Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Program de Remediere PDF Free
Program de Remediere PDF Free
Training psihologic la
psihologia familiei
Tema: Remedierea psihologică a
relaționalizarea interpersonală la
preadolescenți.
A verificat:Lungu Viorelia.
Chișinău,2014
1
Durata:17 sedințe a cîte 1oră 30 de min.
Grupa țintă:Preadolescenții
Scopul:Formarea abilităților de relaționate interpersonală la
elevii preadolescenți.
Obiectivele:
Dezvoltarea capacităților de înțelegere a altor persoane;
Dezvoltarea sentimentelor de aparență,de încredere și
susținere în grupul de elevi;
Dezvoltarea capacităților de comunicare și de cooperare la
acești elevi;
Formarea coeziunii de grup;
Însușirea mijloacelor de interacțiune cu alte persoane.
2
Testele implimentate
Testul „Leary”
1.Puteţi fi plăcut?
2.Produceţi impresie asupra celor din jur?
3.Aveţi capacitatea de a ordona,comanda?
4.Sunteţi insistent?
5.Aveţi sentimentul propiei demnităţi?
6.Sunteţi independent?
7.Aveţi grijă de sine?
8.Puteţi manifesta independenţă?
9.Aveţi capacitatea de a fi crud?
10.Sunteţi riguros,dar cu deptate?
11.Puteţi fi sincer?
12. Puteţi critica pe alţii?
13.Vă place să va plîngeţi altora?
14.Deseori sunteţi mîhnit?
15.Sunteţi capabil să manifestaţi neîncredere?
16.Deseori vă deyamăgiţi?
17:Sunteţi critic faţă de sine?
18.Sunteţi capabil să recunoaşteţi că nu aţi fost corect?
19.Vă supuneţi cu plăcere?
20.Sunteţi blînd,îngăduitor?
21.Sunteţi recunoscător?
22.Sunteţi încîntat şi aveţi tendinţa de a imita?
23.Sunteţi respectuos?
24.Aveţi nevoie să fiţi încurajat?
25.Sunteţi capabill de a colabora şi acoprda ajutor?
26.Aveţi tendinţa de a trăi în pace?
27.Sunteţi binevoitor?
28.Sunteţi atent şi gingaş?
29.Sunteţi delicat?
30.Aveţi o atitudine binevoitoare faţă de cei din jur?
31.Reacţionaţi la cererea de a ajutor a unei persoane?
32.Sunteţi dezinteresat?
33.Aveţi capacitatea de ai face pe cei din jur să vă admire?
34.Aveţi respect din partea altora?
35.Posedaţi talent de conducător?
36.Vă place responsabilitatea?
37.Sunteţi încrezut în sine?
38.Sunteţi încrezut în sine şi dîrz?
39.Sunteţi întreprinzător şi practic?
40.Iubiţi concurenţa?
41.Sunteţi strabil şi neînduplecat, unde trebuie?
42.Sunteţi neînduplecat dar părtinitor?
43.Sunteţi supărăcios?
44.Sunteţi deschis la suflet şi sincer?
45.Nu suportaţi să vă comande?
46.Sunteţi sceptic?
3
47.Nu sunteţi impresionat?
48.Sunteţi sensibil la supărare?
49.Vă intimidaţi repede?
50.Nu aveţi încredere în propia persoană?
51. Sunteţi conciliat,îngăduitor?
52. Sunteţi modest?
53.Apelaţi deseori la ajutorul altora?
54.Vă place autoritatea
?55.Primiţi sfaturi cu plăcere?
56. Sunteţi credul,aveţi tendinţa de ai bucura pe alţii?
57.Aveţi un comportament amabil în relaţii cu ceilalţi întotdeauna?
58.Preţuiţi părerea altora?
59. Sunteţi o persoană comunicabilă şi sociabilă?
60. Sunteţi mărinimos?
61. Sunteţi bun,reuşiţi să insuflaţi încredere altora?
62 Sunteţi gingaş şi bun la inimă?
63.Vă place să aveţi grijă de alţii?
64. Sunteţi generos?
65.Vă place să daţi sfaturi altora?
66. Creaţi o impresie de mare importanţă?
67.Creaţi impresie de şef poruncitor?
68. Sunteţi lider,iubiţi puterea?
69. Sunteţi lăudăros?
70. Sunteţi mulţumit de sine?
71.Vă gîndiţi numai la Dvs?
72. Sunteţi viclean,şiret?
73.Puteţi suporta greşelile altora?
74. Sunteţi prudent?
75. Sunteţi sincer?
76. Sunteţi deseori duşmănos?
77. Sunteţi înrăit?
78. Sunteţi îngăduitor?
79. Sunteţi gelos?
80.Ţineţi supărarea pentru mult timp?
81.Aveţi tendinţa de a vă autopedepsi?
82. Sunteţi timid?
83. Sunteţi o persoană fără iniţiativă?
84. Sunteţi blînd?
85. Sunteţi dependent,influenţat?
86.Vă place să fiţi op persoană supusă?
87.Daţi altora posibilitattea de a lua decizii?
88.Cădeţi uşor în capcană?
89.Cădeţi uşor sub influenţa prietenilor?
90. Sunteţi gata să credeţi în oricine?
91. Sunteţi predispus să fiţi binevoitor cu toţi indivizii?
92.Simpatizaţi toţi oamenii?
93. Sunteţi iertător?
94. Sunteţi prea sensibil?
95. Sunteţi generos şi răbdător la toate neajunsurile?
96.Tindeţi să-i ajutaţi pe ceilalţi?
97.Tindeţi către succes?
98.Aşteptaţi admiraţie de la fiecare persoană?
4
99.Daţi dispoziţie tuturor?
100. Sunteţi despot?
101.Aveţi atitudine exigentă?
102. Sunteţi înfumurat?
103. Sunteţi egoist?
104. Sunteţi rece,dur,insensibil?
105 Sunteţi ironic,batjocuritor?
106. Sunteţi răutăcios?
107.Deseori vă înfuriaţi?
108. Sunteţi indiferent,lipsit de sentimente?
109. Sunteţi ranchiunos?
110.Manifestaţi spirit de contradicţie?
111. Sunteţi încăpăţinat?
112. Sunteţi suspicios?
113. Sunteţi fricos,timid,sfios?
114. Sunteţi ruşinos?
115. Sunteţi amabil,îndatoritor?
116. Sunteţi molatic?
117.Nu puteţi refuza pe nimeni?
118. Sunteţi sîcîitor,cicălitor?
119.Vă place tutela altei persoane?
120. Sunteţi peste măsură de credibil?
121.Tindeţi să dobîndiţi acordul fiecăruia?
122.Reuşiţi să menţineţi relaţii cordiale cu toţi indivizii?
123.Totdeauna sunteţi prietenoşii cu toţi indivizii?
124.Iubiţi pe toată ălumea?
125. Sunteţi prea indulgent faţă de ceea ce vă înconjoară?
126.Vă străduiţi să liniştiţi pe oricine?
127.Aveţi grijă de alţii?
128. Sunteţi prea bun faţă de cei din jur?
6
Programul de remediere psihologică (şedinţe).
ŞEDINŢA nr.1. „Să facem cunoştinţă”
Reflecţie: Care sunt impresiile Dvs. despre ceea ce aţi auzit? De ce este important de a ne
cunoaşte istoria prenumelui propriu? Ce scopuri am atins făcând acest exerciţiu?
Comentariu: Printre cele mai importante trebuinţele ale omului sunt cea în autorealizare şi
autoexprimare. Personalizarea este principalul motivator al activităţii omului. Recunoaşterea de
către alte persoane a personalităţii noastre ca fiind importantă, valoroasă începe de la numele
nostru. De la el începe şi istoria personalităţii. Pentru om este important să aibă istoria sa şi să se
mândrească cu ea. Din istoriile personale ale oamenilor se formează istoria statului.
Moderatorul: „Pentru a desfăşura cu succes o activitate ea trebuie bine organizată. Pentru aceasta
e nevoie de respectarea anumitor principii de lucru. Anterior, principiile erau numite reguli.
Diferenţa dintre reguli şi principii este că regulile sunt instrucţiuni exacte, numite de sus; ele sunt
rigide. Iar principiile reprezintă un acord comun, implicând libertatea alegerii şi voluntaritatea;
ele sunt flexibile”.
Descriere: Fiecare participant scrie pe o fişă color ceea ce aşteaptă de la şedinţe (2 min.). Apoi se
formează 2 grupuri şi discută aceste aşteptări, lipindu-le pe o coală de hârtie. Un reprezentant al
grupului expune aşteptările întregului grup. Evaluarea.
7
Reflecţie: Cum v-aţi simţit în procesul de lucru? Cum credeţi, pentru ce aţi îndeplinit acest
exerciţiu? De ce este important să vorbeşti şi să gândeşti despre aşteptările sale? De ce este
important să poţi formula scopul şi să construieşti planuri?
Comentariu: Este important ca fiecare să-şi propună un scop, atât în lucruri mari, cât şi în cele
mici. NB! realitatea este visul realizat! Succesul sunt aşteptările realizate. Scopul clar formulat
este primul pas spre realizarea lui.
Descriere: Se formează perechi. Participanţii primesc fişa „Cel mai atrăgător” (Anexa 6.1). E
necesar să îndeplinească fişa colegului şi apoi s-o prezinte în faţa tuturor la licitaţia „Cel mai
atrăgător”, folosind intonaţia, mimica, gestica cea mai convingătoare. Ceilalţi participanţi vor
hotărî, în final, a cui prezentare a fost cea mai reuşită şi cine este cel mai atrăgător.
Reflecţie: Ce dificultăţi aţi întâmpinat? Cum v-aţi simţit la prezentarea colegului? Ce a fost
mai greu: să răspundeţi la întrebări sau să ascultaţi prezentarea dintr-o parte?
diverse criterii: înălțime, lungimea părului, mărimea încălțămintei, după numărul de frați și
surori, după zâmbet.
Descriere:
I etapă. Fiecare participant completează ancheta „Contactele mele” (Anexa
6.2).
II etapă. Lucrul în patru grupuri tematice:
III etapă. Alcătuirea unui Tabel-îndrumar din 12-15 exemple de relaţii (se apreciază după
sistemul de 10 puncte).
Reflecţie: De ce este important să cunoaştem structura relaţiilor interpersonale? Care sunt cele
mai eficiente relaţii în raporturile dvs. interpersonale? Pe ce se bazează o relaţie
interpersonală? (răspuns: pe ajustare, modelare, adaptare mutuală).
Scopul: realizarea unui proces de autocunoaştere şi cunoaştere prin intermediul colegilor; crearea
unei imagini de sine pozitive, dar realiste.
Descriere: Moderatorul anunţă: „Fiecare om se prezintă în fața celorlalți. Ați observat, probabil,
tricouri pe care găsim diferite desene, cuvinte, atât în față, cât și pe spate. Partea din față,
desigur, este destinată de a fi citită. Cu alte cuvinte, reprezintă „Eul social” al persoanei. Iar
partea din spate este „Eul ascuns”, partea personalității dvs. ascunse de ceilalți oameni. Acum, vă
rugăm, în partea din față a tricoului să reprezentați personalitatea dvs. cum este văzută de alții,
iar pe partea din spate – reprezentați personalitatea dvs. așa cum este în realitate, dar ascunsă de
ceilalți (Anexa 6.3). Utilizați desene, simboluri, cuvinte, diferite culori pentru a reda emoțiile ce
vreți să le expuneți. Timp limită: 15 min.
