Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reprezentarea Tatalui
Reprezentarea Tatalui
REFERAT
PROF. INDRUMATOR:
Conf. Univ. Dr. Emilia Burlan
Mamvri, primiţi fiind de Avraam şi de soţia lui, Sarra. Tinerii sunt înfăţişaţi
cu aureole, aşezaţi la masă. În mod tipic, unul dintre ei stă la mijlocul laturii
din spate a mesei, cu faţa la privitor, unul stă în partea dreaptă, iar al
treilea în partea stânga a mesei. În spate, stau în picioare Avraam şi Sarra:
Avraam în stânga, iar Sarra în dreapta, amândoi cu aureole, slujind la masă
în spatele lui Avraam şi al Sarrei se află cortul lor, sub formă de zidire cu
uşi şi ferestre. Lângă acesta se află Stejarul din Mamvri, reprezentat simplu,
schematic.
Icoana are inscripţia: „Ospitalitatea lui Avraam”.
În mod tradiţional, scena se zugrăveşte pe peretele diaconiconului – în
partea sudică a Sfântului Altar. În bisericile cu hramul Sfintei Treimi,
icoana mare cu Ospitalitatea lui Avraam se pune pe iconostas lângă cea a
Maicii Domnului cu Pruncul, iar o icoană mică se aşază pe tetrapod pentru
închinare, pe tot parcursul anului.
Această icoană are la bază un pasaj din cartea Facerea, capitolul 18. Aici
citim:
Se poate pune problema: dacă Avraam i-a văzut pe „cei trei bărbaţi” în
vedenie, necorporali, cum de scrie că le-a oferit mâncare, pe care „ei un
mâncat-o” (Fac. 18, 8). Răspunsul este acela că au mâncat doar în aparenţă.
Un eveniment similar este descris în Cartea lui Tobit din Septuaginta. În
capitolul 12 scrie că un înger al Domnului, Rafael, i-a apărut lui Tobie zile
de-a rândul, i s-a dat să mănânce şi a fost văzut mâncând. Când îngerul se
pregătea să plece, „să se înalţe la Cel Care l-a trimis”, a spus: „În toate zilele
am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat, nici n-am băut, ci numai ochilor
voştri s-a părut aceasta” (Tobit 12,19- 20).
Viziunea lui Avraam este amintită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi de
imnografi şi se consideră a fi o răsplată pentru primirea lui exemplară. La
Miezonoptică, pe glasul 3 al cântării bizantine din Octoih, una dintre
„Arătându-S-a Dumnezeu lui Avraam în trei Ipostasuri, de demult, la stejarul din Mamvri, dăruind pe Isaac ca
răsplată a iubirii de străini, din milostivire […]”
O altă cântare din aceeaşi Miezonoptică spune:„În pământ străin fiind
Avraam, s-a învrednicit în chip văzut a primi pe Domnul, Unul în trei
Ipostasuri, Cel mai presus de fiinţă, dar în chipuri bărbăteşti.”
Mai trebuie adăugat ceva despre reprezentarea viziunii lui Avraam în
Apusul latin, după Schisma din 1054 şi în ţările ortodoxe după căderea
Constantinopolului (1453). Pentru a propaga şi a inocula doctrina Filioque –
care a fost una dintre cauzele majore ale Schismei -, abandonând modul
tradiţional de reprezentare a Sfintei Treimi, latinii au conceput un alt
model. Tatăl este înfăţişat ca un bătrân cu părul alb, aşezat în partea
dreaptă a compoziţiei, binecuvântându-L pe Fiul-Hristos, Care se află aşezat
în cealaltă parte, cu o cruce mare intr-o mână, iar în cealaltă, cu cartea
Sfintelor Scripturi, intre ei, deasupra capetelor lor, Sfântul Duh sub formă
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ARTA SACRA
ANUL I SEMESTRUL II
de porumbel.
Această reprezentare inovatoare a Sfintei Treimi a apărut cu detalii
modificate într-un fel sau în altul. Astfel, într-una din reprezentările
iconografice, Tatăl este reprezentat aşezat, ţinându-L în poală pe Fiul, sub
forma unui tânăr, Care, la rândul Său, ţine în mâini un porumbel.
Ideea principală a noii reprezentări este aceea de a răspândi erezia
doctrinară care afirmă că Sfântul Duh purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul
(Filioque).
Cu trecerea timpului, astfel de reprezentări au devenit din ce în ce mai
numeroase. Din secolul al XVI-lea încoace, în perioada ocupaţiei turceşti din
Grecia şi din alte ţări balcanice, când popoarele ortodoxe au fost aruncate
în întunericul ignoranţei, astfel de picturi au ajuns să capete
preponderenţă. Exploatând această ignoranţă, nenumăraţi iezuiţi şi alţi
călugări apuseni au adus în aceste ţări, o dată cu alte materiale
propagandistice, un mare număr de gravuri în aramă – reprezentări
religioase moderniste apusene. Rezultatul a fost acela că adevărurile
doctrinare exprimate în icoanele tradiţionale au fost din ce în ce mai
distorsionate, iar arhetipurile şi principiile iconografiei bizantine au fost
treptat abandonate.
