, stați în templu
și vestiți poporului toate cuvintele vieții acesteia!”
21
Ei au ascultat și au intrat dis-de-dimineață în templu
și au început să dea învățătură.
Venind Marele Preot și cei care erau cu el,
au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel
și au trimis la temniță să-i aducă.
22
Slujitorii, însă, ajunși acolo, nu i-au găsit în temniță
și, întorcându-se, au dat de veste zicând:
23
„Am găsit temnița încuiată în toată siguranța
și pe paznici stând la porți,
dar când am descuiat n-am găsit pe nimeni înăuntru.”
24
Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia gărzii templului
și arhiereii erau nedumeriți de ce ar putea însemna aceasta.
25
Dar, venind cineva, le-a dat de știre:
„Iată, oamenii pe care i-ați băgat în temniță
stau în templu și învață poporul.”
26
Atunci, plecând căpetenia împreună cu oamenii săi,
i-au adus, dar nu cu sila,
căci se temeau de popor să nu-i bată cu pietre.
Cuvântul Domnului
266
SĂPTĂMÂNA II
2
Voi binecuvânta pe Domnul în toată vremea,
pururea va fi lauda lui în gura mea.
3
Să se laude sufletul meu în Domnul:
să audă cei smeriți și să se bucure! R:
4
Preamăriți-l pe Domnul împreună cu mine:
să înălțăm numele lui împreună!
5
L-am căutat pe Domnul și El mi-a răspuns
și m-a eliberat de orice teamă. R:
6
Priviți la El și veți fi luminați
și fețele voastre nu se vor rușina.
7
Săracul acesta a strigat și Domnul l-a ascultat
și l-a izbăvit din strâmtorările sale. R:
8
Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de Domnul
și-i scapă din primejdie.
9
Gustați și vedeți cât de bun este Domnul,
fericit omul care-și caută adăpost la El. R:
267
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 3, 16
EVANGHELIA In 3, 16-21
În vremea aceea,
16
Isus i-a spus lui Nicodim:
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său Unul-născut,
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
17
Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume
ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18
Cel ce crede în El nu este judecat,
iar cel ce nu crede a și fost judecat,
fiindcă nu a crezut în numele Fiului unul-născut
al lui Dumnezeu.
19
Și aceasta este judecata: Lumina a venit în lume
dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina,
deoarece faptele lor erau rele.
20
Într-adevăr, oricine săvârșește fapte rele urăște lumina
și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui
să nu-i fie date în vileag.
21
Dar cel care săvârșește adevărul vine la Lumină,
ca să se arate că faptele lui sunt săvârșite în Dumnezeu.”
Cuvântul Domnului
268
SĂPTĂMÂNA II
JOI
În zilele acelea,
27
aducându-i slujitorii pe apostoli,
i-au înfățișat Sinedriului și Marele Preot i-a întrebat, zicând:
28
„Oare nu v-am poruncit noi cu strășnicie
să nu dați învățătură în numele acesta?
Și iată, ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră
și vreți să aduceți asupra noastră sângele Omului aceluia!”
29
Petru și apostolii au răspuns:
„Trebuie să ascultăm mai curând de Dumnezeu decât de oameni.
30
Dumnezeul părinților noștri l-a înviat pe Isus,
pe care voi l-ați dat morții atârnându-l pe lemn.
31
Pe Acesta Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta sa,
făcându-l Căpetenie și Mântuitor,
ca să dea lui Israel convertire și iertarea păcatelor.
32
Noi suntem martorii acestor fapte,
precum și Duhul Sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu
celor care ascultă de El.”
33
Iar aceia, auzind, clocoteau de furie și se sfătuiau să-i ucidă.
Cuvântul Domnului
269
TIMPUL PASCAL
2
Voi binecuvânta pe Domnul în toată vremea,
pururea va fi lauda lui în gura mea.
9
Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!
Fericit omul care-și caută adăpost la El. R:
17
Fața Domnului e împotriva făcătorilor de rele,
ca să șteargă amintirea lor de pe pământ.
18
Când cei drepți strigă Domnul îi aude
și îi scapă din strâmtorarea lor. R:
19
Aproape e Domnul de cei cu inima zdrobită
și-i mântuiește pe cei cu sufletul mâhnit.
20
Multe sunt necazurile ce se abat asupra celor drepți,
dar Domnul îi scapă de toate. R:
ALELUIA In 20, 29
270
SĂPTĂMÂNA II
EVANGHELIA In 3, 31-36
În vremea aceea,
Isus i-a răspuns lui Nicodim și i-a zis:
31
„Cel care vine de sus este deasupra tuturor;
cel care este de pe pământ, de pe pământ este
și de cele de pe pământ vorbește.
Cel care vine din cer este deasupra tuturor;
32
el dă mărturie despre ce a văzut și a auzit,
dar mărturia lui nimeni nu o primește.
33
Cel care îi primește mărturia
consfințește faptul că Dumnezeu este adevărat.
34
Fiindcă Acela pe care l-a trimis Dumnezeu
rostește cuvintele lui Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.
35
Tatăl îl iubește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui.
36
Cel care crede în Fiul are viață veșnică,
iar cel care nu crede în Fiul nu va vedea viața,
ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui.”
Cuvântul Domnului
271
TIMPUL PASCAL
VINERI
În zilele acelea,
34
ridicându-se în Sinedriu un fariseu pe nume Gamaliel,
învățător al Legii, cinstit de tot poporul,
35
a poruncit să-i scoată pe oameni afară puțin, apoi a zis:
„Israeliți, luați bine seama ce aveți să faceți cu acești oameni!
36
Căci nu de mult s-a ridicat Teudas, zicând că este cineva,
și i s-au alăturat ca la patru sute de oameni;
el a fost ucis și toți câți l-au ascultat au fost risipiți
și nu s-a mai ales nimic.
37
Apoi s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului,
și a atras popor mult după el;
și acela a pierit și toți câți au ascultat de el au fost împrăștiați.
38
Cât despre cele de acum, vă spun:
stați deoparte de oamenii aceștia și lăsați-i,
căci dacă gândul sau lucrarea aceasta este de la oameni,
se va spulbera;
39
iar dacă e de la Dumnezeu, nu-i veți putea nimici.
Nu cumva să vă pomeniți luptând împotriva lui Dumnezeu!”
40
Și i-au dat ascultare.
Chemându-i așadar pe apostoli, după ce i-au biciuit,
le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus
și le-au dat drumul.
41
Ei însă au plecat din fața Sinedriului
bucuroși că s-au învrednicit să sufere ocară pentru Nume.
42
Și în fiecare zi, în Templu și prin case,
nu încetau să învețe și să-l vestească pe Cristos Isus.
Cuvântul Domnului
272
SĂPTĂMÂNA II
1
Domnul este lumina și mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este ocrotitorul vieții mele,
de cine mă voi înfricoșa? R:
4
Un lucru am cerut de la Domnul și pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să contemplu Sanctuarul său. R:
13
Cred că voi vedea bunătățile Domnului
pe pământul celor vii.
14
Așteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întărește-ți inima și nădăjduiește în Domnul! R:
ALELUIA Mt 4, 4b
273
TIMPUL PASCAL
EVANGHELIA In 6, 1-15
În vremea aceea,
1
Isus a plecat dincolo de marea Galileii, adică a Tiberiadei.
2
Și mergea după El o mulțime mare,
pentru că vedeau semnele pe care le săvârșea cu cei bolnavi.
3
Isus s-a suit pe munte și acolo s-a așezat cu ucenicii săi.
4
Și se apropia Paștele, sărbătoarea iudeilor.
5
Deci ridicându-și Isus ochii
și văzând că mulțime mare vine la El,
i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine
ca să mănânce aceștia?”
6
A spus aceasta ca să-l încerce, căci El știa ce avea să facă.
7
I-a răspuns Filip: „Pâine de două sute de dinari
nu le-ar ajunge ca să primească fiecare câte puțin”.
8
Unul dintre ucenicii săi, Andrei,
fratele lui Simon Petru, i-a spus:
9
„Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi peștișori;
dar ce sunt acestea la atâția?”
10
Isus i-a zis: „Puneți-i pe oameni să se așeze!”
Și era iarbă multă în locul acela.
S-au așezat deci și numai bărbații erau cam cinci mii la număr.
11
A luat deci Isus pâinile și, după ce a adus mulțumire,
le-a împărțit celor așezați;
de asemenea și din pești, cât a voit fiecare.
12
Iar după ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor săi:
„Adunați bucățile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”.
13
Le-au adunat, așadar, și au umplut douăsprezece coșuri
cu bucățile care rămăseseră de la cei care au mâncat
274
SĂPTĂMÂNA II
275
TIMPUL PASCAL
SÂMBĂTĂ
În zilele acelea,
1
pentru că numărul ucenicilor creștea,
eleniștii au început să cârtească împotriva evreilor
că văduvele lor erau trecute cu vederea
la împărțeala de fiecare zi.
2
Atunci, cei doisprezece, adunând mulțimea ucenicilor, au spus:
„Nu se cuvine ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu
și să slujim la mese.
3
De aceea, fraților, căutați dintre voi șapte bărbați cu nume bun,
plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune,
pe care noi să-i rânduim la această slujbă,
4
iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului.”
5
Cuvântul acesta a plăcut întregii adunări
și i-au ales pe Ștefan, om plin de credință și de Duh Sfânt,
pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas
și pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6
pe care i-au înfățișat apostolilor,
iar aceștia, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile asupra lor.
7
Cuvântul lui Dumnezeu sporea
și numărul ucenicilor creștea mult în Ierusalim;
chiar și mulțime de preoți se supuneau credinței.
Cuvântul Domnului
276
SĂPTĂMÂNA II
1
Bucurați-vă, drepților, în Domnul!
Cei fără prihană se cuvine să-i aducă laude.
2
Lăudați-l pe Domnul cu harfa,
cântați-i cu alăuta cu zece coarde! R:
4
Drept este cuvântul Domnului
și toată lucrările lui sunt vrednice de crezare.
5
El iubește dreptatea și buna rânduială,
plin este pământul de îndurarea lui. R:
18
Iată, ochii Domnului sunt spre cei ce se tem de El,
spre cei ce nădăjduiesc în îndurarea lui,
19
ca să scape de la moarte sufletele lor
și să-i hrănească în timp de foamete. R:
277
TIMPUL PASCAL
ALELUIA
EVANGHELIA In 6, 16-21
16
Când s-a făcut seară, au coborât ucenicii lui la mare
17
și, urcându-se în luntre, mergeau de partea cealaltă a mării,
spre Cafarnaum.
Se făcuse deja întuneric și Isus nu venise încă la ei.
18
Și, pentru că sufla un vânt puternic, marea se învolbura.
19
După ce au vâslit deci douăzeci și cinci sau treizeci de stadii,
l-au văzut pe Isus venind pe mare și apropiindu-se de luntre;
ei s-au speriat.
20
Dar El le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeți!”
21
Voiau să-l ia în luntre,
dar îndată luntrea s-a aflat la țărmul către care mergeau.
Cuvântul Domnului
278
SĂPTĂMÂNA III
DUMINICA III
Anul A
Nu era cu putință
că Acela să fie ținut în stăpânirea morții.
Citire din Cartea Faptele Apostolilor
În ziua Rusaliilor,
14
Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece,
și-a ridicat glasul și le-a vorbit:
„Iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim,
să vă fie cunoscute acestea și luați aminte la cuvintele mele!
22
Pe Isus Nazarineanul,
om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră
prin faptele de putere, minunile și semnele
pe care le-a săvârșit Dumnezeu prin El în mijlocul vostru,
după cum știți și voi,
23
pe acesta, dat după planul cel orânduit
și preștiința lui Dumnezeu,
voi l-ați răstignit pe cruce prin mâna celor fărădelege
și l-ați omorât.
24
Dar Dumnezeu l-a înviat, dezlegând durerile morții,
căci nu era cu putință ca să fie ținut în stăpânirea ei,
25
de vreme ce David spune despre El:
« Îl am mereu în fața ochilor pe Domnul;
El stă la dreapta mea ca să nu mă clatin.
26
De aceea se bucură inima mea și tresaltă de veselie limba mea,
chiar și trupul meu își află odihna în speranță,
279
TIMPUL PASCAL
27
căci Tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca Sfântul tău să vadă putrezirea.
28
Mi-ai arătat căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».”
Cuvântul Domnului
1
Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi aflu scăparea!
2a
I-am spus Domnului:
„Tu ești Dumnezeul meu.
5
Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire și cupa mea cu sorți,
în mâinile tale este soarta mea.” R:
7
Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înțelepciune,
la aceasta până și noaptea mă îndeamnă inima.
8
Îl am mereu în fața ochilor mei pe Domnul,
dacă El este la dreapta mea eu, nu mă clatin. R:
9
De aceea inima mea se bucură
și sufletul meu tresaltă de veselie,
chiar și trupul meu se va odihni fără grijă.
10
Căci Tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. R:
11
Tu îmi vei arăta cărarea vieții;
în fața ta sunt bucurii nespuse,
și desfătări veșnice la dreapta ta. R:
280
SĂPTĂMÂNA III
Preaiubiților,
17
dacă îl numiți Tată pe Acela care, cu nepărtinire,
judecă pe fiecare după fapta sa,
umblați în frica lui Dumnezeu cât sunteți străini
și călători pe pământ,
18
știind că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur,
ați fost răscumpărați din purtarea voastră deșartă,
moștenită de la părinți,
19
ci cu Sângele scump al Mielului neprihănit și nepătat, Cristos,
20
orânduit mai înainte de întemeierea lumii,
dar arătat în vremurile din urmă pentru voi.
21
Prin El voi credeți în Dumnezeu,
cel ce l-a înviat din morți și i-a dăruit slavă,
astfel încât credința voastră și speranța să fie în Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
281
TIMPUL PASCAL
ALELUIA Lc 24, 32
În aceeași zi,
13
iată, doi dintre ucenicii lui Isus mergeau
într-un sat, numit Emaus,
departe ca la șaizeci de stadii de Ierusalim,
14
și vorbeau între ei de toate cele întâmplate.
15
Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat
și a început să meargă alături de ei.
16
Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-l recunoască.
17
Și le-a zis: „Ce sunt cuvintele
pe care le schimbați între voi pe drum?”
Iar ei s-au oprit mohorâți.
18
Și, răspunzând unul dintre ei, numit Cleopa, i-a zis:
„Oare tu singur ești străin în Ierusalim,
de nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?”
19
El i-a întrebat: „Ce anume?”.
I-au răspuns: „Cele cu privire la Isus Nazarineanul,
care a fost profet puternic în faptă și cuvânt
înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor;
20
cum l-au dat arhiereii și mai marii noștri
să fie condamnat la moarte și l-au răstignit.
21
Noi speram că El este cel care îl va izbăvi pe Israel
282
SĂPTĂMÂNA III
283
TIMPUL PASCAL
LUNI
În zilele acelea,
8
Ștefan, plin de har și de putere,
făcea minuni și semne mari în popor.
