Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 2 MF
Curs 2 MF
DILEME FINANCIARE
În 1988, compania americană General Motors a raportat câştiguri record, din acest motiv managerii
companiei au beneficiat de prime imense. Din păcate, aceste rezultate excelente la prima vedere s-au
bazat ȋn proporţie de 40% pe profituri raportate ca rezultat al unor „jocuri financiare” şi nu al
eforturilor operaţionale propriu-zise ale companiei. De exemplu, managerii au recurs la extinderea
perioadei de amortizare a capacităţilor de producţie (capitalul fix) deţinute de GM de la 35 la 45 de
ani. Această schimbare a condus la reducerea cotei anuale de amortizare cu suma de 790 milioane
dolari. Aceşti bani au contribuit la creşterea profitului raportat. Această jonglerie financiară nu a
avut un efect direct asupra venitului real sau asupra fluxurilor de numerar. De multe ori, managerii
sunt ghidaţi ȋn deciziile lor de obiective pe termen scurt, cum ar fi maximizarea profitului, ȋn schimb
investitorii sunt preocupaţi mai mult de obiective pe termen lung, ca dezvoltarea durabilă a afacerii.
Operaţiuni de tipul celei de la GM pot masca pe termen scurt situaţia financiară reală a unei
companiei. De aceea, datele prezentate ȋn documentele contabile trebuie analizate cu multă atenţie.
Sursa: adaptare după Halpen, P., Eston, J.F. şi Brigham, E., Finanţe Manageriale, Editura
Economică, 1998, pagina 88
Bilanţul contabil reflectă valoarea contabilǎ a firmei la un anumit moment. El are douǎ
secţiuni care pot fi organizate sub formǎ de listă sau tablou. Secţiunea din partea stângǎ ȋn
varianta tablou a bilanţului este destinatǎ utilizǎrilor resurselor organizaţiei, adicǎ partea de
ACTIV, iar cea din dreapta pentru sursele sau resursele angajate de firmǎ, adicǎ partea de
PASIV. Pasivul cuprinde obligaţiile şi capitalul propriu sau „stockholders’ equity”, ȋn cazul
societǎţilor comerciale pe acţiuni. Formula fundamentală care reflectă un bilanţ contabil
echilibrat pentru o afacere este redată de relaţia 2.1
OBLIGAŢII CURENTE
ACTIVE CURENTE
DATORII PE TERMEN LUNG
ACTIVE FIXE
CAPITALUL PROPRIU
1. Imobilizǎri corporale (tangibile)
2. Imobilizari necorporale (intangibile) Shareholders’ equity
3. Imobilizǎri financiare
STAR CORPORATION
Bilanţ contabil
(valoarea de piaţă şi valoarea contabilă) [mii RON]
ACTIVE Piaţa Contabil PASIVE Piaţa Contabil
Capital de lucru net 600 400 Datorii pe termen lung 500 500
Active fixe nete 1000 700 Capital propriu 1100 600
TOTAL 1600 1100 TOTAL 1600 1100
Fig. 2.2 Valoarea de piaţǎ şi valoarea contabilǎ a unei firme exprimate folosind bilanţul contabil
Un alt exemplu de bilanţ contabil este redat ȋn figura 2.3 pentru firma COMPUTER S.A.
Se observă că activele totale sunt egale cu pasivele totale in fiecare an pentru care se face
raportarea. Reprezentarea s-a realizat construind douǎ bilanţuri contabile simplificate comasate,
unul exprimat ȋn termeni contabili (valori contabile), iar celǎlalt se bazează pe utilizarea valorilor
de piaţǎ.
Contul de rezultate sau situaţia finanaciarǎ a unei companii reflectǎ performanţa obţinutǎ
de aceasta ȋntr-o anumitǎ perioadǎ de timp. Situaţia financiarǎ prezintă ȋnregistrǎrile referitoare la
cheltuielile şi veniturile ocazionate de activitǎţile firmei ȋntre douǎ bilanţuri contabile succesive
(ȋntr-un exerciţiu financiar). Trebuie reţinut faptul cǎ ȋn contabilitatea firmei cheltuielile sunt
ȋnregistrate ȋn perioada ȋn care au fost angajate, iar veniturile atunci când au fost realizate, chiar
dacǎ ȋncasarea lor se va face ulterior. Adicǎ, chiar dacă niciun flux de numerar nu a fost generat.
Contul de profit şi pierderi prezintă pe scurt veniturile şi cheltuielile firmei ȋnregistrate ȋn
exerciţiul financiar analizat. Se observă că amortizarea este o componenetă importantă a
cheltuielilor operaţionale. Deprecierea ȋnseamnă reflectarea ȋn costuri a uzurii activelor (pierderea
de valoare) ȋn perioada lor economică. Deprecierea nu este o cheltuială monetară. În literatura
anglo-saxonă ȋntâlnim două componente al amortizării ce reflectă acest fenomen: depreciere şi
amortizare. Depreciarea se aplică numai activelor tangibile, cum sunt echipamentele, clădirile,
vehiculele, iar amortizarea vizează activele intangibile cum sunt patentele, drepturile de
proprietate intelectuală, mărci comerciale, licenţe etc. În România cele două variante se regăsesc
ȋntr-un singur concept – amortizare, ce se aplică atât activele tangibile cât şi intangibile.
