Capitolul 2.

CONTABILITATEA CAPITALURILOR PERMANENTE

(CAPITALURI ANGAJATE)1

Obiective principale:
Delimitări şi structuri privind capitalurile
Contabilitatea capitalului social
Contabilitatea primelor de capital
Contabilitatea rezervelor întreprinderii
Contabilitatea rezultatului reportat
Contabilitatea provizioanelor
Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni
Contabilitatea creditelor pe termen mediu şi lung

Concepte-cheie: capital social; capital propriu; capital permanent; situaţie netă; valoare
nominală; valoare de piaţă; preţ de emisiune; drepturi de subscriere; drepturi de atribuire;
amortizarea capitalului; primă legată de capital; rezerve; provizioane.

Delimitări şi structuri privind capitalurile

Prin structura contabilă de capitaluri sunt delimitate sursele de finanţare stabile ale valorilor
economice constituite ca activ patrimonial al întreprinderii. Determinativul stabil marchează
prezenţa acestor surse la dispoziţia întreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. O asemenea
trăsătură reprezintă unul din elementele care pledează pentru desemnarea lor şi prin noţiunea de
capitaluri permanente.
În raport cu modul lor de constituire financiară, capitalurile se diferenţiază în capitaluri
proprii, provizioane şi datorii pe termen lung.
Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanţare şi din alte surse
financiare nerambursabile.
Formula de calcul a capitalurilor proprii dezvăluită de O.M.F.P. nr. 1802/2014 este :
• capital social (101)
± alte elemente de capitaluri proprii (103)
+ prime de capital (104)
+ rezerve din reevaluare (105)
+ rezerve (106)
– acţiuni proprii (109)
+ câştiguri legate de instrumentele de capital propriu (141)
– pierderi legate de instrumentele de capital propriu (149)
± rezultatul reportat (117 +SC/– SD)
± rezultatul exerciţiului financiar (121 +SC/– SD)
– repartizarea profitului (129)
= Total capitaluri proprii

_____________
1
Capitol preluat şi adaptat din Ristea Mihai şi colab., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. I, Editura
Universitară, Bucureşti, 2009.

1
 Provizioanele sunt fonduri constituite la închiderea exerciţiului financiar prin autofinanţare pe
seama cheltuielilor, fiind destinate finanţării pierderilor şi cheltuielilor probabile sau exigibile în
viitor, certe sau nedeterminate în ceea ce priveşte mărimea lor.
Datoriile pe termen lung reprezintă resurse financiare străine, furnizate pe termen mediu
sau lung, de terţe persoane în raport cu întreprinderea. Sunt considerate pe termen mediu dacă
durata de finanţare este până la cinci ani şi pe termen lung dacă durata de finanţare este de peste
cinci ani.
În mod concret, datoriile pe termen lung se identifică cu împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni, creditelor bancare pe termen mediu şi lung, datoriile legate de participarea în cadrul
întreprinderilor în participaţie sau asociative, datorii privind concesiunile şi locaţiile de gestiune,
alte împrumuturi şi datorii asimilate (credite de la alte întreprinderi sau instituţii financiare etc.)
precum şi dobânzile aferente datoriilor pe termen lung şi mijlociu.
În Planul de conturi general, capitalurile sunt evidenţiate cu ajutorul Clasei 1 Conturi de
capitaluri.
Contabilitatea capitalului social
În structura capitalurilor proprii capitalul social are un caracter avansabil fiind constituit la
înfiinţarea întreprinderii societare, prin aportul în natură şi/sau în numerar al proprietarilor sau
asociaţilor. Fiind un capital investit, aşa cum se afirmă în modelul contabil anglo-saxon, capitalul
social reprezintă creanţe reziduale (rezidual claim), în sensul că la lichidarea unei societăţi
comerciale se achită mai întâi drepturile creditorilor (şi alte obligaţii), iar ce rămâne după ce
acestea sunt complet satisfăcute, revine proprietarilor sau asociaţilor.
Capitalul social se împarte în capital subscris nevărsat şi capital subscris vărsat.
Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care proprietarii sau asociaţii s-au angajat să-l
pună la dispoziţia întreprinderii societare. În măsura în care capitalul este eliberat sau capitalizat
efectiv în bani şi/sau în natură, el devine capital subscris vărsat.
În cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni, pentru aporturile în numerar, constituirea
capitalului social în raport de stabilirea condiţiilor pentru realizarea aportului se delimitează în trei
paşi succesivi, cum sunt: subscrierea fără apelare, adică fără nominalizare la plată; subscrierea cu
apelare fără vărsare; subscrierea cu apelare şi vărsare. În mod corespunzător, capitalul social se
diferenţiază în : capital subscris neapelat; capital subscris apelat şi nevărsat; capital subscris
apelat şi vărsat.
Capitalul social este divizat în acţiuni sau părţi sociale, în raport de natura juridică şi
economico-financiară a societăţilor comerciale.
Capitalul social al societăţilor comerciale, altele decât pe acţiuni, se împarte în părţi sau cote
sociale se valoare egală. Acestea sunt reprezentate de un certificat eliberat fiecărui asociat care
cuprinde: denumirea societăţii şi capitalul social, numărul şi valoarea unitară a părţilor sociale,
precum şi numele titularului lor.
Pe parcursul funcţionării întreprinderii capitalul social se poate majora prin emisiunea de
acţiuni noi şi prin operaţii interne (încorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exerciţiului
precedent, transformarea de obligaţiuni în acţiuni). De asemenea, capitalul se poate micşora prin
rambursarea către asociaţi a unei părţi din capital, prin răscumpărarea de acţiuni, prin acoperirea
pierderilor provenite din exerciţiile precedente şi prin alte operaţii potrivit legii.
 Contabilitatea constituirii capitalului social
Actul iniţial de constituire a capitalului social se identifică în plan economico-financiar cu
înfiinţarea întreprinderilor societare. În acest scop trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii
stabilite prin legislaţia economico-financiară, prin statut şi contractul de societate. Din pachetul de
condiţii prezintă interes pentru contabilitate problema subscrierii capitalului şi a aportului fizic în
natură şi/sau în bani, după caz. Aşa cum prevede Legea 31/1990 privind societăţile comerciale