9
S-au ridicat însă unii din sinagoga zisă a liberților,
a cireneilor și a alexandrinilor,
împreună cu unii din Cilicia și din Asia,
înfruntându-se în cuvinte cu Ștefan,
10
dar nu puteau ține piept înțelepciunii
și Duhului cu care vorbea el.
11
Atunci i-au pus la cale pe niște oameni să zică:
„L-am auzit spunând vorbe de hulă
împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.”
12
Și au întărâtat poporul, pe bătrâni și pe cărturari
și, năvălind asupra lui, l-au prins și l-au dus în Sinedriu.
13
Au pus și martori mincinoși care au zis:
„Omul acesta nu încetează să vorbească
împotriva acestui loc sfânt și împotriva Legii.
14
Căci l-am auzit spunând
că acel Isus din Nazaret va nimici locul acesta
și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat Moise.”
15
Atunci, privind țintă la el, toți cei care ședeau în Sinedriu,
au văzut fața lui ca o față de înger.
Cuvântul Domnului
284
SĂPTĂMÂNA III
23
Chiar dacă cei puternici se așază la sfat împotriva mea,
slujitorul tău va cugeta la îndreptările tale,
24
căci mărturiile tale sunt desfătarea mea,
ele sunt sfătuitorii mei. R:
26
Ți-am destăinuit cărările mele și mi-ai dat răspuns;
învață-mă îndreptările tale!
27
Fă-mă să înțeleg calea orânduirilor tale
și voi cugeta la minunățiile tale. R:
29
Îndepărtează de mine calea minciunii
și dăruiește-mi legea ta!
30
Am ales calea adevărului,
să urmez pas cu pas judecățile tale. R:
ALELUIA Mt 4, 4b
285
TIMPUL PASCAL
EVANGHELIA In 6, 22-29
286
SĂPTĂMÂNA III
MARȚI
LECTURA I Fap 7, 51 – 8, 1a
În zilele acelea,
Ștefan a spus poporului, bătrânilor și cărturarilor:
51
Oameni tari de grumaz
și cu inimile și urechile netăiate-împrejur!
Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt;
întocmai ca părinții voștri, sunteți și voi.
52
Pe care dintre profeți nu l-au prigonit părinții voștri?
Și i-au ucis pe cei care au prevestit venirea Celui Drept,
ai cărui trădători și ucigași v-ați făcut voi acum,
53
voi, care ați primit Legea dată prin îngeri și nu ați păzit-o!”
54
Auzind ei acestea, clocoteau de furie în inimile lor
și scrâșneau din dinți împotriva lui.
55
Iar Ștefan, plin de Duh Sfânt,
privind țintă la cer, a văzut slava lui Dumnezeu
și pe Isus stând de-a dreapta lui Dumnezeu
56
și a zis: „Iată, văd cerurile deschise
și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”
57
Atunci ei au început să răcnească,
și-au astupat urechile și s-au năpustit cu toții asupra lui
58
și, scoțându-l afară din cetate, au început să-l bată cu pietre.
Iar martorii și-au pus hainele
la picioarele unui tânăr, numit Saul.
59
În timp ce-l băteau cu pietre,
Ștefan îl chema pe Domnul și zicea:
„Doamne Isuse, primește duhul meu!”
287
TIMPUL PASCAL
60
Apoi, plecându-și genunchii, a strigat cu glas mare:
„Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”
Și, zicând acestea, a adormit.
8,1
Și Saul încuviința uciderea lui.
Cuvântul Domnului
3cd
Fii pentru mine stâncă de apărare și cetate întărită,
ca să mă mântuiești!
4
Căci stânca mea și turnul meu de scăpare ești Tu:
pentru numele tău călăuzește-mă și mă îndrumă! R:
6
În mâinile tale încredințez duhul meu;
Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului;
7b
Eu îmi pun încrederea numai în Domnul.
8
Mă voi bucura și mă voi veseli de îndurarea ta. R:
17
Fă să strălucească fața ta peste slujitorul tău,
mântuiește-mă în îndurarea ta!
21
Tu ne acoperi cu acoperământul feței tale
de uneltirile oamenilor. R:
288
SĂPTĂMÂNA III
ALELUIA In 6, 35ab
EVANGHELIA In 6, 30-35
289
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În ziua aceea,
1b
A izbucnit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim
și toți s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei,
afară de apostoli.
2
Oameni cucernici l-au înmormântat pe Ștefan
și l-au jelit cu plânset mare.
3
Iar Saul pustia Biserica: intrând prin case
și târând afară bărbați și femei, îi arunca în închisoare.
4
Dar cei ce fuseseră împrăștiați
umblau din loc în loc, vestind Cuvântul.
5
Filip, coborând într-o cetate din Samaria,
li-l vestea lor pe Cristos.
6
Mulțimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de Filip,
auzindu-le și văzând semnele pe care le săvârșea.
7
Căci din mulți care aveau duhuri necurate
acestea ieșeau, strigând cu glas mare;
și mulți paralitici și ologi s-au vindecat.
8
Și a fost bucurie mare în cetatea aceea.
Cuvântul Domnului
290
SĂPTĂMÂNA III
1
Strigați de bucurie lui Dumnezeu, toți locuitorii pământului,
2
cântați slava numelui său, aduceți laudă măririi sale!
3
Spuneți-i lui Dumnezeu:
„Uimitoare sunt lucrările tale!” R:
4
Tot pământul să se închine ție și să-ți cânte,
să cânte numelui tău!
5
Veniți și vedeți lucrările lui Dumnezeu;
faptele lui sunt uimitoare pentru fiii oamenilor! R:
6
A prefăcut marea în uscat
și prin râu au trecut cu piciorul;
de aceea, acolo ne-am bucurat în El.
7a
El stăpânește pe veci cu puterea sa. R:
291
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 6, 40
EVANGHELIA In 6, 35-40
În vremea aceea,
35
Isus le-a zis mulțimilor: „Eu sunt Pâinea vieții;
cel care vine la mine nu va flămânzi
și cel care crede în mine nu va înseta niciodată.
36
Dar v-am spus că m-ați văzut și nu credeți.
37
Tot ce-mi dă mie Tatăl va veni la mine;
și pe acela care vine la mine nu-l voi izgoni afară,
38
pentru că m-am coborât din cer nu ca să fac voia mea,
ci voia Celui care m-a trimis.
39
Și aceasta este voia Celui care m-a trimis:
să nu pierd nimic din ce mi-a dat de la El,
ci să-l înviez în ziua de apoi.
40
Fiindcă aceasta este voia Tatălui meu
ca oricine îl vede pe Fiul și crede în El
să aibă viața veșnică,
iar Eu îl voi învia în ziua de apoi”.
Cuvântul Domnului
292
SĂPTĂMÂNA III
JOI
În vremea aceea,
26
un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând:
„Ridică-te și mergi spre miazăzi,
pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza
și care este pustiu.”
27
El s-a ridicat și a pornit.
Și iată, un etiopian, eunuc, mare dregător al Candachiei,
regina etiopienilor,
care era peste toată vistieria ei
și care venise la Ierusalim ca să se închine,
28
se întorcea acasă și, șezând în carul său,
citea din profetul Isaia.
29
Iar Duhul i-a spus lui Filip: „Mergi înainte
și apropie-te de carul acesta!”
30
Alergând înainte, Filip l-a auzit citind din profetul Isaia
și i-a zis: „Înțelegi ce citești?”
31
Iar el a zis: „Cum aș putea, dacă nu mă îndrumă nimeni?”
Și l-a poftit pe Filip să urce și să se așeze lângă el.
32
Iar locul din Scriptură pe care îl citea era acesta:
„Ca o oaie la junghiere a fost dus
și ca un miel fără de glas înaintea celui care îl tunde
așa nu și-a deschis gura.
33
În înjosirea lui, n-a avut parte de judecată dreaptă
și neamul lui cine-l va istorisi?
Căci s-a luat de pe pământ viața lui.”
293
TIMPUL PASCAL
34
Eunucul i-a spus lui Filip:
„Rogu-te, despre cine spune profetul aceasta:
despre sine ori despre altcineva?”
35
Atunci Filip, deschizându-și gura
și începând de la Scriptura aceasta, i l-a vestit pe Isus.
36
Și, cum mergeau ei pe drum,
au ajuns la o apă și eunucul a zis:
„Iată apă: ce mă împiedică să fiu botezat?”
37
Filip i-a zis: „Dacă tu crezi din toată inima, este cu putință”.
El i-a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.”
38
A poruncit să stea carul,
au coborât amândoi în apă, și Filip și eunucul,
și l-a botezat.
39
Iar când au ieșit din apă,
Duhul Domnului l-a răpit pe Filip
și eunucul nu l-a mai văzut;
și se ducea bucuros în drumul său.
40
Iar Filip s-a aflat dintr-o dată în cetatea Azot
și, mergând mai departe, ducea vestea cea bună în toate cetățile,
până ce a ajuns la Cezareea.
Cuvântul Domnului
8
Binecuvântați, popoare, pe Dumnezeul nostru,
să răsune glasul vostru de laudele sale!
9
El aduce la viață sufletele noastre
și ne ferește pașii de poticnire. R:
294
SĂPTĂMÂNA III
16
Veniți și auziți, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu,
și vă voi istorisi ce a făcut El pentru mine.
17
Am strigat cu gura mea spre El
și îndată lauda a fost pe limba mea. R:
20
Binecuvântat fie Dumnezeu,
care n-a îndepărtat ruga mea
și nici îndurarea sa de la mine! R:
ALELUIA In 6, 51ab
Aleluia! „Eu sunt Pâinea cea vie care s-a coborât din cer”,
spune Domnul.
„Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veci.”
R: Aleluia
295
TIMPUL PASCAL
EVANGHELIA In 6, 44-51
În vremea aceea,
44
Isus le spunea mulțimilor: „Nimeni nu poate să vină la mine,
dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis,
și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45
E scris în profeți: « Și vor fi cu toții învățați de Dumnezeu ».
Deci oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la mine.
46
Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl;
numai Cel care este de la Dumnezeu, Acesta l-a văzut pe Tatăl.
47
Adevăr, adevăr vă spun:
Cel care crede în mine are viața veșnică.
48
Eu sunt Pâinea vieții.
49
Părinții voștri au mâncat mană în pustiu și totuși au murit.
50
Aceasta este Pâinea care coboară din cer
ca oamenii să mănânce din ea și să nu moară.
51
Eu sunt Pâinea cea vie care s-a coborât din cer.
Dacă va mânca cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veci.
Iar pâinea pe care o voi da Eu este trupul meu,
pentru viața lumii”.
Cuvântul Domnului
296
SĂPTĂMÂNA III
VINERI
În zilele acelea,
1
Saul, suflând încă amenințare și ucidere
împotriva ucenicilor Domnului, a mers la Marele Preot
2
și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc
ca, dacă va găsi acolo pe vreunii că urmează Calea,
atât bărbați cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.
3
Dar, pe când călătorea el și se apropia de Damasc,
deodată l-a fulgerat o lumină din cer
4
și, căzând la pământ, a auzit un glas care-i spunea:
„Saule, Saule, de ce mă prigonești?”
5
Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?”
Iar acela: „Eu sunt Isus, pe care tu îl prigonești.”
6
Atunci el, cutremurat și uluit, a zis: „Doamne, ce vrei să fac?”
Iar Domnul i-a zis: „Scoală-te și intră în cetate
și ți se va spune ce trebuie să faci.”
7
Iar oamenii care îl însoțeau se opriseră încremeniți,
căci auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8
Saul s-a ridicat de la pământ
dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic.
Atunci l-au luat de mână și l-au dus în Damasc.
9
Și a stat trei zile fără să vadă
și n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10
În Damasc era un ucenic, pe nume Anania,
și Domnul i-a spus într-o vedenie: „Anania!”
297
TIMPUL PASCAL
298
SĂPTĂMÂNA III
1
Lăudați pe Domnul, toate neamurile,
preamăriți-l, toate popoarele! R:
2
Căci puternică este asupra noastră îndurarea lui
și adevărul Domnului rămâne în veac. R.
ALELUIA In 6, 56
299
TIMPUL PASCAL
EVANGHELIA In 6, 52-59
În vremea aceea,
52
iudeii au început să se certe între ei, spunând:
„Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?”
53
Iar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun:
dacă nu veți mânca trupul Fiului omului
și de nu veți bea sângele lui, nu veți avea viață în voi.
54
Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu
are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55
Căci trupul meu este adevărată hrană
și sângele meu, adevărată băutură.
56
Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu
rămâne în mine și Eu în el.
57
După cum m-a trimis pe mine Tatăl, care e viu,
și Eu trăiesc prin Tatăl,
la fel și cine mă mănâncă pe mine va trăi și el prin mine.
58
Aceasta este Pâinea coborâtă din cer.
Nu ca aceea pe care au mâncat-o părinții voștri și totuși au murit.
Cine mănâncă această Pâine va trăi în veci.”
59
Acestea le-a spus pe când învăța
în sinagoga din Cafarnaum.
Cuvântul Domnului
300
SĂPTĂMÂNA III
SÂMBĂTĂ
În zilele acelea,
31
Biserica, în toată Iudeea, Galileea și Samaria, avea pace,
se zidea și umbla în frica Domnului
și sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.
32
Și Petru, trecând pe la toți,
a coborât și la sfinții care locuiau în Lida.
33
Acolo a găsit un om cu numele Eneas,
care de opt ani zăcea în pat, fiind paralizat.
34
Și Petru i-a zis: „Eneas, Isus Cristos te vindecă.
Scoală-te și strânge-ți patul!”. Și el îndată s-a sculat.
35
Și l-au văzut toți cei care locuiau în Lida și în Șaron,
și s-au întors la Domnul.
36
Era în Iope o ucenică pe nume Tabita,
care, tradus, înseamnă „Gazelă”.
Aceasta era plină de fapte bune și de pomenile pe care le făcea.
37
Or, s-a întâmplat, în zilele acelea, că s-a îmbolnăvit și a murit
și, după ce au spălat-o, au pus-o în încăperea de sus.
38
Fiind Lida aproape de Iope, ucenicii,
auzind că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage:
„Nu pregeta să vii până la noi.”
39
Petru, ridicându-se, a mers cu ei.
Când a sosit, l-au dus în încăperea de sus,
iar toate văduvele s-au adunat în jurul lui,
plângând și arătându-i cămășile și hainele
pe care le făcea Tabita pe când era cu ele.
301
TIMPUL PASCAL
40
Iar Petru, scoțându-i afară pe toți și îngenunchind, s-a rugat;
apoi, întorcându-se spre trup, a zis: „Tabita, scoală-te!”
Iar ea și-a deschis ochii și, văzându-l pe Petru,
s-a ridicat în capul oaselor.
41
El i-a dat mâna și a ridicat-o
și, chemându-i pe sfinți și pe văduve, le-a înfățișat-o vie.