Vânzările nete sunt prezentate pe prima pozitive a contului de rezultate, după care diferite
costuri sunt scăzute pentru a obţine profitul net. Aceste costuri cuprind costurile de operare,
dobânzi şi impozite. Un raport al câştigurilor şi divedentelor pe acţiune (pentru corporaţii) este
prezentat la baza situaţiei financiare.
EBITDA este definit ca fiind câştigurile ȋnainte de plata dobânzii, impozitele şi calculul
amortizării/deprecierii. De exemplu, ȋn tabelul x.1 este prezentată situaţia financiară a comaniei
STAR SA. EBITDA se obţine scăzând din vânzările nete realizate de companie cheltuielile
operaţionale sau de exploatare, mai puţin cele cu amortizarea (amortizare + depreciare). În
continuare prin scăderea cheltuielilor cu amortizarea din EBITDA se obţine marja de câştig
ȋnainte de plata dobânzii şi a impozitelor (EBIT) sau profitul brut din exploatare. Prin scăderea
cheltuielilor cu dobânda obţinem profitul brut. Impozitul reduce profitul brut la o valoare mai
mică exprimată sub forma profitului net ȋnainte de plata dividendelor pentru acţiunile privilegiate.
În final, după plata dividendelor pentru acţiunile privilegiate se obţine profitul net la dispoziţia
companiei şi a acţiunilor care deţin acţiuni comune.
În timp ce bilanţul contabil este un instantaneu ce reflectă situaţia patrimonială a
companiei la un anumit moment, contul de profit şi pierderi reflectă operaţiile efectuate de firmă
ȋntr-o perioadă de timp. Situaţia veniturilor poate acoperi orice perioadă de timp, dar aceste
documente financiare sunt realizate lunar, trimestrial sau anual.
Tabelul X.1 Contul de profit şi pierderi al firmei STAR SA , la 31 decembrie, 2014 [mii RON]
Elemente de calcul 2014 2013
Vânzări nete 4000 3700
Cheltuieli de exploatare mai puţin amortizare 3210 3010
EBITDA 790 690
Amortizare (depreciere plus amortizare) 120 90
EBIT (Profit brut din exploatare) 670 600
Cheltuieli cu dobânda 80 60
EBT (Profit brut) 590 540
Impozit (i=16%) 94,4 86,4
Profit net ȋnainte de plata dividendelor aferente acţiunilor 495,6 453,6
privilegiate
Dividende pentru acţiunile privilegiate 30 30
Profit net 465,6 423,6
Dividende pentru acţiunile comune 187 179
Profit net reţinut 278,6 244,6
Compania STAR SA are 50.000 de acţiuni comune.
Principalele rate referitoare la acţiunile comune sunt
următoarele:
Preţul unei acţiuni comune 46 52
Câştigul pe acţiune (EPS) 9,312 8,472
Dividendele pe acţiune (DPS) 3,74 3,58
Fluxul de numerar pe acţiuni (CFPS) 11,712 10,27
Observaţii:
EPS = Profit net / Număr de acţiuni comune = 465600
/50000 = 9,312 RON
DPS = Dividende plătite acţiunilor comune/Numar de acţiuni
comune = 187000/50000 = 3,74 RON
CFPS = (Profit net + Amortizare (DA)) / Numărul de acţiuni
comune = 585600 / 50000 = 11,712 RON
De exemplu, când bunurile sunt vândute printr-un credit comercial, vânzǎrile şi profiturile
aferente sunt ȋnregistrate ȋn contabilitate, iar ȋncasările sunt efectuate ulterior. În figura 2.4 este
prezentat un exemplu de cont de rezultate sau situaţie financiarǎ pentru firma ELECTRON S.A,
pentru anului 2014.
ELECTRON S.A.
SITUAŢIA FINANCIARǍ
anul 2014 [mii RON]
Elemente de calcul Sold
Venituri totale din exploatare (venituri operaţionale) 2256
Costul bunurilor vândute 1377
Cheltuieli administrative, marketing şi vânzǎri 327
Amortizare 89
Venituri nete din exploatare 463
Alte venituri 19
Profit ȋnainte de dobânzi şi de impozit (EBIT) 482
Cheltuieli cu dobânzile 56
Profit ȋnainte de impozitare - EBT (profit brut) 426
Impozit (i=16%) 68.16
Profit net (PN) 357,84
Câştiguri reţinute de firmǎ 157,84
Dividende 200
Profitul net (PN) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care sunt
remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii investite (prin distribuirea de
dividende). Pentru calcul se poate utiliza relaţia X.2:
Conform celor discutate mai ȋnainte, activele firmei sunt reflectate valoric ȋn partea stângǎ
a bilanţului. Ele reprezintǎ utilizǎri permanente sau durabile. Anumite active fixe tangibile, ca
maşinile, clǎdirile, sau echipamentele se ȋncadrează ȋn această categorie. O altă categorie de
active fixe sunt cele intangibile, ca patentele, programele de calculator sau licenţele. O categorie
separată de active este ceea dedicată activelor curente. De exemplu, stocurile sau disponibilitǎţi
ȋn conturi bancare şi valorile mobiliare de plasament. Aceste active ȋşi schimbǎ ȋn mod continuu
forma materialǎ şi utilitatea ȋn cadrul ciclului operaţional. De exemplu, lămpile electrice din
exemplul anterior pe care firma le-a produs, dar nu au fost ȋncǎ vândute, formeazǎ stocurile de
produse finite.