2
republicată, la constituirea întreprinderii societare este necesară subscrierea integrală a capitalului
social.
Totodată, asociaţii subscriptori sunt obligaţi să aporteze efectiv în natură şi/sau în numerar
valoarea capitalului subscris. Astfel, în cazul societăţilor în nume colectiv şi în comandită simplă,
data la care se varsă integral capitalul social subscris este stabilită prin contractul de societate.
Similar se rezolvă problema şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată cu precizarea că nu pot
constitui aporturi prestaţiile în muncă, creanţele şi titlurile negociabile.
Aporturile în natură reprezintă cel mult 60% din capitalul social. În cazul societăţilor pe
acţiuni şi în comandită pe acţiuni, întreprinderea societară se poate constitui numai dacă întregul
capital a fost subscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor
subscrise. Acţiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral. Aporturile în
creanţe nu sunt admise.
Dacă asociaţii nu fac în termen vărsămintele la capitalul social subscris, ei sunt obligaţi la
plata dobânzii legale pentru durata întârzierii. Plata dobânzii nu exclude răspunderea asociatului
pentru daunele cauzate societăţii.
Exemplu. Pentru prezentarea contabilităţii constituirii capitalului social se presupune că se
creează societatea comercială pe acţiuni „TITAN” S.A. în condiţiile:
• capital subscris 40.000 lei;
• număr de acţiuni 40.000 titluri;
• valoarea nominală a unei acţiuni 1 leu;
• cheltuieli de constituire plătite pe baza unui cec bancar 3.000 lei.
a) subscrierea celor 40.000 acţiuni × 1 leu = 40.000 lei se înregistrează pe baza „Borderoului
acţiunilor” prin articolul contabil:
40.000 lei 456 = 1011 40.000 lei
Pentru cheltuielile de fondare, pe baza cecului bancar se face înregistrarea:
3.000 lei 201 = 5121 3.000 lei
b) eliberarea a 50 % din capitalul social subscris prin depunerea în numerar directă în contul
de la bancă:
20.000 lei 5121 = 456 20.000 lei şi
20.000 lei 1011 = 1012 20.000 lei
c) unul din acţionari care a subscris 5.000 lei face în echivalenţă un aport sub forma unui
stoc de materii prime:
5.000 lei 301 = 456 5.000 lei şi
5.000 lei 1011 = 1012 5.000 lei
d) eliberarea (depunerea) restului de capital social subscris, în numerar, în contul de la bancă
40.000 lei – 20.000 lei – 5.000 lei = 15.000 lei:
15.000 lei 5121 = 456 15.000 lei şi
15.000 lei 1011 = 1012 15.000 lei
Capitalul social subscris a fost integral vărsat.

 Contabilitatea creşterii capitalului social prin aporturi noi în natură şi/sau în numerar
O asemenea creştere este determinată de necesitatea procurării de noi resurse pentru
finanţarea investiţiilor sau consolidarea situaţiei financiare. Modalitatea financiară de creştere se
asigură prin aporturi noi în bani şi/sau în natură.
Creşterea capitalului prin aporturi în numerar se poate efectua, teoretic, după două metode:
creşterea valorii nominale a acţiunilor existente şi prin emiterea de noi acţiuni.
Prima modalitate evită creşterea numărului iniţial de acţiuni şi modificarea echilibrului
dintre acţionari. Ea devine aplicabilă prin consimţământul unanim al acţionarilor.

3
 Apelul la cea de a doua modalitate impune din partea societăţii să-şi stabilească preţul de
emisiune pentru acţiunile noi. Acestea se plasează între valoarea matematică contabilă a vechilor
acţiuni (limita maximă) şi valoarea lor nominală (limita minimă).
În măsura în care preţul de emisiune al acţiunilor noi este mai mic decât valoarea matematică
contabilă a acţiunilor vechi, se produce „efectul de dilatare” a capitalului care la rândul său
antrenează o pierdere pentru acţionarii „vechi” care nu participă la subscrierea de noi acţiuni.
Pentru a compensa această pierdere se apelează la drepturile preferenţiale de subscriere (DS).
Discutate ca titluri de valoare, DS sunt titluri de valoare negociabile care intră în paritate cu
acţiunile vechi. Mărimea lor se calculează ca diferenţă între valoarea matematică contabilă veche
şi valoarea matematică nouă a unei acţiuni: DS = VMC0 – VMC1
Exemplu. Se consideră cazul unei societăţi ale cărei capitaluri proprii (48.000.000 lei) sunt
constituite din:
• capital social 40.000.000 lei;
• rezerve 8.000.000 lei;
• capitalul este reprezentat de 40.000 acţiuni;
• valoarea nominală 1.000 lei/acţiunea;
• valoarea matematică contabilă veche (VMC0) 1.200 lei/ acţiunea.
În scopul dezvoltării mijloacelor sale de investiţie, societatea decide să majoreze capitalul
său cu 10.000.000 lei prin emiterea a 10.000 acţiuni noi a căror valoare nominală este de 1.000 lei.
Deci, o nouă acţiune este emisă pentru 4 acţiuni vechi. Preţul de emisiune este 1.100 lei.
În acest caz, situaţia în contabilitate se prezintă astfel:
• Creşterea capitalului propriu
10.000 acţiuni × 1.100 lei = 11.000.000 lei, din care:
♦ creşterea capitalului social
10.000 acţiuni × 1.000 lei = 10.000.000 lei
♦ primele de emisiune
10.000 acţiuni × 100 lei = 1.000.000 lei
• Valoarea matematică contabilă nouă (VMC1) = (48.000.000 lei + 11.000.000 lei)/(40.000
acţiuni + 10.000 acţiuni) = 1180 lei.
• Raportul acţiuni vechi/acţiuni noi este 4/1
• Dreptul de subscriere, DS = VMC0 – VMC1 = 1.200 lei – 1.180 lei = 20 lei
Înregistrarea contabilă va fi:
11.000.000 lei 456 = 1011 10.000.000 lei
1041 1.000.000 lei
Datele pot fi interpretate astfel:
• solicitantul unei noi acţiuni plăteşte întreprinderii 1.100 lei pentru o acţiune ce valorează
1.180 lei;
• proprietarul unei acţiuni vechi ar pierde 20 lei pe acţiune (1.200 lei – 1.180 lei). Pentru a evita
această situaţie, fiecare solicitant de un titlu nou va plăti 4 DS × 20 lei = 80 lei purtătorului de patru
acţiuni vechi.
Procedând astfel, pentru fiecare acţiune veche purtătorul primeşte 20 lei, ceea ce îl face
indiferent faţă de modificarea valorii contabile a titlurilor de la 1.200 la 1.180 lei.
Se poate considera că fiecare cumpărător potenţial trebuie să „indemnizeze” patru acţiuni
vechi pentru a obţine dreptul de a cumpăra o acţiune nouă. Această indemnizaţie se numeşte
drept preferenţial de subscriere.
Este posibilă situaţia în care cel puţin unul din vechii acţionari să nu deţină un număr de
acţiuni divizibil cu patru. În acest caz el este obligat să cumpere un DS sau să le vândă pe acelea
care sunt în plus faţă de multiplii lui patru.
Exemplu. Un acţionar vechi deţine 11 acţiuni. În această situaţie el trebuie să cumpere la
valoarea nominală 11/4 = 2 acţiuni şi să rămână cu 3 DS - uri pe care le poate vinde, sau poate

