yy le Ker | TOTI PURTAM 0 MASCA, CHIAR DACA oe NU.RECUNOSC { CREATORBic Kayla Davis nu a avut nici pe departe o viata perfecta, dar plecarea in Shertonville pare sa fie aes e aoa a ace PAM MLS tT A yaar me mse DELLE T noii sale viefi incepe sd se Zguduie primejdios, er CR RS RR OCT UR Bd COSC are UC a Cag Ue eT eae RL Paes Pm ala tag PR aR a a eA Re ea Ug COU CMa CM Uae RCAC a Ceo B ued RY Ca Tet ay Ed cum persoana potrivita poate lipi la loc toate Pree eee Te LAU Libris Be er Ore a OCLs ee oa clo De Laee vrut Ca aa Coon ig aC) Pon goat yeni CO MRC e CRB LT dar m- am a at ai _ siamul oT cM Da Y vir ae 7 ‘ = Dy heeAva Blanche CUL ~MASTILOR. COTrU RA BRASOV 2021EDITORI: Manager luliana Raducanu Referent Elena Diju DESIGN CORECTURA: TEHNOREDACTARE: Sandra Reit Ramana Marinescu Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei BLANCHE, AVA Jocul mastilor/Ava Blanche. - Brasov: Creator, 2021 ©EDITURA CREATOR, 2020 PENTRU PREZENTA EDITIE Str. Zaharia Stancu, Nr. 214, Brasov, Romania E-mail: edilura@libris.ro Tel.: 0720 539533 CREATOR Libris STO.NOSIE Sir. Muresenilor nr. 14, Brasov, Romania Tel.: 0268 477 799 E-mail: office@libris.ro Libris. Respecl pentru oameni si carti Edilura CREATOR face parte din grupul de firme LibrisAm decis sa-mi impreun bucatile de suflet intr-un mozaic si sd renasc ca pasdrea Phoenix din propria cenusa.Pentru bunica Elena, Pentru cd mereu fi-ai dorit s@ scriu. Imi pare rdu ca nu am facut-o mai repede. Imi pare rau cd nu ai mai citit.JOCUL MASTILOR 9€ AVA BLANCIE EOS PROLOG — Stimati pasageri, va rugaém sa va cuplafi centurile de siguranta. in scurt timp vom incepe manevrele de aterizare pe aeroportul din Shertonville. Ora locala este opt si treizeci si doud de minute, iar temperatura este de 15 grade Celsius, respectiv 59 de grade Fahrenheit. Va multumim cA afi apelat Ja serviciile noastre si va dorim 0 seara placuta. Cu capul sprijinit de geamul rece, privesc cum peticul de pamént din care oceanul pare sd muste se mareste treptat, lasand la iveala cateva creste de munfi ascutite si vai luminate de milioane de stelute stralucitoare. Shertonville isi arata fara sfiala retelele de lumini ce se intind pana in buza miarii, ca niste panze de paianjen fosforescente. Vazandu-] sclipind in umbra noptii, imi da 0 senzafie de caldura, in ciuda celor numai cincisprezece grade pe care comandantul de zbor le-a anuntat. Nadia spusese ca aici ma voi putea simti libera, voi putea alege cine vreau sd fiu, fara ca umbrele trecutului s4 ma mai traga in jos si s{ ma inghita. Insa nu stiu — si cred ca nici ea — ce presupune, de fapt, conceptul de libertate. Acum e Sansa mea si aflu, sd fl simt si sd fi dau o definitie. O90JOCUL MASTILOR %€ AVA BLANCHE La cadteva minute dupa ce pilotul a anunjat aterizarea, simt cum rotile avionului lovesc solul. Dupa alte cateva momente, ne oprim din miscare si o senzatie stranie ma acapareazd. Aud sunetul ascufit al scarilor cand sunt atasate aeronavei, primul punct de legatura cu Shertonville. Pasagerii se imbulzesc grabiti spre cele patru iesiri. Astept sa se elibereze culoarele, apoi ies si urmaresc semnalele care ma ghideaza spre ridicarea bagajelor. Strabat zona de duty-free supraaglomerata cu mai putin curaj decat o strabatusem in Brackley, jnainte de imbarcare. Usile glisante care dau inspre sala de asteptare se deschid si se inchid de cAte ori iese cate un pasager. In secundele in care stau deschise, pot zari multimea asteptandu-si entuziasmata parintii, iubitii, prietenii. Ma opresc la cativa metri inaintea usilor si trag adanc aer in piept. Stiu ca de partea cealalta nu este nimeni care s4 ma astepte pe mine gi este pentru prima data astazi cand realizez cat sunt de singura. > 10¢JOGUL MASTILOR 9 AVA BLANCHE SOs UN NOU INCEPUT Asternuturile calde gi sunetul monoton al ploii care loveste geamul incearcd sd ma convingaé sa nu ma ridic din pat astazi, insd e luni, e prima mea zi in Shertonville si e prima zi de facultate. Mi-am petrecut ultimele saptém4ni selectand cursuri si cdutand cele mai interesante ateliere de creatie. Nadia s-ar infuria sa afle ca am intarziat dintr-un motiv atat de absurd. {nlatur patura de pe mine si mA ridic din pat, regretand imediat gestul. fn primul rand, este mai frig in camera decat anticipasem. fn al doilea rand, picioarele incd-mi sunt usor amortite dupa drumul de ieri si abia imi sustin greutatea. Ma indrept spre baie, unde imaginea din oglinda ma surprinde. Cu degetele inclestate pe marginea chiuvetei, imi privesc fata palida si parul zburlit in toate directiile. Ma intreb ce i-ar spune imaginea mea unui strain despre mine. Vor putea ochii mei s4 ascunda toate secretele? Va putea inima sa le ingroape definitiv? Imi intiparesc un zambet curajos pe fata, pe care am inceput sa fl exersez in oglinda in fiecare dimineata, ca pe un ritual personal inainte de a-mi incepe ziua. Poate intr-o zi se va simti ca o parte din minte si nu ca o masca grea. OlleJOCUL MASTILOR 9€ AVA BLANCHE Camera de camin e destul de mare si are baie proprie. Tnc& nu imi cunosc colega de camera, dar asternuturile negre cu roz aprins de pe patul sau, impreund cu patura pufoasa cu ursulefi panda si balonul negru cu heliu ce Treprezinté un personaj din anime-urile japoneze, ma ajuta si-mi fac o idee. Imi conturez in minte portretul unei fete cu parul lung si ras pe o parte, colorat in roz, si cdteva piercing-uri in spranceana, nas si buza. Adica exact opusul meu. Nu stiu daca ne vom infelege. Cand ies in curtea caéminului, vantul rece si umed imi loveste fata si ma lasa fara aer. Aleg totusi sé merg pe jos. Probabil ca ar dura mai mult asteptarea autobuzului decat drumul pana la facultate. Din fericire, nu mai ploua, dar apropierea de ocean face aerul greu de respirat. imi simt fata umeda, iar parul aproape ca devine lipicios. Universitatea, 0 cladire mare si impunatoare, e probabil cea mai interesanta din oras. Portile imense de lemn ma fac sd ma simt si mai mica decat sunt deja. Holurile sunt lungi si intunecoase, cu arcade in stil grecesc, iar pufinele ferestre sunt cu vitralii. Am ajuns fie prea tarziu, fie prea devreme, cdci sunt aproape singura. Merg pana in capatul holului si descopar cea mai frumoasa curte interioara pe care am vazut-o vreodata. Arcade impunatoare sunt dispuse simetric, incadrand curtea patrata si plind de vegetatie. In mijloc descopar un mic bazin cu cateva frunze de nufar si pesti mici Tosii care se ascund pe sub ele si ridicdé gura din cand in cand, asteptand probabil si primeascé mancare. Decid sa nu mai intarzii si ma indrept grabita catre secretariatul facultatii. fnaintand spre ghiseu, ma astept si ma intampine o doamna in varsta, plictisité, care sd-mi reproseze cd am intarziat si sé-mi aminteasca ce generatie productiva a P12¢JOCUL MASTILOR 9@ AVA BLANCIE fost generatia ei si cat de iresponsabili si dezinteresati suntem noi. Insa de partea cealalté a geamului este un baiat, aproape la fel de tanar ca mine, care imi zambeste incurajator si imi cere numele. —Davis. Kayla Davis. imi cer scuze pentru intaérziere. Am ajuns noaptea trecuté in oras, ma scuz stangaci. — Bine ai venit! Nu este nicio problema, cursurile incep abia maine. Baiatul de la ghiseu, Ian, cu un nume de familie ciudat pe care nu-! pot citi pe ecuson, imi inmaneaza un teanc de hartii si formulare pe care trebuie sa le completez si semnez. Sunt sigura ca ar fi trebuit sa fiu aici incd de saptamdna trecuta si ca Ian este doar dragut cu mine. {ns nu e ca si cum as fi avut de ales, pentru ca biletul de avion pentru saptam4na trecutd depdsea cu mult bugetul meu. — Multumesc! spune el dupa ce fi returnez documen- tele. Bursierii stréini sunt chemati cu doua séptamdni mai devreme, pentru a-si alege cursurile si a se acomo- da, explica, citindu-mi parca gandurile. Aici ai toate de- taliile de care ai nevoie pentru inceput: o harta a orasu- lui, un ghid de conversatie care vad ca nu iti va folosi — obisnuim sa le dam tuturor studentilor