Înainte ca o companie sǎ investeascǎ ȋntr-un activ, ea trebuie sǎ obţinǎ finanţare. Sursele
de finanţare sunt prezentate ȋn partea dreaptǎ a bilanţului contabil. O datorie pe termen scurt este
numitǎ obligaţie curentǎ sau pasiv curent. Pasivele curente sunt formate din ȋmprumuturi şi alte
obligaţii care trebuie sǎ fie restituite ȋn maxim un an de zile. Datoria pe termen lung ȋnseamnǎ o
restituire a creditului ȋntr-o perioadǎ mai mare de un an de zile. Capitalul propriu (shareholders’
equity) reprezintǎ diferenţa dintre valoarea activelor şi datoriile firmei. Astfel, el reprezintǎ o
pretenţie rezidualǎ asupra activelor firmei. Recapitulând aceste informaţii privind structura
bilanţului contabil se poate acum identifica principalele tipuri de probleme care determină mai
multe tipuri de decizii financiare:
Fluxuri de
numerar
(output)
TAXE
GUVERN
(bugetul de stat)
Obiectivele listate mai sus sunt ȋn mare parte diferite, dar ele pot fi grupate ȋn douǎ
categorii principale. Prima categorie se referǎ la profitabilitate şi cuprinde obiective ca vânzǎri,
cotǎ de piaţǎ şi controlul costurilor. Această categorie reflectă moduri diferite de câştig sau de
creştere a profiturilor. A doua categorie vizează evitarea falimentului, stabilitate şi siguranţǎ, ea
reflectǎ câteva moduri ȋn care se poate exercita controlul asupra riscului. Din nefericire, aceste
douǎ tipuri de obiective sunt oarecum contradictorii. Obţinerea de profit implicǎ asumarea de
riscuri, adicǎ nu este posibil sǎ se maximizeze atât siguranţa operaţiunilor firmei cât şi profitul.
Fiecare din aceste obiective prezintǎ probleme care sunt de competenţa managementului
sau ȋntreprinzătorului afacerii. De exemplu, de multe ori este uşor sǎ creşti cota de piaţǎ sau
numǎrul de unitǎţi vândute. Tot ceea ce trebuie fǎcut este reducerea preţurilor sau extinderea
perioadei de creditare pentru clienţi. În mod similar, se poate evita falimentul firmei dacǎ nu se
ȋmprumutǎ niciun ban sau niciodatǎ firma nu-şi asumǎ vreun risc. În figura 2.6 sunt prezentate
fluxurile monetare şi materiale din cadrul unei firme sau corporaţii.
Obiectivul maximizǎrii profiturilor poate viza un orizont de timp lung sau mediu, dar este
mai puţin clar ce ȋnseamnǎ aceasta pentru firmǎ. Profitul contabil este diferit de potenţialul
financiar al firmei. Ce ȋnseamnǎ pe termen lung sau termen scurt profitul contabil este o altǎ
problemǎ ce necesitǎ lǎmuriri.
ȋmprumuturi
Îndatorarea
firmei LICHIDITǍŢI - CASH
(ȋmprumuturi)
Platǎ salarii
Platǎ datorie
Buget de Salarii de
(principalul)
investiţii, plǎtit
achiziţii de Vânzǎri cu
active fixe plata pe
Facturi de (imobilizǎri) loc
plǎtit
(furnizori)
Proces de
Plǎţi pentru producţie/ Facturi de
aprovizionare Mijloace manoperǎ ȋncasat
Aprovizionare fixe
cu materii (imobilizǎri)
prime
AMORTIZARE
CLN = FR =ACRn = [Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung] – Imobilizări nete (fără amortizări)
(2.5)
Capitalul de lucru net mai poate fi calculat şi ca o diferenţă dintre activele curente şi
pasivele curente, adică el este egal cu acele active curente (ACR) care depăşesc pasivele curente
(PC) si este redat de relaţia 2.6.
CLN = ACRn = ACR– PC (2.6)
Creşterea activelor curente nete (ACRn) reflectă alocarea unei părţi din profitul
nerepartizat sub formă de dividende şi din majorarea de capitaluri proprii prin creşterea activelor
curente nete (stocuri, creanţe şi lichidităţi).
Practic, politica aferentă capitalului de lucru constă ȋn identificarea de soluţii pentru
urmǎtoarele probleme: cât de mult o firmǎ trebuie sǎ investeascǎ ȋn fiecare categorie de active
curente şi cum trebuie sǎ-şi finanţeze aceste alocǎri. Douǎ dintre principalele categorii de pasive
curente, creditul comercial şi obligaţiile curente ale firmei (cum sunt salariile) sunt foarte
convenabile, flexibile şi ieftine. În plus, toate firmele vor utiliza creditul pe termen scurt, atunci
când au nevoi temporare de fonduri.