4
cumpăra un DS disponibilizat de un alt acţionar, completând numărul de 4 DS-uri necesare
achiziţionării unei noi acţiuni. În această ultimă variantă cea de-a 12 acţiune îl va costa:
1 DS + 1.100 lei = 20 lei + 1.100 lei = 1.120 lei.
Relaţia de calcul prezentată mai înainte, a mărimii cursului dreptului de subscriere conduce
la o valoare teoretică. Această valoare se delimitează ca un sistem de referinţă pentru negocierea
dreptului de subscriere. De regulă o asemenea negociere se face la un curs de plată inferior celui
teoretic.
Remarcă. În cazul în care creşterea de capital îmbracă forma de aport în natură nu se pune
problema protecţiei vechilor acţionari. Acţiunile noi se emit la un preţ teoretic apropiat de
valoarea contabilă a titlului. Diferenţa între valoarea de emisiune şi valoarea nominală a noilor
acţiuni se înregistrează ca primă de aport.
Exemplu. Pentru un mijloc de transport evaluat la valoarea de 55.000 lei, valoarea reţinută
la subscriere pentru o acţiune 11 lei, valoarea nominală a acţiunii este de 10 lei. Numărul de
acţiuni noi create este de 55.000 / 11 = 5.000 acţiuni.
Înregistrarea creşterii de capital se face:
55.000 lei 2133 = 1012 50.000 lei
1043 5.000 lei
 Contabilitatea creşterii capitalului social prin operaţii interne
Creşterea are loc prin încorporarea rezervelor, a profitului, a rezervelor din reevaluare şi a
primelor de capital. Motivul creşterii este cel al întăririi credibilităţii societăţii asigurând acţionarii
de disponibilitatea unei mari părţi a fondurilor proprii.
Procedural, creşterea de capital se poate realiza prin crearea de noi titluri atribuite gratuit
vechilor acţionari sau prin creşterea valorii nominale a vechilor acţiuni. Se precizează că în
condiţiile unui astfel de mod de majorare de capital, averea reală a societăţii nu se modifică.
Protecţia financiară a vechilor acţionari, în condiţiile în care se emit noi acţiuni, este
asigurată prin deţinerea de către aceştia a drepturilor de atribuire (DA) ca titluri negociabile.
Subscriptorii noilor acţiuni pot fi atât vechii acţionari care utilizează drepturile lor, cât şi noii
acţionari cu condiţia ca aceştia să cumpere DA-uri la paritatea necesară.
Mecanismul de calcul şi funcţionare a DA-urilor este în principiu similar cu cel al DS-urilor:
DA = VMC0 – VMC1
Exemplu. Reluând exemplul de mai înainte, se presupune că din rezervele existente se
încorporează în capitalul social 4.000.000 lei, pentru care se emit 4.000 de acţiuni noi.
Situaţia în contabilitate se prezintă astfel:
• capital social iniţial 40.000.000 lei;
• rezerve neîncorporate 4.000.000 lei;
• rezerve încorporate în capitalul social prin emiterea de noi acţiuni atribuite gratuit
4.000 acţiuni × 1.000 lei = 4.000.000 lei;
Total capital propriu 48.000.000 lei;
• raportul acţiuni vechi/acţiuni noi : 10/1;
• valoarea contabilă a vechilor acţiuni (VMC0) 1.200 lei;
• valoarea contabilă în condiţiile emiterii de noi acţiuni (VMC1):
VMC1 = 48.000.000 lei / 44.000 acţiuni = 1.091 lei, rezultă ca:
1 DA = 1.200 lei – 1.091 lei = 109 lei
Corespunzător parităţii de atribuire, vechiul acţionar trebuie să posede 10 DA-uri pentru a i
se conferi în mod gratuit o acţiune nouă.
Dacă posedă, să presupunem 18 acţiuni vechi, se află în situaţia de a obţine în mod gratuit o
acţiune nouă, iar pentru cea de a doua acţiune trebuie să cumpere 2 DA × 109 lei = 218 lei,
disponibilizate de la alţi acţionari.