42
Și faptul acesta a devenit cunoscut în tot orașul Iope
și mulți au crezut în Domnul.
Cuvântul Domnului
12
Cum îl voi răsplăti pe Domnul
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13
Voi lua potirul mântuirii
și voi chema numele Domnului. R:
14
Voi împlini făgăduințele mele făcute Domnului
în văzul întregului său popor.
15
Prețioasă este în ochii Domnului
moartea credincioșilor săi. R:
16
Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
slujitorul tău și fiul slujitoarei tale.
Tu ai rupt lanțurile mele.
17
Ție îți voi aduce jertfă de laudă
și voi chema numele Domnului. R:
302
SĂPTĂMÂNA III
EVANGHELIA In 6, 60-69
În vremea aceea,
60
După ce l-au auzit pe Isus, mulți dintre ucenicii lui au zis:
„Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”
61
Dar, știind Isus în sinea lui
că ucenicii murmură în această privință,
le-a zis: „Aceasta vă smintește?
62
Dar când îl veți vedea pe Fiul omului
suindu-se unde era mai înainte?
63
Duhul este cel care dă viață; trupul nu folosește la nimic.
Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
64
Dar sunt dintre voi unii care nu cred”.
Într-adevăr, Isus știa de la început care sunt cei ce nu cred
și cine este cel care îl va trăda.
65
Și zicea: „De aceea v-am spus
că nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-i este dat de Tatăl”.
66
De atunci, mulți dintre ucenicii lui s-au îndepărtat
și nu mai umblau cu El.
67
A spus deci Isus celor doisprezece:
„Nu cumva și voi vreți să plecați?”
68
I-a răspuns Simon Petru: „Doamne, la cine să mergem?
Tu ai cuvintele vieții veșnice. 69 Și noi credem și am cunoscut
că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.”
Cuvântul Domnului
303
TIMPUL PASCAL
DUMINICA IV
ANUL A
În ziua Rusaliilor,
4a
Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece,
și-a ridicat glasul și le-a vorbit:
36
„Să știe clar toată casa lui Israel
că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos
pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
37
Auzind acestea, ei au fost străpunși în inimă
și i-au zis lui Petru și celorlalți apostoli:
„Ce trebuie să facem, fraților?”
38
Iar Petru le-a spus: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi
să se boteze în numele lui Isus Cristos,
spre iertarea păcatelor voastre,
și veți primi darul Duhului Sfânt.
39
Căci pentru voi este făgăduința și pentru fiii voștri
și pentru toți cei care sunt acum departe,
oricât de mulți vor fi cei pe care îi va chema
Domnul, Dumnezeul nostru”.
40
Și cu multe alte cuvinte îi îndemna și îi ruga zicând:
„Salvați-vă de această generație vicleană!”
41
Atunci toți cei care au primit cuvântul lui s-au botezat
și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
Cuvântul Domnului
304
SĂPTĂMÂNA IV
1
Domnul este Păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic:
2
El mă paște pe pășuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3
îmi înviorează sufletul. R:
5
Tu pregătești masă pentru mine
în fața prigonitorilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn
și paharul meu e plin de se revarsă. R:
6
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți
în toate zilele vieții mele
și voi locui în casa Domnului
până la sfârșitul zilelor mele. R:
305
TIMPUL PASCAL
Preaiubiților,
20b
dacă aveți de suferit, chiar atunci când faceți binele,
acesta este har înaintea lui Dumnezeu.
21
De fapt, la aceasta ați fost chemați,
pentru că și Cristos a pătimit pentru voi,
lăsându-vă pildă ca să mergeți pe urmele lui.
22
El nu a săvârșit păcat
și în gura lui nu s-a aflat nici un vicleșug.
23
Insultat fiind, nu răspundea cu insultă;
chinuit fiind, nu amenința,
ci se încredința Aceluia care judecă după dreptate.
24
El însuși a purtat păcatele noastre
în trupul său pe lemnul Crucii,
pentru ca noi, murind pentru păcat,
să trăim pentru dreptate –
prin rănile lui ați fost vindecați.
25
Voi erați rătăciți, ca niște oi,
dar v-ați întors acum la Păstorul
și Purtătorul de grijă al sufletelor voastre.
Cuvântul Domnului
ALELUIA In 10, 14
306
SĂPTĂMÂNA IV
În vremea aceea,
1
Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun:
Cine nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte,
acela este hoț și tâlhar.
2
Cel care intră însă pe poartă este păstorul oilor.
3
Acestuia portarul îi deschide, iar oile aud glasul lui
și el își cheamă oile pe nume și le mână afară.
4
Și, după ce le scoate pe toate care sunt ale sale,
merge înaintea lor și oile îl urmează,
pentru că îi cunosc glasul.
5
Pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el,
pentru că nu cunosc glasul străinilor”.
6
Isus le spusese această asemănare,
dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.
7
A zis atunci iarăși Isus: „Adevăr, adevăr vă spun:
Eu sunt poarta oilor.
8
Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari,
dar oile nu i-au ascultat.
9
Eu sunt poarta: dacă intra cineva prin mine, va fi mântuit;
va intra, va ieși și pășune va afla.
10
Hoțul nu vine decât să fure, și să ucidă, și să piardă.
Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug”.
Cuvântul Domnului
307
TIMPUL PASCAL
LUNI
În zilele acelea,
1
apostolii și frații care erau prin Iudeea au auzit
că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2
Când Petru a urcat la Ierusalim,
credincioșii tăiați-împrejur l-au luat la rost zicând:
3
„Ai intrat la oameni netăiați-împrejur
și ai mâncat împreună cu ei.”
4
Petru a început să le înfățișeze toate cu de-amănuntul, zicând:
5
„Mă aflam în rugăciune, în cetatea Iope,
și am văzut, în extaz, o vedenie: ceva, coborându-se
ca o pânză mare, legată în patru capete, lăsându-se în jos din cer,
a venit până la mine.
6
Privind-o cu luare aminte, am văzut dobitoacele pământului,
și fiarele, și târâtoarele, și păsările cerului.
7
Am auzit și un glas care îmi zicea:
« Scoală, Petre, taie și mănâncă! »
8
Și am zis: « Nicidecum, Doamne,
căci nimic pângărit sau necurat
nu a intrat vreodată în gura mea.»
9
Însă glasul mi-a zis a doua oară din cer:
« Cele pe care le-a curățit Dumnezeu
tu nu le numi pângărite!»
10
Aceasta s-a petrecut de trei ori, apoi au fost luate iarăși în cer.
11
Și, iată, tocmai atunci,
trei oameni trimiși la mine de la Cezareea
308
SĂPTĂMÂNA IV
2
După cum tânjește cerbul după izvoarele de apă,
așa tânjește sufletul meu după tine, Dumnezeule.
3
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și mă voi înfățișa înaintea lui Dumnezeu? R:
309
TIMPUL PASCAL
3
Trimite-mi lumina și adevărul tău,
ele să mă călăuzească;
să mă ducă la muntele tău cel sfânt
și la lăcașurile tale! R:
4
Voi intra la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeul bucuriei și al veseliei mele:
te voi lăuda în harpa, Dumnezeule,
Dumnezeul meu! R:
ALELUIA In 10, 14
310
SĂPTĂMÂNA IV
În vremea aceea,
1
Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun:
Cine nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte,
acela este hoț și tâlhar.
2
Cel care intră însă pe poartă este păstorul oilor.
3
Acestuia portarul îi deschide, iar oile aud glasul lui
și el își cheamă oile pe nume și le mână afară.
4
Și, după ce le scoate pe toate care sunt ale sale,
merge înaintea lor și oile îl urmează,
pentru că îi cunosc glasul.
5
Pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el,
pentru că nu cunosc glasul străinilor”.
6
Isus le spusese această asemănare,
dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.
7
A zis atunci iarăși Isus: „Adevăr, adevăr vă spun:
Eu sunt poarta oilor.
8
Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari,
dar oile nu i-au ascultat.
9
Eu sunt poarta: dacă intra cineva prin mine, va fi mântuit;
va intra, va ieși și pășune va afla.
10
Hoțul nu vine decât să fure, și să ucidă, și să piardă.
Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug”.
Cuvântul Domnului
311
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
11
Isus a zis: „Eu sunt Păstorul cel bun.
Păstorul cel bun își pune viața pentru oile sale.
12
Cel plătit, și care nu este păstor și oile nu sunt ale lui,
vede lupul venind și lasă oile și fuge,
iar lupul le răpește și le risipește.
13
Aceasta pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
14
Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe ale mele
și ale mele mă cunosc pe mine.
15
După cum Tatăl mă cunoaște pe mine, și Eu îl cunosc pe Tatăl,
și viața mea mi-o pun pentru oi.
16
Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta.
Și pe acelea trebuie să le aduc și ele îmi vor auzi glasul
și vor fi o turmă și un păstor.
17
De aceea mă iubește Tatăl,
pentru că Eu îmi dau viața, ca iarăși să o iau.
18
Nimeni nu o ia de la mine, ci Eu o dau de la mine însumi.
Putere am să o dau și putere am ca iarăși să o iau:
această poruncă am primit-o de la Tatăl meu.”
Cuvântul Domnului
312
SĂPTĂMÂNA IV
MARȚI
În zilele acelea,
19
cei ce se risipiseră din pricina strâmtorării
venite în legătură cu Ștefan
au ajuns până în Fenicia, și în Cipru, și în Antiohia,
fără a vesti Cuvântul altcuiva decât iudeilor.
20
Dar erau printre ei oameni din Cipru și din Cirene
care, venind la Antiohia, au început să vorbească și grecilor,
vestindu-le pe Domnul Isus.
21
Mâna Domnului era cu ei și mare a fost numărul acelora
care au crezut și s-au întors la Domnul.
22
Iar vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim
și l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23
Acesta, venind și văzând harul lui Dumnezeu,
s-a bucurat și îi încuraja pe toți
să rămână în Domnul, în statornicia inimii,
24
pentru că era om de ispravă
și plin de Duh Sfânt și de credință.
Și s-a alăturat Domnului mulțime mare.
25
Atunci Barnaba a plecat la Tars să-l caute pe Saul
26
și, aflându-l, l-a adus la Antiohia.
Și au stat acolo împreună un an întreg în acea Biserică
și au învățat mult popor.
În Antiohia ucenicii au fost numiți întâia oară creștini.
Cuvântul Domnului
313
TIMPUL PASCAL
R: Lăudați pe Domnul,
toate popoarele!
sau
Aleluia!
1
Temeliile lui sunt pe munții cei sfinți;
2
Domnul iubește porțile Sionului
mai mult decât toate lăcașurile lui Iacob.
3
Lucruri mari s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu! R:
4
Voi aminti de Rahab și de Babilon printre cei care mă cunosc;
iată Filistia, Tirul și Etiopia s-au născut acolo.
5
Cât despre cetatea Sionului se va spune:
„Fiecare om s-a născut într-însa
și însuși Cel Preaînalt a întărit-o.” R:
6
Domnul va scrie în cartea popoarelor:
„Acesta s-a născut acolo.”
7
Iar ei dansând vor cânta:
„Toate izvoarele mele sunt în tine!” R:
314
SĂPTĂMÂNA IV
ALELUIA In 10, 27
În vremea aceea,
22
la Ierusalim avea loc sărbătoarea „Purificării Templului”,
și era iarnă.
23
Iar Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomon.
24
Atunci iudeii l-au înconjurat și îi spuneau:
„Până când ne ții cu sufletul la gură?
Dacă tu ești Cristos, spune-ne pe față!”
25
Le-a răspuns Isus: „V-am spus și nu credeți.
Faptele pe care Eu le săvârșesc în numele Tatălui meu,
acestea dau mărturie pentru mine.
26
Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile mele.
27
Oile mele ascultă glasul meu,
și Eu le cunosc, și ele mă urmează.
28
Și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veci
și nimeni nu le va răpi din mâna mea.
29
Tatăl, care mi le-a dat, este mai mare decât toți
și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui.
30
Eu și Tatăl una suntem.”
Cuvântul Domnului
315
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În zilele acelea,
24
Cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea.
25
Iar Barnaba și Saul,
după ce și-au împlinit slujirea la Ierusalim, s-au întors,
luându-l cu ei pe Ioan, cel numit și Marcu.
13,1
Și erau în Antiohia, în Biserica de acolo, profeți și învățători:
Barnaba, Simeon zis Niger, Lucius din Cirene, Manaen,
care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul,
și Saul.
2
Pe când slujeau ei Domnului și posteau, le-a zis Duhul Sfânt:
„Puneți-mi-i deoparte pe Barnaba și pe Saul
pentru lucrarea la care i-am chemat.”
3
Atunci, după ce au postit și s-au rugat,
și-au pus mâinile asupra lor și i-au lăsat să plece.
4
Iar ei, trimiși de Duhul Sfânt, au ajuns la Seleucia
și de acolo au plecat pe mare spre Cipru
5
și, ajungând la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu
în sinagogile iudeilor.
Cuvântul Domnului
316
SĂPTĂMÂNA IV
2
Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze,
să-și lumineze fața sa asupra noastră;
3
ca să fie cunoscută pe pământ calea ta,
și mântuirea ta la toate popoarele. R:
5
Să se veselească și să strige de bucurie neamurile,
pentru că Tu judeci popoarele cu nepărtinire
și călăuzești neamurile
pe fața pământului! R:
6
Să te laude popoarele, Dumnezeule,
să te laude popoarele toate!
8
Să ne binecuvânteze Dumnezeu
și să se teamă de El toate marginile pământului! R:
317
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 8, 12bd
În vremea aceea,
44
Isus a strigat și a zis: „Cine crede în mine nu în mine crede,
ci în Acela care m-a trimis.
45
Și cine mă vede pe mine, vede pe Acela care m-a trimis.
46
Eu, Lumina, am venit în lume,
ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.
47
Dacă aude cineva cuvintele mele și nu le păzește,
Eu nu-l judec, fiindcă n-am venit să judec lumea,
ci să mântuiesc lumea.
48
Cine mă nesocotește pe mine și nu primește cuvintele mele
are judecător: cuvântul pe care l-am rostit,
acela îl va judeca în ziua de apoi.
49
Pentru că Eu n-am vorbit de la mine însumi,
ci Tatăl, care m-a trimis,
El mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.
50
Și știu că porunca lui este viață veșnică.
Așadar, ceea ce spun Eu,
așa spun după cum mi-a spus Tatăl.”
Cuvântul Domnului!
318
SĂPTĂMÂNA IV
JOI
În zilele acelea,
13
îmbarcându-se de la Pafos, Paul și cei care erau cu el
au ajuns la Perga Pamfiliei.
Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14
Iar ei, plecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei
și, intrând în sinagogă într-o zi de sâmbătă, s-au așezat.
15
După citirea Legii și a Profeților,
mai-marii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților,
dacă aveți vreun cuvânt de îmbărbătare către popor, vorbiți.”
16
Atunci Paul, ridicându-se și făcând semn cu mâna, a zis:
„Israeliți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați!