9
În continuare fiecare, pe rând, își expune tricoul întregului grup. Iar ceilalți membri pot
oferi imediat feedback, punând întrebări.
Reflecție: Cum ați lucrat? A fost ușor sau greu să vă prezentați în faţa grupului? Ce ați simțit
când vi s-a oferit feedback?
Instrucțiune: „Răspundeți de 20 de ori la întrebarea cine sunt eu, cum sunt eu? Utilizați
caracteristici (trăsături, interese, emoții etc.) ce vă reprezintă. Fiecare propoziție trebuie să o
începeți cu cuvântul „Eu...”. La finele caracterizării personale fiecare va citi răspunsurile sale”.
Membrii grupului ascultă atent și memorizează cu cine și la ce caracteristici se aseamănă.
Descriere: Participanţii stau în cerc, iar moderatorul stă în centrul cercului. El le explică regulile:
va arăta la o persoană şi va numi una din figurile jocului: „elefant”, „palmier”, sau „taur”. În
acest moment persoana şi cei doi vecini ai săi vor arăta figura respectivă. Cel care va greşi, va
înlocui moderatorul şi va continua jocul. În timpul jocului, moderatorul denumeşte un animal,
dar, pentru a încurca copiii, le arată altceva.
„elefant” – cel din mijloc se apucă de nas cu mâna dreaptă, mâna stângă o introduce în
spaţiul format, iar vecinii – imită urechile lui;
„taur” – cel din mijloc se apleacă şi ţine degetele arătătoare ale ambelor mâini la tâmple,
imitând coarnele lui, iar vecinii mişcă piciorul de lângă persoana din mijloc, imitând un
taur înfuriat gata să atace;
„palmier” – cel din mijloc ridică mâinile în sus şi uneşte palmele deasupra capului, iar
vecinii imită crengile laterale, înclinând corpurile în direcţii opuse;
„crocodil” – cel din mijloc ţine mâinile întinse şi bate din palme, imitând gura, iar vecinii
„înoată”;
„mixer” – cel din mijloc ridică mâinile deasupra capetelor vecinilor, care se învârtesc în
jurul axei sale.
Descriere: Fiecare participant primește formularul „Bingo” (6.4). Apoi, prin mișcare
browniană, comunică cu ceilalți membri ai grupului și caută persoana căreia îi corespunde una
din caracteristici, rugând-o să semneze în pătratul corespunzător. Primul care strânge câte 3
semnături în fiecare pătrat strigă „Bingo!”. Cel care a strâns numărul necesar de semnături,
trebuie să numească persoanele ce au semnat. Jocul continuă, până când vor fi câțiva
10
câștigători.
Comentariu: Cu cât roata este mai perfectă, cu atât vă este mai ușor în viață, având niște relații
eficiente cu cei din jur.
(diferenţelor).
Descriere:
Moderatorul: „Am făcut cunoștință unul cu altul, am aflat noi nume și, cel mai
important, calitățile individuale ale tuturor membrilor grupului. În tabelul pe care vi-l propunem
este necesar să notați ceea ce ați memorizat despre fiecare dintre participanți în rubrica „Părerea
mea despre el”. Amintiți-vă, ce au comunicat ei despre sine, ce au spus alții despre ei. Desigur,
nu este ușor, dar nu există drumuri ușoare. Timp limită – 7 min.”.
Instrucțiune: „Rog să vă întoarceți cu spatele la cerc și să îndepliniți ceea ce voi propune, fără a
preciza ceva, executând lucrul cum găsiţi de cuviință.
11
- Desfaceți șervețelul;
Reflecţie: Care fulg este corect? De ce? Putem, în general, adresa întrebarea despre
corectitudinea îndeplinirii activității? De ce? V-am adresat aceleași întrebări, cum explicați
rezultatele? Ce riscuri poate avea uniformitatea lumii? Dar diversitatea ei?
Comentariu: asupra unuia și aceluiași lucru pot exista perspective diferite. Aceasta nu înseamnă
că doar una dintre ele este corectă, punctele de vedere diferite având valoare egală. Fiecare
persoană are un sistem propriu de valori, care poate fi diferit de cel al altor persoane. Din
perspectiva fiecărei persoane, valorile proprii sunt cele mai bune. În echipă pentru a preveni
conflictele, țineți minte că sunteți diferiți și încercați să tolerați aceste diferențe. Totodată nu
uitați că lucrul în echipă implică un scop comun, valori comune. Gândirea divergentă este
importantă, în special, în căutarea soluțiilor originale, nestandarde, iar gândirea bipolară este
cauza perceperii negative, criticării ideilor și tradițiilor noi.
Descriere:
Etapa I. Desenați în mijlocul foii curate un punct și scrieți „Eu”. De la acest punct veți trasa
atâtea raze, câte reprezentări aveți dvs. despre sine (în viața cotidiană, în familie, în societate,
școală, pentru vecini, prieteni etc.). Timp limită 3 min. NB! Răspuns se va da la
întrebarea „Cine?”, dar nu „Cum/ce fel de?”.
Etapa II. Vă ridicați în picioare, prin mișcare browniană vă apropiați de câți mai mulți
participanți și găsiți asemănări. Dacă veți întâlni raze cu denumiri identice, veți nota prenumele
persoanei pe raza corespunzătoare. Timp limită 7 min.
Etapa III. Analiza exercițiului.
Aveți raze pustii? Cum vă simțiți, când ați observat că aveți raze pustii?
Sunt persoane care nu au nici o rază completată? Dacă ar fi o astfel de persoană, cum s-ar
simți ea?
Comentariu: Este bine să avem și asemănări, este bine să avem și deosebiri. Asemănările ne
unesc, iar deosebirile ne subliniază individualitatea noastră, reprezintă o diversitate!
„Imaginaţi-vă că prin mijlocul sălii trece un drum. În continuare voi numi diferite
calităţi: cei care au aceste calităţi urmează să treacă pe partea dreaptă a drumului, iar cei care
nu le au urmează să treacă pe partea stângă. Uitaţi-vă cine mai este de aceiaşi parte cu Dvs.”.
Moderatorul va indica direcţia şi calitatea, iar elevii vor trece cât de repede posibil.
Exemple: Trec drumul cei care
Au un frate sau soră mai mică Le place îngheţata
Au un animal în casă Le place să se scoale devreme
Le place să cânte Merg cu bicicleta
Joacă bine fotbal Vorbesc limba română
Îşi iubesc părinţii foarte MULT Au un ceas
Le place istoria Se spală pe dinţi de 2-3 ori pe zi
Poate înota Sunt elevi ai clasei a VI
Au acelaşi diriginte Este vesel şi glumeţ
Studiază limba rusă Preferă jocurile de calculator jocurilor
Se înfurie uşor la aer liber
Reflecţia: Au fost de aceiaşi parte a drumului tot timpul aceiaşi elevi? Prin ce se aseamănă elevii
din clasa noastră? Ce îi face ca fiecare dintre elevii clasei să fie diferit? De ce este rău să spunem
că unii oameni nu sunt la fel de buni ca alţii? Ce anume îi face pe oameni să fie diferiţi unul faţă
de celălalt?
Comentariu: Când oamenii îi văd pe ceilalţi ca fiind diferiţi de ei, apare un aspect major legat de
discriminare. Oamenii, de fapt, au între ei asemănări şi deosebiri. Suntem fiecare unici, singulari,
individuali, deoarece nu sunteţi toţi exact la fel. Discriminarea se defineşte ca acţiune prin care
persoanele sunt tratate diferit, în funcţie de vârstă, religie, etnie, stare fizică, gen, clasă socială,
rasă etc.
Descriere:
Etapa I. Elevii completează fișa de lucru „Diferențe asemănătoare” (Anexa 6.6). E necesar să
găsească, cel puțin, trei asemănări și trei deosebiri în raport cu categoriile propuse.
Etapa II. Elevii sunt împărțiți, la întâmplare, în perechi și își compară răspunsurile. Se solicită să
observe asemănările și deosebirile între ei. Se schimbă perechile și compară răspunsurile încă de
2-3 ori cu alți 2-3 elevi.
13
Etapa III. Analiză și discuție.
Comentariu: Fiecare om are anumite asemănări și anumite deosebiri față de oameni. O cauză în
crearea stereotipurilor și a prejudecăților este că diferențele sunt supraapreciate, iar asemănările
sunt subapreciate. Diferențele nu definesc automat persoanele sau grupurile ca fiind mai bune
sau mai rele decât altele. Diferențele sunt, pur și simplu, calități care fac dintr-o persoană sau un
grup ceva unic, individualizat, original.
Scopul: să determine rolul şi poziţia sa socială în viaţa de toate zilele; să determine calităţile
esenţiale pentru a avea încredere în oameni; să acorde susţinere celuilalt; să manifeste încredere
faţă de lumea înconjurătoare.
Descriere:
Etapa I. „Orbul şi călăuza”. Participanţii sunt împărţiţi perechi: unul va fi A, iar celălalt B.
Persoanele A sunt rugate să închidă ochii, iar persoanele B să le conducă foarte atent 2-3 min.
prin sală, ţinându-le de mână, umăr sau găsind o altă modalitate comodă pentru A. Elevii sunt
atenţionaţi să aibă grijă ca partenerul lor să nu se lovească de alte persoane sau să se rănească de
careva obiecte. Persoana B poate să-i arate 2 obiecte interesante, după părerea lui, din sală. Îl
conduce la obiect, îi dirijează mâna spre obiect. A trebuie să ghicească obiectul, apoi deschide
ochii pe 1-2 secunde să-l vadă. Iarăşi închide ochii şi e condus spre următorul tablou/obiect.
După aceasta se schimbă cu rolurile.
Etapa II. Elevii primesc fişa „Credem în încredere” (Anexa 6.10) şi li se acordă timp pentru
completare.
Etapa III. Evaluare. În grupuri a câte 3 persoane elevii compară rezultatele fişei „Credem în
încredere”.
Reflecţie: Cum te-ai simţit în rolul de „orb”? Ai fost condus cu grijă de călăuză? Cum este să nu
vezi şi să nu auzi nici o indicaţie, doar să simţi partenerul?
Cum te-ai simţit în rolul de „călăuză”? Ce ai făcut pentru ca partenerul să aibă mai multă
încredere în voi, atunci când conduceaţi? Când te-ai simţit mai bine: în rolul de „călăuză” sau
„orb”? De ce depinde să avem sau nu încredere în persoana care ne conduce?
14
Care este rolul încrederii în relaţiile interpersonale? Ce calităţi trebuie să aibă o persoană pentru
a avea încredere în ea? (sensibilitate, inteligenţă, grija faţă de alţii, cinste, loialitate etc.) În cine
nu poţi avea încredere? Ce trăsături ne determină să nu avem încredere într-o persoană? (în cel
care…). Ce fapte, situaţii te-ar face să-ţi pierzi încrederea în cineva? Cum îi poţi face pe aţii să
aibă încredere în tine? (prin/dacă...). Ce ați învățat din acest exercițiu?
nădejde pe o altă persoană, de a-i împărtăşi cuiva gândurile personale (D. Shapiro, 1998).
