Anton Dumitrescu marturie orala alta?

Un complot pentru salvarea Țării – 23

August 1944  (XX) – „Această măsură am
luat-o în interesul Țării mele!”
Postat de 
V. B.
 -
06/10/2021

de Octavian Silivestru
După arestarea lui Ion Antonescu și a lui Mihai Antonescu (ministrul de externe), complotiștii au trecut
la faza a doua: arestarea întregului guvern. Sub pretextul unei ședințe care se ține la Palatul Regal,
principalii colaboratori ai lui Antonescu au fost convocați de generalul Constantin Sănătescu. Rând pe
rând, fără să bănuiască ceva, demnitarii care au sosit la Palatul Regal au fost arestați. Au fost   reținuți
generalul Contantin „Picky” Vasiliu (Inspectorul General al Jandarmeriei și subsecretar de stat la
Ministerul de Interne), generalul Constantin Pantazi (ministrul Apărării), colonelul Mircea Elefterecu
(șeful Poliției București), generalul Dumitru Popescu (ministrul de Interne). În urmtoarele ore, imediat
după difuzarea la radio a Proclamației regelui Mihai, la Palatul Regal  au fost primiți rerezentanții
Legaţiei germane la Bucureşti, care încercau să afle ce s-a întâmplat cu Ion  Antonescu și cum va
acționa România. Unul dintre martorii evenimentelor petrecute la Palatul Regal în ziua de 23 August
1944 a fost  maiorul Anton Dumitrescu.
Guvernul C. Sănătescu
            „În timp ce mareșalul Antonescu era arestat, generalul Sănătescu l-a chemat pe generalul
„Picky” Vasiliu, Inspector General al Jandarmeriei. Cum a sosit,  Sănătescu i-a spus: “Măi – erau
prieteni! – n-am ce să-ţi fac, eşti arestat!” Eu am chemat pe căpitanul Teodorescu să-l însoţească la
Cazinoul ofiţerilor, că acolo i-am dus [pe cei arestați]!  Apoi l-am aşteptat pe generalul Pantazi. Când
Pantazi a venit, n-a mai intrat la Sănătescu. Generalul Sănătescu mi-a ordonat: “Îl arestezi tu!” M-am
dus la Pantazi şi i-am spus: “Domnule general, din Înalt Ordin sunteţi arestat!”  S-a uitat lung la mine:
“Da?” În timp ce îl conduceam către Cazinoul ofiţerilor, mi-a spus: “Dragă Anton, am actul de naştere
al fiului meu Ionel! Te rog să-l trimiţi soţiei mele!” Actul de naştere al băiatului lui l-am luat și l-am dat
căpitanului Teodorescu, ca să-l înmâneze doamnei Pantazi. A urmat Mircea Elefterescu, care a venit cu
o întreagă hărmălaie de câini după el. Căpitanul Teodorescu i-a spus: “Domnule colonel, n-aveţi voie
să intraţi cu câinii în Palat! Lăsaţi câinii  aici şi veniţi dumneavoastră!” A venit şi, cum a ajuns în faţa
casei, i-am spus: “Domnule colonel, din Înalt Ordin, sunteţi arestat!” A început  să vocifereze…, dar
după fiecare copac era câte un ostaş care l-a încadrat! N-a mai avut ce să facă, așa că l-am dus şi pe
el la Cazinoul ofiţerilor. Între timp, au sosit Popescu Dumitru   “Codiţă”,  ministru de Interne, şi
Constantinescu, ministrul Comunicaţiilor. La Cazino le-am servit apă minerală, că era foarte cald. Am
întrebat: “Cine vrea să mănânce?” N-am fost brutali!  Apoi am trimis la Radiodifuziune pe locotenentul
Păpuşoi, cu o grupă de luptă. El a adus un specialist și aparatele cu care   a fost imprimată Proclamaţia
Regală. Locotenentul Păpuşoi a venit cu un tehnician de la Radiodifuziune şi a imprimat  Proclamația. 
După terminarea imprimării, tot Păpuşoi a condus înapoi la Radiodifuziune pe tehnician
cu Proclamaţia imprimată. Locotenentul Păpușoi a avut ordin să stea până când se difuzează. Dacă se
opunea cineva, el trebuia să folosească arma. Ăsta a fost consemnul!