17
Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinții noștri
și a sporit acest popor pe când era străin în pământul Egiptului
și cu braț înalt l-a scos de acolo.
18
Și vreme de patruzeci de ani i-a răbdat în pustiu
19
și, după ce a nimicit șapte neamuri în țara Canaanului,
le-a dat ca moștenire țara, cam patru sute cincizeci de ani.
20
Apoi le-a dat judecători, până la Samuel profetul.
21
Iar apoi au cerut rege
și Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș,
bărbat din seminția lui Beniamin, timp de patruzeci de ani
22
și, după ce l-a înlăturat, le-a ridicat rege pe David,
despre care a și zis, dând mărturie:
« L-am aflat pe David al lui Iese, om după inima mea,
319
TIMPUL PASCAL
2
Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
gura mea va vesti din neam în neam adevărul tău,
3
căci ai zis: „în veac e întemeiată îndurarea”;
în ceruri ai întărit adevărul tău. R:
21
„L-am aflat pe David, slujitorul meu,
și l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22
pe el îl va sprijini mâna mea
și brațul meu îi va da putere. R:
25
Fidelitatea și îndurarea mea vor fi cu el
și puterea lui va crește prin Numele meu.
27
El îmi va spune: « Tu ești tatăl meu,
Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele».” R:
320
SĂPTĂMÂNA IV
ALELUIA Ap 1, 5ab
În vremea aceea,
după ce Isus le-a spălat picioarele ucenicilor, le-a spus:
16
Adevăr, adevăr vă spun:
nu este slujitorul mai mare ca stăpânul său,
nici solul mai mare decât cel care l-a trimis.
17
Dacă știți acestea, fericiți veți fi dacă le veți face.
18
Nu despre voi toți vorbesc; Eu știu pe care i-am ales;
dar, ca să se împlinească Scriptura:
« Cel care mănâncă pâinea mea
și-a ridicat împotriva mea călcâiul.»
19
Vă spun de acum, înainte de a se împlini,
pentru ca, atunci când se va împlini, să credeți că Eu Sunt.
20
Adevăr, adevăr vă spun:
Cine îl primește pe acela pe care-l voi trimite Eu,
pe mine mă primește;
și cine mă primește pe mine
îl primește pe Cel care m-a trimis.”
Cuvântul Domnului
321
TIMPUL PASCAL
VINERI
În zilele acelea,
când a ajuns la Antiohia Pisidiei,
Paul s-a ridicat în sinagogă și a zis:
26
„Fraților, fii din neamul lui Abraham
și voi, temători de Dumnezeu,
nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
27
Căci locuitorii Ierusalimului și mai-marii lor,
nerecunoscându-l pe Acela și osândindu-l,
au împlinit cuvintele profeților
care se citesc în fiecare sâmbătă.
28
Deși nu i-au găsit nicio vină de moarte,
i-au cerut lui Pilat să-l omoare.
29
Iar după ce au împlinit toate cele ce erau scrise despre El,
luându-l jos de pe lemn, l-au pus în mormânt.
30
Dar Dumnezeu l-a înviat din morți;
31
El s-a arătat timp de mai multe zile
acelora care urcaseră împreună cu El din Galileea la Ierusalim
și care acum îi sunt martori în fața poporului.
32
Și noi vă aducem vestea cea bună,
33
că făgăduința pe care Dumnezeu a făcut-o părinților noștri,
a împlinit-o pentru noi, fiii lor, înviindu-l pe Isus,
după cum stă scris și în Psalmul al doilea:
« Fiul meu ești Tu, Eu astăzi te-am născut. »”
Cuvântul Domnului
322
SĂPTĂMÂNA IV
6
Eu l-am uns pe regele meu în Sion,
pe muntele meu cel sfânt.
7
Voi vesti hotărârea Domnului.
El mi-a zis: „Fiul meu ești tu, Eu astăzi te-am născut. R:
8
Cere-mi și îți voi da neamurile ca moștenire
și marginile pământului, în stăpânire.
9
Tu le vei zdrobi cu toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasele olarului.” R:
10
Și acum, regilor, înțelegeți,
luați aminte, voi, toți judecătorii pământului!
11
Slujiți Domnului cu frică,
Plecați-vă la picioarele lui cu teamă! R:
323
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 14, 6
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
1
„Să nu se tulbure inima voastră!
Credeți în Dumnezeu, credeți și în mine!
2
În casa Tatălui meu sunt multe lăcașuri.
Dacă n-ar fi așa, oare v-aș fi spus:
« Mă duc să vă pregătesc loc » ?
3
Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti loc,
voi veni din nou și vă voi lua la mine,
ca să fiți și voi acolo unde sunt Eu.
4
Și unde mă duc, voi știți calea.”
5
I-a zis Toma: „Doamne, nu știm unde te duci;
cum putem ști calea?”
6
I-a zis Isus: „Eu sunt Calea, și Adevărul, și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine.”
Cuvântul Domnului
324
SĂPTĂMÂNA IV
SÂMBĂTĂ
În sâmbăta următoare,
44
aproape toată cetatea s-a adunat
ca să audă cuvântul Domnului.
45
Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de invidie
și au început, cu insulte,
să vorbească împotriva celor spuse de Paul.
46
Atunci Paul și Barnaba au zis cu îndrăzneală:
„Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu;
dar, de vreme ce îl respingeți
și vă socotiți nevrednici de viața veșnică,
iată, ne întoarcem către neamurile păgâne.
47
Căci așa ne-a poruncit nouă Domnul:
« Te-am pus lumină neamurilor,
ca să fii spre mântuire până la marginile pământului »”.
48
Iar păgânii, auzind, se bucurau și slăveau cuvântul Domnului,
și câți erau rânduiți spre viața veșnică au crezut;
49
iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul.
50
Dar iudeii le-au întărâtat pe femeile de vază
care se închinau lui Dumnezeu și pe fruntașii cetății
și au stârnit prigoană împotriva lui Paul și a lui Barnaba
și i-au alungat din ținuturile lor.
51
Iar ei, scuturându-și praful de pe picioare împotriva lor,
au mers la Iconiu.
52
Iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duh Sfânt.
Cuvântul Domnului
325
TIMPUL PASCAL
1
Cântați Domnului cântare nouă
căci a făcut lucruri minunate.
Dreapta sa și brațul său cel sfânt
i-au adus biruința. R:
2
Domnul a făcut cunoscută mântuirea sa,
în ochii neamurilor și-a descoperit dreptatea.
3
Și-a amintit de îndurarea și de fidelitatea sa
față de casa lui Israel. R:
3
Au văzut toate marginile pământului
mântuirea Dumnezeului nostru.
4
Strigați Domnului, toți cei de pe pământ,
chiuiți, strigați de bucurie și cântați! R:
326
SĂPTĂMÂNA IV
ALELUIA In 8, 31b-32a
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
7
„Dacă mă cunoașteți pe mine, îl cunoașteți și pe Tatăl.
Încă de acum îl cunoașteți și l-ați și văzut.”
8
I-a zis Filip: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns”.
9
I-a zis Isus: „De atâta vreme sunt cu voi
și tu nu m-ai cunoscut, Filipe?
Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl.
Cum zici tu: « Arată-ni-l pe Tatăl » ?
10
Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine?
Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine,
ci Tatăl, care rămâne în mine, își săvârșește lucrările.
11
Credeți-mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în mine,
iar de nu, pentru lucrările acestea să credeți.
12
Adevăr, adevăr vă spun: cel care crede în mine
va face și el faptele pe care le fac Eu,
și mai mari decât acestea va face,
pentru că Eu mă duc la Tatăl.
13
Și orice veți cere în numele meu voi face,
ca să se preamărească Tatăl în Fiul.
14
Dacă veți cere ceva în numele meu, voi face.”
Cuvântul Domnului
327
TIMPUL PASCAL
DUMINICA V
ANUL A
În zilele acelea,
1
pentru că numărul ucenicilor creștea,
eleniștii au început să cârtească împotriva evreilor
că văduvele lor erau trecute cu vederea
la împărțeala de fiecare zi.
2
Atunci cei doisprezece, adunând mulțimea ucenicilor, au spus:
„Nu se cuvine ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu
și să slujim la mese.
3
De aceea, fraților, căutați dintre voi șapte bărbați cu nume bun,
plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune,
pe care noi să-i rânduim la această slujbă,
4
iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului.”
5
Cuvântul acesta a plăcut întregii adunări
și i-au ales pe Ștefan, om plin de credință și de Duh Sfânt,
pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas
și pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6
pe care i-au înfățișat apostolilor,
iar aceștia, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile asupra lor.
7
Cuvântul lui Dumnezeu sporea
și numărul ucenicilor creștea mult în Ierusalim;
chiar și mulțime de preoți se supuneau credinței.
Cuvântul Domnului
328
SĂPTĂMÂNA V
1
Bucurați-vă, drepților, în Domnul!
Cei fără prihană se cuvine să-i aducă laude.
2
Lăudați pe Domnul cu harfa,
cântați-i cu alăuta cu zece coarde. R:
4
Drept este cuvântul Domnului
și toate lucrările sunt vrednice de crezare.
5
El iubește dreptatea și buna rânduială,
plin este pământul de îndurarea lui. R:
18
Iată, ochii Domnului sunt îndreptați spre cei ce se tem de El,
spre cei ce nădăjduiesc în îndurarea lui,
19
ca să scape de la moarte sufletele lor
și să-i hrănească în timp de foamete. R:
Preaiubiților,
4
apropiindu-vă de Domnul, Piatra cea vie,
aruncată de oameni, dar aleasă și prețuită de Dumnezeu,
5
zidiți-vă și voi pe El ca pietre vii, lăcaș spiritual,
pentru o preoție sfântă,
329
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 14, 6
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
1
„Să nu se tulbure inima voastră!
330
SĂPTĂMÂNA V
331
TIMPUL PASCAL
LUNI
În zilele acelea,
5
când, la Iconiu, păgânii și iudeii, împreună cu căpeteniile lor,
s-au pornit să le facă rău și să-i ucidă cu pietre,
6
Paul și Barnaba, dându-și seama, au fugit în cetățile Licaoniei:
la Listra și Derbe și în împrejurimi.
7
Acolo au început să vestească Evanghelia.
8
Și era la Listra un om neputincios de picioare,
olog din sânul mamei sale, care nu umblase niciodată.
9
Acesta îl asculta pe Paul vorbind, iar el,
privindu-l țintă și văzând că are credință ca să fie izbăvit,
10
i-a spus cu glas puternic:
„Scoală-te și stai drept, pe picioarele tale!”
Și el a sărit și a început să umble.
11
Iar mulțimile, văzând ce făcuse Paul, și-au ridicat glasurile,
zicând în limba licaoniană:
„Zeii, luând chip de om, s-au coborât la noi!”
12
Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul Hermes,
fiindcă el era purtătorul de cuvânt.
13
Iar preotul lui Zeus, care își avea templul în fața cetății,
aducând la porți tauri și cununi,
voia, împreună cu mulțimile, să le aducă jertfă.
14
Auzind aceasta,
apostolii Paul și Barnaba și-au sfâșiat veșmintele
și s-au repezit spre mulțime strigând:
15
„Oameni buni, de ce faceți aceasta?
332
SĂPTĂMÂNA V
1
Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui tău dă mărire,
pentru îndurarea și pentru adevărul tău.
2
De ce să spună neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?” R:
3
Dumnezeul nostru este în ceruri,
și a înfăptuit toate câte i-au fost pe plac.
4
Idolii neamurilor sunt argint și aur,
lucrarea mâinilor omului. R:
15
Fiți binecuvântați de Domnul,
care a făcut cerul și pământul!
16
Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
pământul însă l-a dat fiilor oamenilor. R:
333
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
21
„Cel care are poruncile mele și le păzește,
acela mă iubește;
iar cel care mă iubește va fi iubit de Tatăl meu
și Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.”
22
I-a spus Iuda, nu Iscariotul:
„Doamne, cum se face că ai să ni te arăți nouă și nu lumii?”
23
I-a răspuns Isus și i-a zis:
„Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu
și Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el
și ne vom face lăcaș la el.
24
Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele;
iar cuvântul pe care îl auziți nu este al meu,
ci al Tatălui care m-a trimis.
25
Acestea vi le-am spus cât timp mai rămân cu voi.
26
Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt,
pe care-l va trimite Tatăl în numele meu,
El vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus.”
Cuvântul Domnului
334
SĂPTĂMÂNA V
MARȚI
Au adunat comunitatea
și au povestit câte făcuse Dumnezeu cu ei.
Citire din Cartea Faptele Apostolilor
În zilele acelea,
19
au venit de la Antiohia și de la Iconion niște iudei
care au atras mulțimile de partea lor
și, bătându-l cu pietre pe Paul, l-au târât afară din cetate,
socotind că a murit.
20
Dar când ucenicii au făcut cerc în jurul lui,
el s-a sculat și a intrat în cetate.
A doua zi a plecat cu Barnaba către Derbe.
21
După ce au vestit evanghelia în cetatea aceea
și au făcut destui ucenici,
s-au întors la Listra, la Iconion și la Antiohia,
22
întărind sufletele ucenicilor,
îndemnându-i să stăruie în credință și arătându-le
că prin multe suferințe
trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu.
23
Iar, după ce le-au hirotonit presbiteri pentru fiecare Biserică
și s-au rugat și au postit,
i-au încredințat Domnului în care crezuseră.
24
Și, străbătând Pisidia, au ajuns în Pamfilia.
25
După ce au vestit cuvântul la Perga, au coborât la Atalia;
26
de acolo au pornit pe mare spre Antiohia,
de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu
pentru lucrarea pe care o împliniseră.
27
La sosire, au adunat Biserica
335
TIMPUL PASCAL
10
Să te laude, Doamne, toate făpturile tale,
și credincioșii tăi să te binecuvânteze.
11
Să proclame slava împărăției tale
și să-ți vestească puterea. R:
12
Să li se vestească fiilor oamenilor puterile tale
și slava plină de măreție a împărăției tale.
13
Împărăția ta este împărăția tuturor veacurilor
și stăpânirea ta va dăinui din neam în neam. R:
21
Gura mea va vesti laudă Domnului:
toată făptura să binecuvânteze numele său sfânt
în veac și pentru totdeauna. R:
336
SĂPTĂMÂNA V
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
27
„Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă:
nu precum o dă lumea v-o dau Eu.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se înspăimânte.
28
Ați auzit că v-am spus: « Mă duc și vin la voi ».
Dacă m-ați iubi, v-ați bucura că mă duc la Tatăl,
pentru că Tatăl este mai mare decât mine.
29
Și acum v-am spus înainte să se întâmple,
ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.
30
Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul lumii.
În mine nu are nimic;
31
dar, ca să cunoască lumea că îl iubesc pe Tatăl
și precum mi-a poruncit mie Tatăl așa fac.”