Descriere: Preadolescenții, pe rând, vor pescui câte un „pește” din căldărușă, scoțând câte un
cartonaș cu o frază neterminată (Anexa 6.11). Se solicită de a citi cu voce și de a finisa propoziția
în fața tuturor participanților. Moderatorul va stimula discuția fiecărui răspuns: Cine mai are așa
sentimente? Cum credeți, ce a avut în vedere „X” prin acest răspuns? Cineva mai vrea să adauge
ceva la răspunsul lui „Z”? etc.
Descriere: Perechi câte doi. Unul joacă rolul unui arici speriat, care s-a făcut ghem, al doilea va
încerca prin gesturi, cuvinte să stabilească un contact cu „ariciul”, să-l liniștească și să-i câștige
încrederea.
Moderatorul: „Toți ați văzut și știți ce face un arici, când se sperie la apariția unui câine sau
vulpi. O persoană va fi arici, iar ceilalți pe rând se vor apropia și-l vor liniști.
Imaginează-ți că ești un arici mic și speriat de lătratul câinilor, iar când un câine cu botul
te miroase, devii mai speriat şi te strângi încă mai tare ghem pentru a-ți apăra burtica și năsucul
neapărat. În ajutor îți vine un băiat sau o fată, dar tu ești neîncrezut, deoarece nu știi cine sunt
oamenii și la ce să te aștepți de la ei.
Cine vrea să liniştească ariciul? Apropie-te de arici, vorbește încet cu el. Spune-i că dacă
ai fi și tu în locul lui, tot ai fi speriat. Poți să-l mângâi. Dacă vei fi atent, ariciul nu te va înțepa.
Încearcă să-i arăți ariciului că ai o atitudine binevoitoare față de el prin gesturi, mimică, atingeri.
Reflecţie: Ce ați simțit când ați fost arici? Dar când ați fost oameni? Cum ați încercat să stabiliți
un contact, să căpătați încrederea ariciului? Ce va fost greu? Ce va ajutat? În ce situații sunteți
asemeni unui arici? Ce vă ajută să stabiliți contactul în situațiile reale?
15
5. Exerciţiul „Cum să construieşti relaţii de încredere”(10-15 min.).
Descriere: Se formează două grupuri. Se solicită timp de 5 min. să evidenţieze factorii care stau
la baza relaţiilor de încredere şi barierele lor.
Drept exemplu pot servi următoarele reguli, care stau la baza relaţiilor de încredere:
Comentariu: Încrederea este o componentă foarte importantă în relaţii. Dacă nu-i încredere, nu-s
nici relaţii. Când comunicăm cu cineva şi dorim ca celălalt să aibă încredere în noi, să accepte
punctul nostru de vedere sau să simtă faţă de un eveniment acelaşi lucru ca şi noi, e necesar să
utilizăm metoda convingerii, argumentării, aprobării (da, desigur; desigur, aveţi dreptate;
interesant, interesant; extraordinar! Excelent! etc.), atitudinea binevoitoare.
6. Ritualul de adio.
Fiecare îşi spune prenumele, apoi un animal şi o calitate pozitivă, ce îl caracterizează, a căror
denumire încep cu iniţiala prenumelui. De exemplu: Eu sunt Paula – pisică prietenoasă.
Scopul: formarea atitudinii de prietenie în grup; să determine calităţile umane apreciate într-o
prietenie.
Descriere:
I etapă. Alcătuirea textului.
16
Instrucţiune: „Fiecare om doreşte să aibă un prieten adevărat. Cineva cred că se bucură de acum,
că are un prieten adevărat. Cineva are mulţi cunoscuţi şi amici, dar întâmpină dificultăţi la
alegerea acelei persoane, pe care ar putea să o numească prieten. Altcineva, din cauza timidităţii
sau introversiunii, se simte singur şi cu amărăciune va recunoaşte că nu are prieteni. Acum e
necesar să alcătuiţi textul unui anunţ în ziar „Caut un prieten”. Fiecare primeşte o fişă-model
(Anexa 6.12). Timp limită 7 min.”.
II etapă. Fiecare îşi citeşte anunţul, ceilalţi ascultă cu atenţie pentru ca în final să determine
anunţurile pentru care vor opta (care au fost interesante pentru ei) şi care anunţ va acumula cel
mai mare număr de prieteni.
Reflecţie: Cum vă simţiţi? Ce dificultăţi aţi întâmpinat? Când? Ce calităţi sunt importante pentru
o prietenie? Care anunţuri au fost cele mai interesante şi au acumulat cel mai mare număr de
prieteni? Prin ce se caracterizează aceste anunţuri, care au acumulat un număr mare de prieteni?
Ce va împiedicat să răspundeţi la alte anunţuri? (e vorba de anunţurile fără nici o alegere).
Comentariu: Pentru relaţiile de prietenie e necesară nu numai dorinţa de a lua, dar şi capacitatea
de a oferi. La analiza propriilor calităţi, apare dorinţa de a schimba ceva la sine pentru o mai
bună înţelegere şi comunicare cu ceilalţi.
Descriere: Participanții își aleg perechea și vor merge unul în întâmpinarea celuilalt din părți
opuse ale sălii. Face un pas înainte acela care a spus un compliment, a lăudat pentru ceva.
Câștigă perechea care s-a întâlnit mai repede. Apoi participanţii primesc fişa „Arta de a-i lăuda
pe ceilalţi” (Anexa 25.13).
Descriere: Copiii stau în cerc, în picioare. Moderatorul dă unui copil un ghem de lână,
instrucţiunea fiind următoarea: „un capăt al firului îl ţii la tine, după care arunci ghemul unui
coleg/colege, spunând înainte de a arunca numele respectivului coleg şi un motiv pentru care îl
simpatizezi. La rândul său colegul care prinde ghemul, îl va ţine bine de sfoară, astfel încât firul
să fie întins de la primul coleg la el, aruncând ghemul mai departe, după aceleaşi reguli”.
În final, toţi copiii se vor ţine de fir, formând o „pânză de păianjen” în mijlocul cercului.
Discuţie: Cum credeţi ce reprezintă aceste fire? Ce s-ar întâmpla dacă cineva nu se va mai ţine de
fir? Ce se întâmplă dacă un fir se rupe/este tăiat? (moderatorul taie cu foarfeca în unul sau două
locuri „pânza de păianjen”). În viaţă, cum pot refăcute prieteniile care se întrerup? De ce sunt
importante prietenia, colegialitatea în clasă?
Comentariu: Firul reprezintă legăturile care există în colectiv, în clasă. Dacă cineva nu se mai
ţine de fir, pânza nu ar mai fi completă, deoarece fiecare are un rol şi este important în viaţa
grupului, clasei.
Firele rupte sunt ca nişte prietenii care se rup, dar acestea pot fi refăcute, „înnodate”,
devenind mai trainice şi mai puternice (pentru a arăta aceasta se leagă capetele de fire tăiate
17
anterior, astfel încât legătura va fi mai strânsă). În viaţă fără prieteni, suntem ca un pom fără
ramuri. Prietenia, colegialitatea sunt foarte importante – ele ajută să te simţi confortabil, util, să
te dezvolţi etc.
Descriere:
Etapa I. Se oferă fiecărui participant o fişă „Diamantul cu nouă fațete” (8 diamante conțin
afirmații despre semnificațiile prieteniei, iar unul nu). Fiecare participant trebuie să aranjeze
afirmațiile în ordinea importanței (cea mai importantă afirmație în vârf și cea mai puțin
importantă în capătul de jos). Se va completa diamantul gol cu o afirmație proprie, afirmație care
va fi așezată la locul potrivit (5 min.).
Etapa II. Apoi se formează 3 grupuri și participanții vor discuta cu alte persoane pentru a-
și compara diamantele și pentru a ajunge la o înțelegere. Nu trebuie să existe un acord asupra
tuturor celor 9 afirmații, ei trebuie să încerce să cadă de acord asupra celei mai importante și a
celei mai puțin importante dintre priorități (5 min.).
Etapa III. Fiecare grup își alege câte un purtător de cuvânt care va explica întregului grup cea
mai importantă prioritate, cea mai puțin importantă prioritate.
Reflecție: A fost greu sau ușor grupului să ajungă la consens? De ce? Ce afirmație ați scris în
diamantul gol?
6. Exerciţiul „Regulile de prietenie sau Cum să menţin relaţiile de prietenie” (10-15 min.).
Scopul: dezvoltarea spiritului de echipă; însușirea regulilor de menținere a relațiilor de prietenie.
Descriere: Se formează două grupuri. Participanții primesc câte un bilețel pe care este scrisă una
dintre regulile prieteniei. Fiecare pe rând prin gesturi și mimică, fără cuvinte, va reprezenta
regula, astfel ca ceilalți să ghicească. Câștigă grupul care a ghicit mai multe reguli.
Exemplu de reguli: Unul pentru toți și toți pentru unul; Bucură-te pentru succesele
prietenului! Nu te certa cu prietenul pentru fleacuri; Nu fi pârâtor; Oprește prietenul de la o faptă
nechibzuită. Spune numai adevărul; Zâmbește la timp; Recunoaște greșeala și cere-ți scuze!
Prietenul bun la nevoie se cunoaște; Împăcare, împăcare, niciodată supărare!
Reflecţie: În viaţa de toate zilele de care reguli vă conduceţi? Există reguli cu care nu sunteţi de
acord? Amintiţi-vă situaţiile în care aceste reguli v-au ajutat?
7. Ritualul de adio.
18
ŞEDINŢA nr.9. Relaţii în conflict
Scopul: dezvoltarea şi achiziţionarea abilităților de soluționare a conflictelor.
1. Salutul. „Lanţul”
Câţiva participanţi ies din cameră. Un membru al grupului prezintă un conflict, cât mai
amănunţit şi detaliat. Apoi unul dintre cei care au ascultat povestirea, cheamă una din persoanele
care au ieşit din sală, povestindu-i istoria. Aceasta, povesteşte următorului participant chemat şi
aşa mai departe până toate persoanele ieşite din sală sunt informate despre situaţie.
Descriere:
I etapă. Se formează perechi. Se cere de a pune diverse întrebări închise partenerului timp de 3
min., celălalt oferind numai răspunsuri negative prin cuvântul „Nu”, cu intonaţie de intensitate şi
expresivitate diferită. Peste 2 min. se schimbă cu rolurile.
II etapă. Aceleaşi perechi. Participanţii câte 2 min. pe rând pun întrebări, celălalt oferind numai
răspunsuri afirmative.
Reflecţie: Ce sentimente aţi simţit, când persoana intră în confruntare cu dvs.? Ce aţi simţit, când
persoana răspundea afirmativ? În ce situaţii spuneţi „Nu” întotdeauna? În ce situaţii spuneţi „Da”
întotdeauna? Aţi spus vreodată „Da”, având în vedere „Nu”? Cum credeţi ce simt colegii,
părinţii, când dvs. răspundeţi „Nu”?
