O carte pentru copii, educatoare, invatatori, profesori, parinti si bunici Editura PRINTER Cluj-Napoca 1999 Emilia Jurcdu Nicolae Jurcau Invatam sa vorbim corect = = = SE eee reIntroducere Limba este intaiul mare poem al unui popor. Lucian Blaga Limbajul uman — care in lumina stiintei contemporane, devine cel mai important mijtoc de relajie intre constiint& si realitare obiectiva, instrument al eunoasterii al creatiilor valorlor cultural-morale si al transformarii naturii — constituie dintre cele mai complexe fenomene psihosociale. Ele reprezinta actul fundamental de legitimare a omului si de situare a sa pe scara evolujiei si a progresului materiei vii. Limbajul se realizeaza prin coordonarea unitara a unui complex de sisteme aferente si eferente. Transpus in termenii teoriei informatie, limbajul este rezultatul activitatii unor organe de coordonare, care receptioneaza din exteriorul organismului o serie de semnale linguale, le descifteaz4 continutul semantic si. pe baza acestora, elaboreaza semnale verbale, inteligibil, nsusirea limbajului este o activitate care presupune un efort indelungat din partea individului, Aceasta, pentru c& tehnica de recepfionare (limbajul impresiv) si de exprimare (limbajul expresiv) a comunicarii este una din priceperile omenesti cele mai complicate, pentru insusitea cdreia este nevoie, de multe ori, de un sir intreg de ani. Tindndu-se seama de dificultatea coordondrii miscarilor foarte fine ale aparatului fonoarticulator, un anumit procent al semenilor nostri nu reugesc si stépfineasca tehnica vorbiri, si de aceea prezinta tulburarj de limbaj.. Tulburarile de limbaj se diferentiaz8 de particulartatile vorbirii individuale, acestea din urma reprezint& variatii in Timitele normatului. Tulburarile de limbaj se diferentiaza de aceste variati individuale si de particularitaile psihofiziologice de varsta Enumerim mai jos (dupa M. Guu, 1975, p. 8-9) cfteva dintre caracteristicile lor: a. Neconcordanta dintre modul de vorbire si varsta vorbitorului. Daca pana la varsta de 4 ani, pronuntarea gresité a unor sunete constituie o manifestare in limitele fiziologice ale normatului, care nu reclama exercitii logopedice speciale, dupa acea varsti deficientele de limbaj sunt de natura defectologica si necesita un tratament logopedic. b. Caracterul stationar al tulburdrilor de limbaj. Imperfectiunile care apar in procesul evolutiei ontogenetice a limbajului si care in jurul varstei de 4 ani se lichideaz§ de la sine in procesul! normal de invatare a vorbirii de c&tre copii nu prezinta o semnificatie defectologicd. Tulburari de limbaj pot fi considerate numai acele deficiente care se mentin dupa varsta de 4 ani si care prezint& tendinte de agravare. ©. Susceptibilitatea marité la complicafit neuro-psihice. Limbajul constituie 0 punte de legstur& si de comunicare intre ‘ameni. Oamenii vorbesc ca si se infeleags, si cu ct se exprima mai clar, mai precis, cu atit se infeleg mai bine. O formulare defectuoasa plictisest, displace gi este neinteligibils pentru cei din jur. Persoanele care prezinté tulburiri de limbaj pot inregistra complicatii neuropsihice, tulburari de conduit i de personalitate. Acestea pentru cA tulburarile de limbaj, incepand cu cele mai simple, influenteazi negativ intregul comportament uman, datorith, pe de o parte, posibilitatilor reduse de exprimare, iar pe de alté parte, existentei unei anumite temeri si retineri a handicapatilor de limbaj, care ti impiedica sa se desfésoare la nivelul posibilitatitor lor rea. 4. Necesitatea aplicdrii unui tratament logopedic. In timp ce particulartatile individuale de limbaj dispar treptat, fEr& un tratament logopedic, tulburdrile de limba} nu dispar de la sine, De aceea, in functie de natura si specificul fiecdrei tulburari de limbaj, sunt absolut necesare exercitiilogopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea acestora. Cu cft tratamentul logopedic se desfasoara mai de timpuriu si in mediul natural de viata al copiilor, cu atét este mai eficient Varsta de 4 ani este considerata, in general, ca fiind cea mai indicata pentru realizarea tratamentului logopedic. Astazi, cind scolarizarea incepe, de regula, la varsta de 7 ani, consolidarea vorbirii corecte la 0 varstd cit mai timpurie trebuie st devind una din preocuparile majore ale invayaméntului prescolar. in aceeasi misura in care este necesar ca tulburirile de vorbire si fie tratate c&t mai timpuriu dup@ aparitia lor, tot astfel este absolut necesar s8 se facd o delimitare precisd intre particulartatile individuale ale limbajului si tulburdrile de Jimbaj. Primul indiciu pe baza c&ruia pute suspecta un copil ca avand tulburari de limbaj este frecventa mult mai mare a dificultatitor de exprimare fatd de posibilittile medii pentru varsta luat8 in considerare Cercetarea tulburirilor de limbaj prezints obiectul de studiu al logopediei (gr. logos “cuvant” si paideia “educatie”) . Specialisti au ajuns la un consens in ceea ce priveste definirea obiectului de studiu al acestei discipline stiintifice de sintezA (vezi fig. I. 1. ) . “Logopedia este o disciplina pedagogic& specialé care se ocupa cu prevenirea si corectarea defectelor de vorbire” (M. E. Hvattev, 1959), este “stinta despre fiziologia si patologia procesului de i de comunicare, despre prevenirea si tratamentul pedagogico-corectiv al defectelor in domeniul ingelegerii comunici Sovak, 1956) Logopedia se contureazi ca acea disciplin& a stiintelor psihopedagogice care studiaz4 problemele speciale de natura psihologica, sociologica si medicala privind prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj (M. Gutu, 1975) “Retinem cf preocuparea logopediei nu se reduce numai la tratarea sau corectarea vorbirii, ci se extinde si la producerea, evolutia gi exercitarea, in conditii normale, a limbajului ca fenomen de comunicare, de transmitere intentionat8, de relati ntre cunostintele umane fn cadrul societaii. Toate fenomenele, indiferent In ce sector sau pe ce fatetd a actului de comunicare s-ar produce, si care impiedica perfecta transmitere, receptie si infelegere interumand, constituie o preocupare reeducativa complexa” (C. Paunescu, 1976) Logopedia deci este o stiinfS interdisciplinara (figura 1. 1 ilustreaza acest fapt) cu un predominant caracter aplicativ, axat in special pe prevenirea si corectarea tulburdrilor de limbaj. 8Fig. LL. Logopedia in cadrul stiintelor ‘contemporane Cele mai multe tulburiri se intdlnesc la copii de varsti prescolard, adic& tocmai in perioada in care limbajul se formeaza si se dezvolti, in aceasta perioada, mecanismele motori si diferentierea sunt insuficient dezvoltate, Adoptarea unor mésuri cu. caracter terapeutic in faza de debut a tulburarilor de limbaj constituie un factor hotérétor in reusita tratamentului logopedic. La copi automatismele psiho-lingvistice nefiind bine consolidate, pot fi Inlaturate cu totul si inlocuite cu deprinderi corecte de vorbire Suecesul terapeutic la aceasti varstd este asigurat si de faptul c& atunci sistemul nervos se caracterizeazA printr-o mare plasticitate, care permite 0 acomodare rapida la situatii noi. Tratamentul logopedic este indreptat, in primul rand, in directia_prevenirii tulburdilor de limbaj, pentru c& a preveni este mai ugor decét a corecta, iar a educa este mai usor decd a reeduca. Cu cat profilaxia incepe mai repede, inainte de instalarea automatismelor patologice, cu atat succesul este mai mare. lat& de ce, prin aplicarea pe scard largi a mAsurilor de prevenire gi corectare @ tulburdrilor de limbaj s-ar reduce frecventa lor si s-ar contribui la restabilirea normal a limbajului, ca mijloc de comunicare si ca factor important de educatie si instructie. Prevenirea si inl&turarea tulburrilor de limbaj constituie © problema complex a clrei rezolvare trebuie sii intereseze deopotriva atat pe specialist cét si pe cei chemati si contribuie la desavargirea educatiei vorbirii copiilor.1. TULBURARILE LIMBAJULUI 1.1 SUNETELE VORBITE “Litere, litere, sunete, sunete} Locuitori ai cuvantului.’ ‘Nichita Stanescu 1.1.1. NOTIUNIDE FIZIOLOGIE A SUNETELOR VORBITE Buna injelegere a naturii tulburarilor de limbaj necesita o trecere in revistt ~ fie a si sumara - a cAtorva notiun| referitoare Ia fiziologia si clasificarea sunetelor vorbite. Sumara prezentare care urmeaza se bazeaza, in principal, pe cétev. Juerdri din domeniite ogopediei (M. Gutu, 1975, C. Paunescu, 1976), foneticii (E. Vasiiu, 1965, Al. Rosetti si A. Lazéroiu, 1982) si artei vorbirii scenice (Sandina Stan, 1972) ‘Sunetul vorbit are in limba rolul functional de a diferentia cuvintele unele de altele. De pilda, in cuvintele vama Jamé, mama, etc. un sunet (v de exemplu) este opus altui sunet (1, m) . El = sunetul vorbit — se deosebeste att de zgomote cét si de sunetel nevorbite, intélnite in asa ~ zisa “vorbire” a animalelor, care le servest acestora pentru a-si manifesta stirile emofionale sau a actiona asupra alto animale. Acest lucru rezulti si din figura I. 1., care Iamureste raportul dintre fonem (5), sunet vorbit (4), sunet interjectional sau imitativ (3) $i ‘zgomot articulat (2) sau nearticulat (1) . Sunetele vorbirii, cele mai mici unit sonore ale limbii, din care s¢ alcttuiesc silabele, cuvintele, propozitile gi frazele, se numese foneme Fonemele exista in si prin sunetele concrete (emise) . in scriere, fonemel sunt redate pe ct se poate prin litere. Alfabetul romfnesc are 27 de litere, dar sunetele vorbirii in limba romana sunt mai numeroase; totusi, ct ajutorul acestorlitere ele pot fi notate. Aparatul fonator se aseam&n& cu un claxon de automobil de ti vechi (vezi fig. 1.2. $i 1.2.a.}; . __ L.plaménii corespund pompei; Fig. 1.1 Raportul dintre sunetul vorbit 2. Jaringele corespunde lamelelor; si zgomot 3. cavitatea bucala si cavitatea nazala corespund pAlniei de rezonanta Plimanii. Cei doi pliméni ~ cuprinsi tn cavitatea toracica ~ pot fi comparafi cu un sac de cauciuc plin cu aer. Ei sunt actionafi de muschii expiratori ai cavitatii toracice, muschi care fac ca aerul si intre si st iast din plamani. in timpul inspirafiei, cutia toracica se umflé si coastele ~ care limiteaza la stinga si la dreapta cavitatea toracica — se indepirteaza, dupa care urmeaza revenirea organelor la starea initiala, in timpul expiratiei. Fonatiunea si accentuarea sunt dependente de| coloana de aer expirat. Pliménii continu’ cu traheea — un canal rigid, un corp membranos, cu fibre musculare -, la capatul cdruia este situat laringele. Aici se produce sunetul laringian, Laringele (ciruia fn limbajul comun i se spune beregat) este compus din mai multe bucafi carilaginoase, reunite prin. muschi; carilajul cricoid, eariljul tiroid, cariajele artenoide i eartlajcle coniculate, Epiglotafnchide laringele, ca un capac Goardele vocale (ous coarde superioare si dou8 coarde inferioare) se afl situate inte carilaul toi si carlajele aritenoide. Ele sunt formate dint-o cuté a mucoasei, o lama elastca si un fasciul de mujchi. Coardele vocal inferioare ~ singurele de luat in seam& pentru fonatie ~ sunt puse in vibrafie de influxurile cerebrale transmise prin nervul recurent, care este nervul motor al laringelui. Laringele lureaza \secGeine ins ca un fluir cu membrane, in care membranee ar fi coardele vocae, ce clittermce ce S:silitnem _Actvitatea coardelorvocale este comandats si drt de sisteml nervos Sees ESEMSE central Stimularea lor poreste de la celulele nervoase encefale fonogene (ubcorticale), care intra in actiune fa mod succesiv. Prin intrarea fa actiune suecesiva a celulelor nervoase fonogene, care pun in miscare coardele vocal, se explicdfaptul cd frecvenja vocal ta fnceputal ila sfrsitul emisiuni vocale, este joas8rr 14, lui Bordmann, Migcdrite gurii sunt localizate in 2 motor al vorbirii articulate este situat in aria cortical ti a corpului datorité lezArii unei parti eaii nervoase dazuri de hemiplegie (adic& de paralizie @ unei jumat Cul nu mai poate articula nici un sunet. 12g) nudie exist ostnsdleghtrds un copil nAsctsurd est gi mut; dacd surat eps in tim Sanat ei se ntrziatl. Experienta a dovedit cd existenf unei imagini eudtive st@ la baza emer! i ca un fluier cu membrane, in care aerul expirat ar pune in miscare ‘Dupa cum am vazut mai sus, laringele nu lucrea “dar pentru vorbire este necesar& colaborarea creierului uman, fpr coadele vocale. Laringele uman poate emite sunete, in figurile 1. 3. a Foor ioneara coardele vocale? Impulsrile porte din ceier sunt warsmise de nervl estel® coardelor ovale “ajuns la fbi muscular thir-aiteno-ii, infu nerves ft eontacteazd step’ WU coardele vocale se oe erst de alta, fn flul acest, glta (poriunea cea mai Ingust8 a Jeringelui, cuprinst NE cele dowd coarde sndeparee adeschide ar eel subgloi, ign din descbizatu practoat,conibut i deschideren mai apreciabilé a ‘neat cule > aexaze ociTAl hexane BLEvie Sago Bite Fig. 1.3.6, Anomalii ale limbajului Fig 1.3. a. Zone ale limbajului (dupé literatura) (dupa literatura) chid glota. Un nou influx va deschide “Atunci intervine reacfia muschilor thiro-aritenoizi, care apropie coardele din nou glota, in felul ardtat mai sus, si asa mai depart. Faringele - canalul membranos si musculos de forma unei pélnii eu viel in Jos, bucata si sfarseste Ia esofag si care consttuie locul de incrucisare a cilor res raspintie si sub alt aspect; de aici aerul expirat este indreptatInspre c spar Sip acelagi np, dupa cum valu palatuluiinchide sau mu ura din deschizituri, ori le las8 pe améndoua deschise. ‘Cunitatea bucalt (gura) se compune din bolta palatului ~ partea osoasé a bolti numité gi paatul moale in opozitie cu palatal tae sau valu plat, Palatal rmoale este pre 1p stare de repaus valul palatului este Hisat pe muschiul lingual (pe limba), azale se face prin ridearea valu, eu 0 miscae de dare inapot, pe cind pevetifarngelut palatului joac& un rol important in timpul ‘val sau prin migcarea uvutei (de exemplu r uvulat) . sungit eu uvula (omusorul) Contexn Posten TAL UNGARIUU an Tait Usain pasa IDEATTIOUPA sang. ARe) Fat te Asileconieale le emistere dominante ig. 1.3.4. Mecano lial a emistera domianit ‘peocate in elaborarea limbajului ideativ care porneste de 1a cavitatea piratorii cu calea digestiva ~ alcatuieste 0 ‘avitatea bucala sau inspre cavitatea nazal, ori prin si partea posterioara, moale, aerul iese pe nas. inchiderea cailor se apropie de val. Bolta si valul 1 fonaiuniyarticularea tune categorii de consoane (oclusvele) se face pe bolt, Pe ual vorbirii articulate este situat in aria cortical, a