Trebuie să facem diferenţa dintre pasivele curente care sunt utilizate ȋn mod special la
finanţarea activelor curente şi cele care reprezintă tranşe din datoria pe termen lung care au ajuns
la scadenţă sau finanţarea activelor fixe. În plus, valoarea activelor curente variază odată cu
modificarea cifrei de afaceri a firmei.
Deşi firmele mici pot să facă investiţii minime ȋn activele fixe, prin ȋnchirierea acestora
sau prin contracte de leasing pentru spaţiile de producţie şi procurarea de utilaje, ele nu pot evita
contul curent, efectele comerciale de primit (creanţele) sau stocurile. Mai mult, deoarece firmele
mici au acces relativ limitat la pieţele de capital pe termen lung, ele trebuie, ȋn mod necesar, să se
bazeze pe creditul comercial şi ȋmprumuturile bancare pe termen scurt, dar ambele tipuri de
credite afectează valoarea capitalului de lucru net prin creşterea valorii pasivelor curente.
Fondurile pentru investiţii şi cele pentru exploatare sunt gestionate global prin CLN astfel
ȋncât firma să aibă flexibilitatea necesară pentru a aloca fondurile ȋn funcţie de nevoile sale de
finanţare. De exemplu, relaţia dintre creşterea cifrei de afaceri şi necesitatea finanţării activelor
curente este directă şi relativ strânsă. Este clar că o firmă aflată ȋn dezvoltare va avea nevoie de
numerar suplimentar pentru a fi imediat investit ȋn efectele comerciale de primit, stocuri şi alte
active curente. Atunci când firma atinge capacitatea maximă sunt necesare fonduri şi pentru
investiţii ȋn active fixe. Noile investiţii trebuie să fie finanţate, iar finanţarea aduce cu sine
obligaţii referitoare la onorarea datoriilor şi rambursarea capitalului ȋmprumutat. În plus, o firmă
aflată ȋn dezvoltare se poate confrunta cu probleme majore de fluxuri de numerar nete.
Un capital de lucru negativ reflectă absorbirea unei părţi din datoriile curente pentru
finanţarea investiţiilor ȋn imobilizări, ȋncălcând astfel regula de bază de gestiune financiară
sustenabilă – la necesităţi permanente se alocă surse permanente. În acest caz, gradul de
ȋndatorare pe termen scurt ar fi foarte mare, ceea ce ar face destul de vulnerabiă trezoreria firmei
(riscul de operare creşte).
Capitalul de lucru net are două componente cheie: (1) nevoia de capital de lucru (NCLN)
şi trezoreria netă (TN). Nevoia de capital de lucru are rolul de a asigura desfăşurarea
operaţiunilor firmei ȋn mod continuu (aprovizionare, producţie şi desfacere). Trezoreria netă este
diferenţa dintre capitalul de lucru şi nevoia de capital de lucru, respectiv excedentul sau deficitul
de trezorerie. Activele financiare aferente trezoreriei sunt investiţiile financiare pe termen scurt
(acţiuni, obligaţiuni etc.) şi efecte comerciale de ȋncasat (cambii, bilete la ordin, cecuri etc.).
Trezoreria netă asigură echilibrul general printr-un stoc de trezorerie care menţine compania ȋntr-
o capacitate permanentă de plată, atât pentru investiţii cât şi pentru exploatare. Relaţia de calcul
este 2.7.
Finanţarea ciclului de exploatare (stocuri şi creanţe) este asigurată, ȋn cea mai mare parte,
din surse temporare furnizori, buget, credite pe termen scurt etc. Nevoia de capital de lucru
exprimă necesitatea realizării echilibrului financiar pe termen scurt dintre necesarul şi resursele
de capitaluri curente (circulante) şi se determină folosind relaţia 2.8.
Când diferenţa este pozitivă (NCLN > 0), ȋnseamnă că există un surplus de stocuri şi
creanţe ȋn raport cu sursele temporare (ciclice) posibil de mobilizat. Această situaţie este normală
atunci când apare ca un rezultat al creşterii cifrei de afaceri. Se ştie că o creştere a cifrei de
afaceri antrenează o creştere proporţională a stocurilor şi a creanţelor. În caz contrar, nevoia de
capital de lucru semnalează existenţa unui decalaj nefavorabil ȋntre lichiditatea stocurilor şi a
creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare.
Dacă nevoia de capital de lucru este negativă, ȋnseamnă că există un surplus de surse
temporare (ciclice) ȋn raport cu nevoile curente. Acest rezultat este benefic pentru companie, dacă
este datorat accelerării rotaţiei activelor curente şi al angajării de datorii cu scadenţe mai relaxate.
Altfel, acest rezultat este consecinţa nefavorabilă a unor ȋntreruperi temporare ȋn aprovizionarea
şi reȋnoirea stocurilor cu un impact negativ ȋn perioada următoare.