Cuvântul Domnului
337
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În zilele acelea,
1
unii dintre cei veniți din Iudeea, îi învățau pe frați:
„Dacă nu vă tăiați împrejur după obiceiul lăsat de Moise,
nu puteți să fiți mântuiți.”
2
Atunci, după multă împotrivire
și discuție cu Paul și cu Barnaba,
s-a hotărât ca Paul și Barnaba și alți câțiva dintre ei
să urce la Ierusalim, la apostoli și la presbiteri
în legătură cu această neînțelegere.
3
Deci ei, trimiși fiind de Biserică,
au străbătut Fenicia și Samaria,
povestind despre convertirea păgânilor
și aduceau tuturor fraților mare bucurie.
4
Ajungând la Ierusalim,
au fost primiți de Biserică și de apostoli și de presbiteri
și au povestit câte făcuse Dumnezeu cu ei.
5
Dar unii din tagma fariseilor care îmbrățișaseră credința
s-au ridicat zicând că celor proveniți din păgâni
trebuie să li se ceară să se taie împrejur
și să păzească Legea lui Moise.
6
S-au adunat, așadar, apostolii și presbiterii
să cerceteze lucrul acesta.
Cuvântul Domnului
338
SĂPTĂMÂNA V
1
M-am bucurat când mi s-a spus:
„Vom merge în casa Domnului.”
2
Au ajuns picioarele noastre
la porțile tale, Ierusalime! R:
3
Ierusalimul cel zidit ca o cetate
bine întărită;
4
acolo au urcat semințiile,
semințiile Domnului. R:
339
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
1
„Eu sunt vița cea adevărată
și Tatăl meu este viticultorul.
2
Orice mlădiță care nu aduce rod în mine, El o taie
și pe oricare aduce rod, o curăță, ca mai mult rod să aducă.
3
Voi sunteți deja curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus.
4
Rămâneți în mine și Eu în voi.
Precum mlădița nu poate să aducă rod de la sine
dacă nu rămâne în viță,
la fel nici voi, dacă nu rămâneți în mine.
5
Eu sunt vița, voi, mlădițele;
cine rămâne în mine și Eu în el, acela aduce roade multe,
căci fără mine nu puteți face nimic.
6
Dacă cineva nu rămâne în mine, e aruncat afară, ca mlădița,
și se usucă; se adună și se aruncă în foc și arde.
7
Dacă rămâneți în mine și cuvintele mele rămân în voi,
cereți orice vreți și vi se va face!
8
Întru aceasta este preamărit Tatăl meu
ca voi să aduceți multe roade și să fiți ucenicii mei.”
Cuvântul Domnului
340
SĂPTĂMÂNA V
JOI
În zilele acelea,
7
după multă discuție, Petru s-a ridicat
și le-a zis apostolilor și prezbiterilor:
„Fraților, voi știți că, din primele zile,
Dumnezeu m-a ales între voi ca, din gura mea,
păgânii să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
8
Și Dumnezeu, Cel care cunoaște inimile,
a dat mărturie pentru ei, dăruindu-le pe Duhul Sfânt, ca și nouă
9
și nu a făcut nicio deosebire între noi și ei,
curățindu-le inimile prin credință.
10
Acum, dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu
voind să puneți pe grumazul ucenicilor un jug
pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta?
11
Dar noi prin harul Domnului Isus credem
că vom fi mântuiți în același fel ca și ei.”
12
Atunci a tăcut toată adunarea
și îi ascultau pe Paul și pe Barnaba,
care istoriseau câte semne și minuni
a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
13
Și, după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând:
„Fraților, ascultați-mă!
14
Simon a istorisit cum de la început Dumnezeu a avut grijă
să ia dintre neamuri un popor pentru numele său.
15
Și cu aceasta se potrivesc cuvintele profeților,
341
TIMPUL PASCAL
16
precum este scris: « După acestea, mă voi întoarce
și voi ridica iarăși cortul căzut al lui David,
voi rezidi ruinele lui și îl voi îndrepta.
17
Ca să-l caute pe Domnul cei rămași dintre oameni
și toate neamurile asupra cărora a fost chemat numele meu,
18
spune Domnul, cel ce face cunoscute acestea din veșnicie.»
19
De aceea eu socotesc să nu-i împovărăm
pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu,
20
ci să le trimitem vorbă
să se ferească de ceea ce a fost întinat de idoli,
și de desfrâu, și de animale sugrumate, și de sânge.
21
Căci Moise are din vremuri vechi
în fiecare cetate propovăduitori
care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă.”
Cuvântul Domnului
1
Cântați Domnului cântare nouă,
cântați Domnului, tot pământul!
2
Cântați Domnului, binecuvântați numele lui! R:
10
Spuneți între neamuri: „Domnul stăpânește!
A îndreptat lumea, care nu se va clinti;
El va judeca popoarele cu nepărtinire.” R:
342
SĂPTĂMÂNA V
ALELUIA In 10, 27
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
9
„Precum m-a iubit pe mine Tatăl,
așa v-am iubit și Eu pe voi.
Rămâneți în iubirea mea!
10
Dacă păziți poruncile mele,
veți rămâne în iubirea mea,
precum Eu am păzit poruncile Tatălui meu
și rămân în iubirea lui.
11
Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să rămână în voi
și bucuria voastră să fie deplină.”
Cuvântul Domnului
343
TIMPUL PASCAL
VINERI
În zilele acelea,
22
apostolii și prezbiterii, împreună cu toată Biserica,
au hotărât ca, alegând pe câțiva dintre ei,
să-i trimită la Antiohia împreună cu Paul și Barnaba:
pe Iuda zis Barsaba și pe Silas, oameni de vază între frați,
23
și le-au încredințat această scrisoare:
„Apostolii și prezbiterii, frații voștri,
către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia,
și Siria, și Cilicia, sănătate!
24
Deoarece am auzit că unii dintre noi,
pe care nu noi i-am trimis,
v-au tulburat cu vorbele lor și v-au răvășit sufletele,
25
am hotărât, într-un cuget, să alegem niște bărbați
și să-i trimitem la voi
împreună cu iubiții noștri Barnaba și Paul,
26
oameni care și-au pus în joc viețile
pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.
27
I-am trimis, așadar, pe Iuda și pe Silas,
care vă vor spune și ei prin viu grai aceleași lucruri:
28
Duhul Sfânt și noi am hotărât
să nu vi se impună nicio altă greutate în afară de acestea,
care sunt necesare:
29
să vă țineți departe de cele jertfite idolilor
344
SĂPTĂMÂNA V
8
Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea;
9
îți voi cânta cu glasul și cu instrumente cu coarde.
Deșteaptă-te, slava mea, deșteptați-vă, harpă și alăută:
voi deștepta zorile! R:
10
Te voi lăuda între popoare, Stăpâne,
îți voi cânta între neamuri,
11
căci mare până la ceruri este îndurarea ta
și până la nori, adevărul tău.
12
înalță-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule,
și peste tot pământul să se întindă slava ta! R:
345
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
12
„Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții
așa cum v-am iubit Eu!
13
Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are:
ca cineva să-și pune viața pentru prietenii săi.
14
Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc Eu.
15
Nu vă mai numesc slugi,
pentru că sluga nu știe ce face stăpânul,
ci v-am numit prieteni,
pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu
vi le-am făcut cunoscute.
16
Nu voi m-ați ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi
și v-am rânduit să mergeți și să aduceți rod
și rodul vostru să rămână,
pentru ca orice i-ați cere Tatălui în numele meu, să vă dea.
17
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții!”
Cuvântul Domnului
346
SĂPTĂMÂNA V
SÂMBĂTĂ
În zilele acelea,
1
Paul a ajuns la Derbe și la Listra.
Și, iată, era acolo un ucenic pe nume Timotei,
fiul unei evreice care primise credința, dar din tată grec.
2
El avea mărturii bune
din partea fraților din Listra și din Iconion.
3
Paul a voit să-l ia cu sine și l-a tăiat împrejur,
din pricina iudeilor care erau în locurile acelea,
căci știau toți că tatăl lui era grec.
4
Și când treceau prin cetăți, îi învățau să păzească
hotărârile luate de apostolii și de prezbiterii din Ierusalim.
5
Iar Bisericile se întăreau în credință
și sporeau în număr în fiecare zi.
6
Ei au străbătut Frigia și ținutul Galatiei,
fiind opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia.
7
Ajungând la hotarele Misiei, au încercat să intre în Bitinia,
dar nu i-a lăsat Duhul lui Isus.
8
Străbătând Misia, au coborât în Troas.
9
Și noaptea i s-a arătat lui Paul o vedenie:
un macedonean stând în picioare îl ruga zicând:
„Treci în Macedonia și ajută-ne!”
10
Îndată după această vedenie,
am căutat să plecăm în Macedonia,
încredințați că Dumnezeu ne cheamă
să le ducem Vestea cea Bună.
Cuvântul Domnului
347
TIMPUL PASCAL
2
Strigați de bucurie către Domnul,
toți locuitorii pământului,
slujiți Domnului cu bucurie,
veniți înaintea lui cu strigăte de veselie! R:
3
Să știți că Domnul este Dumnezeu:
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul său și turma pășunii sale. R:
5
Căci bun este Domnul,
Îndurarea lui ține pe vecie,
și adevărul lui din neam în neam. R:
348
SĂPTĂMÂNA V
ALELUIA Col 3, 1
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
18
„Dacă vă urăște lumea,
să știți că pe mine m-a urât mai înainte de voi.
19
Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său;
dar, fiindcă nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales din lume,
de aceea vă urăște lumea.
20
Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus:
« Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. »
Dacă pe mine m-au prigonit,
și pe voi vă vor prigoni;
dacă au păzit cuvântul meu,
și pe al vostru îl vor păzi.
21
Dar toate acestea vi le vor face din pricina numelui meu,
pentru că ei nu-l cunosc pe Acela care m-a trimis.”
Cuvântul Domnului
349
TIMPUL PASCAL
DUMINICA VI
ANUL A
În zilele acelea,
5
Filip, coborând într-o cetate din Samaria,
îl vestea lor pe Cristos.
6
Mulțimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de Filip,
auzind ele și văzând semnele pe care le săvârșea.
7
Căci din mulți care aveau duhuri necurate
ele ieșeau strigând cu glas puternic,
iar mulți paralitici și ologi s-au vindecat,
8
astfel încât o mare bucurie a cuprins cetatea aceea.
14
Auzind apostolii din Ierusalim
că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu,
i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan,
15
care, mergând acolo, s-au rugat pentru ei
ca să-l primească pe Duhul Sfânt.
16
Căci El nu coborâse încă peste niciunul dintre ei,
ci fuseseră doar botezați în numele Domnului Isus.
17
Atunci, Petru și Ioan își puneau mâinile peste ei,
iar ei îl primeau pe Duhul Sfânt.
Cuvântul Domnului
350
SĂPTĂMÂNA VI
1
Strigați de bucurie lui Dumnezeu, toți locuitorii pământului;
2
cântați slava numelui său, aduceți laudă măririi sale!
3a
Spuneți lui Dumnezeu:
„Uimitoare sunt lucrările tale!” R:
4
Tot pământul să se închine ție și să-ți cânte,
să cânte numelui tău!
5
Veniți și vedeți lucrările lui Dumnezeu;
faptele lui sunt uimitoare pentru fiii oamenilor! R:
6
A prefăcut marea în uscat
și prin râu au trecut cu piciorul.
de aceea, acolo ne-am bucurat în El.
7
El stăpânește pe veci cu puterea sa. R:
16
Veniți și ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu,
și vă voi istorisi ce a făcut El pentru mine.
20
Binecuvântat fie Dumnezeu, care n-a îndepărtat ruga mea
și nici îndurarea sa de la mine. R:
351
TIMPUL PASCAL
15
Preaiubiților,
sfințiți-l în inimile voastre pe Domnul Cristos,
fiind gata oricând să dați răspuns
oricui vă cere socoteală despre speranța care se află în voi;
16
dar cu blândețe și cuviință, având conștiința curată,
pentru ca, tocmai în ceea ce sunteți defăimați,
să fie dați de rușine
cei care vorbesc de rău purtarea voastră bună în Cristos.
17
Căci e mai bine să suferiți din pricina faptelor bune,
dacă așa este voia lui Dumnezeu,
decât din pricina faptelor rele.
18
Căci și Cristos a pătimit o singură dată pentru păcate,
El, cel drept, pentru cei nedrepți,
ca să vă aducă la Dumnezeu,
fiind dat morții cu trupul,
dar readus la viață cu duhul.
Cuvântul Domnului
352
SĂPTĂMÂNA VI
ALELUIA In 14, 23
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
15
„Dacă mă iubiți, păziți poruncile mele,
16
iar Eu îl voi ruga pe Tatăl,
și alt Mângâietor vă va da,
ca să fie cu voi în veci:
17
Duhul Adevărului, pe care lumea nu poate să-l primească
pentru că nu-l vede, nici nu-l cunoaște.
Voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi.
18
Nu vă voi lăsa orfani; vin la voi.
19
Încă puțin și lumea nu mă va mai vedea,
dar voi mă veți vedea,
pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi.
20
În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl meu
și voi în mine și Eu în voi.
21
Cel care are poruncile mele și le păzește, acela mă iubește;
iar cel care mă iubește va fi iubit de Tatăl meu
și Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.”
Cuvântul Domnului
353
TIMPUL PASCAL
LUNI
În zilele acelea,
11
îmbarcându-ne de la Troas, am mers direct la Samotracia,
iar a doua zi la Neapolis și de acolo la Filipi –
12
care este cetatea de frunte a acestei părți a Macedoniei
și colonie romană. În această cetate am rămas câteva zile.
13
Și în ziua de sâmbătă am ieșit în afara porții, lângă râu,
unde socoteam că este loc de rugăciune. Așezându-ne,
am început să le vorbim femeilor care se adunaseră.
14
Și o femeie, pe nume Lidia,
vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira,
închinătoare lui Dumnezeu, asculta.
Acesteia Domnul i-a deschis inima
ca să ia aminte la cele spuse de Paul.
15
După ce s-a botezat și ea și casa ei, ne-a rugat zicând:
„De mă socotiți că sunt credincioasă Domnului,
intrați și rămâneți în casa mea.”
Și ne-a înduplecat să rămânem.
Cuvântul Domnului
354
SĂPTĂMÂNA VI
R: Domnul se bucură
de poporul său.
sau
Aleluia!
1
Cântați Domnului cântare nouă;
lauda lui în adunarea celor credincioși.
2
Să se veselească Israel de Creatorul său
și fiii Sionului să se bucure de Regele lor. R:
3
Să laude numele lui în dansuri,
din tamburină și din harpă să-i cânte!
4
Că se bucură Domnul de poporul său
și-i împodobește pe săracii săi cu mântuire. R:
5
Se vor veseli cei credincioși plini de măreție,
vor tresălta în sălașurile lor.