            În timpul acesta, generalul Mihail urca pe strada Pictor Grigorescu, prin faţa Batalionului de
Gardă. Locotenentul Stoenescu, care era în Batalion, îi spune generalului Mihail: “Domnule general,
ştiţi ce s-a petrecut în Palat?” “Ce, domnule?”  “Poftiţi cu mine la domnul general Sănătescu!” L-a dus
la generalul Sănătescu. Sănătescu l-a dus la rege. Regele i-a dat pe comandorul de marină [Gherghel]
Arpad, care era aghiotant regal, să-l conducă ca să ia conducerea Marelui Stat Major. Deşi era
îmbrăcat civil şi era ofiţer de rezervă. Treaba era hotărâtă dinainte!

            Grija mea toată era paza Palatului Regal. De ce? Că ne aşteptam, din moment în moment, să
fim atacaţi de nemţi.  Am luat măsuri de supraveghere în jurul Palatului, cu obiective birourile
reprezentanţelor străine de lângă Creţulescu, Biserica şi Parc Hotel care era ocupat de nemţi. Focul se
declanşa numai la ordinul meu. După ce s-a citit Proclamaţia,  la un sfert de oră, apare o maşină de
război însoţită de alte maşini de război.  Căpitanul Teodorescu le observă și mă face atent că vin nişte
maşini de război germane. Zic: “Nu-i nimic, urmăriţi–le!” Au oprit tocmai la intrarea în Palat, în aripa
Creţulescu. Cine era? Manfred von Killinger! Îi spune lui Teodorescu că vrea să meargă la rege!
Teodorescu mă anunţă pe mine, eu mă duc la Sănătescu, Sănătescu la rege, care zice: “Conduceţi-l la
mine!” Eu l-am însoţit până la rege. Acolo era Sănătescu, erau Buzeşti şi Stârcea. Regele i-a spus
foarte scurt: “Cred că aţi auzit cele ce am spus în Proclamaţie. Am luat această măsură în interesul
Țării mele. Totuşi, înţeleg să fiu cavaler, și dau răgaz trupelor germane să se retragă în ordine. În caz
contrar, vor suferi rigorile războiului”.  Acum aud atâtea născociri că a bătut cu pumnul în masă…  Eu
nu cunosc, deşi eram acolo. Dacă ar fi făcut un gest ca ăsta, îl împuşcam pe loc! Însemna că era
tupeu şi acest tupeu trebuia înăbuşit pe loc!  După ce a plecat Killinger, la o jumătate de oră au sosit
generalii Hansen şi Gerstenberg. Au dat de Teodorescu la poartă, Teodorescu mă cheamă pe mine, eu 
m-am dus la Sănătescu, Sănătescu a vorbit cu regele. Regele a spus: “Nu! Nu-i mai primesc eu! Dacă
ştii ce i-am spus lui Killinger, îi primeşti dumneata!” Și am însoţit pe amândoi până la Sănătescu.
Sănătescu le-a explicat cele ce i-a spus regele lui Killinger. Au plecat!  După plecarea acestora,
măsurile noastre de supraveghere s-au intensificat. Am verificat dispozitivul de la Ghencea, am dat
dispoziţie la Sinaia, telefonic, să fie şi acolo gata de luptă. (…) La un moment dat, mă cheamă regele
şi îmi spune: “Trebuie să plecăm la Dobriţa!”  Am plecat din Bucureşti pe la miezul nopții”.

[Înregistrare realizată de Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie București, 1974]