Orașe subterane, Agartha, Shambala, Posid, Shonshe, Rama,

Shingwa, Telos, Dacos

 Previous  Un document unic: “Cartea lui Dyzan”, o culegere de

legende din Tibet si India
1

La 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare către

centrul Terrei * Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd,
primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizație
umană mult mai evoluată * Cei care populau Pământul s-au mutat în
subteran acum 100.000 de ani * Un război care a avut loc atunci a distrus
suprafața Terrei și a creat deșerturile * Secretul orașului
subteran Agartha * Virgil Armstrong, fost agent CIA, descrie fascinantul
univers de sub noi: oameni nemuritori, atmosfera controlată, deplasări cu
viteze de 3000 de mile/oră, atlanți și lemurieni, farfurii zburătoare pentru
survolarea pământenilor.
O fotografie recentă a Polului Nord, aflată în custodia NASA, și
transmisă de unul dintre numeroșii sateliți circumtereștri, a resuscitat
interesul geofizicienilor. Și nu numai. În această imagine se poate
observa lesne, în zona Polului Nord magnetic, o suprafață care nu este
acoperită de gheața calotei glaciare, cum ar fi fost normal. Pe o rază de
aproximativ 300 de km (deci, pe o arie cam de mărimea României) se
întrezărește pământ – și încă destul de fertil.
Poza, dacă nu e vorba de o “fata morgana” cosmică, ar fi suficientă
pentru a înnebuni un savant. Și asta, pentru că și un elev din ciclul
elementar știe că sub calota glaciară de la Polul Nord nu se află nimic
altceva decât apă, fapt confirmat și de traseele submarinelor, care trec
frecvent prin acea zonă. Și atunci, ce ar putea fi pata aceea de “pământ”
din inima ghețurilor arctice?, s-au întrebat cei de la NASA. Pentru a
elucida misterul, aceștia au comandat satelitului o nouă fotografie, făcută
de data asta după încă o rotație circumterestră și dintr-un alt unghi. Încă o
dată, pata s-a încăpățânat să apară în dreptul Polului Nord magnetic.
Primul gând a fost că e vorba de un fenomen de natură magnetică,
ca ar putea exista o perturbare atmosferică datorată acestui câmp. Numai
că ipoteza a fost spulberată de cercetătorii NASA din domeniul
câmpurilor electromagnetice: “Cel mai cunoscut efect, cel al aurorei
boreale, se manifesta în cu totul alt mod și jocul luminilor celeste apare în
alt fel pe o fotografie din satelit. În mod cert, pata aceea se află la sol și
nu în aer”, a spus Robert Fishermann, șef al Laboratorului de Studiu a
Câmpului Magnetic Terestru. Ipoteza “Halley” Cum era de așteptat,
fotografia a scos de la naftalină o serie întreagă de teorii, care mai de care
mai năstrușnice. Cea care a răzbătut prima a fost “Ipoteza Halley”, cea a
descoperitorului cometei cu același nume. Conform ei, în zonele Polului
Nord și Polului Sud există deschideri uriașe care conduc către interiorul
Terrei.
Mai mult, că Pământul ar fi gol pe dinăuntru și că ar fi posibil ca
aici să se dezvolte o altă civilizație umană, poate superioară celei de la
suprafață. Varianta Byrd Geofizicenii, însă, au părut a fi mult mai
interesați de o altă variantă, ale cărei rădăcini se află pe undeva prin anul
1926. Mai precis, în luna mai a acelui an, amiralul Richard E. Byrd a
devenit primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord. Într-un
interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara că la 2300 de mile
dincolo de Polul Nord a întâlnit o zonă cu climă foarte caldă, cu
vegetație, cu munți, lacuri și râuri. Byrd, un explorator celebru, mai
presus de orice bănuială, și-a notat foarte precis în jurnal despre ceea ce a
întâlnit în aceasta zonă. “Oamenii care locuiesc aici comunică prin
telepatie. De fapt, ei nu trăiesc la suprafață. Sub pământ, la câteva mile
adâncime există un oraș foarte mare, cu milioane de locuitori, care oraș se
numește Agartha.
Există sub pământ mai multe orașe, în mai multe părți ale globului,
dar Agartha este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd în jurnalul său
secret. Un fost agent CIA confirmă Aceste file din jurnalul exploratorului
au fost date publicității de Virgil Armstrong, fost agent CIA. Armstrong
susține că Byrd a locuit în Agartha vreme de aproape o lună și că descrie
civilizația subterană ca “fiindu-ne net superioară nouă”. Fostul agent CIA
a adăugat că imediat după descoperirea jurnalului lui Byrd, filele
referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu și s-a dispus ca
în zona intrării în orașul subteran să fie amplasate baze militare
americane care să nu lase sub nici o formă intrușii să pătrundă. Tot
Armstrong a mai dezvăluit că Guvernul SUA a stabilit relații cu Marele
