SCRISOAREA BUCLUCAŞĂ

- RELU: Oooo! Ce bine ca a venit vacanta! Dupa atata scoala

meritam si noi putina relaxare. Am scapat de socoteli, de citit
si chiar de scris. Pfiu, Doamne!
Cine scoala a inventat
Cred ca s-a accidentat
Si asa cum a cazut
Nimic n-a mai cunoscut.
- COPIL 1: Relu, Relu! Ce-i cu tine, fratioare?
Zici ca este sarbatoare.
Vesel esti nevoie mare,
Ai scapat si de dictare?
- RELU: Da, da si de dictare
Si-acum sunt gata de plecare.
- Unde pleci in goana mare?
Spune deci si prin urmare!
- RELU: Bine, bine, daca vreti si insistati
Atenti sa ma ascultati:

–COPIL 2 : Măi să fie? M-ai făcut curioasă. Ce poate să fie

aşa deosebit încât să crezi că tu eşti „cel mai-cel mai”?
– RELU: Eheeee! Eu am o mătuşă în Provincia Laponia din
Fiinlanda şi în vacanţa aceasta m-a invitat împreună cu toată
familia acolo ca să-l vedem pe Moş Crăciun la el acasă!!!
– TOTI : Adevărat???
– RELU : Sigur şi precis! Sută-n sută… Garantat ! Exact cum
am cuvantat !
– COPIL 3 : Intr-adevăr este extraordinar! Relu, ştii, mi-a
venit o idee! Dacă tu mergi în Laponia, nu vrei să duci cu tine
scrisorile noastre pentru Moş Crăciun?
– TOTI: DA, da, da!!!
– COPIL 4 : Ce idee bună!! Le vei pune direct în cutia
poştală specială a lui Moş Crăciun! Aşa vor ajunge mult mai
repede şi sigur nu se vor rătăci!
– RELU: Da, nu am nimic împotrivă, chiar mă bucur să pot
face ceva pentru voi. Doar îmi sunteţi colegi! Daca vrei sa
ma-ntelegi.
– COPIL 1 : Uite eu ti-o voi da chiar acum, fiindcă era scrisă.
– TOTI, (care mai de care, dezordonat, se grăbesc să îi dea
scrisorile) : Şi eu… şi eu… şi eu ! (Relu ia scrisorile de la
toţi)
– RELU: Gata, gata, am plecat
Destul am intarziat
Ramas bun si prin urmare
Va salut din departare !
(Ies toţi din scena în directii diferite, făcându-şi semne de
rămas bun cu mâna, strigând : în mod neorganizat):
– TOTI, Pa! La revedere! Pe curând! Sărbători fericite!
– (Intră 2 povestitori):
– SPIRIDUS 1 : Hm! Observi ce linişte este? Parcă nici nu-
mi vine să cred!
– SPIRIDUS 2 : Aşa esrte, dar e firesc: elevii sunt în vacanţă
şi şcoala într-adevăr pare pustie fără ei.
– SPIRIDUS 1 : Nimic din gălăgia perioadelor de cursuri. Şi
totuşi cineva se bucură! Nu ştii cine?
– SPIRIDUS 2 : Nuu… Păi… spre exemplu:
– SPIRIDUS 1 : Uşile! Uşile răsuflă uşurate că nu mai sunt
trântite!
– SPIRIDUS 2 : Aaaa si balustrada! Şi ea se bucură fiindcă
se se simte în sfârşit „balustradă” şi nu tobogan!
– SPIRIDUS 1 : Parchetul e vesel şi el fiindcă nu mai stă pe
post de patinoar.
– SPIRIDUS 2 : Ne-am luat cu vorba şi deja au trecut câteva
zile de vacanţă.
– SPIRIDUS 1 : Oare ce- or mai face copiii noştri ?
– (In timp ce prezentatorii se retrag intră un grup de copii, mai
mic decât cel initial vorbind între ei în timp ce din directia
opusă vine un alt elev fluturând o scrisoare):
COPIL 5 :-Hei!! Am primit prin curier rapid o scrisoare de la
Relu. Este pentru noi toţi. Am, citit-o ce-i drept , dar …hm!
Sunt niste probleme cu scrisoarea aceasta….dar mai bine va
las să vedeţi singuri!
– TOTI : Citeşte-o,! Citeşte-o!
– COPIL 5 Aşaaa: Dragii mei MOLEGI …..
– COPIL 6 : Ce? Cum ai zis?
COPIL 5 : Păi… aşa scrie aici: dragii mei MO-LEGI.
Probabil a vrut să scrie dragii mei colegi, dar voi nu ştiţi cum
caligrafiază Relu?
– TOTI ( dând din mână a lehamite) Daaaaaa!
– COPIL7 : Parcă scrie cu picioarele!