Moderatorul: „Vă rog, fiecare să-şi arate pumnul partenerului. În continuare încercaţi timp de un
minut concomitent, folosind forţa argumentelor, să convingeţi unul pe celălalt să desfacă
pumnul. Încercaţi să nu fiţi violenţi, convingând frumos asertiv!”
Discuţie: Sunt mulţi care n-au deschis pumnul? Cum v-aţi simţit, când v-am spus să închideţi
pumnul? Cum aţi convins partenerul să deschidă pumnul? (se va anunţa aici subiectul „Un pas în
întâmpinare”). Arătaţi pumnul cei care nu l-au deschis. Cum vă simţiţi? Care-i cauza că nu l-aţi
deschis? Cu tot grupul, noi acum vă rugăm să deschideţi pumnul.
Se formează 2 echipe. Membrii se înţeleg cine şi ce rol va juca: principesă, dragon sau
19
samurai. Moderatorul explică participanţilor gesturile caracteristice pentru aceste roluri:
principesa – cochet face o reverență, spunând „Ho-ho-ho”, dragonul – ridică braţele în sus înspre
cei din faţă, cu o înfăţişare groaznică şi urlet „U-u-u!”, samuraiul – face mişcări cu sabia şi strigă
tare „Ha!”. După ce fiecare şi-a ales rolul, moderatorul va anunţa regulile: „Principesa îl
cucereşte pe samurai. Samuraiul îl ucide pe dragon. Dragonul o mănâncă pe principesă”.
Descriere: Se invită doi voluntari: o fată şi un băiat, cărora li se explică regulile de joc.
I etapă. Jocul pe roluri. „Un frate şi o soră stau la masă în bucătărie. Pe masă este o sticlă cu
lapte. Între ei se începe o ceartă cu privire la sticlă: fiecare vrea sticla pentru sine. Strigătele
continuă până în momentul când în bucătărie a intrat mama: „M-am săturat de certurile voastre
permanente”. Ea a luat sticla de la copii şi a turnat laptele în două pahare. Sticla goală a
aruncat-o în lada cu gunoi. Sora şi fratele au rămas nemulţumiţi, deoarece nimeni nu a primit
ceea ce a dorit. Ambii întristaţi beau laptele”.
II etapă. Se organizează un brainstorming: Ce-i de făcut? Ce soluţii de rezolvare a acestei
probleme propuneţi? Răspunsurile sunt notate pe o foaie de hârtie mare, cu întrebarea de fiecare
dată a copiilor, dacă sunt satisfăcuţi de soluţie sau nu. Dacă cineva propune să întrebăm copiii
pentru ce au nevoie de sticlă, facem aceasta şi soluţia va fi găsită. Se va descoperi că fratele a
vrut să hrănească pisica vecinilor, iar sora avea nevoie de sticla goală, în care vroia să toarne
apă pentru că pleca în drumeţie cu prietenii. Adică motiv pentru conflict practic nu exista.
III etapă. Evaluarea soluţiilor propuse după principiul „Victorie – pierdere”. Notăm victoria cu
„+”, iar pierderea cu „–”. Se determină cele mai adecvate soluţii.
Reflecţie: Care a fost poziţia fetei în timpul acestei certe? Dar a băiatului? Ce vroia fata în
realitate? Dar băiatul? Cum a soluţionat mama conflictul dintre copii? Ce trebuia să întrebe
mama, pentru a satisface interesele fiecăruia? Cum ar fi putut fratele şi sora singuri să-şi
rezolve conflictul fără intervenţia mamei lor? De ce este important de a fi întrebaţi cei aflaţi în
conflict?
20
Ce-i de făcut, dacă nu se reușește de a găsi calea colaborării optimale? Pentru ce este
important de a diferenţia stilurile individuale de comportare în conflict?
Descriere:Membrii grupului prin metoda brainstorming sunt rugaţi să numească etapele prin care
se pot aplana conflictele. Apoi moderatorul prezintă următoarele etape:
2) Reformularea ei într-un aşa fel, încât să se ţină cont de interesele ambelor părţi;
4) Evaluarea deciziei;
Comentariu: Pentru rezolvarea conflictelor este important ca părţile să respecte anumite reguli:
să încerce să soluţioneze problema; să vorbească calm; să nu se insulte unul pe altul cu cuvinte
sau acţiuni; să nu se întrerupă unul pe altul atunci când vorbesc; să caute căi spre o victorie
comună.
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică grupului metafora „Prejudecăţile în comunicare: povestea
iepuraşului”.
21
ŞEDINŢA nr.10. Comunicarea în relaţiile
interpersonale
Scopul: Dezvoltarea abilităţilor utile în comunicarea interpersonală.
Se propune participanţilor într-o perioadă scurtă de timp să se salute cu cât mai mulţi
participanţi, strângându-le mâna şi numărând câte mâini a strâns. În final se apreciază cine a fost
cel mai comunicabil, mai activ, cine a reuşit să strângă mâna celorlalţi participanţi de mai multe
ori. Se va preciza dacă comportamentul în acest exerciţiu este legat de ceea cum sunt în viaţa de
toate zilele: comunicabil sau timid.
2. Exerciţiul „Recunoaşte desenul” (10 min.).
Descriere:
Participanţii sunt împărţiţi şi aranjaţi în 2 coloane, cu un număr egal de persoane. Fiecare
priveşte la spatele colegului său. Moderatorul desenează pe o foaie un desen simplu şi-l
ascunde. Apoi acest desen este desenat cu degetul pe spatele ultimului membru din fiecare
grup.
Ultimul, la rândul său, desenează pe spatele colegului din faţa sa ceea ce a simţit şi tot aşa mai
departe. Sarcina este de a transmite cât mai exact acest desen mai departe. La sfârşit, primii din
grupuri, desenează ceea ce au simţit pe spate pe o hârtie. Moderatorul arată desenul său şi se
compară rezultatele. Se permite grupurilor să discute greşelile şi descoperirile din procesul
exerciţiului, să facă concluzii şi jocul continuă: alt membru devine conducător, schimbându-se
cu locurile primul şi ultimul preadolescent.
22
Ce trebuie să facem pentru Ce nu trebuie să facem în timpul
Ascultarea activă Ascultării active
Reţinem:
20 % din ceea ce auzim;
70 % din informaţia despre care s-a discutat (presupune implicarea ambilor parteneri);
Descriere: Se formează două echipe. Fiecare echipă va primi o foaie de hârtie cu o frază scrisă
pe ea (proverb sau maximă).
Se solicită de a reda textul scris cu cuvinte proprii, folosind sinonimele cuvintelor din
text, astfel păstrând esența mesajului. În fiecare grup se stabilește ordinea în care membrii vor
primi foaia cu fraza îndoită. Prima persoană primește foaia, o dezdoaie, o citește, o îndoaie și
reformulează mesajul, scriind fraza sa, o îndoaie și transmite următorului membru, care
dezdoaie o singură dată și citește doar mesajul scris de persoana precedentă și iarăși îndoaie,
scrie mesajul reformulat ... și așa până la ultimul membru. NB! Nu se permite de a citi fraza,
dezdoind mai mult de o dată!
Se citeşte ultimul mesaj şi se compară cu primul pentru a stabili, dacă s-a păstrat esenţa
sau este deviere. Citește ultimul membru care a scris.
23
Reflecție: Ce-am învățat din această activitate? Ce se poate întâmpla dacă se difuzează o
informaţie greşită? Cum poate fi evitată o astfel de situaţie?
Comentariu: În transmiterea unui mesaj este important să păstrăm esența și dacă nu este clar,
ne întoarcem la sursă pentru a evita situațiile - problemă ce pot apărea. Se va ține cont, că cu
cât numărul de persoane prin care trece informația este mai mare, cu atât mai tare ea se
denaturează, pierzându-și esența.
Exemple de fraze:
v
Cel ce crede în zbor este stăpân pe zare (L. Blaga).
Adevărul luminează mintea, iar dragostea încălzeşte inima.
Cu cei mai mari decât tine să nu fii îndrăzneţ la vorbe şi nesocotit la răspunsuri.
Să nu laşi să treacă nici o zi fără să citeşti, fără să vezi, sau fără să auzi ceva frumos
(Goethe).
Descriere: Se propune participanților o situație: „Adam a scăpat un obiect și Eva a murit”. Elevii
trebuie să răspundă la întrebările: „Ce obiect a scăpat Adam?”, „De ce Eva a murit?”, având
dreptul să pună întrebări închise moderatorului. Moderatorul va răspunde prin „Da” sau „Nu”.
Descriere:
I etapă. Moderatorul prezintă tehnicile tipice de ascultare activă şi cele 3 etape: susţinere,
clarificare şi comentariu (Anexa 6.19).
II etapă. Se formează grupuri a câte 3 persoane. Se solicită participanţilor să joace pe rând 3
roluri: vorbitor, ascultător, observator. Se schimbă cu rolurile peste 2-3 min. Vorbitorul
povesteşte o situaţie stresantă, care a avut loc în ultimele 2-3 săptămâni.
III etapă. Discuţie în grupul mare.
Comentariu: În viaţa de zi cu zi, când cineva ne vorbeşte, considerăm că ne cere sfatul sau
ajutorul! De fapt, persoana vrea doar să fie ascultată. De aceea mai întâi vom asculta-o şi susţine-
o. Dacă ceva nu este clar, vom pune întrebări de clarificare şi de precizare. Şi tocmai apoi vom
face comentariu (dacă este necesar), vom afla dacă are nevoie de sfatul nostru. Nerespectarea
acestor etape conduce la conflicte, neînţelegeri, obide.
24
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică grupului metafora „Visul împăratului”.
– temerar/timid.
Scopul: să identifice punctele tari şi slabe ale vârstei preadolescente; să determine riscurile şi
oportunităţile preadolescentului; să elaboreze modalităţile de valorificare a oportunităților şi de
prevenire a riscurilor.
După realizarea sarcinii, foile de lucru se transmit pe rotaţie fiecărui grup, astfel ca toate
grupurile să aibă posibilitatea să completeze fişele la toate 4 compartimente. Apoi foile se
afişează pe tablă în următoarea ordine:
oportunităţi - O T - riscuri
Se formează 5 grupuri şi se solicită de a reprezenta prin desen, vers, schemă sau altă
modalitate una dintre trebuinţele definitorii ale vârstei: trebuinţa în independenţă, trebuinţa în
afirmare, propria identitate (cine sunt Eu?), trebuinţa în afectivitate şi intimitate (relaţii
apropiate), trebuinţa în comunicare, trebuinţa în propriul sistem de valori. Timp limită 10 min.
Apoi liderul grupului prezintă întregului grup rezultatele.
Comentariu: Moderatorul informează elevii despre cei 5 „I”, care definesc trăsăturile
caracteristice preadolescentului şi care pot oferi atât oportunităţi, cât şi riscuri ascunse:
Independenţă, Identitate, Intimitate, Integritate individualizată, Intelect
Descriere:
Notă: Moderatorul alege din aceste trăsături câte una. Apoi pe cerc membrii grupului le
vor exprima cu diferită intonaţie: calitatea pozitivă cu voce calmă, liniştită, plăcută, iar calitatea
negativă – cu voce tare, neplăcută, parcă ar fi aruncată în persoană (pentru a trezi sentimente de
dezgust la stăpânul ei, precum şi dorinţa de a se debarasa de ea). E necesar de a exprima
cuvintele timp de 3 cercuri.