Consiliu al Agarthei. Mai mult că farfuriile zburătoare care apar pe cerul
planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o
parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvăluită Pentagonului,
“avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunoștințe avansate”.
Byrd a primit recunoștința Guvernului SUA Amiralul Richard E.
Byrd s-a născut la 25 octombrie 1888 la Winchester, în Virginia. A
învățat să piloteze avioane între 1916-1917, la Pensacola. În mai 1926
devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar în noiembrie
1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Între 1928-1955 a
făcut 11 expediții geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat
spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreală. Văzând că nu se
întoarce, cei din bază l-au dat dispărut. Byrd a revenit la 11 martie 1947
și a descris “Pământul de dincolo de Pol-Agartha”. Ca o coincidență,
amiralul Richard E. Byrd avea să moară exact după 10 ani, la 11 martie
1957. A fost ridicat la rangul de amiral în 1950, iar in 1952 a primit
Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre
crucișătoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Așadar, e exclus
ca Byrd să fi fost doar un nebun care să fi avut halucinații la Polul Nord.
Secretul nemuririi Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvăluit
câteva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg că în
orașele subterane locuiesc oameni cu trăsături delicate, care au mii de ani
de viață, dar care vârsta nu le marchează trăsăturile. Cei din Agartha
cunosc secretul nemuririi trupului. După ce consideră că au trăit destul, ei
sunt cei care-si aleg momentul când să se retragă din viață. Femeile lor
nasc doar o dată, sau de doua ori îndelungul vieții, iar gestația durează
doar trei luni. Ele nasc în temple, în bazine speciale cu apă. Nașterea are
loc fără dureri.” Războiul atlanto-lemurian Jurnalul lui Byrd despre
Agartha nu este singura lucrare care pomenește despre orașele subterane.
De-a lungul timpului au existat foarte multe mărturii despre viața de sub
scoarța terestră. Există și alte documente, gravuri, ba chiar sculpturi
foarte vechi care descriu Agartha.
Astfel, se spune că, sub pământ, pe întreg globul există cam 100 de
orașe, dintre care cel mai mare este Agartha. Lumea subterană este
cunoscută ca Shamballa. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au
părăsit lumea de la suprafață acum 100.000 de ani, în urma catastrofalului
război dintre atlanți și lemurieni, cele două mari civilizații care stăpâneau
Pământul. Războiul ar fi descris în cele două lucrări Ramayana și
Mahabharata. În urma acestui război, datorită armelor foarte puternice
folosite, ar fi rezultat zone deșertice ca Sahara, Gobi, pustietățile din
Australia și SUA, locuri unde ar fi fost aglomerările urbane ale atlanților
și lemurienilor. Atmosfera la suprafață era de nerespirat, așa că
supraviețuitorii conflictului s-au retras sub pământ. Conform acestor
teorii, oamenii de la suprafață ar fi urmașii celor care au refuzat să se
retragă în orașele subterane și care, între timp, s-au sălbăticit. Orașele
subterane
Dar iată care ar fi, conform documentelor secrete, cele mai
puternice orașe subterane: POSID – primul refugiu al atlanților, cu
intrare în zona Matto-Grosso, cu populație de 1,3 milioane de
locuitori; SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramură a lemurienilor,
intrare în Himalaya, 3,5 milioane locuitori; RAMA – lângă Jaipur, în
India, 1 milion de locuitori; SHINGWA – la granița dintre China și
Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori; TELOS – lângă Mount Lassen,
California, cu 1,5 milioane locuitori, DACOS – în Munții Bucegi, cu
750.000 de locuitori.
A fost publicat un amplu articol despre munții Bucegi și
ciudățeniile semnalate în zonă. Iată un extras semnificativ:
“Bușteni. Piscurile munților se cufundă în nori. Crucea de pe
Caraiman împunge cerul cu semeție. Nimic n-ar prevesti că liniștea
seculară a naturii ar putea fi tulburată de evenimente neobișnuite. Traian
Trufin știe însă că totul e doar aparență. Aici a trăit cele mai stranii
întâmplări.
Este convins că sub Carpații noștri există o altă lume. Bucegii sunt
considerați de către specialiști un punct energetic foarte puternic. S-au
emis ipoteze asupra existenței unor galerii subterane, s-au făcut teste
radiestezice. Cercetările au demonstrat că zona este încărcată energetic
mai mult ca oricare alta din România. Traian Trufin, muzeograf
conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Bușteni, publicist și
cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor, a încercat să