6a
Gura le e plină de laudele lui Dumnezeu,
9b
cinstea aceasta este pentru toți credincioșii lui. R:
355
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
26
„Când va veni Mângâietorul
pe care Eu vi-l voi trimite de la Tatăl,
Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede,
El va da mărturie pentru mine.
27
Și voi veți da mărturie,
pentru că de la început sunteți cu mine.
16,1
Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniți.
2
Vă vor scoate din sinagogi;
ba chiar vine ceasul când oricine vă va ucide
va crede că aduce jertfă lui Dumnezeu.
3
Și acestea le vor face
pentru că nu l-au cunoscut pe Tatăl, nici pe mine.
4
V-am spus acestea ca, atunci când va veni ceasul lor,
să vă amintiți că Eu v-am spus.
Nu vi le-am spus de la început,
pentru că eram cu voi.”
Cuvântul Domnului
356
SĂPTĂMÂNA VI
MARȚI
În zilele acelea,
22
mulțimea din Filipi s-a ridicat împotriva lui Paul și Sila,
iar acuzatorii, smulgându-le hainele,
au poruncit să-i bată cu vergi.
23
Și, după ce le-au dat multe lovituri,
i-au aruncat în închisoare,
poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă.
24
Acesta, primind o asemenea poruncă,
i-a băgat în partea cea mai dinăuntru a închisorii
și le-a strâns picioarele în butuci.
25
Pe la miezul nopții, Paul și Silas, se rugau
și cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.
26
Deodată a venit un mare cutremur,
încât s-au zguduit temeliile închisorii;
toate ușile s-au deschis deodată
și legăturile tuturor s-au dezlegat.
27
Atunci temnicerul, trezindu-se și văzând
că ușile închisorii sunt deschise,
și-a scos sabia și voia să se omoare,
socotind că cei închiși au fugit.
28
Atunci Paul a strigat cu glas puternic, zicând:
„Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.”
29
Temnicerul, cerând lumină, a alergat înăuntru
și, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul și a lui Silas.
30
Apoi, scoțându-i afară, le-a zis:
357
TIMPUL PASCAL
1
Îți mulțumesc, Doamne, din toată inima,
căci ai ascultat cuvintele gurii mele!
Îți cânt înaintea îngerilor,
2
mă prostern spre templul tău cel sfânt. R:
7c
Dreapta ta mă mântuiește.
8
Domnul își va împlini lucrarea în mine;
Doamne, îndurarea ta este veșnică.
Nu trece cu vederea lucrarea mâinilor tale! R:
358
SĂPTĂMÂNA VI
ALELUIA In 16, 7. 13
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
5
„Acum mă duc la Cel care m-a trimis
și nimeni dintre voi nu mă întreabă « Unde te duci? »
6
Însă, pentru că v-am spus acestea,
întristarea a umplut inima voastră.
7
Dar Eu vă spun adevărul: vă e de folos ca Eu să plec;
căci, dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi.
Iar dacă mă duc, îl voi trimite la voi.
8
Iar El, când va veni, va da pe față lumea
cu privire la păcat, la dreptate și la judecată:
9
cu privire la păcat, pentru că ei nu cred în mine;
10
cu privire la dreptate, pentru că Eu mă duc la Tatăl
și nu mă veți mai vedea;
11
cu privire la judecată, pentru că stăpânitorul lumii acesteia
a fost judecat.”
Cuvântul Domnului
359
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În zilele acelea,
15
cei care îl însoțeau pe Paul l-au dus până la Atena.
Aceștia, primind poruncă pentru Silas și Timotei
să vină cât mai curând la el, au plecat.
22
Iar Paul, stând în mijlocul Areopagului, a zis:
„Atenieni, în toate vă văd că sunteți peste măsură de religioși.
23
Căci, străbătând cetatea voastră
și privind locurile voastre de închinare,
am aflat și un altar pe care era scris:
« Dumnezeului necunoscut ».
Așadar, pe Cel pe care voi îl cinstiți, fără să-l cunoașteți,
pe Acesta vi-l vestesc eu.
24
Dumnezeu, care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea;
El, fiind Domnul cerului și al pământului,
nu locuiește în temple făcute de mână de om,
25
nici nu este slujit de mâini omenești,
ca și cum ar avea nevoie de ceva,
căci El dă tuturor viață, suflare și toate.
26
El a făcut dintr-unul singur tot neamul omenesc
ca să locuiască pe toată fața pământului,
rânduind vremi hotărâte dinainte
și hotarele între care să locuiască;
27
ca ei să-l caute pe Dumnezeu și, fie și bâjbâind, să-l găsească,
deși El nu e departe de fiecare dintre noi.
360
SĂPTĂMÂNA VI
28
Fiindcă în El trăim, ne mișcăm și suntem,
precum au zis și unii dintre poeții voștri:
« Și noi suntem din neamul lui. »
29
Așadar, chiar dacă suntem din neamul lui Dumnezeu,
nu trebuie să socotim că dumnezeirea
este asemenea aurului sau argintului
sau pietrei cioplite de măiestria sau de iscusința omului.
30
Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile de neștiință,
vestește acum oamenilor de pretutindeni să se convertească,
31
pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea cu dreptate,
prin Omul pe care l-a rânduit,
oferind tuturor o garanție, prin învierea lui din morți.”
32
Când, însă, au auzit ei de învierea morților,
unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis:
„Despre asta te vom mai asculta altă dată.”
33
Atunci Paul a plecat din mijlocul lor.
34
Dar unii, s-au alăturat de el și au crezut – între aceștia fiind:
Dionisie Areopagitul, o femeie cu numele Damaris,
și alții împreună cu ei.
18,1
După acestea, Paul, plecând din Atena, a ajuns la Corint.
Cuvântul Domnului
1
Lăudați-l pe Domnul, voi, cei din ceruri,
lăudați-l întru cele de sus!
2
Lăudați-l, voi, toți îngerii lui,
lăudați-l, toate oștirile sale! R:
361
TIMPUL PASCAL
11
Lăudați-l, regi ai pământului și voi toate popoarele,
conducătorii și toți judecătorii pământului,
12
voi, tineri și fecioare! R:
14
El a înălțat puterea poporului său,
prilej de laudă pentru toți credincioșii săi,
pentru fiii lui Israel,
pentru poporul care îi stă aproape. R:
ALELUIA In 14, 16
362
SĂPTĂMÂNA VI
Duhul adevărului
vă va călăuzi la tot adevărul.
+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
12
„Multe mai am să vă spun,
dar acum nu le puteți purta.
13
Însă, când va veni El, Duhul adevărului,
vă va călăuzi în tot adevărul;
căci nu va vorbi de la sine însuși,
ci va spune toate câte le va auzi
și vă va vesti cele viitoare.
14
El mă va preamări,
căci dintr-al meu va lua și vă va vesti.
15
Toate câte le are Tatăl sunt ale mele;
de aceea am spus că dintr-al meu va lua
și vă va vesti.”
Cuvântul Domnului
363
TIMPUL PASCAL
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI
ANUL A
1
În prima carte am vorbit, Teofile,
despre toate cele pe care Isus le-a făcut și le-a învățat
de la început, până în ziua în care a fost înălțat,
după ce le-a dat porunci, prin Duhul Sfânt,
Apostolilor pe care-i alesese.
3
Acestora li s-a și înfățișat viu, după pătimirea sa,
cu multe semne doveditoare,
arătându-li-se timp de patruzeci de zile
și vorbindu-le despre Împărăția lui Dumnezeu.
4
Și, în timp ce era cu ei,
le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim,
ci să aștepte făgăduința Tatălui,
„pe care – zicea El – ați auzit-o de la mine:
5
Ioan a botezat cu apă,
dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt, peste puține zile.”
6
Așadar cei care se adunaseră au început să-l întrebe:
„Doamne, oare în vremea aceasta
vei așeza la loc regatul lui Israel?”
7
Dar El le-a spus: „Nu vă este dat vouă să cunoașteți
timpurile sau vremurile
pe care Tatăl le-a așezat în stăpânirea sa.
8
Dar, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veți primi putere
și-mi veți fi martori în Ierusalim,
364
SĂPTĂMÂNA VI
2
Toate popoarele, bateți din palme,
aclamați-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!
3
Căci preaînalt și înfricoșător este Domnul,
mare rege peste tot pământul. R:
6
Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie,
Domnul se ridică în sunete de trâmbiță.
7
Cântați-i lui Dumnezeu, cântați-i;
cântați-i regelui nostru, cântați-i! R:
8
Că Dumnezeu este rege peste tot pământul;
cântați-i cu măiestrie!
9
Dumnezeu domnește peste neamuri,
El șade pe tronul său cel sfânt. R:
365
TIMPUL PASCAL
LECTURA II Ef 1, 17-23
Fraților,
17
Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Părintele măririi,
să vă dea duhul înțelepciunii și al descoperirii,
spre a-l cunoaște pe deplin,
18
și să vă lumineze ochii inimii
ca să pricepeți care este speranța chemării sale,
care este bogăția slavei moștenirii sale în cei sfinți,
19
și cât de covârșitoare este mărimea puterii sale arătată nouă,
celor care credem, după lucrarea tăriei puterii sale
20
pe care a arătat-o în Cristos,
înviindu-l din morți și așezându-l de-a dreapta sa în ceruri,
21
mai presus de orice stăpânire, și putere, și tărie, și domnie,
și mai presus de orice nume care se poate numi
nu numai în lumea aceasta, ci și în cea viitoare.
22
Pe toate le-a supus sub picioarele lui,
iar pe El l-a pus, mai presus de toate, cap Bisericii,
23
care este Trupul lui,
plinătatea Aceluia care împlinește toate în toți.
Cuvântul Domnului
366
SĂPTĂMÂNA VI
În vremea aceea,
16
cei unsprezece ucenici au mers în Galileea,
la muntele unde le poruncise Isus.
17
Și, văzându-l, I s-au închinat,
dar unii se îndoiau.
18
Apropiindu-se, Isus le-a vorbit zicând:
„Mi s-a dat toată puterea în cer și pe pământ.
19
Așadar mergeți și faceți ucenici din toate neamurile,
botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt,
20
învățându-i să păzească toate câte vi le-am poruncit.
Și iată, eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârșitul lumii.”
Cuvântul Domnului
367
TIMPUL PASCAL
VINERI
Într-o noapte,
pe când Paul era la Corint,
9
Domnul i-a spus în vedenie: „Nu te teme,
ci să vorbești și să nu taci,
10
pentru că Eu sunt cu tine
și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău,
căci am popor numeros în cetatea aceasta.”
11
El a stat acolo un an și șase luni,
învățându-i Cuvântul lui Dumnezeu.
12
Dar pe când Gallio era proconsulul Ahaiei,
s-au ridicat într-un cuget iudeii împotriva lui Paul
și l-au adus în fața tribunalului, zicând:
13
„Acesta caută să-i convingă pe oameni
să se închine lui Dumnezeu într-un fel potrivnic Legii.”
14
Însă, când Paul era gata să deschidă gura,
Gallio le-a spus iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo nelegiuire
sau de vreo mare ticăloșie, o iudeilor,
v-aș asculta precum se cuvine;
15
dar dacă sunt la voi neînțelegeri cu privire la cuvinte și nume
și la Legea voastră, vedeți voi înșivă.
Judecător în aceste privințe eu nu vreau să fiu.”
16
Și i-a alungat de la tribunal.
17
Atunci, punând cu toții mâna pe Sostene,
mai-marele sinagogii,
au început să-l bată în fața tribunalului.
368
SĂPTĂMÂNA VI
2
Toate popoarele, bateți din palme,
aclamați-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!
3
Căci preaînalt și înfricoșător este Domnul,
mare rege peste tot pământul! R:
4
El a supus pentru noi popoarele,
a pus neamurile sub picioarele noastre;
5
a ales pentru noi moștenire,
mândria lui Iacob pe care îl iubește. R:
6
Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie,
Domnul se ridică în sunete de trâmbiță.
7
Cântați-i lui Dumnezeu, cântați-i;
cântați-i regelui nostru, cântați-i! R:
369
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
20
„Adevăr, adevăr vă spun:
voi veți plânge și vă veți tângui,
iar lumea se va bucura.
Voi vă veți întrista,
dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21
Femeia, când naște, se întristează pentru că i-a venit ceasul;
dar, după ce naște copilașul,
nu-și mai aduce aminte de chinuri,
de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22
Și voi vă întristați acum,
dar vă voi vedea din nou și se va bucura atunci inima voastră,
iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
23
În ziua aceea nu mă veți mai întreba nimic.
Cuvântul Domnului
370
SĂPTĂMÂNA VI
SÂMBĂTĂ
În zilele acelea,
23
după ce a petrecut o vreme la Antiohia,
Paul a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și al Frigiei,
întărindu-i pe toți ucenicii.
24
Iar un iudeu, pe nume Apollo, originar din Alexandria,
om iscusit la vorbă, priceput în ale Scripturilor, sosise la Efes.
25
El fusese inițiat în Calea Domnului
și, cu duhul arzând, vorbea și învăța fără greș cele despre Isus,
deși cunoștea numai botezul lui Ioan.
26
Îndată a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă.
Auzindu-l, Priscilla și Acvila l-au luat cu ei
și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
27
Și, vrând el să meargă în Ahaia,
frații l-au încurajat și le-au scris ucenicilor să-l primească bine.
Ajuns la Corint, le-a fost de mare folos
celor care crezuseră datorită harului;
28
căci cu tărie și în fața tuturor el îi înfrunta pe iudei,
dovedind din Scripturi că Isus este Cristosul.
Cuvântul Domnului
371
TIMPUL PASCAL
2
Toate popoarele, bateți din palme,
Aclamați-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!
3
Căci preaînalt și înfricoșător este Domnul,
mare rege peste tot pământul. R:
8
Dumnezeu este rege peste tot pământul;
cântați-i cu măiestrie!
9
Dumnezeu domnește peste neamuri,
El șade pe tronul său cel sfânt. R:
10
Mai marii popoarelor s-au adunat
împreună cu poporul Dumnezeului lui Abraham,
căci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului;
El s-a înălțat deasupra tuturor. R:
372
SĂPTĂMÂNA VI
ALELUIA In 16, 28
În vremea aceea,
Isus le-a spus ucenicilor săi:
23b
„Adevăr, adevăr vă spun:
dacă veți cere ceva de la Tatăl în numele meu, vă va da.
24
Până acum nu ați cerut nimic în numele meu.
Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25
Acestea vi le-am spus prin asemănări;
dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări,
ci pe față vă voi vesti despre Tatăl.
26
În ziua aceea veți cere în numele meu;
și nu vă spun că Eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27
căci Tatăl însuși vă iubește,
pentru că voi m-ați iubit pe mine
și ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu.
28
Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume;
acum las lumea și mă duc la Tatăl.”
Cuvântul Domnului
373
TIMPUL PASCAL
DUMINICA VII
ANUL A
374
SĂPTĂMÂNA VII
4
Un lucru am cerut de la Domnul și pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să contemplu Sanctuarul lui. R:
7
Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine și răspunde-mi!
