Regina insa, nu de azi! bolnava De grija grea, ea singura-gi sporeste Adinea rana; patima ascunsa O mistuie. Si-o bintuie in cuget Virtutea multa-a lui Enea, multa Cinstire-a gintii lui. Adinc infipte Ramin in al ei suflet si privirea Si vorbele eroului. In trupu-i Nu se mai cuibireste-a pacii tihna. fn zorii urmatori — cind Aurora Gonise de pe cer jilava umbra Si-acum, cu torta soarelui pamintul il cerceta — pierzindu-si mintea, Dido Astfel isi agraieste surioara, : Cea de un suflet gi de-un gind cu sine: »,— O, sora Anna’, naluciri de spaima Ma impresoara gi ma tin uimita! Ce oaspe nepereche ¢ acesta, Care pasitu-ne-a acuma pragul! Ce chipes e! Cit de viteaz e trupu-l Siceviteze faptuiridearme El savirsit-a! Cred — si nu ma-ngala Credinta — ca din neam zelesc purcede. Pe cei misei i-nvedereaza teama’, Dar el... ce soarta mastera pe mare L-a vinturat, gi ce razboaie, Doamne, A indurat, si cum le povesteste! 175 Scanned with CamScannerPVBLIVS VERGILIVS MARO ~ ENEIDA, 176 De nu mi s-ar fi in iplintat in suflet Si n-ar fi nesmintita hotarirea-mi, Cu lantul cisniciei niciodata . : Sa nu ma mai incing de-acum cu niment, Dupi ce dragostea dintii, cu moartea Celui iubit m-a ingelat amarnic — De nu mi-ar fi de patul nuntii sila Si sili de facliile de nunta, - Atuncea... poate doar ispita asta _ M-ar fi induplecat sa cad in fata-i. Pe sleau ti-oi spune, Anna surioara, Ci, dupa moartea cruda-a lui Siheus, Sarmanu-mi sot, si dupa ce-al meu frate Cu mina-i ucigasa spulberat-a Caminul meu, doar singurul Enea, Doar el incovoiatu-mi-a simtirea Si sufletu-mi sovaitor |-impinse Sa lunece. A vechii patimi urma O recunose*. Dar mai curind dorire-as, Crapindu-se, pamintul si ma-nghita, Sau fulgerul cerescului Parinte Pe-al umbrelor tarim sa ma azvirle ~ Alumbrelor livide cum e ceara -, In noaptea ce Erebu*-1 stapineste, Decit si-ncale a Cuviintei® lege, Cu stire pingarindu-i rinduiala. Cel care siesi m-a unit intiiul Cu Sine luat-a si iubirea-mi toata: S-o aiba in mormint si s-o pastreze Cu sine el. Asa vorbi Didona Si riu de lacrimi sinu-i podidira’. Mai éspunde.i Anna: ,, ~ Sora prea iubita, Au singurh devs, $i decit lumina, . “de-a pururi si cernita-ti Scanned with CamScannerr *SEncidg into Vei irosi intreaga tinerete Far’ si cunosti nici duleii prunci, nici dulcea Risplati-a Venerei*? Crezi ci Siheus Ci-a lui cenusa, duhul lui din groapi. De asta grijé au? Ej haide, fie: Cit ai zicut, din petitori nici unul N-a izbutit si-nduplece-al tau suflet, Nici cei din Libia, nici, mai nainte, Cei de la Tir: respinsu-I-ai pe larbas?, Pe-alti cipitani, pe toti dispretuindu-i, Citi s-au nascut pe-a A fricei meleaguri Bogate in izbinzi; vei sta-mpotriva Chiar si atunci cind inima te-ndeamna? Nu-ti vine-n gind pe ale cui tirimuri Te-ai aciuat? De-o parte sint Getulii!