lui Bordmann, Misc&rile gurit sunt localizate in aria xa Ze cezuri de hemiplegie (adicd de paralizie @ unei justi corpulut datoritalezarii unei parti a cdi nervoase ‘evel nu mai poate articula nici un sunet. ‘Si auultie evista o strinst legiturd; un copil niscutsurd este si mut; dac8 surdtateaintervine in timpul via vorbirit este intirziatd, Experienta a dovedit c& existenta unei imagini auditive sti la baza emisiunii Depa cum am vazut mai sus, laringele nu lucreazA ca un fluier cu membrane, in care aerul expirat ar pune in miscare “scaie Laringele uman poate emite sunete, dar pentru vorbire este necesard colaborarea ereierului uman, fapt crile 1.3.2. ‘Cam functioneazi coardele voeale? Impulsurile pornite din creiet sunt transmise de nervul recurent coardelor sla fibriliy musculari thiro-ariteno-izi, influxul nervos fi contracteaz& si, érept urmare, coardele vocale se 2Sesceaza una de alta. In felul acesta, glota (portiunea cea mai ingust& a laringelui, cuprins& intre cele dowd coarde Saale ee intredeschide, iar aerul subgloti, iesind din deschizatura practicats, contribuie la deschiderea mai apreciabila a Fig. 1. 3. b. Anomalii ale limbajului Fig 1. 3. a. Zone ale limbajului (dupa literatura) (dupa literatura) "Atunciintervine reactia muschilor thiro-aritenoiz, care apropie coardele si inchid glota. Un nou influx va deschide 5 nou glota, in felul ardtat mai sus, i asa mai departe Faringele - canalul membranos gi musculos de forma unei palnit cu varful in jos, care pomeste de la cavitatea scala gi sfrgeste la esofag gi care consttuie locul de incrucigre a etilor respiratorii cu calea digestiva ~ alcatuiste 0 siue si sub alt aspect; de aici aerul expirat este indreptat inspre cavitatea bucal8 sau inspre cavitatea nazal, ori prin Srdoud in acelag timp, dupa cum valul palatului inchide sau nu una din deschizaturi, or le las pe amandoua deschise Cavitatea bucala (gura) se compune din bolta palatului ~ partea osoasi a boltii~ si partea posterioar8, moale, sipatatul moale in opozitie cu palatul tae sau val palatulu.Palatul moale este prelungit eu uvula(omusorul) In stare de repaus valul palatului este lsat pe muschiul lingual (pe limba); aerul iese pe nas. Inchiderea c&ilor sazale se face prin ridiearea valuli, cu 0 migcare de dare inapoi, pe cénd perefifaringelu se apropie de val. Bolta si valul Faczaei joaca un rol important in timpul fonatiuni; artcularea tne categorii de consoane (oclusivele) se face pe bolts, pe prin migcarea uvulei (de exemplu r uvulat) Centex, posrene ‘ALUNEARILL erntheh ‘onrmaut vor aA unas, AN “Rae UMBA TUL TDEATIVIOUEA SNA AREY Fig. 1.3.4. Meconismele limbalui Ia emisfera dominant Ariile conicale ale emisferei dominante claborarea limbajului ideativ u(radicole) Fig, 1.3. e Schema general. a distributiei mesajclor in Fig. 1. 4. Zonele supraglotice de articulate sistemul nervos cu circulafia continua sectorulu aferent in sidenumirea lor sectoral eferenttraversind structurile asociative Bolta este imparfiti in regiunea anterioard (dentala si alveolars), median (palatala) si posterioara (velar8) . Marginile boltii sunt atinse de limba in timpul articularii vocaletor. Se cumose trei feluri de articular: ~ alveolare: articularile cu varful limbii lipit de alveole gi de dintiiincisivi (superior si inferiori); = linguale: articulrile executate cu participarea muschiului lingual; = labiate: articulate realizate cu participarea buzelor (0 si u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p si v sunt consoane Iabiale) ‘Maxilarul inferior se indeparteaza si se apropie in timpul fonafiunii de maxilarul superior, dup& cum sunetele emise sunt deschise, semideschise (semiinchise) sau Inchise. ‘Un rol important in fonatie il indeplinesc fosele nazale ~ culuare osoase pe unde trece aerul respirator. Sunetele ‘emise cu trecerea aerului prin fosele nazale sunt numite nazale. Fonatiunea se petrece in laringe, prin intrarea in vibratie a aerului expirat. In cavitatea bucald, coloana de aer capaté o serie de modifictri; acest act poarta numele de articulare. Articularea se produce deci in cavitatea bucala. Organele ei sunt: + buzele . ~ palatul moale (valul palatului) = maxilarul superior si miaxilarul inferior limba + palatul tare (bolta palatului) -wvula Punctul de articulare este regiunea din canalul vocal unde se produce o restrangere sau inchidere (ocluziune). Sincronismul miscdrilor atticulatorii permite articularea corecti a sunetelor; orice perturbare a sincronismului produce tulburdri in pronunfarea sunetelor vorbite, ca urmare a lipsei de coordonare intre organele articulArii (mai sus enumerate) Rolurile organelor articularii sunt urmatoarele: Buzele produc, prin inchidere, oclusivele asa-zis labiale: b, p, m, si, impreund cu dinti, fricativele (semioclusive) labiodentale: f v. Consoanele f si v sunt numite labiodentale pentru c& si buzele si dintii au parte la constricte. La articularea vocalelor 0, ud, dé buzele sunt rotunjite; buzele nerotunjite formeaza vocalele e, i etc Maxilarul superior si maxilarul inferior. Dupa cum maxilarele sunt mai mult sau mai putin indepartate unul de altul, vocalele sunt deschise, semideschise (semiinchise) sau inchise. Cand deschizatura este mijlocie, vocala este numita medie, Pentru gradul de deschidere este esential& pozitia limbii pe palat. Bolta palatului sau palatul tare. Distingem articulari palarale (pre ~ medio - si post-palatale) si articularile velare (pre - si post - velare) . Palatul moale sau valul palatului. Cand valul este lasat in jos, atunci 0 parte din aer trece in cavitatea nazala si sunetul este intovardsit de vibrayii nazale (nazalizat) . Emisiunea consoanctor n si m este intovarasit4 in mod normal de vibrafii nazale; orice vocala poate fi nazalizata odata cu scurgerea aerului prin fosele nazale, in timpul emisiunii vocalice. Cand valul palatului este ridicat, aerul nu poate trece in cavitatea nazals si articularea este bucaldi (oral sau urd) . In unele cazuri, din cauza lipsei de coordonare intre migcarile limbii si ale vAlului palatului se produce 0 nazalizare ‘anormalé. 2sau mujohin! tings are roluri diferite; ea formeazi un canal strémt pentru articularea fricativelor odenzate (f $i 1: pentru faterale (1). limba produce un baraj in partea mediand a boltii palatului gi las8 aerul sA treaca pe articularile apicale (Iatinescul apex “vrf’), varful limbii vibreaza (r) . Vocalele sunt deschise, semideschise sau inchise, dupa gradul de deschidere sau de strémtare a canalului dintre : i palat. in timpul articularii vocalelor anterioare sau prepalaiale (e, i), varful limbii este dus inainte, iar sularea vocalelor posterioare sau postpalatale (3, o, u, )radacina limbii este trasa inapoi ziunea produsd de limba poarté dowd categorii de numiri, dupa cum lum in considerare organul activ (limba) adica cel atins de limba (bolta palatului, alveotele sau dintii) prima categorie distingem articulérile apicale (ocluziunea produsi cu varful timbii) . Articulérile apicale sunt de 2) cand varful limbii este indreptat inspre partea anterioar8 a gurii:d, ») cand varfullimbii este aplicatintr-un punct al boli palatului, dar varful este tras tnapoi: articularea este denumita serebrald (sau retroflexd) : n in loc de varful limbii, partea posterioara a limbii poate intra in contact cu palatul (articulatii dorsale sau radicale) in a doua categorie, distingem articulatiile dentale (limba atinge dinti), alveolare, palatale, velare, uvulare (j 2ceasté categorie din urmi, ocluziunea este ficuté cu partea posterioara a limbii) Uvula - care are un rol secundar in articulatie — vibreaza in timpul emisiunii sunetetor formate in partea posterioara a ‘S& rezumam cele de mai sus. Expiratia conduce coloana de aer (din plamani) spre laringe (prin trahee), unde, cu ajutorul migcarilor de inchidere si deschidere ale coardelor vocale (de {indepartare si apropiere a uneia de alta), aerul vibreazd, dnd nastere sunetului. Curentul sonor trecand prin cavitatea bucala (vezi fig. 1. 