8
Despre tine îmi spune inima:
„Caută fața lui!” R:
Preaiubiților,
13
întrucât aveți parte de pătimirile lui Cristos, bucurați-vă,
pentru ca și la dezvăluirea slavei lui să tresăltați de bucurie.
14
Dacă veți primi ocări pentru numele lui Cristos, fericiți veți fi,
pentru că Duhul slavei, care este Duhul lui Dumnezeu,
se odihnește peste voi.
15
Nimeni dintre voi să nu aibă de suferit ca ucigaș, sau ca hoț,
sau ca răufăcător, sau ca uneltitor.
16
În schimb, dacă are de suferit pentru că e creștin,
să nu se rușineze, ci să-l preamărească pe Dumnezeu
pentru numele acesta.
Cuvântul Domnului
375
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 14, 18
În vremea aceea,
1
Isus, ridicându-și ochii spre cer a zis:
„Tată, a venit ceasul!
Preamărește pe Fiul tău, ca și Fiul să te preamărească pe tine,
2
așa cum tu i-ai dat putere asupra fiecărui om,
ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui.
3
Și aceasta este viața veșnică: să te cunoască pe tine,
singurul Dumnezeu adevărat,
și pe Acela pe care l-ai trimis, Isus Cristos.
4
Eu te-am preamărit pe pământ,
împlinind lucrarea pe care mi-ai încredințat-o.
5
Și acum preamărește-mă Tu, Tată, la tine,
cu slava pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea.
6
Am dezvăluit numele tău
oamenilor pe care mi i-ai dat mie din lume.
Ai tăi erau și mi i-ai dat mie
și ei au păzit cuvântul tău.
7
Acum au cunoscut că toate câte mi le-ai dat sunt de la tine;
8
cuvintele pe care mi le-ai dat le-am dat lor,
376
SĂPTĂMÂNA VII
377
TIMPUL PASCAL
LUNI
1
Pe când Apollo era la Corint,
Paul, după ce a străbătut ținutul muntos, a ajuns la Efes;
acolo a găsit câțiva ucenici și i-a întrebat:
2
„L-ați primit pe Duhul Sfânt când ați îmbrățișat credința?”
Iar ei au răspuns: „Dar nici n-am auzit că există Duh Sfânt.”
3
Și el le-a zis: „Atunci ce fel de botez ați primit?”
Ei i-au zis: „Botezul lui Ioan”.
4
Paul le-a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței,
spunând poporului să creadă în Cel care avea să vină după el,
adică în Isus”.
5
Atunci ei, auzind, s-au botezat în numele Domnului Isus,
6
iar când Paul și-a pus mâinile peste ei,
Duhul Sfânt a venit asupra lor
și au început să vorbească în limbi și să profețească.
7
Și erau cu toții ca la doisprezece bărbați.
8
El, intrând apoi în sinagogă,
a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni,
discutând cu cei de acolo
și convingându-i despre împărăția lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
378
SĂPTĂMÂNA VII
2
Dumnezeu se ridică, dușmanii lui se împrăștie
și cei care-l urăsc fug dinaintea feței sale.
3
Cum se risipește fumul, așa îi risipești,
cum se topește ceara în fața focului,
așa pier cei răi în fața lui Dumnezeu. R:
4
Cei drepți să se veselească,
să tresalte înaintea lui Dumnezeu
și să se umple de bucurie!
5
Cântați-i lui Dumnezeu, înălțați cântare Numelui său,
Numele lui este „Domnul”! R:
6
Dumnezeu, Tatăl orfanilor și Apărătorul văduvelor,
locuiește în Lăcașul său cel sfânt.
7
Dumnezeu le dă casă celor părăsiți,
îi eliberează pe cei prinși în război. R:
379
TIMPUL PASCAL
ALELUIA Col 3, 1
În vremea aceea,
29
ucenicii i-au spus lui Isus:
„Iată, acum, ne vorbești pe față și nu prin asemănări.
30
Acum știm că Tu știi toate
și nu ai nevoie să te întrebe cineva.
De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.”
31
Le-a răspuns Isus: „Acum credeți?
32
Iată, vine ceasul, și a și venit,
când vă veți risipi fiecare într-ale sale
și mă veți lăsa singur.
Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.
33
Acestea vi le-am spus ca să aveți pace în mine.
În lume aveți strâmtorare,
dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea.”
Cuvântul Domnului
380
SĂPTĂMÂNA VII
MARȚI
În zilele acelea,
17
Paul a trimis din Milet la Efes
ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii.
18
Când au ajuns la el, le-a spus: „Voi știți cum m-am purtat cu voi
în toată vremea, din ziua cea dintâi când am coborât în Asia,
19
slujind Domnului cu toată smerenia,
cu lacrimi și în încercări pricinuite de uneltirile iudeilor;
20
și cum n-am pregetat să vă vestesc și să vă învăț
toate cele de folos,
fie înaintea poporului, fie din casă în casă,
21
dând mărturie înaintea iudeilor și a grecilor
să se întoarcă la Dumnezeu și să creadă în Domnul nostru Isus.
22
Și acum, iată, mă duc la Ierusalim, înlănțuit de Duhul,
fără să știu ce mi se va întâmpla acolo,
23
decât că Duhul îmi dă de știre din cetate în cetate
că mă așteaptă lanțuri și strâmtorări.
24
Dar nu pun nici un preț pe viața mea,
numai să-mi duc la capăt alergarea
și slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus,
de a da mărturie pentru Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25
Și acum, iată, eu știu că nu veți mai vedea fața mea,
voi toți printre care am trecut propovăduind Împărăția.
26
De aceea vă dau mărturie astăzi
că sunt curat de sângele tuturor,
27
căci n-am pregetat să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu.”
Cuvântul Domnului
381
TIMPUL PASCAL
10
Ai revărsat, Dumnezeule, ploaie îmbelșugată,
înviorând astfel moștenirea ta istovită.
11
Viețuitoarele tale, Dumnezeule, s-au sălășluit în țara
pe care, în bunătatea ta, ai pregătit-o pentru cel sărac. R:
20
Binecuvântat să fie Domnul în toate zilele!
Dumnezeul mântuirii noastre ne poartă de grijă.
21
Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii;
la Domnul, Dumnezeul nostru, se află scăparea de moarte. R:
ALELUIA In 14, 16
În vremea aceea,
1
Isus, ridicându-și ochii spre cer a zis:
„Tată, a venit ceasul!
382
SĂPTĂMÂNA VII
383
TIMPUL PASCAL
MIERCURI
În zilele acelea,
Paul le-a spus prezbiterilor veniți de la Efes:
28
„Luați aminte la voi înșivă și la întreaga turmă
peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori,
ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu,
pe care El a dobândit-o prin Sângele Fiului său.
29
Eu știu că vor veni printre voi, după plecarea mea,
lupi hrăpăreți, care nu vor cruța turma.
30
Chiar și dintre voi se vor ridica oameni
care vor spune lucruri răstălmăcite,
ca să-i tragă pe ucenici după ei.
31
De aceea, vegheați, aducându-vă aminte
că, vreme de trei ani, n-am încetat zi și noapte
să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
32
Și acum vă încredințez lui Dumnezeu
și cuvântului harului său, care are puterea să zidească
și să dea moștenirea tuturor celor care au fost sfințiți.
33
Argint sau aur sau veșminte n-am râvnit de la nimeni;
34
voi înșivă știți că pentru trebuințele mele
și ale însoțitorilor mei au lucrat mâinile acestea.
35
În toate felurile v-am arătat că, trudind astfel,
trebuie să veniți în ajutor celor slabi
și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus,
căci El a zis: «Mai fericit lucru este a da decât a primi».”
384
SĂPTĂMÂNA VII
36
După ce a spus acestea,
îngenunchind, s-a rugat împreună cu ei toți.
37
Atunci toți au izbucnit în plâns
și, aruncându-se de gâtul lui Paul, îl sărutau,
38
mâhniți mai ales pentru cuvântul pe care îl spusese,
că n-au să mai vadă fața lui.
Și l-au petrecut la corabie.
Cuvântul Domnului
29
Arată-ți, Dumnezeul meu, puterea!
Întărește, Dumnezeule, ceea ce ai făcut pentru noi
30
din Templul tău de pe colina Ierusalimului!
Către tine vor veni regii și-ți vor aduce daruri. R:
33
Împărății ale pământului, cântați-i lui Dumnezeu,
aduceți laudă Domnului cu sunetul strunelor!
34
Laudă Celui care călărește peste ceruri,
peste cerurile străvechi!
El își ridică cu putere glasul, un glas ca de tunet. R:
35
Luați aminte la puterea lui Dumnezeu
și la măreția lui arătată lui Israel,
o putere care trece dincolo de nori!
36c
Binecuvântat să fie Dumnezeu! R:
385
TIMPUL PASCAL
În vremea aceea,
Isus, ridicându-și ochii spre cer, s-a rugat, zicând:
11b
„Tată Sfânt, păzește-i în numele tău pe cei pe care mi i-ai dat,
ca ei să fie una ca și Noi.
12
Cât timp am fost cu ei, Eu i-am păstrat în numele tău;
pe cei pe care mi i-ai dat Eu i-am păzit,
și nimeni dintre ei nu s-a pierdut, afară de fiul pierzării,
ca să se împlinească Scriptura.
13
Iar acum vin la tine și acestea le spun în lume,
ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei.
14
Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât,
pentru că ei nu sunt din lume,
precum Eu nu sunt din lume.
15
Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.
16
Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17
Consfințește-i în adevăr: cuvântul tău este adevăr.
18
Precum m-ai trimis pe mine în lume,
și Eu i-am trimis pe ei în lume.
19
Și pentru ei mă consfințesc pe mine însumi
ca și ei să fie consfințiți în adevăr.”
Cuvântul Domnului
386
SĂPTĂMÂNA VII
JOI
În zilele acelea,
30
voind să știe sigur de ce anume era acuzat Paul de iudei,
comandantul l-a dezlegat,
a poruncit să se adune Arhiereii și întreg Sinedriul
și, aducându-l pe Paul, l-a pus înaintea lor.
6
Dar Paul, știind că o parte erau saducei și cealaltă farisei,
a strigat în Sinedriu: „Fraților! Eu sunt fariseu, fiu de farisei.
Pentru nădejdea în învierea morților sunt tras la judecată!”
7
Când a zis aceasta,
s-a iscat neînțelegere între farisei și saducei
8
și mulțimea s-a dezbinat – căci saduceii zic că nu este înviere,
nici înger, nici spirit, iar fariseii mărturisesc și una și alta.
9
Și s-a făcut zarvă mare
și, ridicându-se unii cărturari din rândul fariseilor,
au început să se certe cu ceilalți zicând:
„Nu găsim nici un rău în acest om;
dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”
10
Întrucât cearta se întețea, comandantul,
temându-se ca nu cumva Paul să fie sfâșiat de ei,
a poruncit soldaților să coboare,
să-l smulgă din mijlocul lor
și să-l aducă în fortăreață.
11
În noaptea următoare, Domnul i s-a arătat lui Paul și i-a zis:
„Îndrăznește! Așa cum ai dat mărturie despre mine la Ierusalim,
la fel trebuie să dai mărturie și la Roma.”
Cuvântul Domnului
387
TIMPUL PASCAL
R: Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi aflu scăparea!
sau
Aleluia!
1
Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi aflu scăparea!
2
I-am zis Domnului:
„Tu ești Dumnezeul meu”.
5
Tu, Doamne ești partea mea de moștenire și cupa mea cu sorți;
în mâinile tale este soarta mea. R:
7
Îl binecuvântez pe Domnul, care mi-a dat înțelepciune,
la aceasta până și noaptea mă îndeamnă inima.
8
Îl am mereu în fața mea pe Domnul,
dacă El este la dreapta mea eu nu mă clatin. R:
9
De aceea inima mea se bucură
și sufletul meu tresaltă de veselie,
chiar și trupul meu se va odihni fără grijă.
10
Căci Tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. R:
11
Tu îmi vei arăta cărarea vieții;
în fața ta sunt bucurii nespuse
și desfătări veșnice la dreapta ta. R:
388
SĂPTĂMÂNA VII
ALELUIA In 17, 21
Aleluia! „Toți să fie una după cum Tu, Tată, ești în mine
și Eu în tine”, spune Domnul,
„ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis”. R: Aleluia!
În vremea aceea,
Isus, ridicându-și ochii spre cer, s-a rugat, zicând:
20
„Tată sfânt, nu mă rog numai pentru aceștia,
ci și pentru aceia care vor crede în mine prin cuvântul lor,
21
ca toți să fie una precum Tu, Tată, ești în mine și Eu în tine,
ca și ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis.
22
Și slava pe care mi-ai dat-o mie, Eu le-am dat-o lor,
ca să fie una precum Noi suntem una.
23
Eu în ei și Tu în mine, ca ei să fie în chip desăvârșit una,
ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis
și i-ai iubit pe ei așa cum m-ai iubit pe mine.
24
Tată, vreau ca aceia pe care mi i-ai dat
să fie împreună cu mine acolo unde sunt Eu,
ca să vadă slava mea pe care mi-ai dat-o,
pentru că m-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.
25
Tată drept, lumea nu te-a cunoscut,
dar Eu te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu m-ai trimis.
26
Eu le-am făcut cunoscut numele tău și îl voi face cunoscut,
ca iubirea cu care m-ai iubit să fie în ei și Eu în ei.”
Cuvântul Domnului
389
TIMPUL PASCAL
VINERI
În zilele acelea,
13
regele Agrippa și Berenice au sosit la Cezareea,
ca să-l salute pe Festus.
14
Și rămânând ei acolo mai multe zile,
Festus i-a vorbit regelui cum stau lucrurile cu Paul, zicând:
„Este aici un om, lăsat în temniță de Felix;
15
pe când eram în Ierusalim,
s-au înfățișat la mine arhiereii și bătrânii iudeilor
cerând osândirea lui.
16
Eu le-am răspuns că romanii n-au obiceiul
să dea vreun om la moarte fără ca, mai înainte,
să fie pus față în față cu cei care îl învinuiesc
și să aibă posibilitatea de a se apăra de învinuire.
17
Când s-au adunat ei aici, eu a doua zi, fără nici o amânare,
am stat la judecată și am poruncit să fie adus omul.
18
Dar învinuitorii, venind de față,
nu i-au adus nici o învinuire
dintre relele pe care le bănuiam eu,
19
ci aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la religia lor
și la un anume Isus care a murit
și despre care Paul spune că trăiește.
20
Și, fiind eu nedumerit de toate acestea,
l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim
și să fie judecat acolo pentru acestea.
390
SĂPTĂMÂNA VII
21
Dar, Paul cerând să fie pus deoparte
pentru judecata Împăratului,
am poruncit să fie păzit
până când îl voi trimite la Cezarul.”
Cuvântul Domnului
1
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
și toate cele dinlăuntrul meu,
să binecuvânteze numele lui cel sfânt.
