Var.

B, 4 februarie 2022, iarnă 2022

1p Oficiu

Subiectul I [4,5p]

[1p] Aplicaţia1: Să se justifice convergenţa şi să se calculeze suma seriei:

𝟐𝟐𝟐𝟐𝐧𝐧+𝟏𝟏
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 .
𝟓𝟓∙𝟑𝟑𝟑𝟑𝐧𝐧

[2p] Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 3x2 + y3 - 12xy + 21y + 7, cu

x, y ∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de
extrem local ale acesteia.

[1,5p] Aplicaţia3: Un capital de 250.000 u.m. este plasat într-un cont cu rata
anuală a dobânzii de 3%. Se cer: ? = (capitalul disponibil) peste 2 ani, precum şi
? = (dobânda astfel acumulată).

Subiectul II [4,5p]

[1,5p] Aplicația1: Fie evenimentele A și C. Se știe că evenimentele A și C

𝟏𝟏
incompatibile, iar P(A) = . Determinați: P(A ∩ C) și P(C|A) = P(C/A).
𝟑𝟑

[1,5p] Aplicația2: Fie (X,Y) o variabilă aleatoare bidimensională cu

repartiția dată de tabelul de mai jos:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2
2 0,1 0,2 0,4
qj 0,3

Cerința1: Să se completeze tabloul repartiției și să se scrie repartițiile

marginale. Sunt X și Y independente?
Cerința2: Să se calculeze cov(X,Y), precum și P(X > 0|Y < 4).

1
 𝟐𝟐
𝐱𝐱 + 𝐚𝐚, 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟐𝟐]
[1,5p] Aplicația3: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = , unde a ∈ ℝ. 𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟐𝟐]
Cerinţa 1: Să se determine valoarea lui a, astfel încât funcţia f să fie
densitate de probabilitate (sau densitate de repartiţie) a unei variabile aleatoare
continue X.
Cerinţa 2: Să se calculeze media variabilei aleatoare X, adică M(X).
Cerinţa 3: Calculați P(X < 1).

REZOLVĂRILE APLICAȚIILOR:

Subiectul I

Rezolvarea aplicației1:

Se ţine seama de:

SG|qa = (seria geometrică de prim termen a şi de raţie q) = a∑∞ 𝐧𝐧

𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝐪𝐪 =
𝐚𝐚
= SC = (serie convergentă), dacă |q| < 1 şi de sumă notată cu S = .
𝟏𝟏−𝐪𝐪

În caz contrar, deci dacă |q| ≥ 1 atunci SG|qa = SD = (serie divergentă) şi nu

are sens suma S a ei.
Urmărim să scriem ceea ce apare în interiorul sumei infinite ca pe ceva
ridicat la puterea n, astfel:

𝐚𝐚𝐧𝐧 𝐚𝐚 𝐧𝐧
↓ab + c = abac ↓ =� � ↓a∑∞ 𝐧𝐧
𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝐪𝐪 = SG|q
a
𝐛𝐛 𝐧𝐧 𝐛𝐛
𝟐𝟐𝟐𝟐
𝟐𝟐𝟐𝟐𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐𝐧𝐧 ∙𝟐𝟐𝟐𝟐𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝐧𝐧 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝐧𝐧 𝐚𝐚=
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝟓𝟓∙𝟑𝟑𝟑𝟑𝐧𝐧 = ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = ∙ ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 �𝟑𝟑𝟑𝟑� = SG� 𝟓𝟓
𝟐𝟐𝟐𝟐 =
𝟓𝟓 𝟑𝟑𝟑𝟑𝐧𝐧 𝟓𝟓 𝟑𝟑𝟑𝟑𝐧𝐧 𝟓𝟓 𝐪𝐪=
𝟑𝟑𝟑𝟑
𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐
𝐚𝐚 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟕𝟕 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏
= SC = S = = 𝟓𝟓
𝟐𝟐𝟐𝟐 = 𝟓𝟓
𝟑𝟑𝟑𝟑−𝟐𝟐𝟐𝟐 = 𝟓𝟓
𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∙ = ∙ = .
𝟏𝟏−𝐪𝐪 𝟏𝟏− 𝟓𝟓 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑

↑
𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐
|q| = | | = < 1 ⇒ SC
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑

2
 Rezolvarea aplicației2:

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈

∈ℝ; (f + g)’ = f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).

a) Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

fx’ = (3x2 + y3 - 12xy + 21y + 7)x’ = (3x2)x’ + (y3)x’ – (12xy)x’ + (21y)x’ + (7)x’=
= 3(x2)x’ + 0 – 12y(x)x’ + 0 + 0 = 3(2x) - 12y(1) = 6x – 12y;
fy’ = (3x2 + y3 - 12xy + 21y + 7)y’ = (3x2)y’ + (y3)y’ – (12xy)y’ + (21y)y’ + (7)y’=
= 0 + (3y2) – 12x(y)y’ + 21(y)y’ + 0 =3y2 - 12x(1) + 21(1) = 3y2 – 12x + 21.

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 = fxx” = (6x – 12y)x’ = (6x)x’ – (12y)x’ = 6(x)x’ - 0 = 6(1) = 6,

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 = fyy” = (3y2 – 12x + 21)y’ = (3y2)y’ – (12x)y’ + (21)y’ = 3(y2)y’ – 0 + 0 =

= 3(2y) = 6y,

fxy” = (6x – 12y)y’ = (6x)y’ – (12y)y’ = 0 – 12(y)y’ = -12(1) = -12,

fyx” = (3y2 – 12x + 21)x’ = (3y2)x’ – (12x)x’ + (21)x’ = 0 – 12(x)x’ + 0 =

= -12(1) = -12,

cu fxy” = fyx” = -12.

b) Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile sub
forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:

fx’ = 0 6x – 12y = 0|:6 x – 2y = 0 x = 2y

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’ 2 2 2
fy = 0 3y – 12x + 21 = 0|:3 y – 4x + 7= 0 y - 4(2y) + 7 = 0

x = 2y x = 2y
⇔ ⇔ ⇒
𝟖𝟖±√𝟔𝟔𝟔𝟔−𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟖𝟖±√𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟖𝟖±𝟔𝟔
y2 – 8y + 7 = 0 y1,2 = = =
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐

3
 x = 2y
⇒ ⇒ discuţia de mai jos:
𝟖𝟖+𝟔𝟔 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟖𝟖−𝟔𝟔 𝟐𝟐
y = y1 = = = 7 sau y = y2 = = =1
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐

Cazul (I): y = 7, x = 2y = 2(7) = 14 ⇒ (x,y) = (14,7)A;

Cazul (II): y = 1, x = 2y = 2(1) = 2 ⇒ (x,y) = (2,1)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

Punctele de extrem ale lui f:

? = (natura lui A): A(14 = x, 7 = y)

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = 6

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (A) = fyy”(A) = 6y = 6(7) = 42 ⇒ E(A) = (6) x 42 – (-12)2 = 252 – 144 =
fxy”(A) = -12.

= 108 > 0 ⇒ A = (punct de extrem al lui f): 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = 6 > 0 ⇒ A = (punct
de MIN. al lui f).

? = (natura lui B): B(2 = x, 1 = y)

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = 6

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (B) = fyy”(B) =6y = 6(1) = 6 ⇒ E(B) = (6) x 6 – (-12)2 = 36 – 144 =
fxy”(B) = -12.

= -108 < 0 ⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

Am ţinut seama de rezultatul teoretic de mai jos, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (M) – [𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱

"
(M)]2 = fxx”(M) fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

Concluzii:

4
 E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);

E(M) > 0 ⇒ M = (punct de extrem al lui f):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [E(M) = 0

imposibil]

Altfel, raționând:

? = (natura lui A):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐀𝐀) 𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
Hf(A) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐀𝐀) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) −𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒𝟒𝟒

𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
∆2 = |Hf(A)| = � � = (6)(42) – (-12)(-12) = 252 – 144 = 108 >
−𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒𝟒𝟒
> 0 ⇒ A = (este punct de extrem al lui f): ∆1 = 6 >0 ⇒ A = (punct de
MIN. al lui f).

