Panegiric la Sfintii trei Ierarhi

Iubiti credinciosi,
Sarbatoare in discutie a fost instituita inainde de Schisma din 1054. S-a generalizat insa
abia in 1081. Poate multi s-au intrebat de ce aceasta praznuire impreuna, mai ales ca, inca din
secolul al V-lea, Biserica ii praznuieste pe Sfintii Trei Ierarhi separate, la 1 ianuarie, la 25
ianuarie, la 27 ianuarie si respective la 13 noiembrie. Nu intentionam sa reluam coordonatele
biografice ale fiecaruia in parte, intrucat catrea de fata cuprinde predici si la aceste zile de peste
an.
„Sfintii Trei Ierarhi au fost nelipsiti din spatial de cultura si spiritualitate romaneasca, fie
prin corespondenta purtata cu episcopal Bretanion al Tomisului privind trimiterea moastelor
Sfantului Sava Gotul (12 aprilie 372) de la Buzau la Capadocia, fie cu Teotim al Tomisului
singurul episcop care l-a aparat pe Sfantul Ioan in cadrul Sinodului de la Stejar (403) impotriva
acuzatiilor de Origenism, fie prin moastele lor ce se afla pe pamant romanescc, in Manastirea
Slatina-Suceava, in Biserica ,,Sfintii Trei Ierarhi din Iasi sau in Catedrala Patriarhala din
Bucuresti. Aici, ele au ajuns in diferite conjucturi si ocazii.”1
In concluzie, Sfintii Trei Ierarhi au fost marturisitorii prin excelenta ai Ortodoxiei si,
implicit, ai lui Hristos; ei au fost cei care au asezat Teologia in slujba vietii, iar preotia, in slujba
oamenilor.
Sfatul Vasile cel Mare este, in constiinta Bisericii „bratul care lucreaza” Sfantul Ioan
Gura de Aur „gura care vorbeste”, iar Sfantul Grigorie Teologul „capul care cugeta”.
Fie ca darurile si virtutile Sfintilor Trei Ierarhi sa devina darurile si virtutile noaste!

1
,,Sfintii Mladite din Hristos-51 de Predici” – IPS. Calinic Botosaneanul – Editura Doxologia, Iasi 2010
 Panegiric la Sfantul Ierarh Nicolae

Iubiti credinciosi,

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in anul 270/280, in orasul Patara, unul dintre
principalele porturi ale Provinciei Lichia, situat in sud-vestul Turciei (Asia Mica).
De altfel, „Patara era orasul renumit pentru Templui lui Apolo, rival al Oracolului din
Delphi. Acest oras a fost crestinat de Sfantul Apostol Pavel pe sfarsitul celei de-a treia calatori
misionare, dupa ce s-a despartit de cei din Efes. Iata ce spun Faptele Apostolilor: „Si mergand
de-a dreptul am venit la Cos si, a doua zi, la Rodos, iar de acolo, la Patara” (Fapte 21,1)-
consemneaza Sfantul Evanghelist Luca, insotitorul Apostolului neamurilor. Parintii Sfantului
Nicolau se numeau Teofan si Nona si au fost converiti la crestinism de ucenicii Sfintilor
Apostoli.” 2Asadar, Sfantul Nicolau a fost crescut intr-o familie crestina.
Sfântul Nicolae a fost oglinda turmei sale prin toate faptele bune cat și modelul
credincioșilor, așa cum spune Apostolul: „Cu cuvânt, cu viață, cu dragoste, cu credință, cu duh și
cu curățenie”. Apoi a fost blând, lipsit de răutate și smerit cu spiritul, apărându-și
mândria. Hainele lui erau simple, iar mâncarea o gustă întotdeauna doar o dată pe zi,
seară. Toată ziua, era ocupat cu lucrurile care erau de datoria lui, ascultând nevoile celor care
veneau la el, iar ușile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun cu toți. Sărmanul le era tată; cei
săraci, milostivi; mângâietor pentru cei ce plângeau, pentru ajutorul celor necăjiți și pentru toți
cei mari făcători de bine. Apoi a câștigat pentru ajutor în demersurile sale pastorale și pentru
îndreptarea Bisericii, pe doi sfetnici cu fapte bune și cu bună înțelegere.
Astfel, turma încredințată lui, a oilor lui Hristos, cele bune, era bine păzită. Iar ochiul diavolesc
al diavolului celui rău, care nu încetează să ridice război asupra slujitorilor lui Dumnezeu, dornic
să vadă buna credință înflorind în oameni, a înălțat Biserica lui Hristos, prin împărații păgâni ai
Romei, Dioclețian și Maximian. De la ei a ieșit atunci o poruncă prin toată lumea, ca toți
credincioșii să se lepede de Hristos și să se închine idolilor; iar cei care nu vor asculta, să fie
forțați, cu chin, prin închisoare și muncă grea și, în final, cu moartea forțată, să fie pedepsiți.

2
Viata Sfantului Ierarh Nicolae. Facatorul de minuni, ocrotitorul si daruitorul – Editura Meteor Press 2010
 Multe, mari și slăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, această mare plăcere a lui
Dumnezeu, pe pământ și pe mare, ajutându-i pe cei aflați în primejdie, izbăvindu-i din mare și
aruncându-i din adâncul mării pe uscat; răpirea lor din captivitate și aducerea lor la casele
lor; izbăvindu-i din legături și temnițe, apărându-se tăind sabia și scăpând de moarte, apoi mulți
i-au vindecat: orbii, vederea; gantere, mers pe jos; surditate, auz; prost, scuze. Mulți, dintre cei
care sufereau în cea mai mare sărăcie, i-au îmbogățit și i-au hrănit pe cei flămând. Și la toate
nevoile, s-a arătat gata de a fi ajutor, apărător cald, susținător de ajutor și iute; iar acum îi ajută și
pe cei care îl cheamă și îi salvează de primejdii. Ale căror minuni, cum ar fi imposibilitatea de a
le număra, la fel de reticent este să le descrie. Acest mare făcător de minuni cunoaște Orientul și
Occidentul și toți creștinii cunosc nenumăratele sale minuni. 
De aceea, să fie slăvit prin El Dumnezeu, Cel din Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Duhul
Sfânt, Care este lăudat în veci. Amin.

Panegiric la sf parascheva
Într-o zi, în timp ce Paraskeva participa la Sfânta Liturghie cu mama ei în „Biserica Sfintei
Maicii Domnului”, a auzit cuvintele Domnului: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede
de sine, să-și ia crucea și să urmeze. Pe mine." (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte i-au
străpuns inima ca o săgeată și au avut un efect profund asupra ei.
Astfel, după o meditație profundă, tânăra care avea doar zece ani, a decis să-și dea
hainele bogate săracilor. Astfel, spre exasperarea părinților ei care au găsit caritatea fetei
mai mult decât puteau înțelege sau susține, ea a început să îmbrace oamenii săraci în
hainele ei scumpe. În timp ce părinții ei s-au opus și au încercat să o determine să se
oprească, să-i urmeze chemarea, Paraskeva a fugit de acasă. Și-a abandonat averea și
privilegiile, și-a părăsit părinții și a fugit la Constantinopol. Ne-am putea imagina cât de
mult a fost impresionată de capitala Imperiului Bizantin, un oraș plin de biserici cu multe
relicve și icoane făcătoare de minuni. Acolo a întâlnit niște asceți zeloși care au instruit-o
în viața spirituală. Astfel, lângă moaștele sfinților, ea își petrecea timpul în rugăciune și
meditând la cuvintele lui Hristos.