găsească niște explicații.”
“În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a orașului,
oamenii aveau insomnii, indiferent de vârstă. M-am gândit că sunt
emanații de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorbă de așa ceva. Era
ciudat că, deși nu dormeau, oamenii nu se simțeau obosiți. Mi-au
confirmat acest lucru cel puțin 20 de persoane”, povestește muzeograful.
Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie. Manifestările
aveau loc numai în timpul nopții. După ce au băgat în sperieți tot orașul,
au încetat la fel de brusc cum apăruseră.”
“Apoi au început cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi
localizate în Bucegi și nici nu aveau vreo legătură cu sursa seismică din
Vrancea. Seria de cutremure a început în 1994 și a ținut 3 ani. ” Se
produceau la ore fixe: la ora 20 și la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil.
Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte legi. Aveau un
areal redus: Azuga – Bușteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier
din Bușteni. Se auzea din pământ un vuiet, ca și cum s-ar fi prăbușit sub
picioarele tale tavanul unei grote. Nu apăreau nici mișcări orizontale, nici
verticale”, povestește Traian. A numărat peste 100 de astfel de mișcări
seismice.”
“Aveam niște căști de radioamator. Recepționam în ele un program
de radio. Dar am observat că numai în zona Bușteni. Ieșind din oraș, spre
București sau Brașov, nu mai recepționam nimic. Cred că există un
puternic câmp energetic în zona care amplifică semnalele radio”, crede
Traian. A mai observat și alte fenomene bizare. În jurul Crucii de pe
Caraiman apar deseori aureole ciudate și chiar holograme.
“Traian crede că toate anomaliile din Bușteni sunt cauzate de
existența unor galerii subterane în măruntaiele munților. Aceste uriașe
tunele subterane sunt de natură artificială și au fost săpate de civilizații
nepământene. Aici au loc experiențe, punctul fierbinte fiind în zona crucii
de pe Caraiman. Așa se explică bubuiturile care însoțesc cutremurele. Sau
recepționarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare.
Cine produce acele amplificări stranii, în ce scop, cui îi sunt destinate
acele comunicări radio bizare, Traian nu poate răspunde. “Convingerea
mea este că există în subteran o altă lume. Extratereștrii cunosc totul
despre lumea de la suprafață. Spectrul lor informațional este foarte larg.
Dar nu știu ce fel de activitate desfășoară acolo și nici de ce nu vor să
comunicăm. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să
înțeleagă niște lucruri”, conchide geologul. Speră ca fenomenele se vor
intensifica și până la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele
două civilizații. Oricum, e mai mult decât lipsa de explicații
satisfăcătoare pe care au oferit-o până acum oamenii de știință.”
“Vizionara Valentina, femeia oarbă din Iași care poate pune
diagnostice și prin telefon, susține că a descoperit prin metode proprii că
un important șuvoi de energie, de aceeași calitate cu cea care alimentează
complexul de la Gizeh, scaldă și Sfinxul nostru din Bucegi. Iar
subteranele nedescoperite ale acestuia comunică cu piramidele din Egipt.
“Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum două mii de ani. E
cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul
pământului pe care locuim. De fapt, în Bucegi, la Sfinx vine un șuvoi
foarte puternic de energie. Atunci când cu știința care va fi pe pământ va
birui cineva să ajungă sub Munții Bucegi, va da peste toate aceste
înscrisuri și documente însemnate și, după semnele acelea, va ști ce are
de făcut. Dar asta se va întâmpla numai după ce șuvoiul de energie de
deasupra va slăbi”, spune clarvăzătoarea care n-a fost niciodată în
Bucegi.”
Orașele se află la adâncimi variind între 1,5 și 2 mile sub scoarța
terestră. Ce mai spune Armstrong: “Atlanții se înțeleg prin telepatie, iar
lemurienii vorbesc o limbă – maru – care e rădăcină comună a sanscritei
și ebraicii. Acum, cele două civilizații trăiesc în pace și armonie. Ele sunt
conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 bărbați și 6
femei. Orașele sunt luminate artificial și au o atmosferă controlată, mult
mai pură decât cea la suprafață. Aglomerările urbane sunt structurate pe
mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplasează între orașe cu
ajutorul unor vehicule de mare viteză (aproximativ 3000 de mile pe oră),
care plutesc.” Rămâne de văzut ce-i adevărat din toate acestea, oamenii
de știință considerând că fotografia luată din satelit ar fi un prim pas
pentru aflarea adevărului.