? = (natura lui B):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐁𝐁) 𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
Hf(B) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐁𝐁) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) −𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟔𝟔

𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
∆2 = |Hf(B)| = � � = (6)(6) – (-12)(-12) = 36 – 144 = -108 < 0⇒
−𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟔𝟔

⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

Am ținut seama de:

Rezultat teoretic, conform căruia:

5
 „Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐌𝐌)
Hf(M) = � " � = (matricea Hessiană a lui f,
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐌𝐌) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌)
calculată în M), iar cu:

∆1 = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌), respectiv cu: ∆2 = |Hf(M)|

minorii principali ai lui Hf(M).

Concluzii:

∆2 < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui

f);
∆2 > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

∆1 > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

∆1 < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [∆2 = 0 imposibil]

Rezolvarea aplicației3:

𝐩𝐩 𝟑𝟑
S0 = 250.000 u.m.; p(%) = 3(%) ⇒ i = = = 0,03;
𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏

t(ani) = 2ani > 1 an ⇒ D = (dobânda aplicată) = DC.

? = St = (capitalul disponibil la momentul „t ani”) = (capitalul

total de la momentul „t ani”); ? = DCt = (dobânda acumulată la
momentul „t ani”) = (dobânda totală de la momentul „t ani”);

St = S0(1 + i)t = 250.000(1 + 0,03)2 = 250.000(1,03)2 =

= 250.000(1,0609) = 265.225 u.m..

6
 DCt = St – S0 = 265.225 - 250.000 = 15.225 u.m..

Subiectul II

Rezolvarea aplicației1:

𝟏𝟏
Conform ipotezei: A și C sunt incompatibile, iar P(A) = .
𝟑𝟑

? = P(A ∩ C).

A și C incompatibile ⇒ A ∩ C = ∅ ⇒ P(A ∩ C) = P(∅) = 0, ceea

ce trebuia determinat.

𝐏𝐏(𝐂𝐂∩𝐀𝐀) 𝟎𝟎
? = P(C|A) = P(C/A) = = 𝟏𝟏 = 0, ceea ce trebuia determinat.
𝐏𝐏(𝐀𝐀)
𝟑𝟑
P(C ∩ A) = P(A ∩ C) = 0.

De reținut:

A și C incompatibile ⇒ A ∩ C = ∅,

P(∅) = 0,

P(C ∩ A) = P(A ∩ C),

𝐏𝐏(𝐂𝐂∩𝐀𝐀)
P(C|A) = P(C/A) = .
𝐏𝐏(𝐀𝐀)

Rezolvarea aplicației2:

7
 Rezolvare:

Cerința1:

Pe coloana lui X sunt scrise valorile posibile ale lui X, în ordine

strict „↑” (crescătoare); într-adevăr: 0 < 2, ceea ce este evident
adevărat; pe linia lui Y sunt scrise valorile posibile ale lui Y, în ordine
strict „↑” (crescătoare); într-adevăr: 2 < 4 < 5, ceea ce este evident
adevărat.

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 a
2 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 1

Întotdeauna ultima căsuţă a tabelului este ocupată de 1, adică cea

de la intersecția ultimei linii qj cu ultima coloană pi.

Locul liber de coloana pi, adică cel de pe ultima coloană a

tabelului de mai sus îl notăm cu a, urmând a-i determina valoarea în
cele ce urmează. Conform teoriei se ştie că:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 a
2 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 1

Numerele de pe coloana pi sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.

Într-adevăr, pe coloana pi: a ≥ 0; 0,4 ≥ 0 relaţie evident adevărată;
a + 0,4 = 1 ⇒ a = 1 – 0,4 ⇒ a = 0,6 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat.

Tabelul de mai sus devine:

8
 X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 a=0,6
2 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

Locurile libere de pe linia qj, adică cele de pe ultima linie a

tabelului de mai sus le notăm cu b și c, urmând a le determina valorile
în cele ce urmează. Conform teoriei se ştie că:

Numerele de pe linia qj sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.

