UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA

ANUL I SEMESTRUL II

Degradarea artefactelor organice

REFERAT

PROF. INDRUMATOR:
Prof. Dr Biolog Violeta Boruz

Student :
Predoi (Pirlea) Carmen -Liliana
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ANUL I SEMESTRUL II

Degradarea artefactelor organice

Exista un numar mare de artefacte care sunt fabricate din materiale organice .
Carbonul predomina in compozitia lor ,materialele organice apar intr-un proces de
transformare care se numeste ciclu biologic , in care principali actori sunt: plantele,
animalele si microorganismele . Artefactele din aceasta categorie sunt fabricate din :
lemn, piele ,pergament, hartie, textile. Din momentul in care un trunchi de copac
devine piesa de mobilier sau cand pielea animala devine pergament sau haina
materia organica implicata va fi pastrata in conditii mai bune pentru conservare ,
dacat cele din natura.
Atat timp cat obiectul este utilizat, degradarea sa este lenta .
In momentul cand ele ajung intr-un muzeu , artefactele vor fi sustrase ritmului natural
de degradare iar ciclul biologic in care aceste obiecte sunt implicate va fi prelungit
intentionat.
Cel mai important compus chimic prezent in lemn , hartie sau fibra textila derivata din
bumbac , in , canepa , iuta este o celuloza o polizaharida , iar in materialele de
origine animale pilele sau fibra textila ,lana , matase este
proteina/colagen ,cheratina, sericina ,fibroina . Celuloza si proteina sunt bipolimeri .
Dregadarea materialelor organice naturale consta in esenta in ruperea biopolimerilor
structurali.
Pentru conservarea acestor artefacte tehnicile de iradiere sunt aplicate cu succes.
Iradierea poate fi utilizate cu succes ca biocid fizic . De asemenea structurile din
lemn uscat sau imbibat cu apa ,devin poroase prin degradare , pot fi intarite prin
polimerizare in situ cu ajutorul radiatiilor .
In combaterea degradarii fizice si chimice , este eficient un plan cu masuri de
preventie ,respectare riguroasa pntru a preveni aparitia agresorilor biologici in muzee
si arhiva
Corelaţia dintre materialul organic şi metalul în zonele de contact În condiţiile mediilor
arheologice, atunci când fibrele proteice şi celulozice se află în contact cu un artefact
metalic, între metal şi materialul textil se stabileşte un microsistem prin care
procesele de degradare a fibrei şi de corodare a metalului interacţionează fizic şi
chimic. În soluţiile complexe din mediile geologice naturale, valorile potenţialului
redox şi ale pHului depind de interacţiunea mai multor variabile care concură la un
moment dat şi anume: reacţiile redox, reacţiile de hidroliză sau de disociere care
apar între materialele geologice prezente (de ex: minerale feroase şi ferice, sulfiţi,
silicaţi, carbonaţi) materiale organice, compuşii atmosferici (CO2, O2, H2S) şi apa.
Modificările de pH şi rH pot fi determinate de afluxurile de apă meteorică şi gaze
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ANUL I SEMESTRUL II

dizolvate, de reacţia cu straturile geologice, sedimentele şi compuşii solului, de

activitatea biologică. Degradarea fibrelor de către apele aerate şi dizolvarea acestor
produşi de degradare în soluţia care înconjoară artefactele metalice şi care difuzează
în fibre produc o modificare majoră a mediului geochimic prin micşorarea pH-ului şi
creşterea potenţialului de oxidare. Aceste noi condiţii vor determina corodarea
metalului şi formarea de produși anorganici ca textilele mineralizate şi crustele de
coroziune. Mineralizarea textilelor reprezintă combinarea şi/sau înlocuirea matricei
organice a fibrelor textile cu o matrice anorganică. Procesul mineralizării necesită
condiţii umede, un metal corosiv şi un contact optim între fibră – metal. Literatura de
specialitate menţionează cuprul, fierul, plumbul şi argintul ca fiind principalele metale
care participă la procesele de înlocuire pseudomorfă a materialelor textile din mediile
arheologice. În mediile arheologice, textilele pseudomorfe se formează în condiţiile
îmbătrânirii chimice, prin interacţiunea care apare între soluţiile corozive şi procesul
de degradare a fibrelor şi de corodare a metalului. Ionii metalici difuzează în fibră, se
leagă de lanţurile polimerice şi reacţionează cu H2O şi grupele HCO3 accesibile
pentru a forma în interiorul fibrei precipitate, înlocuind în acest mod matricea
organică a fibrelor. Cunoaşterea chimismului pseudomorfozei este foarte importantă
şi necesară în luarea unor decizii adecvate privind prezervarea şi conservarea atât a
formei pseudomorfe cât şi a artefactului metalic cu care este asociată. Mărimea
structurilor pseudomorfe formate după fibrele textile este mai mare decât a fibrelor
originale. Celuloza leagă ionii metalici prin înlocuirea protonului de la grupele carboxil
din celuloză şi prin formarea de complecşi cu grupele hidroxilice. În cazul fibrelor de
mătase, ionii metalici se leagă de grupele terminale NH2 ale aminoacizilor, în condiţii
adecvate de pH şi, ulterior, formează complecşi cu grupele terminale carboxilice
libere deoarece gruparea carboxilică este anionică şi va fi atrasă de ionul metalic
cationic. Legarea ionilor metalici de către mătase este, de asemenea, înlesnită de
complexarea cu legăturile amidice din structura moleculei proteinice .