Efectul antropic

Activitatea umană in perioada industrializării a dus la:

* Emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii
combustibililor fosili pentru
transporturi, incălzire, climatizare, producerea curentului
electric in termocentrale
şi in industrie. Creşterea emisiilor de CO2 este agravată de
defrişări, care se
datorează tot activităţii omului, defrişări care reduc
cantitatea de CO2 absorbită
de plante.
* Emisii de metan, ca urmare a activităţilor agricole, cum
ar fi creşterea
vacilor şi cultivarea orezului, datorită scăpărilor prin
neetanşeităţile conductelor
de transport şi distribuţie a gazului metan precum şi
datorită utilizării solului.
* Emisii de N2O ca urmare a folosirii ingrăşămintelor
chimice şi a arderii
combustibililor fosili.
* Emisii de compuşi halogenaţi datorită utilizării freonilor
in instalaţiile
frigorifice, in instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi ca
agent de propulsie in
sprayuri, precum şi datorită utilizării hexafluorurii de sulf
ca protecţie impotriva
arcurilor electrice.
* Creşterea concentraţiei aerosolilor, ca urmare a
activităţilor industriale, de
exemplu mineritul la suprafaţă.
De la inceputul revoluţiei industriale concentraţia de dioxid
de carbon a crescut
cu 32 %. Aceste niveluri sunt mult mai mari decat cele
măsurate in cadrul
programului Ice Core, şi sunt comparabile cu cele atinse
acum 20 de milioane
de ani.
Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a
căror ponderi in perioada
2000 - 2004 au fost:
* arderea cărbunelui: 35 %
* arderea combustibililor lichizi: 36 %
* arderea combustibililor gazoşi: 20 %
* instalaţiile de faclă la extragerea şi prelucrarea
hidrocarburilor: 1 %
* alte hidrocarburi: 1 %
* producţia de ciment: 3 %
* alte surse (transport maritim şi aerian necuprins in
statisticile naţionale): 4 %
Cele mai mari emisii de CO2 le au Statele Unite ale
Americii, urmate de China,
Indonezia, Rusia, India şi Brazilia. Emisiile de CO2 ale SUA
se datorază economiei sale,
mare consumatoare de petrol, iar ale Chinei şi Rusiei
datorită industriilor lor energetice
bazate pe arderea cărbunilor.
Pe cap de locuitor, emisiile corespund practic nivelurilor
industrializării.
Schimbările climatice se referă la schimbările pe termen lung ale temperaturilor și ale modelelor
meteorologice. Aceste schimbări pot fi naturale, cum ar fi prin variații ale ciclului solar. Dar, începând cu
anii 1800, activitățile umane au fost principalul motor al schimbărilor climatice, în primul rând datorită
arderii combustibililor fosili precum cărbunele, petrolul și gazul.

Arderea combustibililor fosili generează emisii de gaze cu efect de seră care acționează ca o pătură
înfășurată în jurul Pământului, captând căldura soarelui și ridicând temperaturile.

Exemple de emisii de gaze cu efect de seră care cauzează schimbările climatice includ dioxidul de carbon
și metanul. Acestea provin din utilizarea benzinei pentru conducerea unei mașini sau a cărbunelui
pentru încălzirea unei clădiri, de exemplu. Defrișarea terenurilor și a pădurilor poate elibera și dioxid de
carbon. Depozitele de gunoi sunt o sursă majoră de emisii de metan. Energia, industria, transporturile,
clădirile, agricultura și utilizarea terenurilor sunt printre principalii emițători.

Iar emisiile continuă să crească. Ca rezultat, Pământul este acum cu aproximativ 1,1 °C mai cald decât
era la sfârșitul anilor 1800. Ultimul deceniu (2011-2020) a fost cel mai cald înregistrat.

Mulți oameni cred că schimbările climatice înseamnă în principal temperaturi mai calde. Dar creșterea
temperaturii este doar începutul poveștii. Deoarece Pământul este un sistem, în care totul este
conectat, schimbările dintr-o zonă pot influența schimbările din toate celelalte.

Consecințele schimbărilor climatice includ acum, printre altele, secete intense, deficit de apă, incendii
grave, creșterea nivelului mării, inundații, topirea gheții polare, furtuni catastrofale și scăderea
biodiversității.