Într-adevăr, pe linia qj: 0,3 ≥ 0 relaţie evident adevărată; b ≥ 0; c ≥ 0;

0,3 + b + c = 1.

Interiorul tabelului de mai sus este reprezentat de numerele

scrise cu roşu şi conform teoriei acestea trebuie să fie pozitive,
însumate să conducă la 1, însumate pe fiecare linie să conducă la
probabilitățile de pe ultima coloană și însumate pe fiecare coloană să
conducă la probabilitățile de pe ultima linie.
(Locurile libere din interiorul tabelului de mai sus, le-am notat mai jos
cu d, e și f, urmând a le determina valorile în cele ce urmează.)

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 d 0,2 e a=0,6
2 0,1 f 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

d ≥ 0; 0,2 ≥ 0; e ≥ 0; 0,1 ≥ 0; f ≥ 0; 0,2 ≥ 0;

d + 0,2 + e + 0,1 + f + 0,2 = 1;

(L1) d + 0,2 + e = 0,6;

9
 X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 d 0,2 e a=0,6
2 0,1 f 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

(L2) 0,1 + f + 0,2 = 0,4 ⇒ f = 0,4 - 0,3 ⇒ f = 0,1 ≥ 0; tabelul cu

dublă intrare devine:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 d 0,2 e 0,6
2 0,1 f=0,1 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

(C1) d + 0,1 = 0,3 ⇒ d = 0,3 - 0,1 ⇒ d = 0,2 ≥ 0; tabelul cu dublă

intrare devine:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 d=0,2 0,2 e 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

(C2) 0,2 + 0,1 = b ⇒ 0,3 = b ⇒ b = 0,3 ≥ 0; tabelul cu dublă intrare

devine:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 e 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 b=0,3 c 1

Din relația corespunzătoare liniei qj, de la pagina 2, și anume din:

0,3 + b + c = 1 ⇔ 0,3 + 0,3 + c = 1 ⇒ c = 1 - 0,6 = 0,4 ≥ 0; tabelul cu
dublă intrare devine:

10
 X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 e 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,3 c=0,4 1

(C3) e + 0,2 = 0,4 ⇒ e = 0,4 - 0,2 ⇒ e = 0,2 ≥ 0; tabelul cu dublă

intrare devine:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 e=0,2 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,3 0,4 1

Cercetăm dacă valorile obținute verifică relația de la pagina 3,

scrisă pentru interiorul tabelului: d + 0,2 + e + 0,1 + f + 0,2 = 1 ⇔ 0,2+
+ 0,2 + 0,2 + 0,1 + 0,1 + 0,2 = 1 ⇔ 1 = 1, și respectiv cea scrisă pentru
numerele de pe (L1) de la aceeași pagină 3, și anume: d + 0,2 + e = 0,6
⇔ 0,2 + 0,2 + 0,2 = 0,6 ⇔ 0,6 = 0,6.

Tabelul astfel completat reprezintă repartiţia variabilei aleatoare

bidimensionale discrete (X,Y) sau repartiţia comună a variabilelor
discrete X şi Y.

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 0,2 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,3 0,4 1

Repartițiile variabilelor aleatoare marginale (adică repartițiile

marginale cerute) sunt:

𝟎𝟎 𝟐𝟐 ↑ 𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟓𝟓 ↑
X: � � şi respectiv: Y: � � ,
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 → += 𝟏𝟏 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 → += 𝟏𝟏

11
unde am ţinut seama de cele de mai jos:

Coloanele marginale (adică prima şi ultima coloană) ale

tabelului de mai sus conduc la repartiţia lui X, iar liniile marginale
(adică prima şi ultima linie) ale tabelului de mai sus conduc la
repartiţia lui Y.

Pe prima linie din repartiţiile variabilelor marginale X şi Y sunt

scrise valorile lor posibile în ordine crescătoare (↑), adică de la cel mai
mic la cel mai mare:

𝟎𝟎 𝟐𝟐
pentru X: � � ⇒ 0 < 2 ⇒ „↑” (în ordine strict crescătoare)
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
şi:
𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟓𝟓
pentru Y: � � ⇒ 2 < 4 < 5 ⇒ „↑” (în ordine strict
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
crescătoare).