26
Acest exerciţiu este orientat în primul rând spre determinarea de fiecare participant a
părţilor sale negative, pe formarea deprinderii de a analiza aceste neajunsuri şi de a se baza pe
calităţile pozitive!
Reflecţie: Ce aţi simţit, auzind aceste calităţi de la participanţi? Ce gânduri v-au apărut în minte?
Ce doreaţi să faceţi? Va apărut dorinţa să vă debarasaţi de calitatea negativă? Ce veţi întreprinde
în continuare?
Descriere: Elevii primesc fişă cu sfaturi „Cum să fac faţă descurajării” (Anexa 6.21). Fiecare va
explica sensul unui sfat, cum îl înţelege.
7. Ritualul de adio.
poster, care ar include răspunsurile la întrebarea, ce reprezintă pentru dvs. familia dacă:
Familia ar fi o construcţie......
Familia ar fi culoare......
Familia ar fi muzică...
După îndeplinirea posterelor, câte un reprezentant al fiecărui grup iese în faţă şi prezintă
răspunsurile grupului său. Moderatorul comentează cele expuse, accentuând importanţa unor
asocieri, originalitatea, asemănările şi diferenţele dintre răspunsurile participanţilor.
Sculptorul are sarcina de a crea „sculptura familiei sale”, alegând membri ai grupului
pentru rolurile corespunzătoare și aranjându-i în sală astfel, încât ei să simbolizeze atmosfera
existentă în familia lui sau să reprezinte o situaţie din familie. La sfârşit sculptorul comunică
27
fiecărui participant câte o frază ce caracterizează membrul dat al familiei.
Autorul trebuie să indice și locul său în sculptură. Se recomandă ca pentru rolul său tot să
fie ales un participant al grupului.
Când sculptura este finisată, sculptorul va explica munca sa, de ce membrii familiei sunt
aranjați astfel. Moderatorul va pune întrebări, va face presupuneri și va propune interpretări,
pentru a-l ajuta pe sculptor să se analizeze, să se privească dintr-o parte.
înfățișarea pe care ar dori-o să existe în familia sa, pentru a obține modelul familiei care l-ar
satisface total. Se va sublinia că omul poate controla și conduce doar propriul comportament.
Noi nu putem determina hotărârile și faptele altor oameni.
Notă: Dacă numărul membrilor familiei trec peste numărul participanților grupului,
atunci se recomandă să fie aleși cei mai importanți membri pentru el. Dacă cineva refuză să joace
rolul cuiva, atunci se poate înlocui cu un scaun. Dacă preadolescentul întâmpină dificultăți
pentru a remodela familia sa, se va solicita să creeze sculptura familiei pe care dorește s-o
întemeieze în viitor. Astfel repede și eficient îi oferim speranță și-i dezvoltăm controlul intern.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit în rolul de sculptor? Ce aţi simţit în rolul de membru al unei familiei?
Ce experienţă aţi acumulat în urma acestui exerciţiu?
Descriere:Se formează grupuri a câte 3 persoane. Fiecare grup reprezintă un trenuleţ format din
locomotivă, vagon şi maşinist. Participanții se aranjează unul după altul, ţinându-se de
coate/talie. Locomotiva merge prima cu mâinile înainte şi strigând „Tu-tu-u!”. Ochii sunt
deschişi doar la a 3 persoană. La comanda moderatorului „trenuleţele” încep să meargă prin
încăpere, evitând ciocnirea de alte trenuri, fiind dirijate de ultimul participant: pocnitură din
degetele mâinii drepte – întoarcere la dreapta, pocnitură din degetele mâinii stângi – întoarcere la
stânga, bătaie din palme – înainte, două bătăi – stop. La interval de 1,5 min. copii se schimbă cu
locurile, astfel ca fiecare să fie în diferite roluri: de conducător şi condus.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit în rolul de „locomotivă”, „vagon”, „maşinist”? Aveaţi încredere în
„maşinist”? De ce? Au fost persoane care s-au simţit liniştit în rolul de „locomotivă”? În viaţă în
compania cui sunteţi total liniştiţi, având încredere? (accent pe părinţi).
28
4. Exerciţiul „Podul dintre generaţii”(15 min.).
a) Scrieţi cât mai multe reguli pentru părinţi necesare în relaţii cu preadolescenţii;
c) Scrieţi cât mai multe fapte care conduc la creşterea respectului/stimei de sine la om.
(Anexa 6.22).
Comentariu: Fiecare are posibilitatea de alegere între o faptă sau alta, dar de fiecare dată când
alege o faptă sau alta omul, fie capătă respect, fie îl pierde. O condiţie a relaţiilor eficiente cu
anturajul este respectul reciproc, fără de care este imposibilă interacţiunea, coeziunea.
Materiale: fişe color galbene, un soare din hârtie color/ lumânare, chibrituri.
Exemplu: „Mulţumesc mamei pentru hărnicie. Mulţumesc tatei pentru ochii frumoşi pe
care îi am”.
De la stânga la dreapta participanţii vor povesti vecinului „Unii nu mă plac, pentru că eu…”.
Vecinul ascultă şi va reacţiona la cele auzite cu cuvintele „Totuna, tu eşti bravo, deoarece…”.
Comentariu: Orice situaţie poate fi analizată fără dezaprobare, găsind părţile ei forte.
Descriere:
Moderatorul propune participanţilor să meargă prin sală şi să atingă cu mâinile diferite obiecte şi
lucruri. De exemplu: găseşte şi atinge ceva – rece, verde, cu lungimea de 30 cm, cântăreşte 0,5
kg, cuvântul „ghiocel” etc.
Descriere:
Elevii primesc câte o fişă (Anexa 6.24) şi o completează. Apoi vor menţiona când acordă suport,
cui acordă ajutor, cui nu acordă ajutor, de ce necesită ajutor.
Reflecţie: Când şi cui se acordă suport? Există exces de susţinere? Ce aţi face, dacă aţi simţi o
mai mare susținere? Cum dvs. acordaţi ajutor, susţinere celor din jur?
Participanţii vor discuta despre lucrurile care le creează disconfort. Fiecare caracteristică
sau acţiune identificată se scrie pe o foaie, se mototoleşte şi se aruncă haotic pe „terenul minat”.
Se formează perechi şi partenerii se vor plasa la capete opuse ale sălii. Unul dintre ei
(„partizanii”) va fi cu ochii legaţi. El va încerca să ajungă la celălalt capăt al sălii, fiind ajutat de
partenerul său („asistenţii”). Partenerul n-are voie să intre pe câmpul minat, el poate doar sta pe
margini şi oferi instrucţiuni verbale despre cum pot fi evitate „minele”. Apoi se schimbă cu
rolurile. La sfârşit se va discuta despre susţinere, încredere, cooperare, rezolvarea problemelor în
grup etc.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit? De ce aţi avut nevoie pentru a trece „câmpul minat”? Cum rezolvaţi
problemele curente în grup?
5. Jocul „Cifra magică 7” (10 min.).
30
Scopul: dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup, sentimentului „Noi”; dezvoltarea
imaginaţiei, creativităţii la participanţi.
Descriere:Elevii sunt rugaţi să formeze grupuri a câte 3 persoane şi să se aranjeze în formă de
triunghi la distanţa unei mâini întinse unul de celălalt. Mâna stângă este pe umărul vecinului, iar
mâna dreaptă stă liber de-a lungul corpului.
Notă: peste câteva minute putem propune participanţilor o altă cifră magică: 10, 11, 13.
Descriere: Se formează perechi. Unul este vorbitor, celălalt ascultător. Se propune o listă cu
situaţii ipotetice. „Vorbitorul” alege o situaţie şi povesteşte colegului cum se simte. Apoi
ascultătorul trebuie să încerce să-i răspundă utilizând expresii cum ar fi: „Văd că acest lucru te-a
rănit”, „Simt că eşti foarte mânios faţă de situaţia dată”, „Simt că…” (se oferă fişa de lucru din
Situaţii ipotetice:
Eşti hărţuit pe coridorul şcolii.
Fratele mai mic îţi mâzgălește referatul în seara dinaintea zilei în care trebuie predat.
Afli că elevii din clasa ta merg la sfârşit de săptămână la film şi tu nu ai fost invitat.
Cel mai bun prieten / cea mai bună prietenă afli că te-a minţit…
Reflecţie: Cum v-aţi simţit? A fost greu sau uşor să găsiţi cuvintele prin care să redaţi starea
celuilalt?
Comentariu: De multe ori, când povestim cuiva despre o situaţie neplăcută, nu ne aşteptăm să ne
ofere ceilalţi soluţii. Simţim doar nevoia să ne asculte cineva, să ne recunoască dreptul de a ne
simţi trişti, mânioşi, jenaţi, respinşi. Atunci, când cineva ne vorbeşte despre o suferinţă şi noi îi
dăm sfaturi, îi spunem că îi va trece cu timpul sau îi povestim cum şi noi am trecut prin ceva
similar şi ne-a trecut, îi negăm emoţia pe care o simte în acel moment şi dreptul de a simţi
această emoţie. Reflectarea emoţiilor celuilalt este un prim pas în înţelegerea şi comunicarea cu
alţii.
31
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică participanţilor metafora „Inimă perfectă”.
Descriere:
I etapă. Fiecare participant pe rând primeşte o fişă cu o situaţie (câţi participanţi atâtea situaţii:
Anexa 25.26). E necesar să demonstreze în situaţia propusă unul din cele 3 tipuri de răspunsuri:
agresiv, pasiv sau asertiv. Aceste situaţii pot fi jucate în perechi. Grupul va oferi feed-back la
răspunsul fiecărui participant, va aprecia gradul de asertivitate sau agresivitate a răspunsului.
Răspunsuri absolut corecte nu există, dar discutarea lor poate fi foarte informativă.
Răspunsul agresiv va fi: „Aşa şi am ştiut, că în tine nu poţi avea încredere. Chiar acum
să-mi întorci banii!”.
Răspunsul pasiv: „Scuză-mă, nu vreau să fiu insistent, dar poate tu nu prea te vei reţine
cu întoarcerea banilor?”
Răspunsul asertiv: „Eu am presupus, că noi doi avem o înţelegere: tu trebuie să-mi întorci
banii azi. Îţi voi fi recunoscător, dacă tu vei face aceasta nu mai târziu de vineri”.
Notă: atenţie la comportamentul nonverbal, care spune nu mai puţine despre om decât
cuvintele, de aceea intonaţia, gesturile şi poziţiile trebuie să corespundă răspunsului imitat.
Reflecţie:
caracteristicile tipurilor de comportament (agresiv, pasiv şi asertiv: Anexa 6.27). Trei participanţi
A fi asertiv înseamnă: să fii tu însuţi şi să nu-ţi fie ruşine de asta, să fii conştient de
calităţile şi defectele tale, să ştii ce vrei, să te respecţi pe tine şi ceilalţi, să poţi spune „Nu”. La
baza comportamentului asertiv trebuie să stea convingerea persoanei că are dreptul să ceară
ceea ce doreşte, respectându-şi propriile drepturi, precum şi drepturile celor din jur (Sam R.