5) sau prin cavititile nazale ori prin amandoud deodata, capatd un timbru nazal sau nenazal. Spatiul cuprins intre coardele vocale si buze ~ numit canal vorbitor ~ este alcatuit din: coardele vocale, faringele, palatul moale, uuvula (omusorul), palatul tare, limb&, maxilare, dinti si buze. Unele din aceste organe sunt mobile: coardele vocale, faringele, palatul moale, uvula, limba, buzele si maxilarul inferior. Datorita miscarilor lor diferite pe care le iau organele mobile in timpul i, canalul vorbitor isi schimba forma si dimensiunile, aleatuind cut de rezonanta variate, adevarate tipare in care se vor ‘modela sunetele vorbirii. Curentul sonor, strabatind, in expiratie, aceste “tipare”, va capita, dupa forma fiecdruia, alti rezonanta, alt timbru, si va da nastere sunetelor vorbirii: vocale si consoane. fig. 1.5 Cavitatea bucal&: A-B canal vorbitor; I coardeele vorale; 2.faringele; 3.palatul moale; 4.palatul tare; 5limba 1.1.2. VOCALELE in timba roména sunt sapte vocale: a , i, 0, ud, Ble se clasificd in functie de urmatoarele tei critert ~ dupa locul de articulare (sau dup& pozitialimbii) : anterioare (sau prepalatale), mediale si posterioare (sau postpalatale), = dupa gradul de deschidere a maxilarelor (sau a guri : deschise, medii (sau semideschise, ori semiinchise) $i inchise; ~ dupa participarea buzelor la articulare:labiale (sau rotunjite) si nelabiale (sau nerotunjite) . Tabelul nr. 1. 1 Clasificarea vocalelor limbii romane ups pozitialimbit | anterioare (sau | mediale (sau | posierioare (au post | neutrale siabuzelor | prepa-laiale) | palatale) palatale) Depa oe nelabiale | nelabiale Tabiale nelabiale a maxilarelor rer 2 Bedi semideschise sau semilnchise) € a 2 i i Co a) Pentru a avea o imagine clard a fiziologiei sunetelor vorbite, adic& a migcdrilor pe care le execut organele vorbirii in timpul emiterii sunetelor, prezentim modul cum variaza canalul vorbitor la formarea fiecarui fonem (vezi figurile care uurmeaza) B terioara a palatului: dosul limbii, ridicandu-se spre partea mijlocie a palatului, fas un spatiu liber, ma! joar& a cavitasii bucale, spatiu unde se formeazA rezonatorul vocalelor anterioare , i La vocalele mediale (fig. 1. 7), dosul limbii se retrage putin spre partea posterioard a palatului, prel rezonazorul in care va intra $i partea medial a limbii si a palatului, Astfel se formeaza vocalel La vocalele posterioare sau postpalatale sau velare (fig, 1. 8), dosul limbii se retrage si mai m posterioar’ a palatului, prelungind cu mult rezonatorul, care cuprinde astfel si partea posterioara a dosului ! palatulul Le vocalele anterioare sau prepalatale (fig. 1. 6.); rezonatorul se formeaz& intre partea anterioara 2 [i> 5. 3 Fig. 1. 6. Vocalele anterioare: A-B rezonatorul vocalelor ei fig.1.8 Vocalele posterioare: A.B rezonatorul vocalelor 0, u Fig 1.9. Schema cu indicarealocului de aniulare a vvocalelor fn eavitatea bucala La vocalele posterioare o, u, care se formeaza ast, rezonatorul se mai lungeste inca si in partea din fata a canalului Vorbitor, prin rotunjirea si inaintarea buzelor. De aceea timbrul acestor vocale este tubat, ca si cum ar fi produse de un instrument de suflat, sintez& a celor ardtate mai sus ne ofera fig. 1. 9., care este de fapt o schema cu indicarea locului de articulare a vocalelor in cavitatea bucal’. I ‘Atdt din tabelul nr. 1.1, c@t gi din fig. 1. 9. rezulta c& a este o vocal neutrd, din punctul de vedere al locului de articulare (adic& nu-i nici anterioara, nici medial’, nici posterioara), iar dupa criteriul de deschidere sau de inchidere a ‘maxilarelor (a guri), a este singura vocala deschisa. CONSOANELE Consoana propriu-zisti nu este un sunet independent, ci se articuleaza impreund cu o vocal. Dacé pentru vocale rolul important il joac’, dupa cum am vazut, cavitifile supraglotice (rezonatoarele), pentru consoane, dimpotriva, hotarétoare sunt miscarile muschiului lingual. O clasificare a consoanelor limbii roméne este redat8 in tabelul 1.2. | Dintre sunetele limbii romdne, numai m si n (vezi fig. 1. 10 si 1. 11) sunt nazale; toate celelalte sunt orale (sau bucale), lipsite de timbru nazal. Sunetele nazale capata acest timbru datorita faptului 4 ta rostirea lor valul palatului coboari, lasind cale liber’ cofoanei sonore s& treac& prin cavitatile nazale. La rostirea tuturor celorlalte sunete — numite orale sau bucale — valul palatului se ridiea si, lipindu-se de peretele posterior al faringelui, inchide drumul coloanei sonore spre cavitaile nazale. Dupa cum se vede si din tabelul nr. 1. 2, consoanele nesonante — cu exceptia surdelor ¢ si h ~ se prezint& tn | perechi, adica surde si sonore. Figurile 1. 12 gi 1. 13 ilustreaza faptul c& ele se formeaza in acelasi loc si in acelasi mod, rnumindu-se din acest motiv consoane omarganice. 4Clasificareaconsoanelorlimbilromine api regiunile unde sunt areulateconsoancle sau dupa puncioe Ge pe bola palaulel atnse de lid tn timpulartculatiei consoanelor su nu fnsofe Dentale Tati evibrai |_pilabiate | Labiodentle | (alveolare)_|_Prepotatele | Palate | Postpaarae | gale laringiene [Sarde | Sonore | Surde [ Sonore| Surde | Sonore | Surde | Sonove | Surde | Sonave| Surde | Sonor nazale ™ 7 L “eeet Tater 1 vibrant n late ont elv]s}te}sti h Nevonante [- Ocsive [p [> ce E rar Bemioclusive t ele Tabelul 1.2 1A: In fonetic8 k- ¢,corespund snctelor ces scr c- gt: ¢sorespund snetlor ce, combine ca vocals ete ise ru ce, ge i Litera este din lab se oteaacuk. “nod obgni se pune ca sncfele st snore sau mesons (9 vse 54 8 vooe), es cel Ma ar fs se spund ck exist suet cu Yoce tare i sunetepronufate cu voce sop. Nei denumfe de sunete surde nun separ oti, potty ct ata se refer a resepie (ui), Ta ene (ronunfre ”(C-Paineseu, 1976, p.227)..Dei stem de acord ew alorl neat, psn tosh in acest abel denuminle rationale, ele pe ear leulizez8 Gramatc indi roman Un rezumat al celor spuse mai sus cu privire la sunetele vorbite — ale c&ror expresii grafice sunt literele cuprinse tn cele dowd tabele care sintetizeazA criteriile lor de clasificare — I-ar putea constitui descrierea fenomenelor roménesti in limbajul foneticii descriptive. (E. Vasiliu, 1965) a este vocala deschisi, nelabializata, centrald (in legiturd cu aceasté din urma caracteristic’ Al. Rosseti si A. Lazdroiu ~ 1982. p. 72 — sunt de plete c& "a este 0 vocali neuird, nu centralé, cum 0 clasific& Gramatica lini romdne si, conducéndu-se dupa ea, si alti autori); Fig. 1.10, Modul e aricuare a consoanei N: | all palaul liber 2. cutene de ar; 