straini —, orarul tau si un pliant cu numerele noastre de telefon si paginile de internet ale facultatilor. De asemenea, ai si un plic cu contul tau si parola pentru platforma Moodle, adauga el, apoi imi intinde o mapa mare, cartonata si portocalie, cu sigla universitatii pe ea. As fi vrut sa mai pierd un pic vremea prin universitate, acum, cand nu este inca imbulzeala care prevad ca va fi incepand de maine. Ins pare prea deprimant si am nevoie sa vad si imprejurimile si si fac cateva cumparaturi. r>i¢JOCUL MASTILOR %€ AVA BLANCHE Orasul imbina intr-un mod extrem de placut stilul vechi gsi gotic cu elementele moderne. Nu sunt foarte multe Magazine, iar centrele comerciale se aflé la marginea orasului. Zaresc o librarie de tip anticariat foarte framos amenajaté, o brioserie, cateva cafenele gi doud-trei magazine cu haine, insd preturile sunt mult mai mari decat ma asteptam. Colind strazile Shertonville-ului pana cand soarele se topeste in raze vinefii si se ascunde dupa cladiri. Ajung inapoi in camerd tocmai cand intunericul noptii incepe sa absoarba orasul. Incercand sa descui usa camerei, constat ca este deja deschisd si ma cuprinde un fior de panica, gandindu-ma ca am uitat s-o incui. Deschid usa sfios si din partea cealalté a camerei ma intémpina o fiintéa mica, scunda si firava, cu pielea foarte alba si parul vopsit roscat. — Hei! Sunt Alice. Bine ai venit in Shertonville! spune ea entuziasmata. Privirea mea aproape socaté produce o schimbare brusc a starii ei de spirit si pot s4-i citesc o urma de panica pe chip, — Bun! ii zic zambind. Scuze, in mintea mea erai mult mai impunatoare, aveai parul roz si ras pe o parte, ma justific eu, dar realizez abia apoi ci am inceput cu stangul. Alice ridica dintr-o spranceana si dupa cateva secunde pufneste in ras. — Nici tu nu esti ceea ce ma asteptam, réspunde ea cu o figura nostima. — E de rau? o intreb. Chiar imi doream si fim prietene, sper ca nu i-am parut 0 ciudata. — Nicidecum. Dar tu? Esti dezamagita? —Nu! Eu sunt Kayla din Brackley, raspund dintr-o suflare. >14¢JOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCIE — Imi pare bine si te cunosc, Kayla din Brackley, spune Alice amuzata in timp ce imi strange mana. Alice imi face rezumatul biografiei ei in mai putin de zece minute si pare dornicd sé ne imprietenim. Studiaza Criminologia si este in al doilea an de facultate. Iubeste Shertonville, dar urdste faptul ca iubitul sdu a ales sa studieze la o universitate din celalalt capat al tarii. Are un frate mai mare, iar parintii s4i locuiesc in alt oras, la vreo 200 de kilometri de noi. — $i tu? Ce imi spui despre tine? intreaba nerab- datoare. Ma temusem de intrebarea asta inca dinainte sa o cunosc. Shertonville e un nou inceput pentru mine, as putea sa imi construiesc un trecut fictiv tipic, insé imi e prea greu sa o mint. — Studiez Limbi si Literaturi Straine si sunt studenta in primul an. Am obtinut o bursa de studiu, dsta-i principalul motiv pentru care am venit aici. Sper sa nu mai intrebe altceva. Ma simt mai comod cand vorbim despre ea. — Super! Si mie imi place literatura. Am o multime de c&rti. Daca vrei, pot sa ti le imprumut, se ofera ea nerabdatoare. — Mic-ar face placere, ii raspund cu sinceritate. — Si? Ai frati sau surori? Ai lisat vreun iubit in Brackley sa sufere dupa tine? intreaba ea pe ton glumet. —Nu, sunt doar eu, raspund simplu si incerc sa fi zambesc cald, desi sunt coplesita de vinovatie. Nu ma simt inca pregatita si marturisesc mai mult, desi raspunsul inglobeaza aproape toatd existenta mea de pana acum, chiar daca o parte din mine refuzad sa Tecunoasca. Sunt doar eu. Am ramas doar cu Nadia, dar ea e la cateva mii de kilometri departare. d15¢JOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCHE SOs BAIATUL DIN AUTOBUZ Viafa noastrd nu e decat o reflectare a deciziilor pe care le ludm in fiecare secundd. De cate ori incerc sd fnteleg ce anume m-a adus pdnd unde md aflu acum, ma rdtdcesc in detalii si intersectii de alegeri si nu md pot hotdri ce as pdstra si ce as schimba, dacd as putea da timpul inapoi. {mi amintesc de poemul lui Robert Frost, » The Road Not Taken”, si md intreb ce-ar fi fost dacd... Dacd nu as fi mers la petrecerea de Crdciun, daca Nadia nu ar fi fost plecatd in noaptea aia, dacé tata ar fi avut incredere in mine, dacd... nu m-as fi urcat fn autobuzul de pe linia trei. — XO A doua noapte in campus crezusem ca va fi mult mai plictisitoare, stiind ca nu voi mai fi la fel de obosita cum fusesem dupa drum si dupa modificarea fusului orar, insa técerea chinuitoare din noaptea trecuté nu semana deloc cu zumzetul aproape enervant de acum. Studentii au inceput sa se intoarcd din vacanfa, am auzit cateva fete chicotind bucuroase pe hol atunci cand s-au revazut o216¢JOGUL MASTILOR 9 AVA BLANCIE si mi-am adus imediat aminte de Nadia. Incé nu am sunat-o, dar stiu cd nu se va supara pe mine. Deschid cu sfiala clapeta telefonului si tastez numarul ei. Nu am niciun numar salvat in agenda. Numéarul Nadiei il stiu pe de rost $i nu am nevoie de alte numere deocamdata. — Hei, incep sfios atunci cand imi rosteste numele. — Buné! Ce tot faci? Toataé ziua am incercat sa dau de tine. Asa tare te-a captivat Shertonville, ca ai uitat de mine? spune ea dintr-o suflare, cu voiosie, dar pot sa simt o doza de ingrijorare. —Nu, ce tot spui? Asearé am fost foarte obosita, iar check-in-ul la camin a durat enorm. Doamnele de la receptie au fost total surprinse de sosirea mea, desi le-am scris cu o sdptémana jnainte, si s-au invinovatit reciproc, uitand de mine, care asteptam pe hol cu valizele de minute bune. Cand in sfarsit am ajuns in camera, eram prea obosita sa mai fac altceva, asa cd am adormit imediat. De dimineata am fost si ma inscriu, dar cursurile incep abia maine, asa cd am profitat de dupa-amiaza sa vizitez orasul. Rezumatul ultimelor ore sund mai degraba ca o scuza sfioasd adresaté profesorului dupa ce intarzii la prima ord. Imi trec m4na prin par, ins degetele rasfirate ramadan blocate in ghemotoacele inc4lcite. Umiditatea din Shertonville se anunfa ostila pentru mine. — Stii cé glumeam, da? rade degajat Nadia, iar eu ma intind pe pat cu spatele sprijinit de perete. Probabil ca esti in extaz acum, libera in sfarsit sa faci ce vrei. Cum este colega ta de camera? Sper ca nu e vreo tocilara plicticoasa, ajunge una intr-o camera. — Nu stiu ce sa zic, abia astazi ne-am cunoscut si acum a plecat sa se intalneasca cu niste prietene. Dar nu pare vreo tocilaré, asa cum crezi tu. $i nici eu nu sunt chiar asa de tocilara, rad. D1I7¢JOCUL MASTILOR 9€ AVA BLANCHE — Bine, bine. $i? Cum a fost prima impresie? — Nu stiu, o sd dureze pana o sd ma acomodez, cred. Sper ca am ales cursurile potrivite. Pentru un moment, gandul cé nu ma voi acomoda chiar prinde contur, ca un demon mic si negru ce rade malefic in adancul constiintei mele. —Glumesti? Sigur ca ai ales cursurile potrivite! Literatura britanica, Creatie literara, Estetica si Cultura si Civilizatie Spaniola si Hispanoamericana, incepe Nadia sa recite ca dintr-o poezie. Practic, incorporeaza intreaga ta lista de preferinte. Nu se poate sa nu iti placa! Si fac pariu ca o sa ai niste profi super! — Maa, asta sper si eu, méarturisesc cu mai putinad convingere decat séptamana trecuta cand alegeam cursurile cu Nadia; parea totul mai interesant de la laptop-ul asezat pe patul cu lenjerie mov, de care credeam ca nu imi va fi dor niciodata. — Bine, atunci, astept detalii cat mai curand. Sund-ma de cAte ori simfi nevoia si ai grija de tine! — Biiine, o sa incerc sa fiu cuminte, mi pisicesc eu. —Eh, nu chiar foarte cuminte, ca nu te-ai dus la manastire. — Salut-o pe Olivia din partea mea. Olivia Ralph, mama adoptiva a Nadiei, a adoptat-o la doua zile dupa ce prietena mea a implinit 12 ani si cu un an inainte sa plec si eu din Sfdnta Elisabeta. Fata cu parul castaniu stralucitor si ochii mari, albastri, care m-a sprijinit In cele mai grele momente din viata mea, imi