Propaganda apuseană din acea perioadă a exercitat o influenţă puternică şi
în Rusia şi a afectat adânc iconografia rusească. Astfel modificate, icoanele
ruseşti au ajuns în Grecia, mai ales în Sfântul Munte, ca un alt val ce aducea
cu sine concepţii romano-catolice greşit fundamentate.
Dumnezeu-Tatăl este reprezentat în iconografia tradiţională ca o mână care
iese din cer binecuvântând. Vedem această mână simbolică la Botezul lui
Hristos, aşa cum apare in mozaicurile de la Hosios Lukas (cca 1000) şi
Daphni (cca 1100). Mâna, simbolizân-du-L pe Dumnezeu-Tatăl, a început să
fie utilizată în iconografie mult mai devreme. Astfel, o întâlnim în
reprezentarea Botezului pe capacul unui relicvar din secolul al Vl-lea,
păstrat la Vatican.
Simbolismul mâinii are la bază cuvintele Scripturii: „Trimite mâna Ta din
înălţime” (Ps. 143, 7) şi „Mâna Domnului era cu dânsul” (Lc. 1, 66).
După tradiţia binecuvântării cu mâna dreaptă, atunci când se foloseşte o
singură mână, este potrivit a se reprezenta mâna dreaptă, nu cea stângă. (În
Botezul lui Hristos din Biserica de la Daphni este înfăţişată mâna stângă.
Trebuie să considerăm că acest lucru s-a făcut în mod inadecvat.)
Sfântul Duh
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ARTA SACRA
ANUL I SEMESTRUL II
Icoana bizantină a lui Hristos ca „Cel vechi de zile” este inspirată dintr-un
pasaj din cartea prorocului Daniel, care prevesteşte întruparea Logosului
Divin, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Iată pasajul:
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ARTA SACRA
ANUL I SEMESTRUL II
„Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile;
îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc;
roţile lui, foc arzător. […] Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul
Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. |…| Până ce a venit Cel vechi de
zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub
stăpânirea sfinţilor” (Daniel 7,9,13, 22).
Sfântul loan Gură de Aur, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril al
Alexandriei şi alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii îl identifică pe „Cel vechi de zile”
cu Iisus Hristos. Considerat după natura Sa divină, care este fără început,
Hristos poate fi numit „Vechi”. Dar întrucât a luat chip omenesc, S-a
întrupat, poate fi pe drept înfăţişat ca Om.
Această idee este viu exprimată în imnografia Bisericii. Astfel una dintre
cântările de la Utrenia întâmpinării Domnului începe cu acest verset:
„Cel vechi de zile, Prunc făcându-Se cu trupul, de Maica Fecioară la biserică este adus, plinind rânduiala Legii
Sale…”
Altă cântare a Vecerniei slujbei de a doua zi spune:
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ARTA SACRA
ANUL I SEMESTRUL II
„Prunc cu trupul, Cel vechi cu anii cu uimire este văzut în ziua de astăzi şi în templu este adus.”
Icoana bizantină a lui Hristos Cel vechi de zile îl înfăţişează ca pe un bătrân
cu părul şi barba albe. Capul îi este înconjurat de o aureolă rotundă cu
cruce înscrisă, specifică reprezentărilor lui Hristos. Trăsăturile feţei şi
expresia se aseamănă întrucâtva familiarului chip bizantin al
Pantocratorului. Însă faţa este mai subţire, obrajii traşi, părul alb, barba
albă şi mai lungă, iar veşmintele în nuanţe mai deschise. Este reprezentat
bust, ca în icoana Pantocratorului din cupolă şi, la fel ca Acela,
binecuvântează cu mâna dreaptă. Pantocratorul ţine întotdeauna în mâna
stângă cartea Sfintelor Evanghelii, dar în cazul Celui vechi de zile nu este
întotdeauna aşa: uneori ţine Sfânta Evanghelie, alteori unul sau doua
filactere. Un filacter poate semnifica Sfintele Evanghelii, două filactere,
Vechiul şi Noul Testament.
Inscripţia icoanelor bizantine ale Celui vechi de zile este: „Iisus Hristos» Cel
vechi de zile”.
Această reprezentare a Iul Iisus Hristos nu s-a răspândit în bisericile
perioadei bizantine şi postbizantine. A fost rareori zugravită şi nu în zona
principală a bisericii, ci în Sfântul Altar sau în pronaos, în bisericile
bizantine în care s-a folosit acest subiect, locul ales pentru reprezentarea lui
a fost pe peretele de deasupra proscomidiarului sau pe cupola secundară
din aceeaşi parte a bisericii.
Kalokyris fixează data uneia dintre cele mai vechi reprezentări ale Celui
vechi de zile în anii de sfârşit ai secolului al XII-lea. „Una dintre cele mai
vechi reprezentări ale Celui vechi de zile, spune el, se află în cripta
paraclisului Sfântul Vlasie de lângă Brindisi (Italia). Acesta datează din
1197.” Din acelaşi secol, adaugă el, este şi miniatura din culegerea de omilii
realizată de călugărul Iakovos Kokki novaphos, culegere care se află în
Biblioteca Naţională din Paris.
parte, imnografia a reuşit deplin să-i dea o tâlcuire clară, vie, instructivă şi
înălţătoare, judecând după imnurile deja citate şi după altele care se află
pretutindeni în cărţile liturgice ale Bisericii Ortodoxe.