3. buzele apropite Fig. 111, Modu! de acticulsee 3 consoanei Mt: |. valu palatlei liber 2 curent de sr: 3. apexul Ia incisivit inteo ely 2, Locut de formare a contoanetor: 1 lnblatele pb: tabiodemtatete fv. 3- demtalele alveolare superioare tds prepaatalele ev.) Sipalatlelo, 2:6. velavelek.g:7-dontalele slveoisreseferoate#, 2:8. davingala 3456 ‘tttt pS alveolaee superitars td; 4. prepalatoleie © 324.5 palatalele kegs 6. velaste tgs Geatles alvealare 15aeste vocala neutré, nelabializatd, deschisd oeste vocala medie labializata posterioara; deste vocald medie, nelabializata, centrala; este consoand oclusiva labial oral surd’s ‘beste consoand oclusiva, labiala orala sonora; ‘reste consoant lichida vibrant& dentala orala sonor§; este consoand oclusiva, velaré orala surda; ‘este consoana fricativa dentala orala surd; deste consoand oclusiva, dentalé orala sonora; este consoana fricativa anteropalatala oralA surd&, ¢ este vocala medie nelabializaté anterioard; reste consoand oclusiva dentalé orala surda {este consoan’ fricativa labiodentald orala surd este consoan semioclusiva dentala surda; este consoanii oclusiva velara oral sonora; teste vocala inchist, labializata posterioara; ‘neste consoand fricativa velard orald surda; v este consoand fricativa labjo-dentala oralA sonors; este vocala inchisa, nelabiala central&, este consoan’ fricativa dentalt orald sonora; {este consoand fricativa, anteropalatald orala sonora; | Zeste vocald inchisa, nelabializata centrala; “este consoana lichidd faterala dentala oral sonora; | & este consoand semioclusiva, anteropalatala oral surda ‘este consoan oclusiva labiala nazala sonora este consoand semioclusiva, orala sonora, ‘neste consoand oclusiva dentala nazala sonoris 1. 2, DEFINIREA $I CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ {n categoria tulburdrilor de limbaj se cuprind toate defictentele de infelegere si exprimare oralé, de scriere si citire| dde mimic& 5 articulare. Sau: orice tulburare,indiferent de forma sa, care se risfringe negativ asupra emisiei ori a perceptiet limbajului face parte din categoria tulburdrilor de limba} “Prin tulburdrile limbajului infelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de Ia manifestiil verbale tipizate, unanim acceptate tn limba uzual8, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de Ia dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana fa imposibilitatea totalé de comunicare oral8 sau scrisa” (M. Gutu, 1975) in raport cu natura, profinzimea si locul dereglarilor pe intreg traiectul circuitului functional al limbajului, apar dliferite tipuri de tulburari ale acestui. Clasificarea tulburarilor de timbaj este extrem de dificita si mult controversatd fn literatura de specialitate. Aceasta deoarece, in primul rand, mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formarii si dezvolttrii limbajului sunt foarte complexe $i pot fi afectate in cele mai diferite componente. in al doilea rand, tulburdrile de limbaj se pot cupla la aceeagi persoana. Se pot intalni impreuna, de pilda,tahilahia cu balbaiala, sau dislalia, balbiala si disgrafia. La cele de mai sus se adauga lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburdritor de limba. Pentru buna colaborare dintre logopezi cat si dintre acestia si alti specialisti (neurologi, pediatri, O. R. L. ~ isti etc. ) este imperios necesar& elaborarea unei terminologii stintifice unice Redam mai jos una dintre schemele posibile de clasificare a tulburdrilor de limbaj, in funcfie de mai multe criterii (CEM. Gutu, 1975). Criteriul Griteriul Criteriil —_periodizirit, in Criteriul anatomo-fiziologic: siructurii ——lingvistice | functie de aparitia tulburarilor de | psihologic: cafectate: limba ~tulburart ale = tulburaile de voce; | - perioada preverbald (pana la 2 ani, | - gradul de dezvoltare analizatorului verbo- functiei comunicative a motor, verboauditiv; Jimbajului: = tulburiri centrale sau | - tulburari de rit gi 7 perioada de dezvoltare a vorbini (2 | - devieri de conduité gi periferice; fluent; Gani); tulburari de _personalitate. ~tulburiri organice sau [- tulburari ale structurii | ~ perioada verbala (peste 6 ani) functionale; fonetico-fonematice; ~ tulburari complexe lexico-gramaticale; ~ tulburar ale limbajulul setis. 16PULBURARILE LIMBAJULUL — >a PRONUNTIE RITM $1 FLUENTA pe +, pave RA Y x ofr AA RINILALIA DIZARTRIA BALBAIALA LOGONEVROZA TAH ALIA BRADILALIA AFTONGIA PE BAZA DE COREL ¥ ¥ ¥, v Tr ¥ Fi ¥ ¥ ~ —— hh i DELTA. FITA- GAMA- HAMA. LAMBDA- MITA. NITA- PITA. ROTA- cism cism ——cism cism ——cism cism cism cim —cism ism cism b Para- - Para- Para- Para Par —-Para~ Par- — Para- Para Para betacism capacism deltacism —_fitacism —gamacism —hamacism lambdacism — mitacism —_nitacism pitacism — rotacism ¥ v, ¥ ¥ ¥ ¥ v ¥ ¥ ¥ ¥ LABIAL VELAR NAZAL UVULAR LARINGUAL FARINGUAL, aNicat MANDIBULAR BISONOR BUCAL MARGINAL INTERDENTAL FRICATIV PALATAL SONOR VIBRANT AFON Mondvibrant — Polivibrant ye v Y 1 CITI, SCRIS POLIMORFE < <8 + ¥ ¥ ¥ ¥ v ¥ ¥ AFONIA DISFONEMIA FONASTENIA ALEXIA DISLEXIA AGRAFIA DISGRAFIA — AFAZIA ALALIA by v ¥ ¥ SIGMA- TETA- VITA- YOTA- ism cism cism cism Para- Para Para- Para- sigmatism tetacism —_vitacism —_yotacism cy LABIO AFONEMATIC DENTAL Fig, 1.14, Clasificarea tulburitilor de limbaj y DE DEZVOLTARE ¥ amano MUTISMUL INTARZIERE IN SIHOGEN DEZVOLTAREA GENERALA A LIMBAJULULTabloul tulburailor de limbaj este deci urmatorul (Cf. E. Verza, I [Tutburiri |" Tutburdri de “| Tulburari de ] Tutburdr ale | Tolburari “7” Tuiburér de - . r de | ritmsifluents | voce: limbajului | polimorfe de | dezvoltare a pronunfie: | _ a vorbiri citiv-seris: | limba} limbajului = distalia [-balbaiala | -afonia | ~alexia Tatalia Timutism psihogen, | ~acut sau cron | care poate fi = general sau electiv Trinolaia” | =Togonevroza |-disfonia | -dislexia | - afazia ~intrzere in a dezvoliarea generala a vorbirii ~dizarwia | ~tahilalia = fonastenia_| - agrafia = bradilalia = disgrafia ~aftongia ~tulburari pe | bark de core | a © privie de ansamblu asupra largului evantai pe care Hl prezintStulburirile limbajului am redat in fig. 1. 14, imagine ig care, prin sgeti ingrosate, am marcat traseul pe care expunerea noastré fl va urma in aceast8 lucrare. Se poate observa a ‘uguringéc& drum pe care il vom parcurge este dela general spre particular, de In aspecte de ansamblu spre cele de det ‘Am ales aceastlcale intruetscopul nostru este de a ofricelorintresati (edueatoare, invatatoi si pint) un ghid uri ir labirntal tulburtrilor de limba} Fig. 1. 14, Clasificareatulburarilor de limbaj 1.3, FRECVENTA TULBURARILOR DE LIMBAJ a 1.3.1. UN SONDAJ LOGOPEDIC “ Q metoda de cercetare sau de examinare nui niciodata perfect Florian $tefnescu-Goang| exist& nictieri, pind in prezent, date statistice cu valoare generala privind intreaga populate, c&t si anumite paturi ale sal Elaborarea unei asemenea statistici este franata de dificultatile pricinuite de lipsa unor criterii unanim acceptate pent cercetarea si clasificarea tulburarilor de limbaj si de prezenta lor relativ mica in masa populatiei, ceea ce pentru concludenta, datelor presupune ca s8 se ceceteze colectvitati foarte mari" (M. Gutu, 1975). “Statsicile existente ~continul son citat - ofera obignuit date contradictorii, din cauza ci in unele se includ si tulburirile scrisului, pe c&ti vreme altele sc limiteaz& numai la tulburarile de vorbire. in unele cercetari se includ si formele usoare ale unor tulburari de vorbire, mici devieri de la vorbirea obisnuita, care se pot interpreta ins& si ca variatii in cadrul vorbirii normale, In aceasta privints logopedie nu exist criterii pentru o delimitare precisa.” Procentajele copiilor cu tulburari de limbaj difera de la o fara la alta, de la un cercetitor la altul: 27% la o populatie scolara de 2. 