Dacă firmă are un capital de lucru net mai mare decât NCLN, atunci excedentul de
finanţare se regăseşte sub forma unei trezorerii nete, concretizată ȋn diponibilităţi băneşti ȋn
conturi bancare şi ȋn casă sau ȋn investiţii financiare pe termen scurt sub fotmă de acţiuni,
obligaţiuni şi alte valori mobiliare deţinute pe termen sub un an pentru valorificarea excedentului
de trezorerie.
Cash-ul reprezintă trezoreria netă, lichidităţile sau disponibilităţile băneşti ale afacerii şi
mai este cunoscut sub numele de numerar. Există două forme ȋn care cash-ul poate fi exprimat:
cash efectiv şi cash echivalent. Cash-ul efectiv se referă la disponibilităţile băneşti existente ȋn
casă şi ȋn conturile bancare curente, valorile de ȋncasat (cecuri şi efectele comerciale depuse la
bănci), creditele bancare pe termen scurt şi dobânzile aferente disponibilitătilor şi creditelor
acordate de bănci ȋn conturile curente. Cash-ul echivalent vizează disponibilităţile cvasilichide
ca acţiunile deţinute la companiile afiliate, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile
achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţioante pentru a obţine un profit pe termen scurt.
Creşterea trezoreriei nete reprezintă un flux de trezorerie, denumit cash-flow (CF). Adică,
cash-flow-ul reprezintă variaţia (fluxul) trezorerie nete (ΔTN) realizată ȋntr-un exerciţiu financiar.
Ca şi cash-ul, cash-flow-ul sintetizează variaţiile ocazionate de operaţiunile companiei atât cele
de gestiune cât şi cele de capital.
Fluxul de numerar net este diferit de profitul net contabil. Valoarea unui activ este
determinată prin fluxurilor de numerar pe care le generează. Profitul net contabil este esenţial
pentru profitabilitatea companiei, dar fluxurile de numerar sunt esenţiale pe termen scurt
deoarece plata dividendelor, achiziţionarea activelor necesare companiei se efectuează folosind
numerarul (cash-ul). Astfel, fluxul de numerar net al unei afaceri este diferit de profitul contabil
deoarece anumite veneituri şi cheltuieli din contul de rezultate nu au fost plătite ȋn numerar.
Cheltuielile cu amortizarea se calculează dar nu implică o ieşire efectivă de numerar. Ele
reduc profitul net dar nu sunt plătite ȋn numerar, prin urmare, noi putem să le adăugăm profitului
net când calculâm fluxul de numerar net. O altă categorie de cheltuieli care nu implică o plată
efectivă este reprezentată de impozitele amânate (deferred taxes). În anumite situaţii, companiile
au posibilitatea de a plăti impozitele la o dată ulterioară perioadei la care acestea sunt raportate ȋn
contul de rezultate. Prin urmare, plăţile privind impozitele amânate pot fi adăugate profitului net
când calculăm fluxul de numerar net aferent perioadei analizate.
De asemenea, unele venituri nu pot fi colectate ȋn numerar ȋn timpul perioadei (un an) şi
aceste sume trebuie scăzute din profitul net când calculăm fluxul de numerar net. Cu toate
acestea, amortizarea are o pondere dominată printre cheltuielile care nu sunt monetare. Ca atare,
fluxul de numerar net este suma dintre profitul net şi amortizare.
Să presupunem că o companie achiziţionează un echipament cu o durată economică de
exploatare de şase ani şi o valoare reziduală nulă. Echipamentul a fost achiziţionat ȋn 2014 pentru
o sumă de 200000RON şi pus ȋn funcţiune ȋn 2015. Suma plătită pentru acest activ nu este
ȋnregistrată ca o cheltuială ȋn anul ȋn care a fost achiziţionat. Această cheltuială de capital va fi
transferată treptat pe costuri ȋn perioada de amortizare a activului. Astfel, amortizarea anuală ce
revine acestui activ este deductibilă fiscal pentru a determina profitul net. Cu toate acestea
amortizarea anuală nu generează o ieşire efectivă de numerar, este o cheltuială calculată dar nu
este efectuată (nu implică o ieşire de numerar).
Fluxul de numerar total generat de o afacere este compus din cash flow-urile generate de
activităţile de exploatare, investiţii şi financiare. Activităţile de exploatare reprezintă principalele
surse generatoare de venituri ale afacerii ȋn funcţie de obiectul de activitate al acesteia.
Activităţile de investiţii reprezintă achiziţia sau vânzarea de active imobilizate sau alte operaţiuni
de capital. Activităţile de finanţare sunt cele care atrag fonduri ce modifică valoarea capitalurilor
proprii şi gradul de ȋndatorare al firmei.
În situaţia ȋn care o companie nu realizează investiţii şi nu are finanţări atrase, iar
decalajele dintre ȋncasări şi cele dintre plăţi ar fi egale, atunci singurele surse de creştere a
trezoreriei nete sunt profitul net şi amortizarea. Prin urmare, cash-flow-ul este alcătuit din trei
componente: (1) cash-ul din exploatare generat de activităţile operaţionale curente ale firmei şi
este egal cu suma dintre profitul net reinvestit şi amortizări mai puţin variaţia nevoii de capital de
lucru net, (2) cash-flow-ul din operaţiunile de investiţii şi (3) cash-flow-ul din operaţiunile de
finanţare externe cu capitaluri proprii (CPR) şi ȋmprumutate (datorii pe terme lung – DAT TL).