– COPIL 5 Deci : Dragii mei molegi. Am ajuns cu bine în
Rovaniemi –FORAŞUL din Laponia în care LĂCUIEŞTE
mătuşa mea.
– COPIL 8 : Aoleuuuu! Stai aşa că nu înţeleg nimic: Cum ai
zis? A ajuns cu bine în foraşul în care lăcuieşte mătuşa?
– COPIL 9 : Ei, nu… Precis a vrut să spună că a ajuns în
oraşul în care locuieşte mătuşa! Nu LĂCUIEŞTE!
– COPIL 10 : AAAaaa! Da, sa citim mai departe! RENUL
nu a fost aglomerat şi am stat pe nişte TOCURI la fereastră…
– COPIL 11 : Păi a mers călare pe ren?
– COPIL 12 : Nuuuuu cu trenul , dar a mâncat o literă. Pe T
şi trenul s-a transformat în ren…!
– COPIL 13 : Bine , bine, dar mai departe zice că a stat pe
nişte TOCURI la fereastră!
– COPIL 14 :  Probabil pe LOCURI la fereastră dar a nu
făcut din bucla literei „ l” decât o liniuţă şi a ieşit „t”
– COPIL 15 Nu mai întrerupeţi! Deci…. am stat pe tocuri la
fereastră aşa că am putut PLIVI toate peisajele fără nici un fel
de probleme. Nu ne-a scăpat nimic!
– COPIL 16 : Vrei să spui că el şi familia lui au PLIVIT tot,
fără să le scape nimic… chiar aşa în mersul trenului?Toata
Laponia ?
– COPIL 17 : Uf! Ce nu înţelegi?: A PRIVIT nu a PLIVIT
peisajele! A scris L în loc de R!
– COPIL 18 :  (citeşte mai departe) Hai ascultaţi mai departe:
Când a oprit trenul în BARĂ.. (se opreste puţin în timp ce ,
– TOŢI : exclamă: Aoleu! A oprit trenul în bară? A fost un
accident feroviar?
– COPIL 19 : Nu…a vrut să spună : „Când a oprit trenul în
gară”.
– COPIL 20 :Când a oprit trenul în bară , pe peron ne aştepta
MĂTURA mea şi cei doi MERISORI. I-am îmbrăţişat cu
mare drag.
– COPIL 21 :Mătura lui?: şi merişorii? I-a îmbrăţişat cu
drag? Dar cine i-a dus înainte pe peron ?
– COPIL 22 : Nuuuu! Precis că a nu a vrut să spună că îl
aştepta pe peron MĂTURA ci mătuşa şi nu cei doi
MERIŞORI, ci cei doi verişori, bine ca nu le-a zis viermisori !
– COPIL 23 : Daaaa! Vai şi amar cu scrisul lui! Ne trebuie
un translator!
– COPIL 24 : Mai departe: Oraşul este minunat: străzile sunt
ZEMOASE şi copacii sunt ÎMBROBODIŢI cu CECURI
multicolore care LAMINEAZĂ trecătorii.
– COPIL 25 : Stai aşa că aici chiar că nu mai înţeleg nimic.
Mai zi o dată:
– COPIL 26: străzile sunt ZEMOASE şi copacii sunt
ÎMBROBODIŢI cu CECURI multicolore care LAMINEAZĂ
trecătorii.
– COPIL 25 :Adică vrea să spună că străzile sunt zemoase
adică ude?
– COPIL 24 :Nu zemoase ci frumoase, dar… aşa scrie el!
– COPIL 23 :Şi copacii nu sunt îmbrobodiţi ci împodobiti.
Cu becuri multicolore nu cu cecuri.
– COPIL 22 :Care laminează trecătorii? Adică îi striveşte
aşa… ca la desene animate ?
– COPIL 21 :Nu !!! Nu laminează ci îi luminează a vrut să
zică!!!
– COPIL 20 : Aaaaahh! E o intreagă aventura cititul acestei
scrisori!
– COPIL 19: (citeşte) In vitrine sunt o mulţime de ŢUCURI
de nu mai ştii ce să ALERGI.
– COPIL 18: Pe asta am înţeles-o eu! Vroia să spună: lucruri
nu ţucuri şi alegi nu alergi. M-am plictisit rău!
– COPIL 17: Mai este puţin:” Fiindcă era târziu am mers
direct la mătuşa acasă . Ne-a ospătat cu mămăliguţă cu PETE
DE APĂ DULCE şi prăjitură cu cremă de … CUCI.
– COPIL 16: Mătuşa şi mama au băut o limonadă
DEMENTĂ, iar eu cu verişorii mei am băut câte un ceai
îndulcit cu FIERE , în care am pus multă TĂMÂIE… A fost
minunat!