685 de copii (in Franta); intre 12% si 35% printre copii de varsti scolar’ medie (in Elvetia); 26% la fete si 34% la baieti, la prescolari, si 15% la fete si 16% la baieti, la varsta scolara mic& (in Anglia), 35% la prescolari, din care} 11% necesita un tratament logopedic special (in R. D. Germania); 17, 9% in clasele I-IV (in U. R. S. S). La noi in ara, Emilia Neagu (Boscaiu) constat, tn 1961, un procentaj de 14, 35% la un numar de 860 copii prescolari examinati si 9, $2% la un numar de 3065 elevi examinati (procentajul sc&zind progresiv de la 13, 6% in clasa I of 7, 04% in clasa a IV-a (Cf. E. Neagu, 1963) . C. Paunescu, in 1966, arati ci tulburarile de limbaj in rindul copiilor se cifreazd la 18-20% in clasele mici, iar in 1984 constati cA, in rindul copiilor prescolari gi al scolarilor mici, procentajul hhandicapatilor variaz& fntre 17-28%. Constienti de dificultatile pe care le intampina cercetatorul in realizarea unei inve: ii de anvergura privitoare la frecventa tulburirilor de limbaj in randul copiilor prescolari gi al scolarilor mici, precum si la influentele negative pe care acestea le exercitd asupra reusitei scolare a elevilor, am elaborat un chestionar “logopedic” pe care -am dat unui numar de 1. 201 cadre didactice (577 educatoare si 624 invatatori) din zece judefe. Numarul copiilor cu care lucrau, in anul scolar 1984/1985 - an in care am realizat acest sondaj -, cadrele didactice investigate este de 32. 922 (17. 195 copii de vars prescolara si 15. 727 copii de varsta scolara mica) . Datele rezultate din aceasta ancheté le-am sistematizat in tabelele sintetice cuprinse in anexele lueriii noastre Pentru @ nu-i suprasolocita, nu am cerut dascalilor o situatie diferentiatS pe sexe (fete, baiefi) a frecventei It tulburdrilor de limbaj, desi ar fi fost interesanta. De asemenea, nu am facut o prelucrare a datelor in functie d= caracteristicile generale ale mediului de provenienta al copiilor luati in calcul (urban sau rural, munte ori ges etc.) . O astfei de prelucrare ar fi fost posibila, ins& nu stim cat ar fi fost de concludent, datorit&: I ~ volumului relativ restrans al esantionului de copii; 17. 195 de copii de varsta prescolara pare, la prima vedere, ux numar considerabil, dar raportat Ia populatia total a copiilor de varsta lor din judetele din care provin (care, potriv:: Anuarulud statistic al R. S. Romiinia pe 1984, era de 215. $87), acest numa reprezinta 7, 97%6, iar raportat la intreaz2 18 Desi frecventa tulburarilor de limbaj constituie unul din factorii de baza in aprecierea importantei logopedic, i‘eowase ce vésstd prescolara a pirit (care era de 893. 101 copii, conform datelor aceluiasi Anuar statistic), volurmul uu reprezinta mai putin de 2% (exact: 1, 925%); tile culese cu ajutorul chestionarului nu sunt atét de amanuntite incdt si stim precis daca “subiecti” ‘ot timpul in mediul din care ne spun educatoarele c& provin sau unii dintre ef igi petrec vacanfele intr-un alt ici". unde influenfele educative ce se exercita asupra lor pot fi cu totul altele decat cele de la gradinita de -au interesat aspectele globale ale evolutiei frecventei tulburdrilor de limbaj si, mai ales, influengele pe care sceses 12 exercitd asupra rezultatelor la invagaturd ale scolarilor mici. in ce priveste esantionul elevilor (N=15. 757), nu putem sti cAt reprezinta el din populatia de varsta copiilor care-1 cpus. inirucdt Anuarul statistic citat prezintd situafia staisticd a invayamantului primar cumulata cu cea a invagimantului =saziai (in acesta din urma fiind inclusi $i elevii de la invatimantul sera si fra frecventa) Chestionarul a fost alcatuit de asa maniera incdt cadrele didactice investigate sa infeleaga clar c& tulburarile de eu se restrang la tulburarile de vorbire, ci c& ele au o sfera mai larga, incluzand si tulburarile de scriere, cele de ritm nid ete ‘Am cerut educatoarelor si invatatorilor cercetai o ierarhizare a sunetelor si a grupelor de sunete perechi (ex: 8-2, $- {PB ce-i, ge-gi, c-g etc. ) dupa criteriul gradului de dificultate pe care il implica corectarea lor. Cel mai greu de corectat <2 rosacismul (pararotacismul)- spun 68, 1% dintre educatoarele investigate - si cel mai ugor de indreptat este nitacismul ‘pevanitacismul) $i mitacismul (paramitacismul) - sunt de pirere- 62, 3% dintre educatoarele chestionate. Aceasti <=srhizare ar fi bine s& 0 cunoasca cét mai bine si scritori de lteraturd pentru copii, Din operele for tsi extrag educatoarele 2active, mai placute, cu atit mai mare va fi eficienta muncii dascdlului cu copii ‘Cum era si de asteptat, ponderea cea mai mare in réndul tulburailor de vorbire o au dislalia (alterarea), moghilatia 75 1,688 41 3501 | s 4 1, 683 40 3,624 7 | 3 1,719 39 3.762 6 n 1,736 38 3,920 5 7 1,793 37 4,101 4 70 1,831 36 4,340 3 | 69 1, 869 35 4653 | 2 . 6 1, 908 4 5,152 1 7 | | dintre cele doua distributii de frecventa este zero. in cazul aici analizat procentajul de suprapunere a celor dowd distrib! de frecventa este de 66%. Facind diferenta dintre suprapunerea totald, care este de 100%, si procentajul de suprapunere t: sus calculat, obtinem: 100 — 66 = 34, Acest rezultat ne spune cd intre rezultatele scolare (exprimate prin mediile anuale 12 limba romana, in cazul dat) ale celor dowd grupe de elevi din clasa I (elevi fird tulburdri de limbaj si elevi cu tulburdri de Jimbaj) s-au constatat diferente in proportie de 34%, Is Fig. 1. 16. Poligonul frecventelor — mediilor | anuale la limba romana ale elevitor din clasa I (vezi tabelele 1. 3a. si 1.6.) = elevi fara tulburari de limbaj (N=138) Partea hasurata reprezintd procentajul de suprapunere (66%) Procentajul elevilor din clasa I (N = 160) 5 $33 566 6 633 665 7 733.766 8 833.866 9 9:33 965 10 ‘Mediile anuale la limba roménd ale elevilor din clasa T Jin exemplul de care ne-am fotosit pin acum efectivul grupei cu tulburdci de limbaj este foarte redus (N = 21), iar scara de evaluare prea nuanfaté (16 trepte) pentru un esantion aga de putin voluminos. Asa se explic& forma atat de neregulatd a poligonului frecventelor Ia aceasta grupai de elevi. Procentajul de suprapunere este mai clar reprezentat, mai usor de vazut, in fig, 1. 17, care reda grafic distributiile de frecventa ale mediilor celor doua grupe de elevi (elevi fara tulburiri de limbaj si elevi cu tulburdri de limbaj) la un esantion de 15727 de elevi ai ciclului primar, din care 1309 sunt cu tulburai de limbaj (cifrele absolute sunt redate in anexa nr. 17), Distributile de freevent& analitice cuprinse in tabelal nr. 1. 