e ca o sora de cand am invatat sa merg in picioare. Tmi iau la revedere de la Nadia si incep si-mi aranjez putinele haine pe rafturile sifonierului meu. Gasesc la fundul valizei un obiect dreptunghiular, atent impachetat, si imi dau imediat seama ca este o carte. Incerc sd > 18 ¢JOCUL MASTILOR © AVA BLANGIE desprind usor folia bleu cu ursuleti (nu stiu ce o fi fost in capul Nadiei sa aleagd modelul asta), dar nerabdarea devine insuportabila si trag de hartia colorata, dezvaluind titlul volumului. Sub folia urdta se ascunde cel mai frumos exemplar de colectie al romanului ,,Mandrie si prejudecaté” pe care am pus mana vreodata. Cartea imita perfect stilul vechi, dar este complet noua si are un miros specific de carte proaspat scoasa de sub tipar. Are copertile moi, groase si maronii, si un semn de carte auriu stralucitor ce m4 surprinde ca nu este agezat la inceputul cartii. Deschid cartea unde imi indicé semnul si vad o fraza subliniata finut cu creionul: ,,Gdndeste-te Ia trecut numai in mdsura in care amintirea lui iti aduce bucurie”. Nadia e combinatia perfectaé intre Jane si Elizabeth. Este ca o sora pentru mine, calda si iubitoare, intotdeauna gata sd ma sprijine, exact ca Jane, insa are ceva si din indarjirea si modul de a se impune al lui Elizabeth. Ma intorc la prima pagina a cartii i descopar cuvintele scrise dezordonat de Nadia: fn zilele in care te simfi singurd, viseazG la domnul Darcy, iar dacd ticdlosul te rdneste, adu-fi aminte cd o sd ai intotdeauna o sord cu un umdr rezervat special pentru lacrimile tale. Inghit cu greu nodul care a inceput s4 mi se formeze in gat, inchid usile sifonierului, imping cu piciorul valiza goala sub pat —incd nu m-am hotarat unde as putea sd o depozitez— gi mA intind in pat cu cartea in mana, Imi dau seama de greseala facuta abia dupa ce Elizabeth il revede pe Darcy in Derbyshire si o raza de soare imi incalzeste obrazul. E sapte dimineata si in mai putin de o jumatate de ord trebuie sd ies pe usa, dacd vreau sd ajung |a primul curs. Imi dau seama ca primul cuvant pe ziua de astazi a fost o injuratura, in loc sa ma bucur ca in sfargit e soare. Stiu ca nu o sd mai am parte de asa ceva mult timp, deja o19¢JOCUL MASTILOR %¢ AVA BLANCHE e ceva uimitor pentru septembrie in Shertonville. imi trec peria prin parul ciufulit in fata oglinzii si constat ca nu arat asa de rau precum ma asteptam. Sunt foarte palida, dar inca nu am cearcane, aga ca putin rimel si un luciu de buze sigur vor rezolva problema expresiei mele fantomatice. in douazeci de minute sunt gata si ies pe usa. — oxXio———e Autobuzul tocmai opreste in statia din fata caminului. Este linia trei si nu sunt foarte sigura daca duce la facultate. Nu am alta opftiune si alerg cat mi tin picioarele, apoi urc la limita in autobuzul deja plin ochi. Dupa douazeci si cinci de minute de oprit in statii $i ocolit prin tot orasul, deja intru in panica. In dreapta mea, pe scaun, sta o doamna tinand in mana un ziar pe care nu-l citeste. Vreau s4 o intreb daca linia 3 duce intr-adevar unde vreau eu sa ajung, dar cand observa ca ma intorc spre ea, isi afunda nasul in hartia mototolité a ziarului si ma ignora. As vrea sa fi complimentez abilitatea de a citi scrisul cu susul in jos, insd imi ascund zambetul si privesc in alta parte. In stanga mea e un biiat inalt si brunet, care tocmai isi scoate castile din urechi. Nimic din finuta lui nu fl recomanda ca o persoana sociabila, pare mai degraba arogant si ceva din aerul pe care il emana ma nelinisteste. Poarté un hanorac cu gluga si ma intreb daca nu cumva castile si gluga din cap sunt modul lui de a impiedica lumea si i se adreseze. Imi fac curaj si il abordez direct, fara si ii dau ocazia si ma ignore. — Hei, ai idee cate statii mai avem pana la Facultatea de Stiinte Sociale si Umane? Mergem deja de aproape o jumiétate de or... o2¢JOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCIE Constat ca in incercarea de a-] face atent, ména mea se asezase involuntar pe maneca hanoracului lui. Tipul jnalt se Intoarce surprins spre mine si imi raspunde flegmatic, mutandu-si braful de sub atingerea mea: — Daca iti e ca intarzii, de ce nu ai plecat mai devreme? Ma deranjeaz4 modul in care imi raspunde si ma pregatesc sa fi spun cd ar fi economisit mai multe cuvinte daca mi-ar fi raspuns direct la intrebare, dar indata ce termin de formulat replica in mintea mea, tipul imi arata intr-o doara sigla FSSU de pe cladirea ]anga care ne oprim. Cobor repede si observ ca si el coboara. — Multumese, zic eu. — Mda. fsi da ochii peste cap gi priveste in alta directie. Ce e cu comportamentul oamenilor in dimineata asta? — Hei, asa morocanos esti in fiecare dimineataé? Ce ti-am facut eu? spun, incercand sa par dura, dar cuvintele suna ca o smiorcaiala. Incep si cred ci e vorba de vreo discrepant culturala, ca i-am jignit in vreun fel pe el si pe doamna cu ziarul. Aproape ca imi vine sa imi cer scuze, cand ii observ atitudinea flegmaticd cu care ma priveste de sus. Cu siguranta tipul are probleme mai grave decat faptul ca ]-am deranjat eu cu o intrebare. — De ce crezi ca mi-ai influenta tu in vreun fel starea de spirit? rade el, dar nu suna deloc amuzat. {si asazi mai bine ghiozdanul pe umér si grabeste pasul. Grozav. O dimineafa absolut grozava. Totusi, am ajuns la facultate si inca mai am cinci minute la dispozitie sd gasesc sala 221. D>2¢JOCUL MASTILOR O€ AVA BLANCHE C§&nd in sfarsit deschid sfios usa clasei, ma astept ca profesorul sa fie deja in fata, dar, din fericire, nu este. Si, din nefericire, nu mai sunt nici locuri libere in sala. Reusesc sa observ un loc gol langa un baiat cu parul castaniu ondulat in toate directiile si cu o figura copilaroasé. Ma strecor printre randuri si ma adresez necunoscutului. — Buni. Este liber aici? — Desigur, spune el cu un zambet enervant, iar eu ma asez. Te costa 50 de dolari, completeaza el cu superioritate. Pentru un moment, nu imi dau seama ca glumeste si deja imi imaginez cum sunt nevoita sa ies din clasd sau $a stau toata ora in picioare sau pe jos. Apoi realizez ca ma ia peste picior si ca probabil mi-am pierdut simrul umorului pe undeva prin aeroport. — Pot sa platesc cu cardul? — Poti sa platesti oricum, sunt deschis la sugestii. Ne pufneste rdsul pe amandoi. Ar fi trebuit sa ma deranjeze replica sa, dar tonul pe care a spus-o a fost inocent. Ora se termina foarte repede, fiind doar un curs introductiv. Profesoara, pe care am aflat cd o cheama Natalia Martin, ne da bibliografia obligatorie si ne prezintaé ce cuprinde evaluarea continua. Programa pare destul de complexa, dar multe dintre romanele din lista le-am citit deja si sunt mai mult dec&t bucuroasa sa descopar si ,,Mandrie si Prejudecata” printre ele. Una dintre lucrari e ca si facuta, daca se va baza pe romanul acesta. Pana ne oferd ea toate detaliile despre libraria de unde putem cumpara cartile din bibliografie, eu deja visez lao ceasca aburinda de cafea cu lapte si un croasant cu unt. 2206JOCUL MASTILOR & AVA BLANCIF Sunt printre primii studenti care se ridica $i ma bucur ca mi-a ramas timp sd trec pe Ja cafenea. — Hei, unde pleci? inca imi esti datoare cd ti-am pastrat locul. — L-ai pastrat? Nici nu stiai cd am sa vin. —Nu conteaza, daca nu eram eu, stateai in picioare. — Da, nu ma mir ca locul de ]anga tine era singurul liber. Esti extrem de antipatic, spun eu pe un ton afectat. — Touché, se preface el ranit. Ma bucur sé vad ca nu se supara de remarca mea rautacioasa. — Ok, deci, ce zici de o cafea? ma intreaba. — {ntr-acolo ma indreptam. iti dau o cafea si suntem chit? —Nu, normal ca nu. Eu iti dau o cafea, iar tu vei plati suportandu-ma pana c4nd incepi urmatorul curs. — Ok, mise pare aproape echitabil. Apropo, ti-a mai spus cineva ca te pricepi de minune sa negociezi? Slava Domnului ca nu studiezi business. fmi face cu ochiul si ma indruma pe un coridor ingust, la capatul caruia se afla o alta curte interioara, de data asta mult mai mare decat cea pe care o vazusem ieri. Cafeneaua este micuta, dar afard sunt multe masute cu umbrele rosii si scaune din plastic. Ce bine ca este soare azi! — Unespresso doppio cu lapte si un croasant cu unt, comand eu fara sa ma uit la meniu. —Dublu, zici? Dar ce-ai facut azi-noapte? ma intreaba necunoscutul cu care imi beau cafeaua. Nici macar nu am facut cunostinta. — Nu am dormit, nu e evident? rad eu. — Thank you, Captain Obvious. Si ce ai facut de nu ai dormit? 