Prin urmare, o companie ȋnregistrează trei cash-flow-uri posibile: de exploatare sau operaţional,
de investire şi de finanţare, adică, CF = CF oper + CF invest + CFfinan.
Un CF pozitiv exprimă o creştere a capacităţii reale de autofinanţare a investiţiilor şi o
maximizare a averii proprietarilor. În cazul ȋn care CF<0 se semnalează o diminuare a capacităţii
reale de autofinanţare a investiţiilor şi, implicit, o diminuare a activului net real şi o reducere a
valorii proprietăţii.
O situaţie a fluxurilor de numerar ajută managementul firmei să explice schimbările
survenite ȋn cash-ul efectiv şi cel echivalent. Se ştie că valoarea unei firme este capacitatea
acesteia de a genera fluxuri financiare. Pe termen lung cash-flow-ul va fi egal cu profitul net, dar
pe termen scurt cele două mărimi sunt cel mai frecvent diferite.
Fluxul de numerar nu este identic cu capitalul de lucru al firmei. De exemplu, creşterea
stocurilor necesită folosirea de numerar. Deoarece atât stocurile cât şi numerarul (cash-ul) sunt
active curente, acestea nu afectează capitalul de lucru net. În acest caz, o creştere a stocurilor este
asociată cu scăderea fluxurilor de numerar. Folosind capitalul de lucru se poate formula o altă
modalitate de cuantificare a cash-flow-ului. Aceasta se bazează pe variaţia capitalului de lucru şi
a nevoii de capital de lucru: CF = ΔCLN – ΔNCLN.
Fluxul de numerar net reprezintă suma de bani pe care compania o generează pentru
proprietarii săi de capital ȋntr-o perioadă dată. Totuşi, faptul că o companie generează fluxurile de
numerar mari nu ȋnseamnă că soldul de numerar raportat ȋn bilanţul contabil este, de asemenea,
consistent. Fluxul de numerar poate fi utilizat ȋn diferite moduri. De exemplu, firma ȋl poate
utiliza pentru plata dividendelor, creşterea stocurilor, finanţarea creanţelor sau pentru a investi ȋn
active fixe, reducerea gradului de ȋndatorare sau pentru a răscumpăra acţiunile sale comune din
piaţă. Întradevăr, soldul de numerar de care dispune compania şi reflectarea sa ȋn bilanţul contabil
poate fi afectat de mai mulţi factori:
a) Fluxul de numerar – un flux de numerar pozitiv va conduce la creşterea soldului de
numerar ȋn bancă al firmei, dacă toate celeleate variabile sunt menţinute constante. În
practică, această condiţie este greu de realizat.
b) Schimbări ale capitalului de lucru – capitalul de lucru net este definit ca fiind
diferenţa dintre activele curente şi obligaţiile curente (pasivele curente). Creşterea
soldului activelor curente, altele decât numerarul, cum ar fi stocurile şi creanţele, va
produce o diminuare a numerarului companiei. De asemenea, reducerea stocurilor sau
a creanţelor va conduce la creşterea soldului de numerar al companiei. De exemplu,
dacă soldul soldul stocurilor creşte, compania trebuie să utilizeze numerarul de care
dispune pentru a achiziţiona surplusul de stoc. În schimb, dacă soldul stocurilor se
reduce, ȋnseamnă că firma vinde o parte din stocuri şi nu le mai ȋnlocuieşte
(reaprovizionare), ȋn acest caz firma ȋnregistrează o creştere a soldului de numerar ca
rezultat la mobilizării de fornduri blocate ȋn stocul valorificat. De asemenea, creşterea
soldului obligaţiilor curente Cum ar fi efectele comerciale de plată (plăţi furnizori) va
conduce la creşterea soldului de numerar al companiei, pe când reducerea soldului
obligaţii curente va diminua soldul de cash al companiei. De exemplu, dacă soldul
furnizori creşte ȋnseamnă că firma a obţinut un credit suplimentar de la furnizorii săi,
care ȋi permite să salveze numerarul de care dispune. În cazul ȋn care soldul furnizori
scade ȋnseamnă că firma a utilizat numerarul pentru plata furnizorilor.
c) Active fixe – dacă o firmă investeşte ȋn active fixe, această măsură va conduce la
reducerea soldului de numerar de care dispune. Pe de altă parte, dacă firma foloseşte
numerarul pentru a cumpăra obligaţiuni sau acţiuni, ori pentru a plăti dividende
acţionarilor săi, aceasta va ȋnregistra o reducere a soldului de numerar de care dispune.
Efectele acţiunii factorilor descrişi mai ȋnainte sunt reflectate ȋn situaţia fluxurilor de
numerar care prezintă, ȋn rezumat, schimbările survenite asupra soldului de numerar existent al
companiei ȋn perioada analizată. Prin urmare, situaţia fluxului de numerar net reprezintă o
prezentare sistemică a impactului activităţilor de exploatare (operare), investire şi financiare
asupra fluxurilor de numerar ȋntr-o anumită perioadă de timp.