5
 Un nou acţionar poate procura o acţiune din cele noi numai în condiţiile în care plăteşte 10
DA-uri, deoarece paritatea de atribuire este de 10/1. Deci o acţiune nouă se cumpără la 10 DA ×
109 lei = 1.090 lei.
Remarcă. Valoarea calculată pentru un DA are caracter teoretic, deoarece acesta este de
regulă, cotat la bursa de valori. În condiţiile în care preţul bursier al DA-ului este pozitiv,
acţionarul vechi poate renunţa total sau parţial la DA-urile deţinute. În acest scop se compară
preţul bursier al unui DA şi profiturile (dividendele) pe care le-ar asigura achiziţionarea de noi
acţiuni. Rezolvarea practică este similară cu cea prezentată la DS-uri.
Înregistrarea contabilă privind încorporarea rezervelor în capital este:
4.000.000 lei 106 = 1012 4.000.000 lei

În cazul în care s-ar fi încorporat în capitalul social şi alte capitaluri, înregistrarea devine:
104 = 1012
117
 Contabilitatea creşterii capitalului prin dubla mărire
Dubla mărire de capital social se realizează prin capitalizarea rezervelor, primelor de capital
sau rezervelor din reevaluare şi prin aporturi în numerar. Ea poate avea loc simultan sau succesiv.
În ipoteza în care creşterile sunt simultane, drepturile de subscripţie şi cele de atribuire sunt
rezervate în mod exclusiv vechilor acţionari. Dacă creşterile sunt succesive, drepturile de
subscripţie sau de atribuire, după caz, aparţin vechilor acţionari din timpul primei creşteri.
Drepturile celei de-a doua creşteri aparţin vechilor acţionari şi a celor ce au beneficiat de prima
creştere de capital.
Exemplu. Situaţia în contabilitate înainte de dubla mărire a capitalului social se prezintă
astfel: • capital social iniţial 40.000.000 lei;
• rezerve 8.000.000 lei;
Total capital propriu 48.000.000 lei;
• Numărul de acţiuni 40.000 titluri.
În adunarea generală se hotărăşte creşterea capitalului social prin emiterea de acţiuni în
număr de 10.000 titluri la preţul de emisiune de 1.000 lei şi prin încorporarea de rezerve
disponibile în valoare de 4.000.000 lei pentru care se emit 4.000 acţiuni.
Dacă cele două creşteri se produc simultan, situaţia în contabilitate se prezintă astfel:
• capital social iniţial (40.000 acţiuni × 1.000 lei = 40.000.000 lei);
• rezerve neîncorporate 4.000.000 lei;
• rezerve încorporate prin emiterea de noi acţiuni (4.000 acţiuni × 1.000 lei =
4.000.000 lei);
• creşterea capitalului prin aporturi noi în urma emiterii de noi acţiuni (10.000 acţiuni ×1.000
lei = 10.000.000 lei);
Total capital propriu 58.000.000 lei;
• valoarea matematică contabilă a vechilor acţiuni 1.200 lei;
• valoarea matematică contabilă nouă în condiţiile creşterii capitalului
(58.000.000 lei / 54.000 acţiuni = 1.074 lei)
• valoarea cumulată 1 DS + 1 DA = VMC0 – VMC1 =1.200 lei – 1.074 lei = 126 lei
• Raportul paritate I (DS) 40.000 /10.000 = 4/1
II (DA) 40.000 /4.000 =10/1
Valoarea contabilă Valoarea
–
1 DS = nouă nominală = 1.074 – 1.000 = 18,50 lei
4 4

6
 Valoarea contabilă
1 DA = nouă = 1.074 = 107,40 lei
10 10
Dacă cele două creşteri se produc succesiv, situaţia se prezintă astfel:
Faza I: Emiterea de noi acţiuni prin aporturi în numerar şi/sau în natură:
• capital social iniţial 40.000.000 lei;
• rezerve 8.000.000 lei;
• creştere de capital (10.000 acţiuni × 1.000 lei = 10.000.000 lei);
Total capital propriu după creştere 58.000.000 lei;
• valoarea contabilă nouă (58.000.000 lei / 50.000 acţiuni = 1.160 lei).
1 DS = 1.200 lei – 1.160 lei = 40 lei
Faza II. Încorporarea rezervelor:
• capital propriu 58.000.000 lei;
• număr de acţiuni emise 4.000.000 lei/1.000 lei = 4.000 acţiuni;
• raportul de paritate 50.000 acţiuni / 4.000 acţiuni = 12,5/1 sau 25/2;
• valoarea contabilă nouă = 58.000.000 lei/54.000 lei 1.074 lei.
1 DA = 1.160 lei – 1.074 lei = 86 lei
• valoarea unei acţiuni atribuită în mod gratuit: 12,5 × 86 lei = 1.075 lei
 Contabilitatea creşterii capitalului prin conversia obligaţiunilor în acţiuni
Pe această cale se asigură creşterea capitalului social prin diminuarea datoriilor fără a apela
direct la trezorerie. Această conversie trebuie să fie dorită şi motivată de obligatari pentru a deveni
acţionari. Purtătorul de obligaţiuni ca titluri de valoare cu dobândă fixă trebuie să fie interesat să
le transforme în titluri cu venit variabil (dividende). În acest scop, acţiunile emise trebuie să aibă o
valoare teoretică apropiată de cea a obligaţiunilor.
Diferenţa dintre valoarea nominală totală a obligaţiunilor convertite şi valoarea totală a
acţiunilor noi emise ca echivalent se înregistrează ca prime de emisiune.
Nu se ridică problema protecţiei financiare a vechilor acţionari deoarece obligatarii ca
subscriptori ai noilor acţiuni sunt creditorii societăţii comerciale.
Exemplu. Se transformă 10.000 obligaţiuni în 5.000 acţiuni, raportul fiind de 2/1, în
condiţiile în care valoarea nominală a unei obligaţiuni este de 1 leu, iar valoarea nominală a unei
acţiuni comune este de 1,8 lei.
Prima de emisiune = (10.000 × 1 leu ) – (5.000 × 1,8 lei) = 1 000 lei
Înregistrarea contabilă este:
10.000 lei 161 = 1012 9.000 lei
1044 1.000 lei
 Contabilitatea micşorării capitalului social prin rambursarea
unei părţi către asociaţi şi/sau răscumpărarea şi anularea de acţiuni
Reducerea pe această cale are loc în cazul în care capitalul este supraproporţionat faţă de
activitatea sa, atunci când se reduc investiţiile dintr-un sector de activitate sau când se decide
realizarea (vânzarea) unei părţi din activul societăţii care nu este necesar activităţii sale.
Diminuarea capitalului social se realizează prin: reducerea numărului de acţiuni,
reducerea valorii nominale a acţiunilor şi prin răscumpărarea acţiunilor de către societate şi
anularea lor.
În cazul în care se reduce valoarea nominală a acţiunilor sau numărul de acţiuni prin
rambursarea către acţionari, fiecare acţionar primeşte o sumă proporţională cu numărul de acţiuni
pe care îl deţine.
Exemplu. Situaţia în contabilitate se prezintă astfel:
• capital social 30.000.000 lei;