9230JOCUL MASTILOR &¢ AVA BLANCHE — Nu am voie si discut lucruri personale cu strainii. — Ok. Ma cheama Jacob. — Eu sunt Kayla. — Interesant nume. Deci? Acum ca ne cunoastem, poti sa imi spui. — De ce esti atat de curios? — Nu pari sa fii din zona, nu te-am mai vazut pe aici si ai venit la un curs de anul intai, deci probabil ca esti boboaca. Ma abfin sa nu il intreb ce cauta el la cursul de anul jntai daca nu e boboc, dar nu vreau sa fiu rautacioasa. — Sunt curios cum ai reusit sd te distrezi azi-noapte, cand majoritatea studentilor nici nu au ajuns in campus. Ai vreo gagca pe aici? — Nu. De fapt, in afara de colega mea de camera si de tine, nu cunosc pe nimeni. — Acum sunt si mai interesat. — Ok, nu am dormit pentru ca am citit toata noaptea. — Ce plic-ti-si-tor! Ma asteptam sé spui ceva mai palpitant. Si ce carte te-a captivat atat de tare? — ,,Mandrie si prejudecata”. —Nu o citisesi? Nu cred asa ceva! Ce cauti la facultatea asta? — Sigur ca o citisem. De fapt, cred ca asta e a sasea sau a saptea oara cand o citesc, dar inca ma captiveaza foarte tare. — Wow, esti o persoana interesanta, K. Ai intarziat in prima zi de facultate, pentru ca ai stat sa citesti pentru a gaptea oara aceeasi carte, afirma cu o atitudine voit impresionata si batand din palme pentru a o sustine. C&nd imi pronunta numele in forma abreviata, un val scurt de greati imi traverseaza stomacul. finghit fortat cafeaua pe care apucasem sa o sorb si imi repet din nou ouJOCUL MASTILOR 9 AVA BLANGIE ca fantomele trebuie s4 ram4na in trecut, iar eu trebuie sa uit de ele. —Nu imi spune K, ma cheama Kayla. Si nu am intarziat, am ajuns exact la timp! — Da, exact la timp cat sé nu mai gasesti locuri libere. — Ba da, am gasit. Aveam totul calculat. — Sigur, sigur. Apropo, in zece minute incepe urmatorul curs. — La naiba! Mersi pentru cafea, am fugit! Urmiatorul curs este Creatie Literara, preferatul meu. $i, desigur, aproape ca intarzii si aici. Nu stiu ce se intampla cu mine azi. Sala 203. in cladirea noua, notata cu un C urias. Ure la etajul 2. 200, 201, 202, liftul, toaleta. La naiba! Ma indrept spre casa scarii din nou. Poate este la etajul urmitor, desi pare absurd. fntind m4na si imping in usa din dreapta, insd cea din stanga ma loveste cu putere in uméar si ma dezechilibrez, doborand geanta si paharul de cafea pe care nu apucasem sa-l termin. Lichidul fierbinte mi se prelinge pe pantalonii scurti si pe tenisi, lasand in urma pete devastatoare. — PE BUNE? spun si ma intorc furioasa spre autorul faptei. Ce dracu’? fnsa, cand vad persoana din fata mea, simt un fior rece pe sira spinarii $i vad fundatia noului meu univers daramanduv-se. e256JOCUL MASTILOR 9€ AVA BLANCHE a) FANTOME DIN TRECUT Liceul. Cea mai palpitanta si cea mai plina de amintiri perioada din viata unui adolescent. Prima dragoste, prima intdinire, primul sdrut, primele responsabilitati, primele regrete. Stifi voi, perioada aceea despre care vorbiti mereu cu nostalgie. Ei bine, am ur&t fiecare moment din ea. Statutul de copil orfan nu m-a ajutat sa imi fac prea mulfi prieteni. Si nici macar nu stiam daca sunt orfana. Era mai usor sd ma gandesc ca paringii mei au murit decat ca ma abandonasera pur si simplu. Pana am inceput scoala generald, fusesem deja luata in plasament de doua familii. Se pare cd oamenii realizeaza cd le erau suficiente responsabilitatile pe care le aveau abia dupa ce aduc un alt copil acasa. Si, uite asa, am tot fost returnata ca un obiect pe care fl cumperi impulsiv si apoi realizezi ca nu iti trebuie. Apoi am fost adoptata de familia Smithson, care mi-a fost si cea mai draga. M-am mutat la Lydia si Jonathan la un an dupa ce Nadia plecase din Sfanta Elisabeta. Eram fericita, pentru ca locuiam la caéteva case de familia Nadiei si puteam petrece aproape tot timpul impreuna. Am stat la ei pana am implinit optsprezece ani. Mai o26¢JOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCIE exact, pana cand realitatea mea a Juat o intorsatura total nheasteptata, iar tatal meu adoptiv a decis ca ar fi mai bine daca vietile noastre ar urma cai diferite din acel moment. Atunci am decis sd redevin Kayla Davis, in incercarea de a redobandi 0 identitate de mult pierduta si fara a sti ce ar presupune asta de fapt. Cea mai mare parte din trecutul meu nu reprezinta ceva de care sd imi aduc aminte cu placere. Are prea putine lucruri pozitive, iar Christian cu siguranta nu mai face parte din categoria asta. Privindu-] acum, palid la fafa, cu ochii lui negri patrunzatori cascati in semn de... surprindere? oroare?, ma trece un fior. — Cred ca glumesti..., reusesc eu sd spun. — Ce dra...? Smithson? Ce cau... — Davis, i-o retez, inainte sd apuce sa termine de vorbit. Nu mai sunt Smithson. Pare mai inalt acum decat era cand l-am vazut ultima oara. Are parul putin mai lung, iar fata pare traversata de umbre care ma nelinistesc. Christian aduce cu el toate amintirile de care voiam sa fug. — Dintre toate facultatile din lume, trebuia sa vii aici..., Ingdim eu, plina de frustrare. Universitatea din Shertonville ofera cele mai avantajoase burse pentru studentii straini cu rezultate bune si e recunoscuta si pentru taxele de studiu mai mici fata de alte institutii cotate la fel de bine. O parte din mine se temuse ci aveam sa regasesc aici fosti colegi, dar mizasem pe faptul ca nu sunt multi cei ce vor sa urmeze domenii filologice. — Inc ma urasti? intreaba cu precautie. — Am curs. Si am intarziat din cauza ta. 2706JOCUL MASTILOR &€ AVA BLANCHE Stiu ca nu voi mai intra Ja ord in stadiul in care sunt, plind de cafea si, mai ales, plind de nervi. fmi ridic geanta de pe jos si ma rasucesc spre iesire, dar Christian ma prinde strans de incheietura. Cand fi simt atingerea fierbinte pe mana $i mirosul dulce si gretos de scortisoara pe care hainele lui fl emana, simt ca imi fuge pamantul de sub picioare. —Ia-ti m@inile de pe mine! strig, mai tare decat intentionasem. Lacrimile incep s4 se innoade in gat, iar mirosul parfumului lui imi da o stare de greata. Ridic mana sténga si ma pregatesc sa il lovesc, ins ma prinde si de cealalta incheietura, imobilizandu-ma. Geanta imi alunecd din nou de pe umér si ma loveste peste sold. Cafeaua din pahar mi se prelinge printre degete. — S-a intamplat ceva? se aude o voce grava, vag cunoscuta, din spatele meu. Christian ma elibereaza imediat. Ma impleticesc, dar imi recapat repede echilibrul si fac trei pagi in spate. Ochii ma inteapa, dar ma straduiesc sa nu plang, agatandu-ma de ultima farama de demnitate care mi-a mai rémas. —La dracu’, Kayla, doar nu credeai ca te lovesc! spune Christian, ridicand minile fntr-un fel defensiv. {mi ridic pentru a doua oari geanta. M& rdsucesc sa plec, dar ma lovesc cu fata de persoana de a carei prezenta aproape ca uitasem. E inalt si solid, iar pieptul sau imi ocupa toata raza vizuala. Se incordeaza brusc. — Kayla..., sopteste Christian. — Cred cd e momentul sd pleci, vorbeste muntele din fata mea. Are vocea puternicd si tonalitatea imi face parul de pe brafe sa se ridice. Pulsul mi se accelereaza. Am impresia o28¢JOCUL MASTILOR 9@AVA BLANCIE ca vorbeste cu mine si incerc sa il ocolesc, ferindu-mi privirea. Nu mai vreau inca un conflict. Apoi il aud pe Christian trantind violent usa in spatele meu. — Esti in regula? intreaba el mai bland. — Da. Mulfumesc. Ridic privirea, insé e nevoie sa fac un pas in spate pentru a-i vedea fata. E mai fnalt decat mine cu cel putin un cap si ma priveste insistent. Mirosul parfumului e uimitor de reconfortant