10, ca si cele sintetizate in anexele ne, 17-27, intdrese asertiunea demonstrata, ca mijloace staistice, in precedentele pagini. Oricare clasi am analiza-o si la oricare obiect de {nvatamant (care necesita verbalizare) ne-am opti. vom constata c@ ~ subliniem din nou concluzia ~ elevi fara tulburdri dein resultate net superioare la invajatura faja de colegit lor handicapati din punctul de vedere al acuratetei in tabelele 1. 10 si 1. 11 am dat doar dou8 exemple care se inscriu pe linia afirmatiei mai sus subliniate ‘oasele, chiar foarte numeroasele exemple care s-ar mai putea adauga le lism pe seama ctitorului interesat, [i oferim ucrarii noastre ciftele absolute pe baza carora poate si caleuleze singur procentajele care-lintereseaza, pe judete fase ale ciclului primar, ir in tabelul nr. 1. 3.a si pe obiecte de invagmant, dar — in aceasti din urmi situatie — pe santion mai putin voluminos (N = 802 elevi), Observam c& in tabelul nr. 1. 1 sunt date si procentajele elevilor corigent, care lipsese din tabelul nr. | 10. Am precizat si tn titulatura acestor tabele c& Tntr-un caz este vorba de situatia la invataturd la sfasitul trimestrului I la anului scolar 1984/1985 (tabelul ne. 1, 11), iar in celalal caz de situatia la invatatura la sfarsitul anului mentionat (tabelul nr. 1. 10). Privind cu atentic datele tabelului nr. 1. 11, constatim c& intre cele doud grupe de elevi (elevi fa tulburdri de limbaj si elevi cu tulburari de limbaj) exist 0 diferent de 30 de procente in privinja rezultatelor foarte bune Fig. 1. 17. Poligonul frecventelor ‘mediilor trimestriale la limba romana ale elevilor din ciclu primar (vezi anexa nr. 1m elevi fra tulburdei de limbaj (N= 14418) evi cu tulburati de limbaj (N= 1309) Partea hagurata reprezint& procentajul de suprapunere (59%) Tabelul nr. 1.10 Situatia procentuala compartiv a reultatelorobfinute de elevi fra tlburai de limba gi cei cu tuburde de limb} — Ia iba ‘omiind — Ia sfrytul anuluiscotar 1984/1985, Procentele au fost calculate pe baz datelorcuprinse In tabelul nr. 13.8 f Medile Grupele de Clas i obpinute levi T i T im wv 3-10 F 482 aa ate 346 c 19.0 90 28 43 ; =6 F 36 127 128 190 c a8 25 an 347 LEGENDA, F — grupaelevilr fa tuber de ibs} © = prupactevitor eu wulburti de timbaj Tabelul ar. 1.11 te de elevi ir tulburts de limba gi cei eu tulburasi de limba a seit imestulu al 9727), Procentele au fst calculate pe bazadatelorcupriase in anexa nr, 17 ‘Situatiacomparatva a rezultatelr obi anului solar 1984/1985, Medile Grapele de ‘Chass ‘Tova cietul brinute levi T Ww tt W primar 9-10 F aa as 8 37 391 c us oA. 38 65, 92. = F 165 169 197 20 192 ¢ 442 624 586 os 520 = F 23 Ur 06 os 12 c 179 4a 40 59 evilor fir tulburr de limba) vitor eutulburdi de ita 35ee P la invatitura (clevii Riri tulburari de Himbaj au obfinut medii de 9 si 10 in proportie de 39, 1%, in vreme ce colegit le cealaltd grup doar in procent de 9, 2%). Situatia se inverseazA in cazul rezultatelor slabe si foarte slabe la invatare- precizarea c& diferenta dintre cele doua grupe de elevi se ridic& la peste 44 de procente (elevii fara tulburdri de lis obtinut medii sub 6 in proportie de 20, 4% — 1, 2% din totalul lor fiind corigenti —, in timp ce procentajul elev tulburari de limbaj care au obfinut aceleasi rezultate se ridica la 65, 1% — 8, 1% din totalul acestora fiind corigenti). 1.3.3.3. CORELATIA INTRE CALITATEA LIMBAJULUI ELEVILOR $I REUSITA voll SCOLARA. SEMNIFICATIA ACESTEI CORELATIL Evidentierea interdependentei existente intre calitatea limbajului elevilor din ciclul primar si reusita lor scolars| realizeaza prin calcularea raportului de corelafie (notat cu litera r, raport ale carui valori calculate le-am dat in anexele TE calcul a raportului de corelatie. 17-27). Pentru a vedea cum s-a ajuns la aceste cifre, s8 revenim la exemplul nostru gi s4 prezentim pe baza lui tehnica is —— sj Sane Corelatia calitti limbajului elevilor clasei I cu reusita lor scolar la limba pa levi Total roména exprimata prin mediile obtinute de ei la sfargitul anului scolar 198] CO) [FD 1985, Datele din tabelul de corelatie sunt extrase din tabelul 1.3. 6 io a6} i] 2] on Day, ap] if o) Myy =e = 2239 oo g975, I N, 160 ao} =] is] ts = ax] i] wl] ou y : 2{ {1 Ly, I 165} 3] 5s} 8 My == am} =} afr 9 EN, 7 Bee ae p se] i} a] os 10-19 +9,66-134+9,33-18-+9-21-48,66-14+8,33-11+ I 6 i} sf 9 Seep ot) op 8:14+7,66-8+7,33-7+7-64 6,66-546,33-646-9+ colle I “Teal ai [1s | 160 5,66-145,33-345-5 POO TEP ES STO? 3 8,2744975 160 I wzoevon I ¢ srupalevilor cu tulbursi de inbaj F ~ grupalevilr fra tulburdri de ims Total = nun total al elevilor (F + C) x caracteristica factorial, determinan (clita limbji),cauza My moment infil de ordinal un, sau media vaviantlor lux (varlntele ind Og, ag cm se vede gin notajia din tabell de corel) 1 ~ ranglgrope eleva cu tubs de imbaj ° rangl grup elviloe fr tulbursi de iba} i ~ inicle de isumare a ui xs varia, de ao grup Ta alta, x (In caul def el avait 0 1) y ~ caracteristearezutat, determina fet (evita scolar elvilorexprimath prin note) My moment initial de ordinal wns, media noelorelevilor May, moment mixt de ordinul un @ tau? — parame care i statistic a primi diverse denumii: disperse, variant, pital medi, Varia este media Aiferenfelor (devia) la pirat. Varian mica Inseam indice de omogenitate mar. N ~ fecvenj corespunztoare grupei denote de lax ax (numdel de elev care au obinu note ce se cuprnd In grup | ‘adie, de 9910, de exempls) N ~ fecvena corespunstoaeranguli (variants) 36TEN ES so wpseonne9s9 1799 190866 14eRsH los. 126766.50 = 6.664 +633-4+6-8+5,66-045,33-245-3 160 =7,326875 (0 0,86875)? -21+ (1-0,86875)* +139 1402 160 Sey, - My Ny, ZN, = 10-8,27)? -19 + (9,66~ 8,27)? 13+ (933-827)? 18+ (9-8,27)? 214 _ 27)? -11+ (8-8,27)" 144 (7, 27)? 8+ (7.33. 3.66. 1)? T+ = 8,27)? +6 + (6,66 -8,27)? +5 + (6,33- 8,27)? -6+ (68,27)? -9 + (5,66—8,27)? “1+ (5,33- 8,27)? 34 _ G=820" 5 = g709413 160 May) —MioM 7 1, = Man =MioMon _ 7326875 (086875-82744379) _ 9 2998306 loro? (0,114023441,8709413 Prin rotunjire: + ale hucrari de fata) Tn tabelul nr. 1. 12 am redat un extras din tabelul nr. 1. 3. a. Extrasul cuprinde doar datele care ne intereseazi pentru exemplul dat si analizat de-a lungul acestei discuti, cel al situatiei la invaratura, la limba romana, a elevilor clasei I din scoala cercetatd, Tabelul nr. 1. 12 este insotit de prezentarea desfigurata a tehnicii de calcul a coeficientului de corelatie (0 si de explicarea semhificatiei simbolurilor utilizate pe parcurs. Coeficientul de corelatie fa care am ajuns in urma efectuariicaleulelor (r=. 2988) exprima relatia dintre cele dou variabile, x si y (in cazul nostru: x = calitatea limbajului elevilor din ciclul primar, y = reugita scolara a acestor elevi sau rezultatele lor la invataturd), Se pune intrebarea: in ce misur& coeficientul stabilit prin modalitatea prezentatd in tabelul nr. 1. 12 se apropie de coeficientul de corelatie (1) ce earacterizeazA colectivitatea generali din care am extras esantionul cercetat de noi? Pentru a Hispunde la aceasté intrebare, apelim la coeficientul de corelatie critic, care reprezinta valoarea minima ce trebuie s& 0 ia un coeficient de corelatie experimental pentru a fi socotit semnificativ. Agadar, coeficientul de corelatie critic este cel mai nic coeficient de corelatie semnificativ. Din tabelul special care stabileste coeficientii de corelatiecritici pentru diferite praguri de semnificatie si pentru