7
 • rezerve 6.000.000 lei;
• număr de acţiuni 10.000 titluri;
• valoarea nominală a unei acţiuni 3.000 lei;
• diminuarea capitalului social cu 10 %.
a) modalitatea reducerii valorii nominale de la 3.000 lei la 2.700 lei;
10.000 acţiuni × (3.000 lei – 2.700 lei) = 3.000.000 lei. Acţionarii primesc suma de 300 lei
pentru fiecare acţiune.
Înregistrarea contabilă este:
3.000.000 lei 1012 = 456 3.000.000 lei
iar la rambursare:
3.000.000 lei 456 = 5121 3.000.000 lei
b) modalitatea reducerii numărului de acţiuni cu 10 % (10.000 acţiuni ×10/100) prin
rambursarea către acţionari 1.000 acţiuni × 3.000 lei valoare nominală = 3.000.000 lei.
Înregistrarea este similară cu cea prezentată la punctul a).
c) răscumpărarea şi anularea a 10 % din numărul de acţiuni, deci 1.000 acţiuni, preţul de
răscumpărare 3.200 lei titlul, valoarea totală 3.200.000 lei.
• răscumpărarea acţiunilor proprii:
3.200.000 lei 109 = 5121 3.200.000 lei
• anularea acţiunilor:
3.000.000 lei 1012 = 109 3.200.000 lei
200.000 lei 149
• acoperirea din rezerve a pierderilor legate de anularea acţiunilor proprii:
200.000 lei 1068 = 149 200.000 lei
Dacă preţul de răscumpărare ar fi fost de 2.900 lei titlul, diferenţa de 100 lei × 1.000
acţiuni = 100.000 lei s-ar fi înregistrat pe creditul contului 141 Câştiguri legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii.

 Contabilitatea micşorării capitalului social prin acoperirea

pierderilor
Acoperirea pierderilor exerciţiului din capitalul social are loc numai în cazul în care nu
există o altă modalitate de finanţare. În principiu, acoperirea pierderilor se face prin report la noul
exerciţiu, din rezervele legale constituite în acest sens şi prin vărsăminte noi pentru reîntregirea
capitalului.
Practic, apelul la capitalul social intervine în cazul în care se constată că bilanţul prezintă un
nivel al pierderilor reportate prea important pentru a putea fi absorbit rapid de beneficiile
exerciţiilor viitoare.
Modalităţile contabile şi financiare folosite pentru finanţarea pierderilor direct din capitalul
social sunt cea a reducerii valorii nominale a acţiunilor şi cea a anulării numărului de acţiuni.
Indiferent de soluţia reţinută, se debitează contul 1012 Capital subscris vărsat şi se creditează
contul 117 Rezultatul reportat.

Exemplu. Capitalul propriu al societăţii „ACVILA” S.A., cotată la bursa de valori se

prezintă astfel:
• capital social (20.000 acţiuni × 2.000 lei = 40.000.000 lei);
• rezerve legale 8.000.000 lei;
• alte rezerve 2.000.000 lei;
• report pierderi (20.000.000) lei.
Total capital propriu 30.000.000 lei

8
 Adunarea generală extraordinară decide o reducere a capitalului propriu pentru a acoperi
pierderea reportată.
Valoarea matematică contabilă a unei acţiuni este 30.000.000 lei/20.000 acţiuni = 1.500 lei.
Valoarea nominală nouă a unei acţiuni stabilită în urma reducerii capitalului este de 1.300
lei. În aceste condiţii pierderea va fi acoperită astfel: diferenţa de 20.000 acţiuni × (2.000 lei -
1.300 lei) = 14.000.000 lei se va deconta la capitalul social. Iar diferenţa de 6.000.000 lei
(20.000.000 lei – 14.000.000 lei) va fi acoperită astfel: 2.000.000 lei din alte rezerve şi 4.000.000
lei din rezerva legală.
Înregistrarea contabilă privind reducerea capitalului este:
2.000.000 lei 1068 = 117 20.000.000 lei
4.000.000 lei 1061
14.000.000 lei 1012
Situaţia capitalului propriu în urma reducerii se prezintă astfel:
• capital social (20.000 acţiuni × 1.300 lei = 26.000.000 lei)
• rezerve legale 4.000.000 lei
Total capital propriu 30.000.000 lei
 Contabilitatea amortizării capitalului
Amortizarea capitalului constă în rambursarea depunerilor către acţionari fără ca prin
aceasta să se reducă mărimea capitalului social. Rambursarea se face din rezervele disponibile
constituite sau prin afectarea unei părţi din beneficiu. Ca reglementare, amortizarea capitalului se
efectuează în virtutea unei dispoziţii statutare sau prin decizia adunării generale extraordinare a
acţionarilor.
În scopul de a indica menţinerea capitalului de origine, rezerva sau beneficiul care se
substituie la fracţiunea rambursată acţionarilor este decontată prin crearea a două analitice în
cadrul contului 1012 Capital subscris vărsat respectiv 1012.1”Capital neamortizat” şi 1012.2
„Capital amortizat”. Această ultimă parte de capital este indisponibilă, iar acţiunile echivalente
nu participă la primul dividend şi au un regim diferit la partajul capitalului realizat la lichidarea
societăţii.
Exemplu. Capitalul subscris vărsat se ridică la 3.000.000 lei. Se decide să se amortizeze
capitalul cu 500.000 lei prin afectarea unei părţi din rezervele disponibile:
500.000 lei 1068 = 456 500.000 lei şi
500.000 lei 456 = 512 500.000 lei
Totodată se face virarea internă prin debitarea contului 1012 Capital subscris vărsat şi
creditarea conturilor 1012.1 „Capital neamortizat” şi 1012.2 „Capital amortizat”.
Schema înregistrărilor contabile se poate prezenta şi sub forma:
a) înregistrarea deciziei de amortizare a capitalului pentru fracţiunea amortizată:
500.000 lei 1012 = 456 500.000 lei
b) afectarea rezervelor la amortizare:
500.000 lei 1068 = 1012.2 500.000 lei
c) virarea la contul de capital a cotei corespunzătoare de capital neamortizat:
2.500.000 lei 1012 = 1012.1 2.500.000 lei
d) rambursarea efectivă a acţiunilor:
500.000 lei 456 = 512 500.000 lei
Desigur, se pot folosi şi alte variante, noi o recomandăm pe aceasta din urmă, în spiritul
divulgării integrale a informaţiei.