2
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
și nu uita nicicând de binefacerile sale. R:
11
Cât sunt de înalte cerurile față de pământ
atât este de mare îndurarea lui
față de cei care se tem de El.
12
Cât este de departe răsăritul de apus,
așa îndepărtează de la noi păcatele noastre. R:
19
Domnul și-a statornicit în ceruri tronul său,
iar stăpânirea lui se întinde peste toate.
20
Binecuvântați-l pe Domnul, voi, îngerii lui,
viteji puternici, care împliniți cuvântul său! R:
391
TIMPUL PASCAL
ALELUIA In 14, 26 cd
În vremea aceea,
când li s-a arătat la Marea Tiberiadei,
15
după ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon-Petru:
„Simone, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât aceștia?”
I-a zis: „Da, Doamne, Tu știi că te iubesc”.
Isus i-a zis: „Paște mielușeii mei!”
16
I-a zis iarăși, a doua oară: „Simone, fiul lui Ioan, mă iubești?”
Petru i-a zis: „Da, Doamne, Tu știi că te iubesc!”
Isus i-a zis: „Paște oile mele!”
17
I-a spus a treia oară: „Simone, fiul lui Ioan, mă iubești?”
Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară „Mă iubești?”
și i-a spus: „Doamne, Tu cunoști toate, Tu știi că te iubesc”.
Isus i-a zis: „Paște oile mele!
18
Adevăr, adevăr îți spun: când erai mai tânăr,
te încingeai singur și umblai unde voiai;
dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile
și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi”.
19
Aceasta a zis-o
arătând cu ce fel de moarte îl va preamări Petru pe Dumnezeu.
Și, după ce a spus acestea, i-a zis: „Urmează-mă!”
Cuvântul Domnului
392
SĂPTĂMÂNA VII
SÂMBĂTĂ
LITURGHIA DE DIMINEAȚĂ
În zilele acelea,
16
când am intrat în Roma, lui Paul i s-a îngăduit
să locuiască aparte cu soldatul care îl păzea.
17
După trei zile, Paul i-a chemat la sine pe fruntașii iudeilor.
Și, după ce s-au adunat, a început să le spună:
„Fraților, deși eu nu am făcut nimic împotriva poporului
sau împotriva datinilor părintești,
am fost întemnițat la Ierusalim și dat pe mâna romanilor.
18
Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul,
fiindcă nu se afla în mine nicio vină vrednică de moarte.
19
Dar, întrucât iudeii se împotriveau,
am fost nevoit să fac apel la Cezarul,
fără a avea însă de gând să aduc vreo învinuire neamului meu.
20
Deci pentru acest motiv v-am chemat,
ca să vă văd și să vorbesc cu voi.
Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în lanțurile acestea.”
30
Iar Paul a rămas doi ani încheiați în casa luată de el cu chirie
și-i primea pe toți aceia care veneau la el,
31
vestindu-le Împărăția lui Dumnezeu
și învățându-i despre Domnul Isus Cristos
cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.
Cuvântul Domnului
393
TIMPUL PASCAL
4
Domnul se află în Templul său cel sfânt,
El își are tronul în ceruri.
Ochii săi privesc peste lume,
printre gene îi cercetează pe fiii oamenilor. R:
5
Domnul îi cercetează pe cel drept și pe cel nelegiuit,
iar sufletul său îl urăște pe iubitorul de silnicie.
7
Căci Domnul este drept și iubește dreptatea;
cei drepți vor vedea fața lui. R.
ALELUIA In 16, 7. 13
394
SĂPTĂMÂNA VII
În vremea aceea,
20
întorcându-se, Petru îl vede
pe ucenicul pe care-l iubea Isus venind în urmă,
cel care se rezemase la cină de pieptul lui Isus și zisese:
„Doamne, cine este cel care te trădează?”
21
Pe acesta, deci, văzându-l, Petru i-a zis lui Isus:
„Doamne, dar el?”
22
I-a zis Isus: „Dacă vreau ca el să rămână până ce voi veni,
ce te privește? Tu urmează-mă!”
23
Astfel a ieșit vorba aceasta printre frați
că ucenicul acela nu va muri;
dar Isus nu-i spusese că nu va muri,
ci „dacă vreau să rămână până ce voi veni, ce te privește?”
24
Acesta este ucenicul care dă mărturie despre acestea
și care le-a scris;
și știm că mărturia lui este adevărată.
25
Mai sunt și multe altele pe care le-a făcut Isus,
care, dacă s-ar scrie una câte una,
cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar scrie.
Cuvântul Domnului
395
TIMPUL PASCAL
1
Pe tot pământul era o singură limbă și aceleași cuvinte.
2
Și, pornind dinspre răsărit, oamenii au găsit o câmpie,
în ținutul Șinear, și s-au așezat acolo.
3
Și au zis unul către altul:
„Haideți să facem cărămizi și să le ardem în foc!”
Și cărămida le-a ținut loc de piatră și smoala, loc de mortar.
4
Apoi au zis: „Haideți să ne construim o cetate
și un turn cu vârful până la cer
și să ne facem un nume,
ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ”.
5
Domnul a coborât să vadă cetatea și turnul
pe care îl construiau fiii oamenilor.
6
Și a zis Domnul: „Iată, toți sunt un singur popor
și au o singură limbă
și acesta e numai începutul a ceea ce vor face.
De acum, nimic nu-i împiedică să facă ceea ce și-au pus în gând.
7
Să coborâm, așadar, și să le încurcăm acolo limba
ca să nu-și mai înțeleagă limba unul altuia”.
8
Și i-a împrăștiat Domnul de acolo pe tot pământul
și au încetat să mai construiască cetatea.
9
De aceea i s-a dat numele Babel,
pentru că acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ
și de acolo i-a împrăștiat Dumnezeu pe toată fața pământului.
Cuvântul Domnului
396
COBORÂREA SFÂNTULUI DUH (RUSALIILE)
sau, la alegere:
În zilele acelea,
3
Moise s-a urcat la Dumnezeu
și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând:
„Spune casei lui Iacob și vestește fiilor lui Israel:
4
« Voi ați văzut ce am făcut Egiptului
și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus la mine.
5
Iar acum, dacă veți asculta glasul meu
și veți păzi legământul meu,
veți fi avuția mea dintre toate popoarele,
căci al meu este întreg pământul.
6
Și voi veți fi pentru mine împărăție de preoți și neam sfânt ».
Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel”.
7
Moise a mers și, chemându-i pe bătrânii poporului,
a pus înaintea lor toate aceste cuvinte
pe care i le poruncise Domnul.
8
Tot poporul a răspuns într-un glas:
„Tot ceea ce a spus Domnul, vom face”.
16
A treia zi, de dimineață, au fost tunete și fulgere,
și nor greu pe munte, și sunet puternic de trâmbiță.
Și tot poporul care se afla în tabără a fost cuprins de spaimă.
17
Moise a scos poporul din tabără
în întâmpinarea lui Dumnezeu,
și ei au stat la poalele muntelui.
18
Tot muntele Sinai fumega
pentru că Domnul coborâse asupra lui în mijlocul focului.
Fumul se înălța ca dintr-un cuptor
397
TIMPUL PASCAL
sau, la alegere:
Oase uscate,
voi face să intre în voi duh și veți trăi!
Citire din Cartea profetului Ezechiel
În zilele acelea
1
mâna Domnului a fost peste mine
și m-a scos, prin Duhul Domnului,
și m-a așezat într-o vale care era plină de oase.
2
Și m-a purtat printre ele în toate părțile
și, iată, erau foarte multe pe vale și erau uscate de tot.
3
Și mi-a zis: „Fiul omului,
vor mai fi vreodată vii oasele acestea?”
Iar eu am zis: „Doamne, Dumnezeule, numai Tu știi”.
4
El mi-a spus: „Profețește asupra oaselor acestora și spune-le:
« Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului!
5
Așa spune Domnul Dumnezeu acestor oase:
Iată, Eu voi face să intre în voi duh și veți trăi.
6
Voi pune deasupra voastră nervi
și voi face să apară pe voi carne,
voi întinde deasupra voastră piele
și voi pune înlăuntrul vostru duh și veți trăi
și veți ști că Eu sunt Domnul ».”
398
COBORÂREA SFÂNTULUI DUH (RUSALIILE)
7
Și am profețit după cum mi se poruncise,
iar, pe când profețeam, s-a auzit un vuiet
și, iată, o cutremurare, și oasele s-au apropiat unele de altele.
8
Am privit și iată, deasupra lor crescuseră nervi și carne
și peste ele era întinsă pielea, dar duh nu era în ele.
9
Atunci mi-a zis Domnul: „Profețește duhului,
profețește, fiul omului, și spune-i duhului:
« așa spune Domnul Dumnezeu:
Duhule, vino din cele patru vânturi
și suflă peste morții aceștia, ca să trăiască! ».”
10
Și am profețit după cum mi se poruncise
și a intrat în ei duhul și au înviat
și s-au ridicat în picioare,
o oștire nespus de numeroasă.
11
Și Domnul mi-a spus: „Fiul omului,
oasele acestea sunt toată casa lui Israel.
Iată, ei spun: « S-au uscat oasele noastre
și ne-a pierit nădejdea, am fost nimiciți».
12
De aceea profețește și spune-le:
«Așa vorbește Domnul Dumnezeu:
Iată, Eu voi deschide mormintele voastre
și vă voi scoate din mormintele voastre, poporul meu,
și vă voi aduce iarăși pe pământul lui Israel;
13
și veți ști că Eu sunt Domnul
când voi deschide mormintele voastre
și vă voi scoate din mormintele voastre, poporul meu.
14
Voi pune Duhul meu în voi și veți trăi
și vă voi da odihnă pe pământul vostru
și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am înfăptuit»,
spune Domnul.
Cuvântul Domnului
399
TIMPUL PASCAL
sau, la alegere:
1
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ești negrăit de mare!
Tu ești înveșmântat în strălucire și măreție,
2a
învăluit în lumină ca într-un veșmânt. R:
400
COBORÂREA SFÂNTULUI DUH (RUSALIILE)
24
Cât s-au înmulțit lucrările tale, Doamne!
Toate cu înțelepciune le-ai făcut.
Pământul este plin de făpturile tale.
35
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! R:
27
Toate așteaptă de la tine
să le dai hrană la vreme potrivită.
28
Dacă le vei da, ele vor culege;
dacă-ți vei deschide mâna, se vor sătura de bunătăți. R:
29bc
Dacă îți ascunzi fața, se vor tulbura,
dacă le iei suflarea, ele pier și se întorc în țărâna.
30
Când îți trimiți Duhul tău ele vor fi create
și vei reînnoi fața pământului. R:
LECTURA II Rm 8, 22-27
Fraților,
22
noi știm că toată creația suspină
și geme în durerile nașterii până acum.
23
Și nu numai ea, ci și noi, care avem pârga Duhului,
suspinăm în noi înșine
așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24
Căci în speranță am fost mântuiți;
dar speranța care se vede nu este speranță.
Cum ar spera cineva ceea ce vede?
25
Iar dacă sperăm ceea ce nu vedem,
așteptăm cu statornicie.
26
De asemenea, și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre,
401
TIMPUL PASCAL
ALELUIA
EVANGHELIA In 7, 37-39
37
În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii,
Isus, stând în picioare, a strigat:
„Dacă îi este cuiva sete, să vină la mine și să bea.
38
Cel care crede în mine, după cum spune Scriptura,
râuri de apă vie vor izvorî din sânul lui”.
39
Isus a spus acestea despre Duhul
pe care aveau să-l primească cei care crezuseră în El;
căci încă nu fusese dat Duhul,
pentru că Isus nu fusese încă preamărit.
Cuvântul Domnului
402
COBORÂREA SFÂNTULUI DUH (RUSALIILE)
ANUL A
1
Când a sosi ziua Rusaliilor,
erau cu toți împreună în același loc.
2
Și s-a iscat deodată din cer un vuiet
ca de suflare de vânt puternic
și a umplut toată casa în care se aflau.
3
Și au văzut împărțindu-se limbi ca de foc
ce s-au așezat pe fiecare dintre ei;
4
au fost umpluți toți de Duhul Sfânt
și au început să vorbească în alte limbi,
după cum le dădea Duhul să vorbească.
5
Și erau atunci la Ierusalim locuitori iudei,
oameni evlavioși veniți din toate neamurile de sub cer.
6
Iar când s-a iscat vuietul acela,
s-a adunat mulțimea și a rămas uluită,
căci fiecare îi auzea vorbind în limba sa.
7
Erau încremeniți și se minunau zicând:
„Oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?
8
Și cum de-i auzim noi fiecare
în limba noastră, în care ne-am născut?
9
Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotamia,
Iudeea și Capadocia, din Pont și din Asia, din Frigia și Pamfilia,
10
din Egipt și din părțile Libiei dinspre Cirene,
403
TIMPUL PASCAL
1
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ești negrăit de mare!
24
Cât s-au înmulțit lucrările tale, Doamne!
Pământul este plin de făpturile tale. R:
29bc
Dacă le iei suflarea, ele pier
și se întorc în țărână.
30
Când îți trimiți Duhul tău ele vor fi create
și vei reînnoi fața pământului. R:
31
Slava Domnului să dăinuie de-a pururi;
să se bucure Domnul de lucrările sale.
34
Plăcută să-i fie lauda mea,
iar eu mă voi bucura în Domnul. R:
404
COBORÂREA SFÂNTULUI DUH (RUSALIILE)
Fraților,
3b
nimeni nu poate spune: „Isus este Domn”
decât în Duhul Sfânt.
4
Felurite sunt darurile, dar este același Duh;
5
felurite sunt și slujirile, dar este același Domn;
6
felurite sunt și lucrările, dar este același Dumnezeu,
care lucrează toate în toți.
7
Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului
spre folosul tuturor.
12
După cum trupul, unul fiind, are multe mădulare
și toate mădularele trupului, deși sunt multe,
alcătuiesc un singur trup,
la fel și Cristos.
13
Într-adevăr, într-un singur Duh am fost botezați noi toți,
ca să alcătuim un singur trup:
fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi,
și același Duh a potolit setea tuturor.
Cuvântul Domnului
405
TIMPUL PASCAL
SECVENȚA
Al săracilor Părinte,
Dătător de cele sfinte,
vino și ne luminează!
Bunule Mângâietor,
Oaspete preaiubitor,
dulcea noastră răcorire!
Tu în trudă alinare,
în căldură ești răcoare,
mângâiere în mâhnire.
Spală ce e întinat,
udă tot ce e uscat,
vindecă ce e rănit!
ALELUIA
407
CUPRINS
CUPRINS
409
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ȘERBAN, TARCIZIU-HRISTOFOR (editor.)
Lecționar. Timpul Postului Mare – Timpul pascal / Tarciziu-Hristofor Șerban
(editor.). - Bucureşti : Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 2022
ISBN 978-606-728-152-1