® Cu-a lor cetati, neam de nenvins in lupte; De-acolo te-mpresoara si Numizii", Ei, cilareti pe cai fara de friie, Si-al Sirtei tarm!?, neprimitor de oaspeti. De alta parte, -ntinde-se desertul, Tinut lipsit de apa; si Barceii’? . Pind departe-n lung si-n lat pridalnici. Si nu uiti nici razboaiele iscate In Tir si nici pe-un frate ce-ameninta”. Zau, cred ca zeii vrura-al nostru bine, Ca fostu-ne-a si Juno priitoare, Cind vintul bun a indreptat incoace, In drumul lor, troienele corabii. . C-un astfel de barbat ca sot, surioara, edea-vei reniscind aceste ziduri Sirenascind regatul tau vedea-I-vel. Cu armia troiana laolalta, “¢ pise inalt al gloriei semete, Atinge-va Cartagind ta draga! 177 Scanned with CamScannerILIVS VERGILIVS MARO - ENEIDA Tu doar sa-i rogi pe zei de-ngaduinta Si aducind prinoase dupa datini, Cit poti, taraganeaza ospetia, Pin’ bintuie furtunile pe mare, lar in vazduh, puhoinicul Orion; Pin’ navile sint inca hirbuite, Pin’ cerul inc nu se potoleste!™*. La aste vorbe, sufletu-i se-ncinse De al iubirii jar si gindu-i care Mai sovaia, se intari-n nadejde; Si destramata-i fu, de-atunci, sfiala. inti si-ntii, merg amindoi la temple Cerind, dintr-un altar intr-altul, pace. Jertfesc apoi legiuitoarei Ceres!®, Lui Febus si parintelui Lieus!’, lunonei inaintea tuturora, Caci ea, in grija-i are cisnicia. Lor, deci, le-aduc prinoase de mioare Alese-asa, cum datina o cere. Chiar preafrumoasa Dido,-n mina dreapta Tinind 0 cupa,-o varsa intre coarne Unei juninci, ce-i alba cum e neaua. Sau pe la ale zeilor altare, De singe ingrasate, se preimbla, Cu jertfe rostul zilei incepindu-l. Si, spintecind a’ victimelor trupuri, _ Curivna maruntaiele-aburinde Le-ntreaba Ce-i ascunde viitorul. Vai! Vol profeti cu minti intunecate!*! Pe ea, in patima-i dezlantuita, Ce-o maia a ‘ \juta rugile acuma, Si templele, ac Cind maduva ‘um, Ce-o mai ajuta? 1-0 roade- a din gingasele oase adinca dragostei vapaie Scanned with CamScannerCiNTULIV Si-o rana-ascunsa staruie in sinu-j Se mistuie nefericita Dido Cutreierind - nebuna ~ urbea toati, Intocmai ca o biat& caprioara Buiaca; prin padurile cretane Din departare azvirlind sageata, O a lovit pastorul, urmarind-o, Dar, nestiind c-a nimerit-o, lasi Infiptul fier; in goani ea strabate Si codrii, si dumbravile din Creta: A mortii suliti-i atima-n coapsa!?. Acum il ia si-1 duce pe Enea Cu sine chiar prin mijlocul zidirii, Ca sa-i arate-averi cartagineze, Cetatea-n sarbatoare: ea incepe Ceva sa-i spuna, limba i se leaga La mijloc de cuvint. Acum, spre sear, Ea merge la ospit, si iar rivneste S-asculte patimirile troiene Si iar atirna toaté — vai, nebuna! — De buza celui care povesteste”. Si cind, tirziu, s-au despartit, cind luna Se-ntuneci si-nvaluie-si lumina, — Cind stele, lunecind, la somn imbie, Ea singura-n palat pustiu tinjeste Trintindu-se pe patul unde-Enea Sezuse povestind. Desi-i departe De cel indepirtat,eailaude Si-l vede. Sau, lisindu-se-ngelata De-aseminarea cu al lui parinte, La sin il stringe pe fecior, pe-Ascantu, Doar-doar ar izbuti cumva iubirea Cea negriita sa gi-o amageasca. Si iata, turnurile incepute 179 Scanned with CamScanner