Contabilitatea primelor de capital

Primele de capital (capitalul adiţional) se constituie ca excedent între valoarea de emisiune şi
valoarea nominală (primele de emisiune); între valoarea contabilă sau intrinsecă a acţiunilor

9
stabilite în urma fuziunii societăţilor şi valoarea lor nominală (primele de fuziune) ,între valoarea
bunurilor primite ca aport şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise (primele
de aport).şi între valoarea nominală a obligaţiunilor convertite în acţiuni şi valoarea nominală a
acţiunilor (prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni)
Evidenţa primelor legate de capital se realizează prin contul sintetic de gradul I, cu funcţie de
pasiv, 104 Prime de capital care se dezvoltă pe sintetice de gradul II 1041 Prime de emisiune
1042 Prime de fuziune/divizare, 1043 Prime de aport şi 1044 Prime de conversie a
obligaţiunilor în acţiuni. Se creditează cu primele de capital calculate la constituirea, creşterea
şi fuziunea capitalului social. Se debitează cu primele încorporate în capitalul social sau rezerve,
după caz. Soldul creditor reprezintă primele de capital delimitate ca o structură distinctă a
capitalului propriu.
Operaţiile care se înregistrează în contabilitate privind primele legate de capital sunt cele
legate de constituirea lor ca sursă de finanţare şi de utilizare pentru acoperirea cheltuielilor de
stabiliment sau de încorporarea lor în rezerve.
Exemplu. Cu ocazia subscrierii aporturilor, valoarea la preţ de emisiune este de 12.000.000
lei, iar valoarea nominală a acţiunilor subscrise de 10.000.000 lei. Primele de emisiune constituite
au următoarea destinaţie: 600.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de constituire, 400.000 lei
pentru constituirea de rezerve şi 1.000.000 lei pentru creşterea capitalului social.
a) constituirea capitalului social şi a primelor de capital:
12.000.000 lei 456 = 104 2.000.000 lei
1011 10.000.000 lei
b) utilizarea primelor pentru acoperirea cheltuielilor de constituire:
600.000 lei 104 = 201 600.000 lei
c) încorporarea primelor de capital în capitalul social şi în rezervele întreprinderii:
1.400.000 lei 104 = 1012 1.000.000 lei
1061 400.000 lei

Contabilitatea rezervelor întreprinderii

Rezervele reprezintă în principiu beneficii capitalizate în mod durabil de întreprindere până
la o decizie contrară a organelor autorizate. Deci ele se constituie şi dotează în raport cu cotele
distribuite din beneficiile anului.
În mod excepţional rezervele se mai pot constitui şi din alte resurse cum sunt diferenţele din
reevaluare şi primele de capital.
Structural, rezervele se împart în rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezerve de
valoare justă, rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie în proporţie de cel puţin 5 % din profitul contabil anual
înainte de impozitare (profitul brut) până la limita când rezerva atinge 20 % din capitalul social –
la societăţile comerciale cu capital autohton şi regiile autonome - şi 25% la societăţile comerciale
cu participare de capital străin. Se precizează că sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea
fondului de rezervă sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, în limita a 5 % din
profitul anual, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social.
Legea societăţilor comerciale prevede că în rezervele legale se include şi excedentul obţinut
prin emisiunea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu
este întrebuinţat la acoperirea cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.
Prin scopul lor rezervele legale sunt destinate să protejeze capitalul social în cazul în care
exerciţiile financiare s-au încheiat cu pierderi.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din beneficii nete ale unităţilor
patrimoniale, conform prevederilor din statutul acestora. Ele pot avea ca scop temperarea
asociaţilor de a pretinde dividende în dauna altor obligaţii mai mari şi mai urgente ale
întreprinderii privind funcţionarea sa normală.

10
 Rezerve de valoare justă apar numai în situaţiile financiare anuale consolidate (la
societăţile comerciale de grup).
Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare apar atunci când
imobilizările corporale au fost realizate (amortizate, vândute, casate etc.), iar rezerva din
reevaluare aferentă nu-şi mai are obiectul.
Alte rezerve prevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama beneficiilor
şi din alte surse, cum sunt primele legate de capital, fiind destinate acoperirii pierderilor, creşterii
capitalului social, acordării de dividende şi în anii de exerciţiu financiar care se încheie cu pierderi,
pentru răscumpărarea propriilor acţiuni de către societate şi alte destinaţii stabilite prin hotărârea
generală a asociaţilor.
Evidenţa rezervelor constituite prin capitalizarea beneficiilor şi din alte resurse stabilite prin
lege se realizează prin contul de pasiv 106 Rezerve, dezvoltat pe sintetice de gradul II, 1061
Rezerve legale, 1063 Rezerve statutare sau contractuale, 1064 Rezerve de valoare justă, 1065
Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare şi 1068 Alte rezerve
corespunzătoare categoriilor de rezerve pe care le poate constitui şi gestiona o întreprindere.
Constituirea rezervelor se înregistrează în creditul conturilor menţionate mai sus, iar utilizarea lor în
debitul conturilor. Soldul creditor al conturilor evidenţiază rezervele delimitate ca sursă de finanţare
durabilă a activelor.
a) rezervele legale constituite în cursul sau la sfârşitul anului din profitul brut se
înregistrează: 129 = 1061
b) rezervele statutare şi alte rezerve constituite anual din profitul net se contabilizează prin
relaţia: 129 = 1063
sau 1171
c) rezervele constituite din primele de capital:
104 = 106(8)
d) rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile anterioare:
106 = 1171
e) rezerve utilizate pentru acoperirea pierderilor din răscumpărarea propriilor acţiuni:
106(8) = 149
f) rezervele constituite sau majorate din transferarea câştigurilor legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii:
141 = 106(8)