si ma face sa uit macar pentru o clipa de intalnirea cu Christian. — Aaa, ne-am mai intalnit, nu? spune el, nesigur. — Maa, in autobuz. De dimineata. —Ah, da. Scuze cé am fost nepoliticos. Urasc diminetile. Si oamenii. In mod special oamenii dirnineata, adauga el si zambeste cu jumatate de gura. Are buzele fine si perfect simetrice si habar nu am de ce observ acum asta. Incerc, cred, si ma agat de orice detaliu care si ma find in prezent. fi remarc si parul usor ondulat si ochii de un verde patrunzator, iar sprancenele fi sunt arcuite int-un mod natural, dandu-mi senzatia cd ma priveste cu scepticism. — Multumesc ca mi-ai luat apararea. Vocea inca fmi tremurd necontrolat, dar corpul incepe sa se subordoneze din nou vointei si reusesc sa imi recapat usor-usor stépanirea. — Mi-ai mai mulfumit o data, spune el cu aroganta, fara sa fie insd rautacios. Sub sprancenele groase, ochii verzi ascund o oarecare ingrijorare. Nu face nicio miscare, de teama sd nu ma sperie, de parca o simpla atingere m-ar preface in cioburi. Ceea ce nu ar fi departe de adevar. Vizibil este insa si efortul lui de a-si masca preocuparea, de a se preface rece, ceea ce ma ajuta sd imi redobandesc si eu controlul. > 296JOCUL MASTILOR %¢ AVA BLANCHE —Dar ma descurcam gi singuré, completez, incercand sd ii sterg expresia de superioritate de pe fata. — Nu prea parea asa. — Am fost luata prin surprindere doar. — Mada, cum spui tu. Cine era tipul? $i, uite aga, lucrul de care ma temeam cel mai tare incepe sa prinda contur. Trecutul ma ajunge din urma, iar eu va trebui sd incep sa tes o panza de minciuni in care probabil tot eu voi ajunge prizoniera. — Nimeni, spun eu, mintind numai pe jumatate. — Ok... Crezi ca ,,Nimeni” o sa-fi mai facd probleme? — Probabil, dar, cum fi-am spus, ma descurc. iti multumesc oricum pentru ajutor. Ridica din umeri indiferent, apoi privirea i coboara spre picioarele mele. —Ce-au patit pantalonii tai? intreaba el vizibil amuzat. Tensiunea dintre noi incepe sa se risipeasca, lasand loc unei atmosfere degajate si aproape prietenoase. Nu sunt obisnuita sé intervina cineva atunci cand am probleme si cu ataét mai putin sa imi ia cineva apararea. Pe de alté parte, nu trebuie sa uit cd eu insdmi sunt singura persoana pe care ar trebui sd ma bazez. — Aga e modelul, ii raspund zambind. Pufneste, apoi adauga. — Apropo de cafea, cred c4 am nevoie de una mare. Oricum se pare ca am ratat al doilea curs. — {mi pare riu, e numai vina mea. Prima zi de facultate si totul merge pe dos. La naiba, la naiba, la naiba! — Neah. Oricum, este a doua oara cand jl fac. Nu am pierdut nimic. — De ce ai face de doua ori acelasi curs? >WOJOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCIE Apoi ma gandesc brusc ca probabil l-a picat prima data si regret ca l-am intrebat. — Pentru ca profa e beton si imi place gi cursul. Nu sunt deloc bun la scrierea creativa, dar imi place sa tot incerc. — Vorbesti serios? Esti la cursul de Creatie literara? — Da, de ce? — Si eu sunt. Dar nu am reusit sd gasesc nenorocita aia de sala! — Aaa, esti langa ea. Ridic privirea la sala agezata exact pe casa scarii, in sténga mea. Penibil, penibil, penibil! — Cine naiba pune o sala de curs pe casa scarii? —- Este amfiteatru. Intrarea este pe aici, dar duce intai intr-un hol mic, apoi in sala. — Ah, mersi! Poate ca joi reusesc sa si ajung. Este cursul meu preferat. — De unde stii? Ai mai fost? intreaba, asezandu-se pe prima treapta si intinzandu-si picioarele. mi face semn sa stau langa el si accept. — Nu, dar imi place sa scriu. — Te pricepi? —Nu. Nu stiu, de fapt. Nu am dat nimanui sa citeasca. — Serios? Niciodata? — Doar prietenei mele, Nadia. E singura persoana in care am incredere. Nu stiu de ce vorbesc atatea lucruri cu baiatul asta al cdrui nume nici macar nu il cunosc si care, pe deasupra, mi se paruse, la inceput, si putin antipatic. As spune ca ma simt indatorata sa fac conversatie, pentru ca a intervenit sd ma scape din episodul anterior, dar as minti. Nu interactionez usor cu oamenii si recunosc ca >31¢JOCUL MASTILOR 9¢ AVA BLANCHE multi colegi mi se par persoane fade si superficiale. Ceva din privirea lui ma intriga si ma face sa vreau sa stiu ce gandeste. — Ah, dar stii cé trebuie sa citim tuturor temele sdptamanale, nu? rade el rautacios. Face misto de mine? — Serios? Nu, nu stiam. Pe bune? Poate ar trebui sa reconsider ideea. Fluxul constiintei imi e brusc intrerupt de ideea de a-mi citi creafiile in fata clasei si simt cum palmele incep sa Imi transpire. — Nu, deloc. E un curs super. O sa-fi placa. Si vei invata multe de la Tania. — Tania? — Da, profa. fi zicem pe nume. — Super. Mersi de informatii, ii spun, calculand mintal cate credite are cursul si cat de mult m-ar afecta daca as renunta la el. — Mda. — Presupun ca ne vedem joi? il intreb si cumva imi doresc sa raspunda afirmativ. Nu stiu ce parte din mine a decis s4 nu se retraga de la curs, dar gura cu siguranfaé a vorbit inainte ca eu sa realizez ceea ce tocmai hotaraésem. — Poate. Se ridica, se rasuceste spre mine si ma priveste de sus cateva secunde lungi, incercand sa se hotarasca daca sa vorbeasca sau nu. —Am glumit cu tine. Nu toata clasa iti citeste creatiile. Dar nici personale nu raman. {mi intoarce apoi spatele fara sA mai zicd nimic si coboara scarile doua cate doua, iar eu il urmez cateva minute mai tarziu, indreptandu-ma spre statia de autobuz. SROJOCUL MASTILOR © AVA BLANCHE mi doresc ca ziua de astizi sa nu se fi intaémplat, sa ma trezesc si sa fie marti dimineata. Dar nu as mai intarzia la curs, nu ]-as mai intalni pe Jacob, care pare un tip de treaba, si nici pe baiatul din autobuz, al carui parfum nu mi-l mai pot scoate din nas. Azi nu mai vreau sa ma gandesc la ,,The Road Not Taken”. Trebuie sa invat sa accept prezentul asa cum este. I-am supravietuit in trecut, fi voi supravietui si acum. Nu am de gand sa Ti permit lui Christian sa imi dea din nou viata peste cap. — Oho Dupaé un drum enervant de lung, ajung la cémin. Din fericire, Alice este In camera. MA simt singura fara Nadia, am nevoie de o prezenta feminina in viata mea. Alice sta pe pat, are parul umed si poarta o pijama scurtaé cu ursi panda.Se vede ca e obisnuita cu temperaturile mai scazute. — Hei! Cum a fost prima zi? — Aja, ok, cred... — Pf, asa rau? Ce zici de un cappuccino vienez si 0 briosd? S$tiu cea mai buna brioserie din oras. Nu ca ar fi prea multe, dar asta chiar e super! E tratamentul perfect! exclama, ridicandu-se de pe pat si grabindu-se deja sa isi scoata hainele din sifonier. Accept bucuroasa oferta si plecam impreuna dupa ce imi fac dus si scap de hainele pline de cafea. Probabil ca nu va mai iesi pata, dar am lasat totusi pantalonii in putina apa cu detergent. — $i, deci, cum ziceai ca il cheam pe tipul ala? — Care? Cel din autobuz? Nu mi-a spus. Nici macar nu am facut cunostinta. — Nu, celalalt. 