– COPIL 15: Bleah!, bleah! Ce porcărieeee! Ce gusturi
ciudate au cei din Laponia!!!
– COPIL 14: Stai , stai… ai spus mămăliguţă cu PETE de
apă dulce, dar eu nu cred că a mâncat o mămăligă pătată. Eu
cred că a vrut să spună PEŞTE adică a mâncat mămăliguţa cu
peşte de apă dulce…
– COPIL 13: Şi prăjitura cu cremă de cuci? Poate că era
aperitiv… dar CUCII sunt comestibili?
– COPIL 12: Ha, ha, ha! Era vorba de prăjitură cu nuci
presupun!
– COPIL 11: Şi Ceaiul era indulcit cu miere nu cu fiere . Si
au adăugat lămâie nu tâmâie.
– COPIL 10: Vezi că abia înţelegem ce scrie ? Si mai zice că
este în clasa a II-a. I se părea că este nedreptăţit când primea o
notă mică din cauza felului în care scrie!
– COPIL 9: Simt că îmi pierd răbdarea, dar hai sa citim mai
departe
– COPIL 8: Unde am rămas… da… „Eram foarte obosiţi aşa
că ne-am CUŞCAT pe nişte canapele de PILE şi ne-am învelit
cu PATURILE cele mai mari pe care le avea mătuşa.
– COPIL 7: S-au Cuşcat pe nişte canapele din pile? Aaaaa!
… Probabil s-au culcat, dar vai de spinările lor sărmanii! Să
se culce pe canapele de pile!?!!. Cum or arăta canapelele
acestea? O fi pilă lângă pilă… sau cum? Că nu înţeleg.
– COPIL 6: Stiu şi eu… A! Staţi că precis este vorba despre
canapele de PIELE pe care s-au culcat şi s-au învelit cu…
aoleu! cu paturile cele mai mari!!!
– COPIL 5: Dar cum de s-au învelit cu PATURILE cele
mari? Au dormit pe sub paturi?
– COPIL 4: Nuuuuu! Eu cred că a scris A in loc de Ă. Era
vorba de pături! S-au învelit cu pături!!
– COPIL 3: Deja am transpirat citind aşa încâlcitură. Văleu!
Ia… ia… ia uite ce scrie aici…” In graba plecării am uitat
acasă scrisorile pe care mi le-aţi dat pentru Moş Crăciun, dar
să nu vă faceţi griji pentru că eu am ţinut minte tot ce a cerut
fiecare dintre voi şi i-am scris eu o singură scrisoare în
numele vostru .
TOTI CU FEŢE SPERIATE: Vai de noi şi de noi! Mai bine
nu i le dădeam! Cine ştie ce aiureli o să scrie!
– COPIL 2: Gata, uite că .. in sfârşit încheie scrisoarea: RAG
mult. MIE să vă scriu, dar acum trebuie să ies la LIMBARE
cu matuşa fiindcă afară LINGE frumos. Al vostru BELU !
– COPIL 1: Cum adică RAGE MULT? Şi uite cum
semnează : Işi zice BELU în loc de Relu. De acum Belu să-l
strigăm până când o învăţa să scrie corect.
– COPIL 11: (Aruncând scrisoarea jos) Abia aştept să vină
înapoi. Am să merg la el zilnic şi am să fac dictare cu el până
când o învăţa să scrie corect.
– COPIL 23: Da, ai dreptate, este un lucru bun. Dar trebuia
să facem noi demult treaba asta. O să vină Moş Crăciun şi
cine ştie ce a scris Relu ! Mi-e şi frică să gândesc
– (Copii toţi ies din scenă vociferând)
MOS CRACIUN :
Ho ! Ho ! Ho !
Din Laponia am venit
Ce bine ca v-am gasit !
Dar nu e nimeni aici ? Ce ciudat ! Am vazut eu din scrisoare
ca a lor invatatoare nu prea i-a mai invatat si pe toti i-a
rasfatat.
Măi copii, am primit scrisoarea voastră. Aveţi gusturi destul
de ciudate, dar… dacă voi aţi cerut, eu … am încercat să aduc
tot. Şi ca să nu mai pierdem vremea, că am muuuuult de
umblat, am să vă strig pe fiecare în ordine…
–Ioana, ţie ţi-am adus darul pe care l-ai cerut, dar să ştii că
spiriduşii mei au căutat mult până au găsit. Iată, aici în cutie
este CĂPUŞA cerută de tine..
– (-toţi râd) O căpuşă?
– Ioana: Poftim? Căpuşă? Dar eu am cerut o PĂPUŞĂ!
– Moş Crăciun: Imi pare rău , dar uite, am scrisoarea aici:
Priveşte ce scrie! (Toţi privesc şi spun: Da, aşa scrie…
– (Ioana i-a cutia şi se îndepărtează plângând)
– Moş Crăciun: Ionel, tu trebuie să fii un copil foarte
vrednic! Tu cureţi vasele cu TIX?