Contabilitatea rezultatului reportat

În categoria capitalurilor proprii se includ şi rezultatele reportate din exerciţiile precedente a
căror decizie de repartizare a fost amânată de adunarea generală a asociaţilor. Profitul figurează ca
sursă proprie de finanţare până în momentul distribuirii sale pe destinaţiile stabilite prin lege şi
statutul întreprinderii societare, iar pierderea până la acoperirea sa din rezultatul exerciţiului
următor sau din rezervele destinate în acest sens.
La întreprinderile personale profitul net virat la capitalul individual în prima zi de deschidere
a exerciţiului celui care urmează realizării sale.
Rezultatul sub formă de profit sau pierdere obţinut în exerciţiile anterioare a cărui decizie de
repartizare a fost amânată pentru exerciţiile următoare se înregistrează la contul 1171 Rezultatul
reportat reprezentând profitul nerepartizat, respectiv pierderea neacoperită. Se creditează
cu rezultatul reportat sub formă de profit, se debitează cu rezultatul reportat sub formă de
pierdere. Ulterior, cu ocazia admiterii deciziei de repartizare a rezultatului, contul se creditează
cu acoperirea pierderii din profitul realizat în perioada curentă, din rezervele constituite sau prin
decontare asupra capitalului social. Se debitează cu profitul reportat destinat prin repartizare
creşterii rezervelor sau capitalului social. Soldul debitor reprezintă pierderea nerepartizată, iar
soldul creditor, profitul nerepartizat.
a) în cazul profitului:

11
 121 = 1171
b) în cazul pierderilor:
1171 = 121
Pe măsură ce se ia decizia de repartizare se fac înregistrările:
a) în cazul în care profitul este distribuit:
1171 = 1012
106
457
b) în cazul în care pierderile sunt acoperite, în ordine, din:
• rezultatul pozitiv al exerciţiului:
121 = 1171
• din rezervele constituite cu acest scop:
106 = 1171
• din capitalul social constituit:
1012 = 1171

Contabilitatea provizioanelor

În spiritul principiului prudenţei se constituie provizioane care cumulează până în momentul

utilizării lor volumul sumelor incluse în cheltuielile anuale. Ele sunt destinate finanţării riscurilor
şi cheltuielilor pe care evenimente trecute sau actuale le fac probabile (litigii, penalităţi, impozite,
cheltuieli provocate de reparaţii ce se repartizează pe mai multe exerciţii). În mod indirect ele
reprezintă echivalentul unor datorii probabile generatoare de pierderi sau de cheltuieli. Cazurile
cele mai tipice sunt:
a) litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;
b) cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind
garanţia acordată clienţilor;
c) provizioane pentru restructurare;
d) pensii şi obligaţii similare;
e) impozite;
f) alte provizioane.
Un provizion este o datorie a cărei mărime sau scadenţă este incertă.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
- o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
În contabilitatea provizioanelor se disting două momente:
a) constituirea provizionului prin recunoaşterea sa ca:
(a1) parte a costului activului, de exemplu, provizion pentru costurile estimate pentru
demontarea şi mutarea activelor, respectiv pentru costurile de restaurare a amplasamentului:
2XX = 151
(a2) componentă a cheltuielilor:
6812 = 151
b) reluarea provizionului prin diminuare sau anulare:
(b1) dacă provizionul iniţial a fost inclus în costul activului, în mod corespunzător se
diminuează valoarea activului ţinând seama de deprecierea acumulată sau amortizarea acumulată 2:
151 = 2XX
(b2) dacă provizionul iniţial a fost trecut pe cheltuieli:
151 = 7812
_____________
2
Potrivit O.M.F.P. nr. 1802/2014 constituirea provizioanelor se face prin creditarea contului 151 pe seama
cheltuielilor (681) sau a costurilor estimate iniţial cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu
restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea (212, 213). Diminuarea sau anularea provizioanelor
se face prin debitarea contului 151 cu sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor, inclusiv a celor
constituite pentru demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu restaurarea amplasamentului (781).