330JOCUL MASTILOR %€ AVA BLANCHE — Aja, Christian Taylor. E un mitocan. — Deci, lasd-ma sa inteleg. Tipul asta, Christian, te cunoaste din liceu. Era un fel de bully sau ce? De ce are o problema cu tine? — Nu chiar. Am iesit impreuna o perioada... — Wow. $i i-ai dat papucii? — Ceva de genul. In fine, mi-a facut cAteva lucruri de care nu vreau sa-mi amintesc. Simt cum saliva mi se acumuleaza din nou in gat si senzatia de greata ma cuprinde. Credeam ca scapasem de el si de toate mizeriile, dar se pare cd m-am inselat. — Sper sa te lase in pace. Daca nu, imi spui mie! spune Alice si adopté cea mai fioroasa postura pe care fizicul sau i-o permite. — Ok, Rambo, stai calma. Dupa faza de azi, sper sa priceapa ca nu vreau sa mai aud nimic de el. — Asa sper. Si celalalt tip? Domnul misterios? Arata bine? — Da, cred... — Crezi? Deci nu e nimic iesit din comun? ma provoaca, sugerand ca nu are de gand sa o lase balta pana nu afla toate detaliile. —E inalt, are ochii foarte verzi si parul brunet si dezordonat. $i miroase fantastic, adaug mai mult pentru mine, dar bineinteles ca Alice aude. — Miroase fantastic? $i cam cum fti-ai dat seama ca miroase asa fantastic? ridica Alice dintr-o spranceana. — Pai... m-am lipit literalmente de el incercdnd sa fug de Christian, rad eu, amintindu-mi scena. Inima incepe s4 imi bata putin mai tare si sper ca Alice sa nu imi observe sfiala. Tot derulez episodul in capul meu si imi imaginez modalitati in care ag fi putut reactiona in cazul in care brunetul misterios nu 23406JOCUL MASTILOR 9@ AVA BLANCIE. intervenea. Si apoi dialoguri imaginare cu Ochi-Verzi, pentru cé in momentul asta am mintea goala. E prima data cand un baiat imi ia apararea. Colegii de liceu nu ar fi indraznit niciodata sa Ti tind piept lui Christian. — Ahaaa, face Alice. Am inteles. Incepem sa radem in acelasi timp. Alice e o prezenta confortabila, iar exuberanta ei ma molipseste si pe mine. Ne petrecem dupa-amiaza intr-un mod extrem de placut si trebuie s4 recunosc ca briosele au fost, intr-adevar, grozave. Pana seara uit de incidentul cu Christian, iar noaptea jl visez pe Domnul Darcy, salvand-o pe Elizabeth de Domnul Wickham, doar c4 Domnul Darcy din visul meu are ochii verzi si o privire patrunzatoare. — cxo——_& Ziua de miercuri trece in cel mai normal mod cu putinta. Reusesc sa ajung la timp la cursuri, nu mai cauzez niciun conflict si pastrez cafeaua in pahar. Restul dupa- amiezii fl petrec singura in camera, deoarece Alice are ore pana tarziu. Termin de citit ,, Mandrie si Prejudecata” si incep sa scriu lista de cumparaturi pentru ziua de joi. Planuiesc sa intru si in libraria pe care am vazut-o luni. Joi dimineata ma trezesc inainte sa sune alarma. Ploaia izbeste violent in fereastra si, desi cu o zi in urma era lumina la ora asta, acum e aproape bezna. Ma gandesc cu groaza la autobuzul supraaglomerat. Cred ca foarte curaénd voi umbla la depozitul de bani si voi cumpara o masina. Cu siguranta imi va fi utila. S4 merg o ora pe jos prin ploaie in fiecare dimineaté nu sund prea entuziasmant. in plus, intentionez sa vizitez si imprejurimile in cei cel putin patru ani pe care fi voi petrece aici. 35 ¢JOCUL MASTILOR 9¢ AVA BLANCHE Plec cu o jumatate de ora mai devreme decat de obicei si constat cu uimire ca autobuzul este aproape gol. Ajung devreme la universitate, asa cd dau o fuga la cafenea mai jntai. — Buna dimineata! Un espresso cu lapte si 0 cafea americana. Nu 0 sa inteleg niciodata de ce beau oamenii spalatura asta de cafea, dar asta si-a comandat Jacob marti, deci presupun ca asta prefera. Intru in sala si ocup scaunul pe care ma asezasem si data trecuta. Plasez strategic geanta pe cel de-al doilea, in caz ca va veni Jacob si va vrea sa stea tot aici. Asa cum am anticipat, ajunge cu cateva minute inaintea profesorului, iar sala e aproape plina. Flutur din mana pana ma observa, apoi accepta cu resemnare injuraturile colegilor care sunt nevoiti sa se ridice pentru a-i face loc sa treaca. — Wow, ce ai facut azi-noapte? Arati ingrozitor, fi spun eu. — Mda, ‘neata si tie, zice Jacob, cu ochii aproape inchisi. fi intind paharul de cafea. — De unde stiai cd 0 s am nevoie de cafea inainte de curs si nu dupa? — Ti-am zis, am totul planuit, raspund cu superioritate. — Aa, da. Uitasem. Wow, ai nimerit si tipul. — Te indoiai vreo clipa? Deci? Nu schimba subiectul. Carui fapt se datoreaz4 mahmureala ta? — De unde stii ca sunt mahmur? —Nu am trait sub pamant. Oamenii se imbata si in Brackley. — De ce m interoghezi? Acum suntem prieteni sau ce? 2H OJOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCIE — Af, nu neaparat. Ma plictisesc. fn plus, esti singura persoana pe care 0 cunosc deocamdata. — De ce, nu ai fost ieri la facultate? — Ba da. De ce intrebi? — Si esti asociala sau ce? — Nu fi nesuferit. Nu imi place sé ma prezint pur si simplu oamenilor. Nu a fost nevoie si vorbesc cu nimeni. in plus, era un optional de anul doi, restul studentilor se cunosteau deja si stéteau in grupuri. — Hahaha, ,,nu a fost nevoie sd vorbesc cu nimeni”, mimeaza el ghilimele cu degetele in aer, vorbind mai rece decat ma asteptasem. Ok. Cu mine ai vorbit marti. — Daa, te-am intrebat daca e liber scaunul. — A, da. Vorbesti cu oamenii doar cand ai nevoie de ceva de la ei. Nu imi raspunde rautacios, dar pe mine tot ma scoate din sarite. E total diferit fajd de tipul amabil si prietenos de marti. — Ok, acum chiar esti nesuferit. Ce naiba ai patit? — Prietena mea mi-a dat papucii, raspunde sec. Oh. Acum chiar nu mai stiu ce sa zic. — De asta ai baut? Am impresia ca nu asta era reactia potrivita. Oamenii in general se incurajeaza, cred. ,,E pierderea ei”, , sunt sigura ca o sa gasesti pe cineva mai bun” sau ceva asemanator. — Nu. Adica nu stiu. Poate putin... Eram la petrecere Si... — Stai asa. Petrecere? Miercuri seara? — Daa, miercurea este seara studenteasca. Esti sigura ca nu vii din vreo grota sau ceva? —De ce naibii ar merge cineva la o petrecere in mijlocul saptamanii? Ah, scuze. Te-am intrerupt. Din nou. > 376JOGUL MASTILOR 9 AVA BLANCHE — Mada. Trebuia sa mergem la film, iar ea a spus ca se simte rau si cd nu mai iesim. Pentru ca eram deja pregatit sa ies, am plecat cu niste prieteni la petrecerea asta. $i acolo era si ea, cu un alt tip. — Ea fi-a zis ca e bolnava si tu ai ales sa pleci singur la o petrecere? — Da. Asteapta. Asa a zis si ea. Si mi-a dat papucii, zicand ca sunt insensibil si cé nu imi pasa de ea, turnand toata treaba aia cu ,,nu te intereseaza relatia noastra”, »Ml-am saturat sa ma lupt singura ca lucrurile sa mearga”. — Wow, wow. Stai asa. Ai prins-o la petrecere cu alt tip, dupa ce ti-a zis cd e bolnava si ca nu iese cu tine, apoi tot ea fi-a dat papucii? Si tu nu ai zis nimic? — Cam asa, raspunde el, resemnat. — Esti cumva fraierul anului sau ce? — Si ce voiai sa fac? — Pentru inceput, puteai sa ii spui ce scorpie mincinoasa e. — Nu cred ca i-ar fi placut asta. — Asta e si ideea! Doamne, daca stiam cA esti asa fraier, nu ma mai imprieteneam cu tine. fl pufneste rasul si se mai lumineaza putin la fata. — Ce ma sfatuiesti sa fac? — Nimic. Mergi mai departe. — Pur si simplu? — Da... Nu cred ca meritd osteneala. Nu stiu cat de serioasa a fost relatia pentru tine, dar se pare ca ei nu i-a pasat foarte tare. Si puf, starea depresiva Ti revine. La naiba, Kayla! — Hei, scuze. Nu am vrut sa fiu asa... insensibila. Uneori nu ar trebui sd spun tot ce gandesc. Cred ca e mai bine sa faci ceea ce simti. Tu stii mai bine detaliile, eu doar am spus o parere. >3¢JOCUL MASTILOR 9 AVA BLANCIF. —Nu, mulfumesc pentru sinceritate. Stiu ca ai dreptate, doar ca este ciudat s4 merg mai departe pur si simplu. Doamna Martin intra in clasé si suntem nevoifi sa abandonam discutia. Asistém la curs intr-o tacere usor stanjenitoare si ma bucur cand profesoara opreste in sfarsit videoproiectorul. Primim deja prima tema din evaluarea continua, pentru care avem trei saptamani la dispozitie. Din fericire, nu e nimic complicat, doar un eseu critic despre unul dintre poemele romantice din programa. Ar trebui sa fie gata intr-un weekend. Abia astept si trecem la romane, nu mi-a placut niciodata poezia. — Multumesc pentru cafea. Ne mai vedem pe aici. — Ne mai vedem. Jacob pare ingandurat, iar starea lui de spirit nu e cu mult mai buna decat la inceputul cursului. Sper sd treaca repede peste tradarea iubitei. De data asta ma indrept direct spre sala 203, sa fiu siguré ca nu intarzii din nou. $i cé nu ma mai intersectez cu Christian pe coridor. Ochi-Verzi a avut dreptate, sala chiar e un amfiteatru! Nu m asteptam si fie atat de multi studenti dornici si devina scriitori. Ocup un loc in centrul celui de-al doilea rand, nedorind sa stau chiar in fata. Cand Tania intra in sala, incep sa inteleg de ce se inscriu atatia studenti la cursul asta. Profa araté ca un fotomode] decupat dintr-o revista de moda. E inalta, poarta o bluza rosie cu un decolteu in V, destul de decent totusi, pantaloni negri si niste tocuri amenintatoare. Are parul de un negru stralucitor, mai lung de juméatatea spatelui