Pe a doua linie din repartiţiile variabilelor marginale X şi Y sunt

scrise probabilităţile cu care X şi Y iau valorile lor posibile, iar aceste
probabilităţi trebuie să fie pozitive şi de sumă egală cu 1:
0,6 = P(X = 0) ≥ 0, 0,4 = P(X = 2) ≥ 0,
𝟎𝟎 𝟐𝟐
⇐ X: � �.
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
0,6 + 0,4 = 1.
0,3 = P(Y = 2) ≥ 0, 0,3 = P(Y = 4) ≥ 0,
𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟓𝟓
0,4 = P(Y = 5) ≥ 0 ⇐ Y: � �.
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
0,3 + 0,3 + 0,4 = 1.
12
 ?
X, Y = „independente”; în acest sens, ne întrebăm dacă fiecare
probabilitate din interiorul tabelului (completat) de mai jos este egală
cu produsul dintre ultima probabilitate de pe linia ei cu ultima
probabilitate de pe coloana ei; dacă da, atunci X, Y = „independente”;
dacă nu, deci dacă o probabilitate din interiorul tabelului (completat)
de mai jos este diferită de produsul dintre ultima probabilitate de pe
linia ei cu ultima probabilitate de pe coloana ei, atunci X şi Y sunt
dependente.

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 0,2 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,3 0,4 1

? ?
X, Y = „i.” = (independente): 0,2 = 0,6 x 0,3 = 0,18 ⇒ 0,2 ≠ 0,18
⇒ X, Y = „dependente”.

Cerința2:

covarianța v.a. X și Y
↓not.
? = cov(X,Y):

Mod de calcul pentru cov(X,Y):

X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) ≝ M(XY) – M(X)M(Y);

X, Y = „independente” = „i” ⇒ cov(X,Y) = 0.
(M(X) = (media lui X); M(Y) = (media lui Y); M(XY) = (media lui XY))

13
 X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) = M(XY) – M(X)M(Y).

? = M(X), ? = M(Y), ? = M(XY).

↓media lui X
𝟎𝟎 𝟐𝟐
X: � � ⇒ M(X) = 0 x 0,6 + 2 x 0,4 = 0 + 0,8 = 0,8.
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒

↓media lui Y
𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟓𝟓
Y: � � ⇒ M(Y) = 2 x 0,3 + 4 x 0,3 + 5 x 0,4 = 0,6 + 1,2 +
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
+ 2 = 3,8.

↓media lui XY
? = M(XY); ? = XY, (adică ce repartiție are XY).

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 0,2 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,3 0,4 1

(0)(2) (0)(4) (0)(5) (2)(2) (2)(4) (2)(5)

XY:
0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,2
↑ ↑
probabilitățile de pe probabilitățile de pe
linia1 din interiorul linia2 din interiorul
tabelului de mai sus, tabelului de mai sus,
adică cele scrise cu roșu adică cele scrise cu roșu

14
 0 0 0 4 8 10
XY:
0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,2

Observație: Dacă o valoare posibilă apare (se repetă) de mai

multe ori în repartiția unei variabile aleatore discrete, atunci aceasta
se scrie o singură dată, sub ea adunându-se probabilitățile cu care
respectiva valoare apare.

0 4 8 10 „↑”
XY:
0,6 0,1 0,1 0,2 →+=1
||
0,2 + 0,2 + 0,2 = 0,6

0 4 8 10
XY: ⇒ M(XY) = 0 x 0,6 + 4 x 0,1 +
0,6 0,1 0,1 0,2

+ 8 x 0,1 + 10 x 0,2 = 0 + 0,4 + 0,8 + 2 = 1,2 + 2 = 3,2.

Deci:

cov(X,Y) ≝ M(XY) – M(X)M(Y)=(3,2) – (0,8)(3,8)=3,20 - 3,04 =

= 0,16.

