Orașe subterane, Agartha, Shambala, Posid, Shonshe, Rama,
Shingwa, Telos, Dacos
Previous Un document unic: “Cartea lui Dyzan”, o culegere de
legende din Tibet si India 1
La 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare către
centrul Terrei * Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizație umană mult mai evoluată * Cei care populau Pământul s-au mutat în subteran acum 100.000 de ani * Un război care a avut loc atunci a distrus suprafața Terrei și a creat deșerturile * Secretul orașului subteran Agartha * Virgil Armstrong, fost agent CIA, descrie fascinantul univers de sub noi: oameni nemuritori, atmosfera controlată, deplasări cu viteze de 3000 de mile/oră, atlanți și lemurieni, farfurii zburătoare pentru survolarea pământenilor. O fotografie recentă a Polului Nord, aflată în custodia NASA, și transmisă de unul dintre numeroșii sateliți circumtereștri, a resuscitat interesul geofizicienilor. Și nu numai. În această imagine se poate observa lesne, în zona Polului Nord magnetic, o suprafață care nu este acoperită de gheața calotei glaciare, cum ar fi fost normal. Pe o rază de aproximativ 300 de km (deci, pe o arie cam de mărimea României) se întrezărește pământ – și încă destul de fertil. Poza, dacă nu e vorba de o “fata morgana” cosmică, ar fi suficientă pentru a înnebuni un savant. Și asta, pentru că și un elev din ciclul elementar știe că sub calota glaciară de la Polul Nord nu se află nimic altceva decât apă, fapt confirmat și de traseele submarinelor, care trec frecvent prin acea zonă. Și atunci, ce ar putea fi pata aceea de “pământ” din inima ghețurilor arctice?, s-au întrebat cei de la NASA. Pentru a elucida misterul, aceștia au comandat satelitului o nouă fotografie, făcută de data asta după încă o rotație circumterestră și dintr-un alt unghi. Încă o dată, pata s-a încăpățânat să apară în dreptul Polului Nord magnetic. Primul gând a fost că e vorba de un fenomen de natură magnetică, ca ar putea exista o perturbare atmosferică datorată acestui câmp. Numai că ipoteza a fost spulberată de cercetătorii NASA din domeniul câmpurilor electromagnetice: “Cel mai cunoscut efect, cel al aurorei boreale, se manifesta în cu totul alt mod și jocul luminilor celeste apare în alt fel pe o fotografie din satelit. În mod cert, pata aceea se află la sol și nu în aer”, a spus Robert Fishermann, șef al Laboratorului de Studiu a Câmpului Magnetic Terestru. Ipoteza “Halley” Cum era de așteptat, fotografia a scos de la naftalină o serie întreagă de teorii, care mai de care mai năstrușnice. Cea care a răzbătut prima a fost “Ipoteza Halley”, cea a descoperitorului cometei cu același nume. Conform ei, în zonele Polului Nord și Polului Sud există deschideri uriașe care conduc către interiorul Terrei. Mai mult, că Pământul ar fi gol pe dinăuntru și că ar fi posibil ca aici să se dezvolte o altă civilizație umană, poate superioară celei de la suprafață. Varianta Byrd Geofizicenii, însă, au părut a fi mult mai interesați de o altă variantă, ale cărei rădăcini se află pe undeva prin anul 1926. Mai precis, în luna mai a acelui an, amiralul Richard E. Byrd a devenit primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord. Într-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara că la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a întâlnit o zonă cu climă foarte caldă, cu vegetație, cu munți, lacuri și râuri. Byrd, un explorator celebru, mai presus de orice bănuială, și-a notat foarte precis în jurnal despre ceea ce a întâlnit în aceasta zonă. “Oamenii care locuiesc aici comunică prin telepatie. De fapt, ei nu trăiesc la suprafață. Sub pământ, la câteva mile adâncime există un oraș foarte mare, cu milioane de locuitori, care oraș se numește Agartha. Există sub pământ mai multe orașe, în mai multe părți ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd în jurnalul său secret. Un fost agent CIA confirmă Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicității de Virgil Armstrong, fost agent CIA. Armstrong susține că Byrd a locuit în Agartha vreme de aproape o lună și că descrie civilizația subterană ca “fiindu-ne net superioară nouă”. Fostul agent CIA a adăugat că imediat după descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu și s-a dispus ca în zona intrării în orașul subteran să fie amplasate baze militare americane care să nu lase sub nici o formă intrușii să pătrundă. Tot Armstrong a mai dezvăluit că Guvernul SUA a stabilit relații cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult că farfuriile zburătoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvăluită Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunoștințe avansate”. Byrd a primit recunoștința Guvernului SUA Amiralul Richard E. Byrd s-a născut la 25 octombrie 1888 la Winchester, în Virginia. A învățat să piloteze avioane între 1916-1917, la Pensacola. În mai 1926 devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar în noiembrie 1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Între 1928-1955 a făcut 11 expediții geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreală. Văzând că nu se întoarce, cei din bază l-au dat dispărut. Byrd a revenit la 11 martie 1947 și a descris “Pământul de dincolo de Pol-Agartha”. Ca o coincidență, amiralul Richard E. Byrd avea să moară exact după 10 ani, la 11 martie 1957. A fost ridicat la rangul de amiral în 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucișătoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Așadar, e exclus ca Byrd să fi fost doar un nebun care să fi avut halucinații la Polul Nord. Secretul nemuririi Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvăluit câteva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg că în orașele subterane locuiesc oameni cu trăsături delicate, care au mii de ani de viață, dar care vârsta nu le marchează trăsăturile. Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. După ce consideră că au trăit destul, ei sunt cei care-si aleg momentul când să se retragă din viață. Femeile lor nasc doar o dată, sau de doua ori îndelungul vieții, iar gestația durează doar trei luni. Ele nasc în temple, în bazine speciale cu apă. Nașterea are loc fără dureri.” Războiul atlanto-lemurian Jurnalul lui Byrd despre Agartha nu este singura lucrare care pomenește despre orașele subterane. De-a lungul timpului au existat foarte multe mărturii despre viața de sub scoarța terestră. Există și alte documente, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha. Astfel, se spune că, sub pământ, pe întreg globul există cam 100 de orașe, dintre care cel mai mare este Agartha. Lumea subterană este cunoscută ca Shamballa. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au părăsit lumea de la suprafață acum 100.000 de ani, în urma catastrofalului război dintre atlanți și lemurieni, cele două mari civilizații care stăpâneau Pământul. Războiul ar fi descris în cele două lucrări Ramayana și Mahabharata. În urma acestui război, datorită armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone deșertice ca Sahara, Gobi, pustietățile din Australia și SUA, locuri unde ar fi fost aglomerările urbane ale atlanților și lemurienilor. Atmosfera la suprafață era de nerespirat, așa că supraviețuitorii conflictului s-au retras sub pământ. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafață ar fi urmașii celor care au refuzat să se retragă în orașele subterane și care, între timp, s-au sălbăticit. Orașele subterane Dar iată care ar fi, conform documentelor secrete, cele mai puternice orașe subterane: POSID – primul refugiu al atlanților, cu intrare în zona Matto-Grosso, cu populație de 1,3 milioane de locuitori; SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramură a lemurienilor, intrare în Himalaya, 3,5 milioane locuitori; RAMA – lângă Jaipur, în India, 1 milion de locuitori; SHINGWA – la granița dintre China și Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori; TELOS – lângă Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori, DACOS – în Munții Bucegi, cu 750.000 de locuitori. A fost publicat un amplu articol despre munții Bucegi și ciudățeniile semnalate în zonă. Iată un extras semnificativ: “Bușteni. Piscurile munților se cufundă în nori. Crucea de pe Caraiman împunge cerul cu semeție. Nimic n-ar prevesti că liniștea seculară a naturii ar putea fi tulburată de evenimente neobișnuite. Traian Trufin știe însă că totul e doar aparență. Aici a trăit cele mai stranii întâmplări. Este convins că sub Carpații noștri există o altă lume. Bucegii sunt considerați de către specialiști un punct energetic foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existenței unor galerii subterane, s-au făcut teste radiestezice. Cercetările au demonstrat că zona este încărcată energetic mai mult ca oricare alta din România. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Bușteni, publicist și cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor, a încercat să găsească niște explicații.” “În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a orașului, oamenii aveau insomnii, indiferent de vârstă. M-am gândit că sunt emanații de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorbă de așa ceva. Era ciudat că, deși nu dormeau, oamenii nu se simțeau obosiți. Mi-au confirmat acest lucru cel puțin 20 de persoane”, povestește muzeograful. Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie. Manifestările aveau loc numai în timpul nopții. După ce au băgat în sperieți tot orașul, au încetat la fel de brusc cum apăruseră.” “Apoi au început cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate în Bucegi și nici nu aveau vreo legătură cu sursa seismică din Vrancea. Seria de cutremure a început în 1994 și a ținut 3 ani. ” Se produceau la ore fixe: la ora 20 și la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil. Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte legi. Aveau un areal redus: Azuga – Bușteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Bușteni. Se auzea din pământ un vuiet, ca și cum s-ar fi prăbușit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apăreau nici mișcări orizontale, nici verticale”, povestește Traian. A numărat peste 100 de astfel de mișcări seismice.” “Aveam niște căști de radioamator. Recepționam în ele un program de radio. Dar am observat că numai în zona Bușteni. Ieșind din oraș, spre București sau Brașov, nu mai recepționam nimic. Cred că există un puternic câmp energetic în zona care amplifică semnalele radio”, crede Traian. A mai observat și alte fenomene bizare. În jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate și chiar holograme. “Traian crede că toate anomaliile din Bușteni sunt cauzate de existența unor galerii subterane în măruntaiele munților. Aceste uriașe tunele subterane sunt de natură artificială și au fost săpate de civilizații nepământene. Aici au loc experiențe, punctul fierbinte fiind în zona crucii de pe Caraiman. Așa se explică bubuiturile care însoțesc cutremurele. Sau recepționarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificări stranii, în ce scop, cui îi sunt destinate acele comunicări radio bizare, Traian nu poate răspunde. “Convingerea mea este că există în subteran o altă lume. Extratereștrii cunosc totul despre lumea de la suprafață. Spectrul lor informațional este foarte larg. Dar nu știu ce fel de activitate desfășoară acolo și nici de ce nu vor să comunicăm. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înțeleagă niște lucruri”, conchide geologul. Speră ca fenomenele se vor intensifica și până la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele două civilizații. Oricum, e mai mult decât lipsa de explicații satisfăcătoare pe care au oferit-o până acum oamenii de știință.” “Vizionara Valentina, femeia oarbă din Iași care poate pune diagnostice și prin telefon, susține că a descoperit prin metode proprii că un important șuvoi de energie, de aceeași calitate cu cea care alimentează complexul de la Gizeh, scaldă și Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunică cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum două mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pământului pe care locuim. De fapt, în Bucegi, la Sfinx vine un șuvoi foarte puternic de energie. Atunci când cu știința care va fi pe pământ va birui cineva să ajungă sub Munții Bucegi, va da peste toate aceste înscrisuri și documente însemnate și, după semnele acelea, va ști ce are de făcut. Dar asta se va întâmpla numai după ce șuvoiul de energie de deasupra va slăbi”, spune clarvăzătoarea care n-a fost niciodată în Bucegi.” Orașele se află la adâncimi variind între 1,5 și 2 mile sub scoarța terestră. Ce mai spune Armstrong: “Atlanții se înțeleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limbă – maru – care e rădăcină comună a sanscritei și ebraicii. Acum, cele două civilizații trăiesc în pace și armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 bărbați și 6 femei. Orașele sunt luminate artificial și au o atmosferă controlată, mult mai pură decât cea la suprafață. Aglomerările urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplasează între orașe cu ajutorul unor vehicule de mare viteză (aproximativ 3000 de mile pe oră), care plutesc.” Rămâne de văzut ce-i adevărat din toate acestea, oamenii de știință considerând că fotografia luată din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevărului.
O scurta istorie a Angliei: De la Cezar la Brexit, trecând prin Cucerirea Normandă, Imperiul Britanic și cele două Războaie Mondiale – O repovestire pentru vremurile noastre