si perfect drept, iar eu ma intreb daca este intr-adevar natural. o39 ©JOCUL MASTILOR ¢ AVA BLANCHE — Asa cum am spus data trecuta, exista doua tipuri de subiect in majoritatea creatiilor epice. Fie eroul vostru pleaca intr-o calatorie spre necunoscut, fie un necunoscut intra in Jumea eroului vostru. Aceasta teorie se poate aplica atat la romanele clasice, cat si la literatura contemporana. MA gandesc repede la cateva romane diferite din punct de vedere al perioadei, al stilului, al continutului si confirm mental teoria Taniei. ,,Mandrie si Prejudecata”: domnul Darcy si domnul Bingley vin in oras; _,,La Rascruce de Vanturi”: sosirea lui Heathcliff schimba cursul istoriei familiilor Linton si Earnshaw; ,,Stapanul Inelelor”, ,,Hobbitul”, ,, Harry Potter”: eroii pleaca intr-o calatorie, iar lista poate s4 continue. — Sper ca v-ati ales deja tema pentru marfea viitoare. Ce? Tema? La naiba, la naiba, la naiba! — Pentru lenesii care nu au venit in prima zi, reamintesc ca aceasta tema va trebui facuta in perechi. Pana marti, va rog sa scrieti introducerea, nu mai mult de 8-10 pagini. Apoi inversati textul cu colegul de echipa si continuati povestea sa. O data lipsesc si eu de la un curs si primim tema pe echipe. Cine naibii di teme din prima zi de cursuri? {mi invart privirea prin clasa cduténd vreun singuratic ratacit care nu are inca partener pentru proiect. Grozav. Toti sunt jntorsi spre persoana de lang si discuta cu insufletire. Acum sigur nu voi mai gasi pe nimeni. — Va reamintesc ca nu avefi voie sa discutati cu partenerul despre ideile pentru text. Vreau sd vad capacitatea voastra de a va adapta si de a continua ideile celuilalt intr-un fel coerent, anticipand doar ideea partenerului si atribuind o nota de personalitate povestii, fara sa o distrugeti. Vreau texte cursive, nu fragmentate. > 40 ¢JOCUL MASTILOR %@ AVA BLANCIE Astept cu nerabdare sa se termine cursul pentru a-i comunica Taniei problema mea. Din pacate, nu reusesc sa ies din mijlocul randului la timp pentru a o ajunge din urméa, asa ca sunt nevoita sa merg la biroul ei. Birourile profesorilor sunt la etajul 7, iar eu deja am ametit urcand scarile. Poate ca intr-o zi nu imi va mai fi atat de fricd de lifturi. Dar ziua aceea nu e azi. Urmiresc cifrele de pe usi, céutand camera 7.5. Este chiar in capatul holului, iar usa e intredeschisa. Aud voci din interior si ma intreb daca sa bat la us sau sa astept ca persoana dinduntru sa iasa. — Domnule Lawrence, daca lipsesti in fiecare an de la primul curs, nu inseamna ca iti voi accepta aceeasi scuzd pentru a scapa de partener la nesfarsit. Ai un talent remarcabil, dar dacé nu ai de gand sa respecti instructiunile exercitiului meu, nu vei promova nici anul acesta la materia mea. Stau cuminte in dreptul usii, asteptand raspunsul persoanei in cauza, insa se face curent si usa se deschide larg, lasandu-ma fara acoperire. — Intra, spune Tania, batand plictisita cu capatul pixului In masa. — Imi cer scuze. Voiam sé astept sa terminati, dar... —Dar era mai interesant sd asculti pe la usi, izbucneste tipul din birou. Printre suvitele negre ce i-au cdzut pe fata, o pereche de ochi verzi ma priveste insistent. O scurté umbra de uimire fi traverseazi chipul cand realizeazd cd ne-am mai intalnit. Asta o sa fie penibil. — Nu ascultam la usa. E nepoliticos sa intri pur si simplu cand vezi ca e altcineva induntru. — Si esi mai nepoliticos sa stai sd asculfi! bodoganeste, mai putin agresiv decat mi se adresase initial, Insd tot ostil. > 41¢JOCUL MASTILOR 9@ AVA BLANCHE — Incetati amAndoi, ne intrerupe profa. Te pot ajuta cu ceva? Obisnuiesc si imi formulez dinainte ce vreau sa spun, sa fiu siguré cd ma exprim clar si calm. De fapt, repetasem de cateva ori fraza in timp ce urcam cele sapte etaje, dar nu imi mai amintesc nimic acum. Prezenta agasanta a tipului dstuia care ma priveste batjocoritor ma scoate din minti. — Ai... Nu am partener, spun eu, fara sé ma mai gandesc. — Ai gresit camera, fato. Aici nu e agentie de matrimoniale, pufneste el in timp ce bate nervos din picior. Stiu ca abia asteapta si ies dracului odata din birou. Nu stiu de ce il irita atat prezenta mea, marti paruse chiar amabil cand ma incurajase sa raman la curs. imi simt obrajii dogorind de la furie, dar nu reusesc sa formulez nicio replica taioasd din cauza nervilor. — Doamne, imi umpleti biroul de energie negativa, spune profa fluturand cu o mana in aer de parca ar fi vrut sa imprastie tensiunea din camera. Si pe tine te cheami...? se uitd la mine intrebator. — Davis. Kayla Davis. — Domnisoara Davis, se pare ca am solutia pentru problema ta. Ti-l prezint pe Hayden Lawrence, noul tau partener de proiect. — Poftim? izbucnim amandoi deodata. — Nu mi intereseaza parerile sau protestele voastre. Marti va astept pe amandoi cu textele si tinefi cont ca exercifiul asta reprezinté aproape jumatate din nota. Daca ai de gand si absolvi facultatea vara viitoare, Hayden, ar fi cazul s4 accepti propunerea si sa nu te mai plangi. d42¢JOCUL MASTILOR 9@ AVA BLANCIE Hayden se uita socat la profa, apoi se résuceste si iese din birou fara sa mai zicd nimic. — Mai am 0 intrebare, spun eu sovaitor. — Spune. Profa pare deja iritata $i tot plimba o tigara neaprinsa jntre degete. Tigara are o forma neregulata de la cat a agitat-o fn mana si aproape ca se rupe de la jumatate. Ma intreb daca chiar are de gand sa fumeze in birou. — Dac nu isi face tema si nu vom inversa textele, ce se va intampla cu nota mea? — Pofi relua cursul anul urmiator, spune ea plictisita si isi roteste ochii. E problema ta ca ai lipsit marti. ji multumesc st4ngaci si ies din birou, intrebandu-ma ce or vedea ceilalti asa fermecator la profa in afara de corpul ei trasnet. Mie imi e deja foarte antipatica, dar nu imi permit sd pierd creditele pentru materia asta. Am facut calculele si bursa mea depinde de rezultatele la examene, Oricat as fi muncit in ultimii ani de liceu, banii aia nu vor acoperi costurile studiilor. Slava Domnului, nu mai am cursuri azi. Orarul este destul de lejer, nu termin in nicio zi mai tarziu de ora 3, iar dupd-amiezile devin enervant de plictisitoare. Poate ca trebuia sa ma inscriu la mai multe cursuri optionale. Afara e aproape senin, dar de sambata se anunta ploaie pentru toata perioada disponibila in aplicatia meteo de pe laptopul meu. Am timp suficient $i de cumparaturi, $i de putina plimbare, aga ca decid sa intru si in libraria pe care am pus ochii in prima zi. Si asa ajung sa vad cel mai primitor loc din orasul asta. Libraria are perefii ticsiti de carti pana la tavan. Nicio particica din perete nu este vizibila, peste tot sunt rafturi $i raftulete. Credeam ca este doar o incapere, dar se pare ca are si un subsol, in care ma simt aproape ca in biblioteca > 430JOCUL MASTILOR &€ AVA BLANCHE de la Cambridge. Fara si imi dau seama, petrec induntru mai bine de o or si jumatate. Stau pe o canapeluja usor incomoda, rasfoind o editie veche a romanului ,,Jane Eyre”, cand o voce ascufité ma intrerupe din reverie. — imi pare rau, dupa cum ti-am spus, nu esti eligibild pentru acest post. Face o scurta pauza. —Nu cred cA este nevoie sé dam si alte explicatii, sunt sigura ca esti constienta si tu, la fel ca noi, ca nu te incadrezi in niciun caz pentru postul nostru. Mda, o zi bun si tie! Ma intorc in directia vocii si vad o doamna slabuta asezata In capatul incaperii, la un birou. Langa ea, o fatad de varsta apropiata cu mine chicoteste. —Tipa asta nu citeste nici macar etichetele de la haine inainte sa le bage la spalat, cu atét mai putin literatura. Mai bine m-as descurca eu sa recomand uleiuri pentru masiné decat ea sé recomande vreodata vreun roman clientilor. — Stiu, dar tot trebuie sA gasim cat mai repede pe cineva sa ii ia locul Amandei. — Da. Nu o sa pot lucra turd dubla la nesfarsit. E a doua oara astazi cand asist la o discutie fara sa vreau. Aproape fi dau dreptate tipului nesuferit... Ba nu. Nu ii dau. — Ma scuzati, am auzit din intémplare