? = P(X > 0|Y < 4).

A B

𝐏𝐏(𝐀𝐀∩𝐁𝐁) 𝐏𝐏(𝐗𝐗>𝟎𝟎,𝐘𝐘<𝟒𝟒)
? = P(X > 0|Y < 4) = P(A|B) = = , unde: ? = P(X >
𝐏𝐏(𝐁𝐁) 𝐏𝐏(𝐘𝐘<𝟒𝟒)

15
> 0, Y < 4), ? = P(Y < 4). ? = (X > 0, Y < 4), ? = (X > 0). ? = (Y < 4).

𝟎𝟎 𝟐𝟐
X: � �
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒

|( |
0 2 ⇒ (X > 0) = (X = 2),

𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟓𝟓
Y: � �
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒

| )| |
2 4 5 ⇒ (Y < 4) = (Y = 2) ⇒ P(Y < 4) =

= P(Y = 2) = 0,3, deoarece:

𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟓𝟓
Y: � �
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 = 𝐏𝐏(𝐘𝐘 = 𝟐𝟐) 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒

P(X > 0,Y < 4) = P(X = 2,Y = 2) = 0,1, conform interiorului

tabelului de mai jos:

X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2=P(X=0,Y=2) 0,2=P(X=0,Y=4) 0,2=P(X=0,Y=5) 0,6
2 0,1=P(X=2,Y=2) 0,1=P(X=2,Y=4) 0,2=P(X=2,Y=5) 0,4
qj 0,3 0,3 0,4 1

Prin urmare:

𝐏𝐏(𝐗𝐗>𝟎𝟎,𝐘𝐘<𝟒𝟒) 𝟎𝟎,𝟏𝟏 𝟏𝟏
P(X > 0|Y < 4) = ... = = = .
𝐏𝐏(𝐘𝐘<𝟒𝟒) 𝟎𝟎,𝟑𝟑 𝟑𝟑

Observație: ? = X + Y (adică ce repartiție are X + Y); ? = P(X +

+ Y > 5).

16
 X↓ Y→ 2 4 5 pi
0 0,2 0,2 0,2 0,6
2 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,3 0,4 1

0+2 0+4 0+5 2+2 2+4 2+5

X + Y:
0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,2
↑ ↑
probabilitățile de pe probabilitățile de pe
linia1 din interiorul linia2 din interiorul
tabelului de mai sus, tabelului de mai sus,
adică cele scrise cu roșu adică cele scrise cu roșu

2 4 5 4 6 7
X + Y:
0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,2

Observație: Dacă o valoare posibilă apare (se repetă) de mai

multe ori în repartiția unei variabile aleatore discrete, atunci aceasta
se scrie o singură dată, sub ea adunându-se probabilitățile cu care
respectiva valoare apare.

2 4 5 6 7 „↑”
X + Y:
0,2 0,3 0,2 0,1 0,2 → + = 1
||
0,2 + 0,1

? = P(X + Y > 5); ? = (X + Y > 5).

17
 | | |( | |
2 4 5 6 7

(X + Y > 5) = (X + Y = 6) ∪ (X + Y = 7), a.î.:

A B
↓ ↓
P(X + Y > 5) = P[(X + Y = 6) ∪ (X + Y = 7)] = P(A ∪ B) =

= P(A) + P(B) = P(X + Y = 6) + P(X + Y = 7) = 0,1 + 0,2 = 0,3.

↑ ↑
A și B conform repartiției
incompatibile lui X + Y de mai jos

2 4 5 6 7
X + Y:
0,2 0,3 0,2 0,1=P(X + Y=6) 0,2=P(X + Y=6)

Notă: Se acordă 1 punct din oficiu.

Observații:

1. Rezolvări echivalente și corecte primesc punctajul echivalent.

2. Pentru abordări parțiale sau calcule parțial corecte se acordă o parte din punctaj.

3. Punctajul maxim îl obține soluția corectă, completă și justificată.

Prof. matem. Virginia Atanasiu.

18