49.

Procesul de aculturație și influența acestuia asupra dificultăților de învățare

Diversitatea culturală, recunoscută precum o realitate a societăților contemporane,

produce nevoia de gestionare a implicațiilor acesteia la nivelul diferitelor instituții publice,
implicit la nivelul sistemului educativ, precum și nevoia de gestionare a interacțiunilor
asociate conviețuirii diferitelor grupuri etnoculturale.În cultură , se pot distinge ramuri
precum: arta, muzica, arta culinară, limba vorbită, tradiții, practici religioase.Rădăcina sau
ancora culturii este constituită de atitudini, valori și norme asupra timpului, spațiului,
relațiilor sociale ale indivizilor aparținători.
Dacă ar fi să analizăm cultura prin intermediul UNESCO, în cadrul Declarației
Universale privind Diversitatea Culturală, aceasta ar fi reprezentată de un „ansamblu de
elemente distinctive, de ordin spiritual, material, intelectual și emoțional, ale unei societăți sau
ale unui grup social, ce include, pe lângă artă și literatură, stiluri de viață, moduri de
conviețuire, sisteme de valori, tradiții, credințe.” 
Noul curriculum național definește patru finalități ale educației timpurii:
 Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de
ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a
acestuia;
 Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a
dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi.Încurajarea explorărilor,
exercițiilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive;
 Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini
necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.
În strânsă legătură cu conceptul de sine, se dezvoltă imaginea despre sine a copilului,
care influențează decisiv procesul de învățare.Printre aspectele avute în vedere, se
numără și „acceptarea și respectarea diversității”. Din această perspectivă, întreg
procesul educativ al educației timpurii, va cuprinde, alături de alte aspecte și:
- formarea la copii a unei imagini de sine pozitive, care să includă dimensiunea
aparteneței etnoculturale;
- dezvoltarea unei atitudini pozitive față de cei cu apartenențe etnoculturale diferite
și față de diversitate în general;
 - susținerea suplimentară a copiilor care au nevoi speciale în acest domeniu, datorită
apartenenței la grupuri defavorizate din punct de vedere social sau cultural.
O abordare incluzivă și interculturală în educație, presupune o abordare globală, o reflectare a
diversității sociale, lingvistice și culturale în cadrul activităților de învățare de toate tipurile,
mediului educațional și în cadrul relațiilor cu familia și comunitatea.
În toate activitățile desfășurate în grădiniță, este necesară introducerea unei abordări incluzive
și interculturale. Acest lucru poate fi înfăptuit prin strategiile utilizate, prin rolurile și sarcinile
atribuite copiilor, prin metodele de evaluare și modul de structurare a interacțiunilor între
copii, prin încurajarea, de către cadrul didactic a cooperării între copii, prin introducerea în
diferite activități a unor teme referitoare la diversitatea culturală sau relații și atitudini între
persoane cu apartenențe culturale diferite.
Pentru a înfrunta și a împiedica diversitatea culturală să devină o dificultate în procesul de
învățare, cadrul didactic trebuie să profite de fiecare moment al zilei.Astfel, în cadrul
activităților de dezvoltare personală (rutine- sosirea și plecarea copiilor), gestionarea adecvată
a acestor momente poate contribui la clădirea unei relații armonioase cu familiile copiilor
(putem saluta și în limba de studiu și în limba maternă a copilului, dacă e vorba de
bilingvism).
În cadrul întâlnirilor de dimineață, cadrul didactic poate prezenta copiilor tradițiile
specifice altor naționalități, iar copiii aparținând altor etnii pot interveni, relatând diverse
aspecte în ceea ce privește apartenența lor etnoculturală.Pot relata cum sărbătoresc diferite
evenimente, personalități sau locuri importante sau marcante pentru ei.Acest tip de activitate
de dezvoltare personală, are ca scop incluziunea, participarea, încurajarea împărtășirii.Se
creează un cadru propice atât nevoilor sociale cât și celor de învățare ale copiilor.
Salutul de dimineață este, de asemenea un prilej în care se poate ține cont de diversitatea
culturală a grupei.Copiii se pot saluta sau adresa prin elemente specifice unor anumite
culturi.În cadrul activităților de tranziție, se pot integra jocuri sau „cuvinte magice”,
provenind din alte limbi.Dacă sunt încurajați, copiii se vor învăța reciproc. Ori învățarea
reciprocă este cel mai eficient mod din punct de vedere al rezultatelor , în special atunci când
este realizată din dorința copiilor.
În ceea ce privește multitudinea subiectelor care pot fi abordate în cadrul activităților
liber alese, amintim povești cu elemente culturale preluate din alte comunități (centrul
bibliotecă); jocul „de-a bucătăria” , păpuși cu diferite culori ale pielii, diverse tipuri de
îmbrăcăminte, ocupații ale diferitelor etnii (centrul joc de rol); desene, picturi, instrumente
muzicale reflectând diversitatea culturală (centrul artă).
Dezbaterea diferențelor dintre oameni nu produce accentuarea prejudecăților, ci dimpotrivă,
discutarea diferențelor generează întrebări suplimentare, ce permit depășirea prejudecăților și
reduc efectul stereotipurilor ce se produc începând cu vârsta timpurie.A nu se ignora
diferențele și a se sesiza doar asemănările, deoarece nu vor răspunde întrebărilor pe care copiii
și le adresează cu privire la diferențele observate.Dacă acceptăm diversitatea doar prin prisma
faptului că „și ei sunt oameni ca noi” ,se înțelege greșit că persoanele diferite sunt acceptate
doar prin intermediul asemănărilor.
Educația timpurie are un rol decisiv asupra tuturor aspectelor din viața unui copil.Cu
atât mai mult, putem acționa pentru a-i face să înțeleagă că există culturi, limbi diferite, însăși
ideea de diversitate.Întrucât semiologia tratează toate sistemele culturale (nu doar limba), ar
putea contribui la înțelegerea diversității de către copii , atât în ceea ce privește vestimentația,
hrana, comportamente ritualice diferite.Acest tip de abordare poate să-i determine pe copii să
fie toleranți și înțelegători.

Bibliografie:

Rus, C., Zătreanu, M., Voicu, L. (2010). Educația timpurie incluzivă.Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Unitatea de management al Proiectelor cu
Finanțare Externă, Module pentru formarea personalului din serviciile de educație timpurie,
parte componentă a Programului de incluziune socială ;
Ministerul Educației Naționale (2019). Curriculum pentru educație timpurie ;
Ionescu, M., Anghelescu, C., Boca, C. (2010). Repere fundamentale în învpțarea și
dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. Editura Vanemonde.