Activităţile operaţionale sau de exploatare includ profitul net, amortizarea şi variaţii
ale soldurilor activelor şi pasivelor curente altele decât numerarul şi datoriile pe
termen scurt (credite bancare pe teremn scurt).
Activităţile de investire se referă la investiţii ȋn sau vanzarea de active fixe.
Activităţile financiare cuprind numerarul atras ȋn timpul anului prin emiterea de
obligaţiuni sau acţiuni. De asemenea, ȋntrucât plata dividendelor sau numerarul folosit
pentru a răscumpăra obligaţiunile sau activele firmei din piată reduc soldul de
numerar final.
Pentru exemplificare, ȋn tabelul X.2 este prezentată situaţia fluxurilor de numerar ale
companiei STAR SA. Această situaţie apare ȋn raportul financiar anual al acesteia. În partea de
sus a tabelului sunt prezentate fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare sau
operaţionale derulate de companie.
Tabelul X.1 Situaţia fluxurilor de numerar generate de compania STAR SA, 2014, [mii RON]
Activităţi Sold
A. Activităţi de exploatare/operaţionale
Profit net ȋnainte de plata dividendelor pentru acţiunile privilegiate 495,6
Ajustări pozitive asupra soldului de numerar
Amortizare 120
Creşterea soldului furnizori 40
Creşterea soldului angajamentelor de plată (salarii şi impozite de plătit) 20
Ajustări ȋn minus asupra soldului de numerar
Creşterea soldului creanţelor (90)
Creşterea soldului stocurilor (210)
Soldul de numerar net generat de activităţile de exploatare sau operaţionale 375,6
B. Activităţi de investire pe termen lung
Numerarul utilizat pentru achiziţionarea activelor fixe (200)
Soldul de numerar net generat de activităţile de investire
C. Activităţi financiare
Plata dividendelor pentru acţiunile comune şi privilegiate (217)
Creşterea soldului de plată pentru creditele bancare (principalul) 30
Creşterea soldului obligaţiuni 40
Soldul de numerar net generat de activităţile financiare (147)
Soldul de numerar net generat ȋn perioada anlizată 28,6
Soldul de numerar existent la ȋnceputul perioadei analizate 100
Soldul de numerar la finalul perioadei analizate 128,6
ELECTRON S.A
Cash-flow din exploatare
2011 mii RON
ELEMENTE DE CALCUL SOLD
Venit net 320
Amortizare 90
Taxe amânate 20
Variaţia activelor şi a obligaţiilor
Creanţe -14
Stocuri 8
Furnizori 6
Altele -2
Fluxul de numerar generat de activitǎţile de operare 428
Aşa cum se poate observa ȋn figura 2.4 fluxul de numerar din activităţile de exploatare sau
de operare este generat de aceste activităţi, inclusiv cel obţinut din vânzarea de bunuri şi servicii.
Fluxul de numerar din exploatare reflectă, plata taxelor, cheltuielile de capital sau schimbările
survenite ȋn capitalul de lucru net, dar nu sunt contabilizate cheltuielile cu finanţarea. Variaţia
nevoii de capital de lucru net (ΔNCLN) se explică prin modificările bilanţiere ale stocurilor,
creanţelor şi ale datoriilor de exploatare. Relaţia 2.9 redă formula de calcul a fluxului de numerar
din exploatare.
Fluxul de numerar din activităţi financiare. Valoarea activelor unei firme este ȋntotdeauna
egală cu valoarea combinată a pasivelor şi a capitalului propriu. Fluxurile de numerar generate de
activele firmei, adică, din activităţile operaţionale, trebuie să egaleze fluxurile de numerar
destinate creditorilor firmei. Fluxul de numerar pentru şi de la creditori şi proprietari cuprinde
schimbări ȋn capitalul propriu şi datorii. În figura 2.8 se prezintă un exemplu.
ELECTRON S.A
Cash-flow din activităţi financiare
2011 mii RON
ELEMENTE DE CALCUL SOLD
Plăţi principal credit termen lung -70
Câştiguri din vânzarea datoriei pe termen lung 98
Dividende -48
Răscumpărarea acţiunilor -6
Câştiguri din emisiuni de acţiuni noi 58
Fluxul de numerar din activităţile financiare 32
Răscumărare acţiuni -6
Determinarea fluxului de numerar net ȋncepe cu profitul net la care se adaugă cheltuielile
non-monetare. Rezultatul obţinut este supus unor ajustări care reflectă variaţii ale soldurilor de
active şi pasive curente. În felul acesta, se determină fluxul de numerar net din exploatare sau
operare. Celelalte fluxuri de numerar (investiţii şi financiare) se determină la fel ca la metoda
directă. În figura 2.12 se prezintă un exemplu de calcul al fluxului de numerar folosind metoda
indirectă.