Lloyd, 2001)
între 46-55: eşti o persoană asertivă, dar mai ai de lucru la situaţiile la care ai obţinut
punctaj scăzut;
între 36-45: asertivitatea ta este la nivel mediu;
între 26-35: ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare asertivă;
Descriere: Participanţii sunt aranjaţi după principiul „Caruselului”, adică unul în faţa altuia şi
formează 2 cercuri: unul interior, nemişcat, şi unul exterior, mobil. Pe parcursul exerciţiului au
loc o serie de întâlniri, de fiecare dată cu o persoană nouă. Sarcina constă în a intra uşor în
comunicare, a menţine discuţia şi de a-ţi lua rămas bun. Fiecare trebuie să observe expresiile şi
gesturile celorlalţi. Participanţii nu trebuie să discute opiniile, ci doar să le asculte.
33
3) Care este ultima carte pe care ai citit-o?
11) Care este cel mai mare succes din viaţa ta?
13) Care sunt cele 3 cuvinte/fraze care ai vrea să le auzi despre tine?
Reflecţie: Ce întrebare v-a plăcut cel mai mult? Care este persoana pe care credeţi că aţi
cunoscut-o mai bine? Cu cine aţi fi vrut să continuaţi discuţia?
Descriere:
I etapă. Moderatorul prezintă 4 procedee de răspuns la agresivitate:
Mesajul Eu: „Când strigaţi la mine (interpretarea acţiunii agresorului) eu de obicei nu-s
în stare să lucrez normal, propun să trecem în altă sală şi să analizăm cele întâmplate”.
NB! Scopul utilizării acestor tehnici este de a nu permite creşterea agresivităţii. De aceea se va
vorbi fără agresivitate, sarcasm sau bătaie de joc.
II etapă. Participanţii se-mpart în 3 grupuri, fiecare primind câte o fişă cu fraze agresive
34
(Anexa 25.30). Sarcina participanţilor este de a scrie în fişă variantele de răspuns, utilizând una
din tehnicile propuse. Pentru completare se dau 7 min., motivând că într-o discuţie, de obicei, nu
ai mult timp de gândire asupra răspunsului. În grupuri va fi posibilitatea de a face schimb de cele
mai bune variante de răspuns.
Descriere: Există multe situaţii când noi suntem agresivi, nemulţumiţi sau chiar furioşi. Pentru a
micşora intensitatea agresivităţii, furiei Dvs., vă recomand să utilizaţi următoarele metode de
controlare a furiei:
2) Numărarea până la 10. Să numărăm până la 10, adăugând controlul respiraţiei. Când
simţiţi că începeţi să vă supăraţi, veţi face o inspiraţie adâncă şi pronunţaţi în gând cifra
1, apoi o expiraţie adâncă şi relaxăm toţi muşchii. Repetăm procesul inspiraţie – expiraţie
până ajungem la 10. Dacă sunteţi tare înfuriaţi, continuaţi numărarea până la 25.
12) Cereţi ajutor. Eliminaţi suferinţa din mintea dvs. Duceţi-vă la cineva de încredere şi
destăinuiţi-i totul, până când nu va mai rămâne nimic rău în fiinţa dvs. Apoi daţi totul
35
uitării.
1. Salutul. „Cadoul”.
Se comunică grupului, că astăzi toţi sunt omagiaţi. Fiecare participant are ocazia de a face un
cadou vecinului din stânga sa. Cadoul se va oferi prin gesturi, astfel ca omagiatul să recunoască
ce cadou i-a fost dăruit.
Reflecţie: A fost uşor sau greu să exprimaţi un refuz? De ce? La ce etapă aţi întâmpinat
dificultăţi? În ce situaţii vă este greu să refuzaţi? De ce?
Comentariu: Participanţii fac cunoştinţă cu fişa „Sugestii pentru a spune „Nu” (Anexa
6.32).
3. Exerciţiul „Drepturile persoanei asertive”(10-15 min.).
Scopul: familiarizarea cu drepturile şi obligaţiile unei persoane asertive.
Descriere: Participanţii primesc fişa „Drepturile persoanei asertive” (Anexa 6.33) şi li se solicită
să analizeze şi aprecieze informaţia din fişă:
Apoi vor comunica care drepturi le-au fost încălcate, care drepturi nu le-au înţeles şi care
drepturi nu le-au cunoscut.
Comentariu: O persoană asertivă este o persoană care are drepturi, care ştie să le respecte şi
36
respectă drepturile altora.
Comentariu: Se aminteşte diferenţa dintre insultă şi critică: insultă - pentru a înjosi; critică -
pentru a ajuta la învingerea neajunsurilor. Cel care critică vrea ca celălalt să-şi corecteze
greşeala, de aceia el trebuie mulţumit.
A critica înseamnă a dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, arătând cauzele
şi mijloacele de corijare (DEX, Univers Enciclopedic, București,1998).
Descriere:
I etapă. Se formează grupuri a câte două persoane. Participanţii sunt rugaţi de a juca pe
roluri o situaţie în care e necesar de a critica un/o prieten(ă).
Situaţie-model: prietena/prietenul dvs. se pregăteşte de o întâlnire importantă şi, alegând haina,
hotărăşte să se îmbrace în ceea ce, după părerea dvs., total nu este indicat pentru aceste
circumstanţe. Sarcina dvs. este: de a face observaţia critică în aşa mod, încât să nu-i strici
dispoziţia înainte de întâlnire, dar să aperi prietenul/prietena de greşeală.
II etapă. Participanţii primesc fişa „Arta de a critica” (Anexa 6.34) şi o studiază. Apoi sunt
rugaţi din nou să repete scena, dar respectând regulile criticii constructive.
Notă: înainte de a critica, întrebaţi-vă ce veţi obţine? Când vreţi să criticaţi pe cineva,
gândiţi-vă la 3 calităţi pozitive ale celui criticat. Iar dacă sunteţi criticat, învăţaţi să nu primiţi
critica aproape de inimă, permiteţi-i să „se scurgă de pe dvs. ca apa de pe gâscă”. Analizaţi, de ce
persoana care vă critică vrea să se „descarce”, ţintindu-vă, şi iertaţi-l. Analizaţi într-o atmosferă
calmă în ce are el dreptate.
37
III etapă. Participanţii primesc fişa „Critici constructive” (Anexa 6.35) şi sunt rugaţi să
aprecieze exemplele de critici constructive sau distructive.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit? Care rol a fost mai uşor: de persoană care critică sau de cel criticat?
De ce? Ce obstacole aţi întâlnit? Cum reacţionează persoanele la critică? De ce oamenii se critică
unul pe altul? De ce persoanelor nu le place critica în adresa proprie? De ce depinde critica
corectă, constructivă?
Comentariu: Observaţia critică, corect exprimată şi justificată, de regulă, este foarte eficientă.
Dacă omul vrea ca critica să aducă foloase, trebuie de ţinut cont de dispoziţia celui criticat, de
depus efort ca critica să nu semene cu o insultă!
Motivele criticării pot fi: din cauza răzbunării, atitudinii ostile, agresivităţii, din invidie,
nemulţumire de sine, pentru a transfera critica asupra celuilalt, pentru a distrage atenţia de la
propriile neajunsuri, pentru a atrage atenţia asupra sa, pentru a insulta, din orgoliu etc.
7. Ritualul de adio.
ŞEDINŢA nr.17. Evaluarea progresului. Finisarea trainingului
Material: fişe de formă octogon, carioci sau creioane colorate, şablon de formă octogon, clei.
Instrucţiune: „Vă propun să reprezentaţi propria stemă, pe care veţi scrie numele mic şi o calitate
personală pozitivă, care vă place. Stema e necesar s-o înfrumuseţaţi”.
NB! Stemele vor fi lipite una de alta. În locurile libere se va scrie cuvântul „Noi”.
Poate oare acest „Noi” să existe fără Eul fiecăruia? NU! Deci, cum suntem Noi? „Noi toţi
suntem…”. În continuare, fiecare participant va citi trăsătura scrisă pe stemă, dar la numărul
plural „…puternici, inteligenţi, veseli etc.”.
Descriere: Pe spatele fiecărui participant se prinde câte o foaie curată. Moderatorul anunţă că, de
regulă, „pentru a pleca în călătorie oamenii îşi pregătesc o valiză cu toate cele necesare. La fel şi
noi, astăzi, plecăm în lumea mare şi avem nevoie de o valiză, pe care ne ajută s-o strângem toţi
ceilalţi membri ai grupului. În această valiză veţi pune ceea, ce consideraţi că-l va ajuta pe
posesor în relaţiile sale cu alte persoane, adică acele lucruri şi calităţi, pe care le admiraţi sau
apreciaţi la el, precum şi sfaturi, doleanţe. E necesar să-i amintiţi şi trăsăturile negative, de care
posesorul trebuie să se debaraseze pentru ca viaţa lui să devină mai plăcută şi productivă.
Începeţi!”. Este necesar ca toţi participanţii să primească câte un mesaj de adio de la ceilalţi
membri ai grupului. Participanţii îşi vor lua foile acasă ca amintire.
Participanţii formează un cerc, fiind cu mâinile pe umerii vecinilor. Apoi, cu paşi mici, se
mişcă la dreapta, până când cineva va spune „Stop!”. Acest participant va spune ceva pozitiv
despre şedinţele desfăşurate. El poate numi activităţile care i-au plăcut, să menţioneze calităţile
pozitive ale grupului, ale unor membri aparte, propriul succes.
Apoi grupul, cu paşi mici, se mişcă la stânga, până când cineva din nou va zice „Stop!” şi
va exprima reflecţiile sale pozitive despre grup. Şi aşa până când toţi membrii trainingului îşi vor
expune opiniile personale.
39
Fișele de lucru
Anexa 6.1. Fişă de lucru „Cel mai
atrăgător”
1. Ochii _______________________________________
2. Părul _______________________________________
3. Ţinuta ______________________________________
4. Caracterul (2 calităţi) ___________________________
5. Deprinderi ____________________________________
6. Hobby _______________________________________
7. Bucate preferate ____________________________________
8. Cartea/filmul preferat ____________________________________
9. Cântăreţul preferat _____________________________________
10. Proverbul/zicala preferată __________________________________
Anexa
6.2.
Anchetă „Contactele
mele”
1. Ce îmi provoacă cele mai mari dificultăţi când contactez:
Cu oamenii (care oameni) _________________________________
Cu mine însumi _________________________________
Circumstanţele (care) _________________________________
Locurile, condiţiile (care) _________________________________
Starea proprie (care) _________________________________
Starea altora _________________________________
2. Care contacte îmi provoacă bucurie, satisfacţie, mă energizează, orientează spre acţiuni:
1. ____________________ 2. ______________________3. ____________________
40
Anexa 6.5. Fişă “Cercul relaţiilor interpersonale”
Părinți
Frați
Bunei Prieteni
Vecini
41
Anexa 6.7. Fişă de lucru „Harta lumilor personale”
42
Anexa 6.8. Anchetă „Relaţii interpersonale”
1. În clasa ta există o bună comunicare? Da Nu
2. Ce fel de relaţii predomină în clasa ta (subliniază varianta care corespunde):
a) Binevoitoare sau agresive,
b) De prietenie sau egoiste,
c) Indiferente sau de colaborare/ajutor reciproc
d) Respectuoase sau de aroganţă?