– Ionel : Eu? Nu!
– Moş Crăciun: Atunci mama ta? Pentru dânsa mi-ai cerut
TIX ?
– Ionel. Nu…. eu am cerut un PIX deosebit, care să aibă patru
mine diferite
- Moş Crăciun:. Viorica, tu mergi afară la sania mea. Ceea ce
mi-ai cerut tu este prea voluminos si nu puteam pune în sac. O
să-ţi dea darul spiriduşul meu care mă ajută . .
– Viorica iese bucuroasă, apoi intră furioasă : Moş Crăciun!
Spiriduşul mi-a dat din sanie o… Oaie! Ce să fac eu cu oaia?
– Moş Crăciun:. In scrisoare scrie negru pe alb sau alb pe
negru că tu îţi doreşti o MIOARĂ, adică o oiţă . Mioare se
numesc oile mai tinere.
– Viorica: dar eu am cerut o VIOARĂ, nu o mioară! (plânge)
– Moş Crăciun:. Cristian, la tine este o problemă. Ce mi-ai
cerut tu n-am putut aduce. Cum ai crezut tu că pot aduce un
CANION?
– Cristian: Moş Crăciun, cum puteam cere aşa ceva?
Canionul este o vale îngustă și adâncă, între doi pereți
verticali, săpată de apa unui râu! Eu am cerut un CAMION!!!
– Moş Crăciun:Vizibil necăjit. Of, of! Eu am adus numai ce
scrie aici.
– (Copiii sunt din ce în ce mai neliniştiţi, şuşotesc între ei şi
fac gesturi care exprimă supărarea, grija.)
– Moş Crăciun:. Vladimir, tu ce faci băiatule cu o haină
ROASĂ? Uite, ţi-am adus-o!
– Vladimir. Moş Crăciun , eu am vrut o haină GROASĂ!
– Moş Crăciun:. (Se ia cu mâinile da cap) Aşa ceva nu mai
mi s-a întâmplat.
– (M. C. Este din ce în ce mai supărat) Poftim! Dorel îmi cere
o SURCICĂ de GUINEEA! Am trimis spiriduşul tocmai în
Guineea să-i aduc o surcică lui Dorel ! Poftim, ia-o!
– Dorel : Moş Crăciun, nu te supăra, dar eu am acasă un
purceluş de Guineea şi am vrut să am pereche. Eu am cerut
purcică de Guineea , nu surcică de Guineea!
– Moş Crăciun: Nici nu mai comentez. V-am spus că sunt
taaaare supărat. Poate la Sandu am adus ce mi-a cerut. Ia
această cuşcă mică. Ai un hamster? Papagal, ceva ?
– Sandu: Nu Moş Crăciun, eu nu o CUŞCĂ am cerut ci o
puşcă am vrut.
– Moş Crăciun. Silvia! Ai aici în această cutie cei doi doi
CÂRCEI din sârmă ceruţi.
– Silvia, izbucnind în plâns. Eu voiam CERCEI, nu cârcei!
-Moş Crăciun :Nici nu mai vreau să aud! Luaţi-vă lucrurile
aşa cum le-aţi cerut şi să plec mai repede de aici :
Moş Crăciun :Tie un faras
Trebuia un iepuras.
Moş Crăciun :Tu ia o scara
Eu voiam bratara
Moş Crăciun :Si tie o masuta
Nuuu, o gentuta
Moş Crăciun :Poate la tine am nimerit, un cazan ti-am daruit.
Off, fazan eu am cerut, nu cazan,
Moş Crăciun :Na si cratita
Era caracatita.
Moş Crăciun : Uite si un pufulet
Imi doream un ursulet.
– Moş Crăciun. Belu mi-a cerut un TREIULEŢ. I-am adus
un treiuleţ din carton sclipitor,
Dar acum ma razgandesc
Si il daruiesc
Doamnei învăţătoare,
Sa va dea la fiecare
Câte un treiuleţ
Mic si nataflet
Pentru felul în care scrieţi
Să ma ţineţi minte!.
– TOŢI! Moş Crăciun, Moş Crăciun , te rugăm să fii mai bun
Nu noi am scris, ci colegul nostru Relu, zis si Belu care a fost
în Laponia. Bine ca n-a ajuns in Japonia !
Moş Crăciun : Pfiu, bata-va norocul si lui cojocul
Ca eu m-am speriat
Si chiar infuriat
Ca aici in Romania
S-a terminat prietenia
Dar acum ca am aflat
Cine este vinovat
Sa jucam si sa dansam
Si urari sa adresam
Merry Christmas, dragii mei