Sunteți pe pagina 1din 3

Nevoi ocupaţionale ale persoanelor cu dizabilităţi

o Nevoi ocupaţionale ale persoanelor cu dizabilităţi


Există numeroase date statistice care atestă situaţia dificilă pe care o au
persoanele cu dizabilităţi, care întâmpină numeroase dificultăţi în încercarea lor de a se
integra pe piaţa muncii. În România, conform estimărilor departamentului de statistică
al ANPH, din cele 233.681 persoane adulte cu handicap care figurau ca avand
capacitate de muncă, doar 16.225 erau angajaţi în muncă cu contract individual de
muncă la 1 ianuarie 2008. Doar 7% din persoanele cu handicap care aveau capacitate de
muncă erau active pe piaţa muncii. 1
Nevoi legate de ocupare ale persoanelor cu dizabilităţi:
 Nevoia de a beneficia de acţiuni în vederea asigurării condiţiilor
pentru ca persoanele cu dizabilităţi să-şi poată alege şi exercita profesia, meseria sau
ocupaţia, să poată dobândi şi menţine un loc de muncă, dar şi să poată promova
profesional:
- program de lucru flexibil;
- ergonomie şi accesibilizarea spaţiului astfel încât acesta să permită accesul persoanei
cu dizabilităţi pentru buna desfăşurare a activităţii;
- adaptarea atribuţiilor postului ocupat de persoane cu dizabilităţi la posibilităţile
acestora;
- stimularea angajatorilor pentru a angaja persoane cu dizabilităţi;
- programe de mediere a relaţiei persoanelor cu dizabilităţi care îşi caută un loc de
muncă cu potenţialii angajatori, etc.
 Nevoia de a beneficia de programe de formare şi recalificare
profesională adecvate cerinţelor pieţei muncii. Autorităţile publice sunt obligate,
conform legii, să asigure pregătirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în domeniul
handicapului, să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap cu cerinţele
pieţei muncii şi să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare
profesională în orice
meserie, în funcţie de abilităţile persoanelor cu handicap
 Nevoia de a beneficia de un tratament corect, nediscriminativ la
locul de muncă, discriminarea este interzisă prin lege, iar art. 75, alin. 2, lit.a din Legea
1
Statistici ale ANPH, www.anph.ro
nr. 448/2006 republicată stabileşte obligaţia autorităţilor publice de a promova
conceptul potrivit căruia o persoană cu handicap reprezintă o valoare adăugată pentru
societate şi pentru comunitatea căreia îi aparţine. Legislaţia singură nu este suficientă.
Pentru a se realiza o schimbare semnificativă este necesară implicarea întregii societăţi,
inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor acestora.
Discriminarea cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi nu este generată atât de
prejudecăţi, cât mai ales de faptul că această categorie este de cele mai multe ori
ignorată. Femeile cu dizabilităţi şi persoanele cu dizabilităţi din grupurile etnice
minoritare se confruntă adesea cu o discriminare multiplă. Situaţia acestor categorii
trebuie cu atât mai mult avută în vedere. Este important ca persoanele cu dizabilităţi să
fie prezente în toate sferele vieţii.2
Pentru aceasta trebuie ca toate organizaţiile şi instituţiile să se asigure că practicile,
politicile şi serviciile lor sunt bine gândite astfel încăt să fie luate în calcul şi nevoile
acestei categorii de persoane. De asemenea, este foarte important ca în comunitate să se
conştientizeze faptul că persoanele cu dizabilităţi nu sunt inferioare.
 Nevoia de a beneficia de o ofertă mai largă şi variată de locuri de muncă protejate
destinate persoanelor care nu pot accesa un loc de muncă pe piaţa liberă a muncii-
creşterea numărului de unităţi protejate, informarea persoanelor cu dizabilităţi cu privire
la existenţa lor, dezvoltarea unei pieţe de desfacere pentru produsul muncii persoanelor
cu dizabilităţi, etc.
 Nevoia de a beneficia de posibilitatea ocupării prin muncă la domiciliu –
susţinerea organizaţiilor care oferă acest tip de ocupare persoanelor cu dizabilităţi,
dezvoltarea unei pieţe de desfacere pentru produsul muncii persoanelor cu dizabilităţi.
 Se evidenţiază importanţa creşterii nivelului de încredere a persoanelor cu
dizabilităţi în legislaţia destinată promovării drepturilor lor şi în instituţiile de profil –
ANPH, ANOFM.
 Se evidenţiază necesitatea găsirii de soluţii pentru schimbarea mentalităţilor de
asistaţi ale unor persoane cu handicap, pe direcţia creşterii gradului de implicare al
acestora în căutarea unui loc de muncă, prin accesarea instituţiilor şi programelor

2
“Drepturile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale: accesul la educaţie şi angajare în muncă în România ”, Institutul pentru o
Societate Deschisă, 2005
destinate lor – ANOFM, programe de informare, consiliere, cursuri de pregătire şi
reconversie profesională, mediere, etc.

S-ar putea să vă placă și