3. Care sunt cauzele conflictelor din clasa ta? _____________________________
4. Ce calităţi proprii te ajută la formarea relaţiilor bune cu colegii: ___________, ___________
5. Ce calităţi proprii trebuie să le dezvolţi pentru o comunicare mai bună cu colegii
________________, __________________, ________________
6. Există conflicte profesor – elev? Da Nu
7. Cine este vinovat: profesorul sau elevii? _______________________________
8. Ce fel de relaţii ai dori să stabileşti cu profesorii (subliniază varianta care corespunde):
a) Bazate pe respect şi tact
b) Bazate pe dreptate şi exigenţă
c) Bazate pe înţelegere şi bunăvoinţă
d) De supunere totală
e) Indiferente
f) Bazate pe iertare, cu cerinţe şi control mic
9. Scrie 3 calităţi care te ajută / te-ar ajuta să ai relaţii apropiate cu părinţii:
________________, ________________, _______________
10. Care ar fi cauza lipsei de comunicare cu părinţii?
a) Nu le spui probleme tale
b) Nu au timp să te asculte
c) Nu te înţeleg
d) Tu nu le înţelegi unele decizii
e) Altceva _________
Mă numesc ____________.
Sunt ____________ şi ________________ (2 calităţi de caracter).
În timpul liber __________________________________________ (ocupaţii preferate, hobby).
Cele 2 calităţi care le respect la alte persoane sunt _______________ şi __________________.
Nu respect persoanele care ______________ şi ______________ (2 neajunsuri)
Aş putea să te ajut __________________________________________________________
Aş dori ca prietenul/prietena să ___________________________________________________
_________________________________________________________ (ce să facă pt tine)
Visul meu este _______________________________________________________________.
Consider că sunt un bun prieten deoarece___________________________________________
_________________________________________________________________________.
ÎNSOŢITE DE:
Zâmbet Încuviinţare din
cap Atingere pe umăr, de
braţ Semn făcut cu ochiul
Gest ce semnifică
aprobare Îmbrăţişare
45
Anexa 6.14. Fişă „Recomandări pentru a menține relațiile de prietenie”
Manifestați un interes viu față de grijile și interesele prietenului;
La apariția situațiilor de conflict încercați împreună să găsiți soluția;
Nu oferiți sfaturi, dar ajutați-vă reciproc.
Apărați-vă propriile interese.
Numele este cel mai important pentru om. Evitați poreclele;
Dacă vreți să fiți înțeleși, explicați;
Omul deseori greșește, când încearcă să înțeleagă gândurile și sentimentele celuilalt. De aceia
fără jenă, întrebați, clarificați, precizați;
Exprimați-vă sentimentele deschis, dar evitați aprecierile. Nu încercați să apreciați toate
cuvintele și comportamentele omului ca „bune” sau „rele”;
Nota bene! Una și aceiași situație doi oameni o pot vedea din diferite puncte de vedere. Ei o
percep diferit, și fiecare e corect în felul său. Curcubeul are șapte culori.
47
Caracteristici Recomandări – ce faci?
TANCUL – centrat pe sarcină, Câştigă-i respectul.
exploziv, dominator, uneori agresiv, te Menţine-te pe poziţie, nu da înapoi.
atacă direct, dacă te vede ca un obstacol Întrerupe atacul, rostindu-i numele până se opreşte.
în calea sa; este furios, nerăbdător. Acceptă să vorbeşti cu el doar dacă se calmează.
Formulează mesaje-Eu.
TACITURNUL – este pasiv, centrat pe Fă-ţi timp pentru el, ascultându-l în mod activ.
îndeplinirea corectă a sarcinii, caută Creează un climat de relaxare, de încredere, de
perfecţiunea şi consideră că nu poate deschidere.
face nimic care să-i determine pe ceilalţi Pune-i întrebări, fă-l să vorbească, încurajează-l.
să fie atenţi ca el, este timid, devine Arată-i inoportunitatea tăcerii lui, pentru a-l face să
aproape invizibil, crezând că tăcerea se deschidă.
este cel mai bun mod de a evita
conflictele.
NEHOTĂRÂTUL – este obsedat de Ajută-l să capete încredere în sine.
partea negativă a oricărei decizii, are Creează un climat de relaxare, de încredere, de des-
numeroase motive pentru a nu cere chidere.
ajutor, a nu dori să deranjeze pe nimeni, Arată-i că a greşi e omeneşte, fiecare decizie are părţi
este nesigur de sine, se teme să ia bune şi părţi rele.
decizii ca să nu supere pe cineva. Analizaţi împreună opţiunile şi încurajează-l să ia decizii.
Anexa 6.17. Fișă de lucru „Ce cred eu – prietenii mei – majoritatea semenilor”
48
Problema Ce cred majoritatea Ce cred prietenii Ce cred eu?
semenilor? mei?
A te întâlni cu cineva
Ce te face popular?
Consumul de alcool
/tutun/droguri
A discuta cu părinții
Învăț pentru că ...
Nota 2 la purtare
A învăța 3-4 limbi
străine
1. TĂCEREA ATENTĂ – păstraţi tăcerea, chiar dacă este dificil; atunci când reuşiţi veţi
49
afla mai multe informaţii de la vorbitor.
2. CONFIRMĂRI, incluzând semnale verbale, precum sunete de aprobare şi non-verbale,
precum datul din cap, pentru a-l face pe vorbitor să înţeleagă că îl ascultaţi cu interes şi
cu respect. De ex.: isonul („aha”, „îhî”, „da-da”, „şi” etc.)
3. ECOUL – repetarea ultimelor cuvinte ale interlocutorului.
4. OGLINDA – repetarea ultimei fraze cu schimbarea locurilor cuvintelor.
5. PARAFRAZAREA – transmiterea conţinutului exprimării partenerului cu alte cuvinte
(cu cuvinte proprii). Este un instrument pe care îl puteţi folosi pentru a sumariza,
pentru a clarifica sau pentru a confirma dacă, în postura de ascultător, aţi înţeles corect
ceea ce s-a spus.
6. REFLECTAREA ÎNŢELESULUI – din moment ce ştiţi cum să reflectaţi sentimentele
şi conţinutul separat, vă va fi relativ uşor să le puneţi împreună, într-o frază care să le
conţină pe amândouă.
7. REFLECTAREA RECAPITULATIVĂ este o scurtă recapitulare a principalelor teme
şi sentimente, pe care vorbitorul le-a exprimat pe parcursul discuţiei.
8. ÎNDEMNUL – interjecţii şi alte expresii, care îndeamnă interlocutorul să continue
vorbirea întreruptă („Şi ce mai departe ...?”, „Hai, hai” etc.).
9. ÎNTREBĂRI DE PRECIZARE – întrebări de tipul „Ce aveai tu în vedere când ai zis
„eshatologic”?” etc.
10. ÎNTREBĂRI CARE SUGEREAZĂ RĂSPUNSUL – întrebări de tipul „Ce? Unde?
Când? De ce? Pentru ce? ” care lărgesc sfera de comunicare, nu rareori astfel de
întrebări sunt în esenţă întrebări care sustrag naratorul de la povestea sa.
11. CONTINUĂRI – când ascultătorul se include în discuţie şi încearcă să finiseze fraza
începută de vorbitor, „şopteşte cuvintele”.
12. EMOŢII – „ah”, „Uau!”„bine”, „Grozav!”, râsul, „Ei da?!”, o înfăţişare mâhnită etc.
13. APRECIERI, SFATURI.
50
instabilitate emoţională, impulsivitate, excitabilitate sporită, schimbări rapide şi
neaşteptate ale dispoziţiei, emotivitate înaltă, care creează mari dificultăţi în relaţii şi
comunicare.
categoric în afirmaţii şi judecăţi;
repulsie faţă de interdicţiile neîntemeiate;
exigenţă faţă de cuvântul dat;
dorinţa de a fi recunoscut şi apreciat de alţii asociată cu independenţa şi bravada făţişă;
lupta cu autorităţile şi divinizarea/idealizarea idolilor;
egoism amestecat cu fidelitate şi jertfire de sine/sacrificiu;
brutalitatea şi lipsa de politeţe asociate cu sensibilitatea la obide (uşor de rănit), fluctuaţia
de aşteptări – de la optimismul radios la pesimismul sumbru;
se acutizează sensibilitatea faţă de aprecierea înfăţişării sale, capacităţilor, forţei,
abilităţilor sale asociate cu încrederea exagerată în sine.
2. Particularităţile dezvoltării sferei cognitive (intelectuale):
dezvoltarea gândirii abstracte, logice, active, independente, creatoare. Preadolescentul
uşor trece de la materialul concret la cel abstract, devine capabil de a face reflecţii verbale
şi analiza abstractă a ideilor.
este caracteristic un nivel înalt al percepţiei analitico-sintetice a obiectelor şi
fenomenelor;
dezvoltarea memoriei verbal-logice, creşterea volumului memoriei şi atenţiei,
atenţia devine mai selectivă şi depinde în mai mare măsură de interesele
preadolescentului;
are loc dezvoltarea aptitudinilor creative şi formarea stilului individual de activitate,
inclusiv şi intelectual;
stilul de gândire este determinat de tipul de sistem nervos, neajunsurile căruia sunt
compensate de alte însuşiri.
3. Particularităţile sferei motivaţionale:
are loc formarea structurii ierarhice a motivelor. Motivele devin mai stabile, multe
interese capătă un caracter stabil de pasiune. Motivele apar în baza stabilirii conştiente a
scopului.
interesele pot fi grupate în 4 grupuri mari: dominanta egocentrică (interesul faţă de
propria persoană), dominanta viitorului (montajul pe etaloane mari, îndepărtate),
dominanta efortului (tendinţa către opoziţie, depăşire, care se poate manifesta şi prin
încăpăţânare, proteste etc.) şi dominanta romantică (tendinţa către necunoscut, risc,
aventură, acte de eroism);
Motivul dominant al comportamentului este trebuinţa în poziţie demnă în colectivul
semenilor, în familie, adică de autoafirmare. Formele negative de manifestare a acestei
trebuinţe sunt: negativismul, încăierarea, samavolnicia, bravarea cu propriile defecte,
„bariera de sens”, încăpăţânarea, sarcasmul, batjocura. Forme pozitive: succesul la
învăţătură, umorul.
Spre sfârşitul vârstei motivul dominant al comportamentului este trebuinţa în
autodeterminare (cine sunt eu?) cu bravarea independenţei, tendinţa „de a răsturna
autorităţile”, originalitatea, orgoliul şi vanitatea, nonconformismul, confruntarea;
51
trebuinţa în popularitate, înclinaţia spre dreptate.