S-ar putea să vă placă și

• Kilostop - Carte Retete

  

  Document98 pagini

  Kilostop - Carte Retete

  iprint galati

  100% (2)
• Dificultatile de Invatare - Ecaterina Vrasmas

  

  Document193 pagini

  Dificultatile de Invatare - Ecaterina Vrasmas

  Pirvu Sorina

  100% (5)
• SKM C364e24040314570

  

  Document95 pagini

  SKM C364e24040314570

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• SKM C364e24040314120

  

  Document100 pagini

  SKM C364e24040314120

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Micoze Stoleriu Gabriela

  

  Document17 pagini

  Micoze Stoleriu Gabriela

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Rugaciuni Catre Maica Domnului

  

  Document141 pagini

  Rugaciuni Catre Maica Domnului

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• SKM C364e24040313450

  

  Document70 pagini

  SKM C364e24040313450

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Untitled

  

  Document81 pagini

  Untitled

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Imunologia

  

  Document99 pagini

  Imunologia

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Manual de Teorie A Muzicii Anul II

  

  Document34 pagini

  Manual de Teorie A Muzicii Anul II

  iprint galati

  100% (1)
• Untitled

  

  Document114 pagini

  Untitled

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Teoria Generala A Dreptului-Curs Universitar

  

  Document70 pagini

  Teoria Generala A Dreptului-Curs Universitar

  iprint galati

  100% (1)
• Carnavalul Cantecelor Muzica Si Miscare Cls Pregatitoare

  

  Document38 pagini

  Carnavalul Cantecelor Muzica Si Miscare Cls Pregatitoare

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Untitled

  

  Document167 pagini

  Untitled

  iprint galati

  Încă nu există evaluări
• Constantin Noica - Carte de Intelepciune

  

  Document72 pagini

  Constantin Noica - Carte de Intelepciune

  iprint galati

  Încă nu există evaluări