12
 Totodată, cheltuielile sau pierderile devenite exigibile în raport de natura lor se înregistrează
în conturile din Clasa 6 Conturi de cheltuieli.
Înregistrarea de la punctul (b) intervine şi în situaţia în care la închiderea exerciţiului
financiar provizionul devine fără obiect şi se anulează total sau parţial, după caz.
Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni
Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni denumite şi credite obligatare, reprezintă
datorii pe termen lung create prin vânzarea de titluri de credit negociate către public. Vânzarea se
face, de regulă, prin intermediul unor instituţii financiare sau bancare, fără să fie exclusă şi
posibilitatea vânzării directe de către întreprinderea societară.
Întreprinderea care emite astfel de titluri se angajează să ramburseze la termen sau eşalonat
ratele scadente şi să plătească o dobândă sub forma cupoanelor ataşate titlurilor de credit.
Evidenţa datoriilor din emisiunea obligaţiunilor se realizează prin contul de pasiv 161
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni. În creditul contului se înregistrează valoarea
nominală sau de rambursare, după caz, a obligaţiunilor emise, iar în debit, rambursările de
împrumuturi din obligaţiuni sau valoarea obligaţiunilor răscumpărate anulate.
În contabilitatea operaţiilor privind obţinerea şi rambursarea unui împrumut din emisiunea
de obligaţiuni următoarele elemente sunt importante:
• societatea pe acţiuni poate emite obligaţiuni pentru o sumă care să nu depăşească 3/4 din
capitalul vărsat şi existent conform celui din urmă bilanţ aprobat;
• procentul dobânzii care este remunerarea anuală a obligaţiunilor;
• valoarea nominală a unei obligaţiuni care nu poate fi mai mică de o anumită limită şi în
funcţie de care se calculează dobânda;
• preţul de emisiune care este valoarea la care obligaţiunea este emisă şi care este adesea
inferioară valorii nominale. Acest preţ trebuie plătit de către toate persoanele care subscriu
obligaţiuni în momentul emiterii lor;
• valoarea (costul) sau preţul de rambursare care poate fi egală sau superioară valorii
nominale;
• durata împrumutului care trebuie să fie mai mare de un an;
• valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată.
În funcţie de condiţiile pieţei, obligaţiunile sunt emise cu un randament (rata dobânzii
efective) egal, superior sau inferior ratei nominale a dobânzii. Dacă obligaţiunea este emisă sub
valoarea nominală, diferenţa (valoarea nominală - preţul de emisiune) reprezintă prima de
emisiune (discount-ul asimilat din punct de vedere contabil cu prima de rambursare), iar diferenţa
eventuală între costul de rambursare şi valoarea nominală este prima de rambursare.
Exemplu. Întreprinderea „TITAN” S.A. emite la 1 ianuarie N, 1.000 obligaţiuni în
următoarele condiţii: valoarea nominală 1.000 lei, preţul de emisiune 990 lei, durata de
rambursare 10 ani, preţul de rambursare 1.000 lei, rata dobânzii 13 % pe an.
a) subscrierea împrumutului sub forma obligaţiunilor emise şi distribuite:
990.000 lei 461 = 161 1.000.000 lei
10.000 lei 169
b) vărsarea sumelor datorate de persoanele care au subscris:
990.000 lei 5121 = 461 990.000 lei
c) dobânda anuală se calculează şi înregistrează:
Dobânda = 1.000.000 lei × 13 % = 130.000 lei
130.000 lei 666 = 1681 130.000 lei
d) plata dobânzii
130.000 lei 1681 = 5121 130.000 lei
e) amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor 10.000 lei/10 ani = 1.000 lei.
1.000 lei 6868 = 169 1.000 lei
Rambursarea împrumutului din emisiunea de obligaţiuni se face prin tragerea la sorţi
(loterie), la scadenţa finală (globală) şi prin tranşe egale şi prin răscumpărare la bursa de valori.

13
 Dacă rambursarea se face prin tragere la sorţi sau la scadenţa finală se face înregistrarea:
1.000.000 lei 161 = 5121 1.000.000 lei
Dacă rambursarea se face prin răscumpărare, caz în care emitentul cumpără şi retrage de pe
piaţă titluri de o anumită valoare, tipurile de înregistrări care intervin sunt:
a) răscumpărarea obligaţiunilor la preţul de răscumpărare:
505 = 5121
b) anularea obligaţiunilor emise răscumpărate, dacă preţul de răscumpărare este mai mare
decât valoarea nominală a obligaţiunilor:
161 = 505
668
c) iar dacă preţul de răscumpărare este mai mic decât valoarea nominală a obligaţiunilor:
161 = 505
768
d) trecerea asupra cheltuielilor a primelor cu ocazia răscumpărării obligaţiunilor:
6868 = 169
Contabilitatea creditelor pe termen mediu şi lung
Datoriile din creditele pe termen lung şi mediu primite de la bancă se contabilizează prin
conturile de pasiv 162 Credite bancare pe termen lung, sumele principale şi 1682 Dobânzi
aferente creditelor bancare pe termen lung, dobânzile aferente. Dacă creditele sunt primite de
la alte instituţii financiare, inclusiv creditele „întreprindere”, se înregistrează la contul 167 Alte
împrumuturi şi datorii asimilate sumele principale şi 1687 Dobânzi aferente împrumuturilor
şi datorii asimilate, dobânzile corespunzătoare.
În creditul conturilor se înregistrează datoriile din creditele primite, respectiv dobânzile
aferente, iar în debitul lor, după caz, rambursările de credite şi plăţile de dobânzi. Soldul creditor
al conturilor reprezintă datoriile din credite pe termen lung şi mediu, respectiv din dobânzi
neexpirate până la închiderea exerciţiului financiar.
Împrumuturile pe termen lung şi mediu primite de la societăţile bancare sunt contabilizate
prin formula: 5121 = 162
Rambursarea creditelor se poate face o singură dată la scadenţa finală sau sub forma
amortizărilor financiare. La rambursare se face înregistrarea inversă în raport cu cea prezentată
mai înainte.
Dobânzile anuale aferente creditelor bancare pe termen lung şi mediu se înregistrează:
666 = 1682
iar plata dobânzilor generează înregistrarea:
1682 = 5121
Similar se contabilizează creditele primite de la alte instituţii financiare.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Care este componenţa capitalurilor proprii? dar a capitalurilor permanente?
2. Ce este acţiunea? Dar obligaţiunea? Care este distincţia dintre ele ?
3. Care sunt metodele prin care se realizează majorarea capitalului social ?
4. Ce este dreptul de subscriere şi care este semnificaţia şi logica lui ?
5. Ce este dreptul de atribuire?
6. Care sunt operaţiile interne?
7. În ce constă dubla mărire a capitalului social ?
8. Care sunt modalităţile de diminuare a capitalului social?
9. În ce constă amortizarea capitalului?
10. Cum se obţin primele legate de capital? Dar cum se utilizează?
11. Ce reprezintă rezervele? De câte tipuri sunt?
12. Ce sunt subvenţiile pentru investiţii?
13. Ce reprezintă împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni?
14. Care sunt elementele unui împrumut din emisiuni de obligaţiuni?
15. Care sunt modalităţile de rambursare a unui împrumut din emisiuni de obligaţiuni?

14