Cel mai viu se manifestă trebuinţa în afiliere, apartenenţă la un grup, care se transformă
la mulţi într-un sentiment gregar (ei nu pot să fie în afara grupului nici măcar o zi, o oră)
şi trebuinţa în prietenie, acea tendinţă de a căuta relaţii apropiate, bazate pe ataşament
emoţional profund şi interese comune.
Sarcina de bază a vârstei – obţinerea maturităţii, atât fiziologice, cât şi sociale.
Formarea sentimentului identităţii personale – care include identitatea corporală,
sexuală, profesională, ideologică şi morală. În căutarea identităţii sale preadolescentul
tinde de a se îndepărta de părinţi, de a se emancipa.
Căpătarea autonomiei care presupune: eliberarea de relaţiile emoţionale formate în
copilărie, formarea independenţei intelectuale, adică a capacităţii de a gândi de sine
stătător, critic, de a lua singur decizii; autonomie comportamentală, care se manifestă prin
alegerea stilului de îmbrăcăminte, cercului de prieteni, petrecerea timpului liber etc.
4. Particularităţile sferei sociale:
Tendinţa de a avea un prieten;
Tendinţa de a evita izolarea, atât în clasă, cât şi în grupuri mici;
Interes sporit faţă de problema raportului puterii în clasă;
Supraaprecierea posibilităţilor sale, realizarea cărora se presupune în viitorul îndepărtat.
5. Activitatea dominantă:
Comunicarea cu semenii capătă un caracter de primă necesitate.
Comunicând cu semenii preadolescenţii primesc acea informaţie necesară, pe care nu o
pot primi de la adulţi.
Comunicând cu cei de-o vârstă, ei capătă deprinderile necesare de interacțiune socială.
Trebuinţa în contacte emoţionale cel mai bine este satisfăcută în grupul de semeni.
6. Particularităţile dezvoltării anatomo-fiziologice.
modificări în exteriorul fizic al preadolescentului – dismorfism de gen;
dezvoltarea caracteristicilor de gen secundare;
creşterea staturală neproporţională;
acneea, excesul funcţional al glandelor sudoripare etc.
maturizare sexuală, care se pune în evidenţă prin creşterea şi începutul funcţionării
glandelor sexuale.
8. Sunt capabil.
Nu am nevoie de cineva care să-mi rezolve problemele. Sunt capabil(ă). Sunt în stare să am grijă de mine.
Pot să iau singur(ă) deciziile care mă privesc. Pot să gândesc pentru mine. Nu trebuie să depind de altcineva ca să
aibă grijă de mine.
9. Mă pot schimba.
Nu trebuie să fiu într-un anume fel, din cauza unei întâmplări din trecut. Fiecare zi este o nouă zi. Este o
prostie să cred că n-am încotro şi trebuie să fiu într-un anume fel. Ba am încotro. Mă pot schimba.
53
Încurajaţi ideile (căutările) preadolescentului Luaţi în considerare drepturile părinţilor
Fiţi politicoşi cu părinţii, mai ales când sunteţi
Demonstraţi ajutorul emoţional (afectiv)
în public, în grup
Consultaţi-vă cu părinţii în problemele
Păstraţi secretele încredinţate
personale (intime)
Nu fiţi exagerat de posesiv Invitaţi prietenii în casă
Încercaţi să trataţi preadolescentul ca pe un Respectaţi aprecierile şi evaluările părinţilor
tânăr adult responsabil chiar dacă sunt demodate
Uitaţi-vă în ochii lui în timpul conversaţiei Priviţi în ochi părinţii în timpul conversaţiei
Oferiţi preadolescentului cadouri şi felicitări de Oferiţi cadouri şi felicitări pentru ziua lor de
ziua naşterii naştere
Sprijiniţi preadolescentul, când nu este prezent
Sprijiniţi dorinţele lor în absenţă
(în absenţă)
Vorbiţi cu preadolescentul despre probleme Vorbiţi cu părinţii despre probleme sexuale şi
sexuale şi moarte moarte
Abordaţi cu preadolescentul problemele de
Discutaţi cu părinţii despre politică şi religie
politică şi religie
Nu criticaţi aspru alegerile prietenilor Acceptaţi supravegherea generală (şi grija)
preadolescentului părinţilor
Utilizaţi:
„Am impresia că te simţi...”
„Mi se pare că...”
„După părerea mea...”
„Am sentimentul că...”
„Mi-ar plăcea să...”
„Aş fi foarte fericit să...”
„Cât aş fi de mulţumit să...”, etc.
Evitaţi: „Dvs./Tu sunteţi (eşti)...”; „Tu niciodată nu m-ai înţeles atunci, când eu...”; „Tu te
gândeşti doar la tine” etc.
1. Prietenul vorbeşte cu tine, dar tu te grăbeşti şi vrei să pleci. Îi vei spune _________
2. Oamenii care stau în spatele tău la cinematograf, vorbesc cu voce tare. Te întorci şi le spui
________________
3. Prietenul vă roagă să-i împrumutaţi un obiect valoros, dar dvs. consideraţi că el nu e o
persoană ordonată şi responsabilă. Îi veţi spune _______
4. Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el. Îi spui _________
5. Aţi stabilit cu colegii să mergeţi la un film la o anumită oră şi zi, dar ei au modificat între
timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba.
Ce faci?__________
6. Colegii au scris pe banca ta cu vopsea care nu se şterge „Eşti un tocilar!”. Le spui ___
7. Prietenul nu ţi-a întors la timp un obiect împrumutat anterior de la tine, de care ai urgent
nevoie. Îi spui _________
8.Prietenul vă pune într-o situaţie stupidă, povestind tuturor istorii despre dvs., şi dvs. îi
spuneţi _______
8. Vecinul vă sustrage de la o comunicare interesantă, întrebându-vă ceva neimportant. Îi veţi
spune _____
9. Profesorul îţi spune, că frizura ta nu corespunde înfăţişării unui elev. Răspunsul tău _____
10. Staţi la coadă la magazin şi cineva trece fără rând în faţa dvs. Îi veţi spune _______
11. Un cunoscut(ă) vă invită undeva, dar dvs. nu vă este interesant cu el/ea. Îi spuneţi ______
12. Aţi dat comandă de pizza, dar ea nu este suficient de coaptă. Îi spuneţi chelnerului ______
13. Mergi pe drum cu prietena ta şi întâlneşti o colegă comună de clasă care face la adresa ta
55
nişte aprecieri ironice referitoare la activitatea extraşcolară în care eşti implicată (dansuri,
cor sau teatru), găsind numai slăbiciunile prestaţiei tale. Vei reacţiona ____
57
Absolut nu ştii cum să te comporţi în prezenţa adulţilor!
Nu-ţi pare că prea des critici pe alţii?
Eşti un adevărat tocilar! Nu e doar părerea mea, ci a
întregii clase!
Nu-ţi pare că trebuie să fii mai selectiv în relaţii
personale?
Eşti total dezorganizat şi nepunctual! E clar că nu eşti în
stare de nimic!
Niciodată nu te ţii de cuvânt, leneşule!
Nu vezi pe unde mergi? Uită-te sub picioare!
Anexa 6.31. Fişă “Cum să exprimăm un refuz”
A refuza înseamnă a ne afirma (şi a ne accepta).
Acest lucru presupune:
exprimarea unui ”nu”, deci formularea ideii că “Nu, nu vreau”
explicaţii (fără justificări) pentru că acela care a făcut solicitarea este frustrat
justificările ar însemna devalorizarea propriei persoane;
recunoaşterea celuilalt şi a sentimentului său (frustrare, furie, nemulţumire);
propunerea unei alternative.
Evitaţi:
să deviaţi problema (să o evitaţi) fiindcă interlocutorul s-ar putea servi de acest
lucru pentru a obţine ceea ce vrea (şi ar putea părea chiar îndreptăţit să reuşească
acest lucru). Iată un exemplu:
- Dragoş: Îmi poţi împrumuta 100 lei?
- Laurenţiu: Păi, ştii… trebuie să plătesc impozitul la sfârşitul lunii.
- Dragoş: Nu-ţi face griji! Ţi-l dau înapoi în trei zile!!!
să îl atacaţi pe cel ce vă solicită cu fraze care încep “tu”, “Dvs.” sau care conţin
verbe la persoana a II (singular sau plural)… de exemplu: “Tu întotdeauna…”,
“Dvs. mereu îmi cereţi…”
Etapele refuzului:
I. Formularea ”NU, nu vreau” (afirmaţie)
II. Explicaţii fără justificări, motivul (înţelegere)
III. Recunoaşterea celuilalt (acceptare)
IV. Propunerea unei alternative (soluţie).
58
Anexa 6.32. Fişă „Sugestii pentru a spune: "NU"
Fiţi sigur pe ce poziţii vă aflaţi - DA sau NU;
Dacă nu sunteți siguri, spuneţi că mai aveţi nevoie de timp pentru a cugeta şi comunicaţi
persoanei când îi veţi da un răspuns;
Cereţi clarificări în caz dacă nu aţi înţeles bine ce anume se cere de la Dvs.;
Fiţi concis pe cât posibil, motivaţi-vă legitim refuzul, dar evitaţi să daţi explicaţii şi
justificări;
Utilizaţi mai frecvent „Nu” - are mai multă putere şi mai puţină ambiguitate decît „Bine,
dar nu prea cred că...”;
Fiţi siguri că gesturile vă reflectă întocmai mesajul verbal;
Folosiţi cuvintele: „Eu nu doresc...”, „Am decis să nu...”, în loc de: „Eu nu pot...”, „N-aş
putea...”, care evidenţiază că ai făcut deja alegerea;
Refuzaţi de câteva ori, până când persoana „vă aude”. Nu este necesar să aduceţi noi
explicaţii de fiecare dată, repetaţi doar „NU” şi doar motivul original al refuzului;
Dacă persoana insistă şi după ce aţi repetat de câteva ori „NU”, zâmbiți uşor sau
modificaţi subiectul conversaţiei. Aveţi tot dreptul să finalizaţi o discuţie;
Ar fi bine să aflaţi ce simte cealaltă persoană faţă de refuzul tău;
“Ştiu că ar putea fi o dezamăgire pentru Dvs., dar n-aş fi apt să...". Nu este necesar să
spuneţi: “Îmi cer scuze" - compromite dreptul de bază, cel de a spune "NU". Evitaţi
sentimentul de vinovăţie;
Nu faceţi o regulă a Dvs. de a rezolva problemele altora sau de a-i face fericiţi;
Dacă nu vreţi să fiţi de acord cu rugămintea persoanei, dar doriţi doar să-l ajutaţi, oferiţi-i
un compromis: “Nu am posibilitatea de a scrie pentru tine referatul, dar pot cu plăcere să-
ţi ofer o parte din cărţi utile";
Nu este bine să vă modificaţi poziţia şi să spuneţi “Nu", după ce iniţial aţi spus "Da".
N.B. Învăţaţi să respectaţi drepturile şi obligaţiunile. Învăţaţi să respectaţi drepturile celuilalt aşa
cum aţi dori să fie respectate propriile dvs. drepturi.
ŢINEŢI MINTE: aveţi obligaţiuni faţă de propria persoană. Aveţi obligaţiuni faţă de ceilalţi
oameni.
Anexa 6.34. Fişă „Arta de a critica”
60