[mii RON]
D. Fluxurile de numerar din activităţi de exploatare
PROFIT NET 15.388,8
Amortizare 2.342,2
Scutirea de impozit pentru profitul reinvestit 5.400
Variaţii ale soldului de active şi pasive curente
Creanţe (4.600)
Stocuri 2.370
Furnizori 3.420
Altele (890)
Cash flow net din activităţi de exploatare 23.431
E. Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii
Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale (8.000)
Încasări din vânzarea imobilizărilor 2.431
Cash flow net din activităţi de investiţii (5.569)
F. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare
Încasări din ȋmprumuturi pe termen lung 18.000
Dividende plătite (7.800)
Cash flow net din activităţile de finanţare 10.200
Variaţia netă a fluxurilor de numerar (D+E+F) 28.062
Fluxul de numerar la ȋnceputul exerciţiului financiar 2.100
Fluxul de numerar la sfârşitul exerciţiului financiar 30.162
Probleme propuse
1. Care sunt principalele diferenţe dintre bilanţul contabil şi contul de profit şi pierederi?
2. Situaţia fluxurilor de numerar exprimă valoarea contabilă a unei afaceri?
3. În cazul firmei COMPUTER SRL, se cunoasc următoarele date contabile: active
curente (circulante) = 800 mii RON, active fixe = 1.200 mii RON, capital propriu =
600 mii RON şi ȋmprumuturi pe termen lung (>1 an) = 300 mii RON. Să se determine
soldul pasivelor curente?
4. Dacă se achită suma de 50.000 RON, ce reprezintă achiziţionarea unui server, se
modifică soldul activelor curente (circulante)?
5. Ce se ȋntamplă cu raportul dintre activele curente şi pasivele curente ale unei firme
dacă se achita o factură ȋn suma de 100.000 RON
6. Să se determine soldul final al contului de profit şi pierderi pentru o firmă dacă se
cunosc următoarele date: venituri din activităţi operaţionale 3.780 mii RON, costul
bunurilor vandute 1.980 mii RON, amortizare 40 mii RON, cheltuieli administrative,
marketing şi vânzări 580 mii RON, cota unică de impozitare i=16% şi alte venituri
230 mii RON.
7. Determinaţi fluxul de numerar operaţional sau de exploatare dacă se cunosc
următoarele date: amortizare 45 mii RON, venit net 290 mii RON, taxe amânate 20
mii RON, soldul contului furnizori a crescut 10 mii RON, soldul contului creanţe a
crescut cu 20 mii RON şi soldul contului stocuri a scăzut cu 12 mii RON.
8. Determinaţi fluxul de numerar din activităţi de investiţii dacă se cunosc următoarele
date: firma a achiziţionat active fixe (cheltuieli de capital) de 320 mii RON şi a vândut
active fixe (cesiune de active) ȋn sumă de 28 mii RON (venituri de capital).
9. Determinaţi fluxul de numerar din activităţi financiare dacă se cunosc următoarele
date: firma şi-a răscumpărat acţiuni ȋn sumă de 12 mii RON, a ȋnregistrat câştiguri din
emisiuni de acţiuni noi de 76 mii RON, a efectuat plăţi privind principalul la creditele
angajate ȋn sumă de 90 mii RON şi a plătit acţionarilor dividende ȋn sumă de 28 mii
RON.
10. Să se determine profitul ȋnainte de dobânzi şi de impozite (EBIT) şi profitul net al
unei firme care produce hidrofoare (un singur tip) folosind următoarele date aferente
exerciţiului financiar curent: numărul de unităţi vândute 3.250, preţul unitar 2.780
RON, costul unitar 1.780 RON, cheltuieli administrative 17.870 RON, amortizare
9.000 RON, dobânda netă 4.890 RON şi cota unică de impozitare i=16%.
BIBLIOGRAFIE
1. Bodie, Z., Kane, A. şi Marcus, A., Essentials of investments, sixth edition, McGraw-Hill,
New York, 2007
2. Brealey, R., Myers, S. şi Marcus, A., Fundamentals of Corporate Finance, third edition,
McGraw-Hill Companies, Inc., 2001
3. Halpern, P., Weston, F. şi Brigham, E., Finanţe Manageriale, Editura Economică,
Bucureşti, 1998
4. Keown, A., Basic Financial Management, 7th Edition, Prentice Hall International, Inc.,
1996
5. Moyer, R., McGuigan, J. şi Kretlow, W., Contemporary Financial Management, West
Publishing Company, New York, 1990
6. Ross, S., Westerfield, R., Jaffe, J. şi Jordan, B., Modern Financial Management,
McGraw-Hill, Irwin, 2008
7. Stancu, I., Finanţe (ediţia a patra), Editura Economică, Bucureşti, 2007
8. Stancu, I. şi Stancu, D., Finanţe corporative cu EXCEL, Editura Economică, Bucuresti,
2012.
9. Stăncioiu, I., Militaru, Gh, Management. Elemente Fundamentale, Editura TEORA,
Bucureşti, 1998
10. Stone, Bernell K. “The Payments-Pattern Approach to the Forecasting of Accounts
Receivable.” Financial Management 5 (Autumn 1976), 65–82.
11. Toma, M., Finanţe şi gestiune financiară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1994
12. Van Horne, J., Wachowicz, J.M. jr., Fundamentals of Financial Management, 13th
Edition, Prentice Hall, 2009.