ca facefi angajari, imi fac eu curaj sa intervin. — Da. Doresti sé recomanzi pe cineva? — Aji, da. Pe mine. — Ook, spune doamna de la birou, lungind cuvantul. Ce imi poti spune despre tine? Grozav. Acum vine momentul in care trebuie sé ma autodescriu, subliniind punctele forte care ma calificd 2446JOCUL MASTILOR %@ AVA BLANCH: pentru acest post. Nimic mai simplu. Pe cine pacalesc? Toata lumea uraste partea asta din interviu. — Aa, imi place sa citesc? spun eu, dar se aude mai degrabd ca o intrebare decat ca o afirmatie. Sunt studenta la filologie, adaug cu mai multa incredere. M-am mutat jn oras acum o saéptamané, iar programul de la facultate {mi lasé prea mult timp liber. Mi-ar prinde bine o slujba, si nu mi-ar pica rau niste bani in plus pentru acoperirea costurilor cdminului. fn plus, nu ma pot gandi la nimic mai placut decat sd petrec dupa-amiezile inconjurata de carti. — Interesant. Si cand ai putea sd incepi? — Oricand, raspund imediat, entuziasmata. —Ce zici daca treci luni pe aici dupa cursuri si vedem cum te descurci? — Ar fi minunat. Va multumesc mult! Achit volumul de poezii ale lui Keats pe care il alesesem pentru proiectul la literatura si ma indrept spre iesire. Starea mea de spirit s-a imbunatatit vizibil in ultima ora. Adaug pe lista de cumparaturi si un borcan de Nutella. Nu ma omor dupa ciocolata, dar am chef sa fac clatite. D>45¢JOCUL MASTILOR %@ AVA BLANCHE BOS O NOUA AFACERE Hogden Ma& arde gatul dupa o {igaré. Le-am lasat deja de un an si stiu cd, daca aprind acum una, o sd revin imediat la vechile obiceiuri. Am pachetul in buzunar, intotdeauna il tin dupa mine. Duc in fiecare zi o batalie cu mine insumi si pana acum am reusit cumva sa ies invingator. Oricat de idiot ar suna asta. Dar azi chiar as fuma o figara. Am avut o séptamana de cacat si n-am niciun chef de petrecerea asta. Mai aveam douazeci de minute pana sa ajung la rahatul ala de apartament pe care l-am inchiriat ca sa fi fac in ciuda lu’ taicé-miu. Abia astept sa scap si de anul sta si sa ma mut in New York sau Seattle, unde habar nu am ce 0 sa fac, dar nici nu conteaza. Nu am nici cea mai mica intentie s4 7] ajut pe tata cu compania, dar el tot insista sa ma bata la cap cu chestia asta. Credeam ca 0 sd ma lase in pace dupa ce am ales sa studiez filologia, dar l-a durut in cot. El si mama au deschis Lawrence Management Consultancy cand erau tineri si isi doresc ca eu si sora- mea sa le continuém afacerea. Doar ca niciunul dintre noi nu este interesat sa isi traiascd viata ingropat intre hartii. Nu ca ce am ales eu sa fac e mai palpitant. M-am > 1460JOCUL MASTILOR @ AVA BLANCIE jnscris din ambitie, pentru ca tata insista sé fac Afaceri Internationale. Mda, cum spuneam. Douazeci de minute. Atat mai aveam pana sd ma trantesc in pat si sd dorm neintors pana a doua zi dimineata, insd Volvo-ul a inceput sa se zdruncine violent si s-a oprit brusc, facandu-ma sa trag de volan spre stanga. Bine ca era libera strada si nu m-am busit cu nimeni. L-am sunat pe Jace, care a contactat o firma pentru transportarea masinilor pe platforma. Bineinfeles cd nu am putut rezolva cu asigurarea, pentru ca am uitat sa o platesc, ca un idiot. Mecanicul mi-a zis apoi ca s-a belit motorul si o si dureze cateva zile pana vine unul nou. Asta insemna ca toata séptamana aveam sa merg la facultate cu autobuzul. Ceea ce am si facut. Si nua dus la nimic bun. Teri m-am mai certat si cu Jace. S-a ofticat pe mine, cicé sunt ciufut. Normal ca sunt. Scena de marti de pe hol m-a umplut de toti dracii. Blondul ala spilcuit o imobilizase pe o pustoaica, tinand-o de ambele mini si lipind-o de el, dar nu asta m-a enervat. Nici macar privirea infometata cu care o analiza sau gandurile scarboase pe care le avea in minte, pentru ca stiu ca le avea. Si eu am jesiri animalice uneori, si mie imi vine sé zbor hainele de pe Dennise. fl pot intelege, desi poate nu ar trebui. Dar pustoaica de care traégea el nu era nici pe departe una de teapa lui Dennise. Ceea ce m-a scos din minti a fost si descopar panica fetei, teroarea pe care o generase atingerea lui, care cu siguranfa nu era prima. Scene pe care incerc sa le uit de atatea Juni mi s-au derulat din nou in minte in cateva fractiuni de secunda, iar impulsul de a-l lovi imi vibra in sange, orbindu-mi ratiunea. Ma pregateam si ii sparg fata aia atent barbierita cand fata s-a lovit de pieptul meu, tremurand din toate incheieturile. Dd 47 ©JOCUL MASTILOR 9¢ AVA BLANCHE Fierb de nervi si acum, pentru ca nu am putut sa jl pun la punct pe animal. Dar stiu ca, daca I-as fi jucat in picioare asa cum merita, nu as fi facut decat sa o terorizez si mai mult pe pustoaica. $i asa s-a speriat de mine si a aproape a izbucnit in plans cand |-am expediat pe blond. Cred ca s-a gandit ca vorbesc cu ea. Oricum, ar fi fost o idee proasta sa fl bat in facultate. Deja am prea multe probleme si nu am chef sé ma exmatriculeze in ultimul an. Deci da, chiar sunt ciufut. Normal ca sunt, am tot dreptul. Si, pentru ca am fost botos, Jace m-a lasat de fraier in facultate cat timp am fost sé semnez cacaturile alea de optionale. Cand am iesit, mi-am dat seama cd nu aveam masina si ca el plecase cu a lui. Deci as putea spune ca e numai vina lui cd m-a abordat tipul ala dubios, grizonant si cu idei tembele. _» Esti student aici?”, ma intrebase. M-am uitat la el stramb, pentru ca pusese o intrebare stupida. Doar nu credea ca doar ma plimb de bezmetic prin fata facultatii cu o mapa cu simbolul institutiei. L-am intrebat cine pana mea e el. ,,Harry. Vreau sd iti ofer o oportunitate de colaborare”, mi-a raspuns. Am crezut cd vrea sd-mi vanda vreun abonament la telefon sau mai stiu eu ce. Am ras de el batjocoritor si i-am zis ca nu sunt interesat, apoi mi-a raspuns pe un ton rece ca ,, pldteste bine”. Ma pregatisem sa il injur si sa ii zic cd mA doare in cur de banii Jui, dar mi-a trecut prin cap sa il ascult pe babalac pana la capat. A fost o idee proasta. »Afacerea” lui parea tare putreda, de aia am si pus-o pe sora-mea sa sape dupa niste informatii. Ca tot fi place ei sd-si bage nasul pe unde nu trebuie. — Lawrence, ce faci, frate? Nu te-am vazut de un car de ani. Hai, te bagi? De dragul vremurilor bune. > 48 ©JOCUL MASTILOR %@ AVA BLANCIE Trioul derbedeilor se posteazd in fata mea si ma intrerupe din visare. Dau noroc cu Justin, Mitch si Alec. Mitch imi intinde un cui, dar il refuz printr-o miscare scurta a capului. Cei trei imi amintesc de versiunea mea de care am tot incercat sa uit in ultimele zece luni. Si, totusi, inca nu sunt prea departe de ce obisnuiam sa fiu. Votca pe care am dat-o pe gat imediat dupa ce am intrat in casa nu i-a picat bine stomacului meu, care n-a mai vazut mancare de ieri. Nu sunt beat. Sau nu inca. Dar alcoolul ingerat ameninta sa iasd afara si ma retrag in baie in ultima clipa. Din oglindd ma priveste o fata palida, cu ochii infundati in cap. Umbrele. negre incep deja sa imi coloreze pielea transparenta de sub ochi intr-o nuanta vinetie, desi m-am intors in Shertonville de mai putin de o saptamanad. M-am miscat repede anul asta... Hainele negre si parul intunecat ma fac sa par si mai palid si ma intreb de ce dracului sunt fetele atrase de mine. fn afara de ochi, pe care i-am mostenit de la maicd-mea, nu mai exista nimic colorat la mine. Nici macar sufletul. Fiintele astea tind sA si-o caute cu Jumanarea. C§nd ies din baie, telefonul scoate un sunet ascutit si observ ca am un mesaj de la Jace. Se pare cd pand la urmd vin si eu la petrecere. Ce mama dracului? Parca trebuia sa fie ocupat cu slujba pe care i-am obtinut-o azi dimineaté. Sau pe care mi-o oferise Harry, mai bine spus. — Iubitule, de ce m-ai lasat acolo singura? Ma& trezesc cu Dennise lipita de mine, plimbandu-si buzele pline pe gatul meu. M-a frecat la cap toata ziua sa o scot undeva azi. Deja mi se pare ca incepe sa aiba pretentii si nu-mi convine deloc. I-am zis, oricum, sa vind cu mine la petrecere, mai mult ca si nu mai fac eu o49¢