Relația dintre două personaje

1. Particularitățile personajelor dintr-un basm

Lumea basmelor, în ceea ce privește participanții la acțiune, este populată de o diversitate de personaje
care au un rol și un statut bine definite, fie că sunt reale sau fabuloase, cele din urmă fiind înzestrate cu puteri
supranaturale, fie că sunt pozitive sau negative, iar ca importanță, principale, secundare ori episodice. O notă
aparte inedită, în această lume fabuloasă, o au numeroasele relații dintre multitudinea personajelor,
reprezentante ale forțelor binelui și ale răului. În basmul cult „Dănilă Prepeleac”, publicat în revista „Convorbiri
literare” la 1 martie 1876, există, ca în orice astfel de creație epică, un personaj principal care este și personajul
eponim. Relațiile pe care personajul le stabilește cu celelalte personaje sunt multiple și edificatoare în reliefarea
însușirilor lui, concludentă fiind însă relația protagonistului cu dracii, personajul colectiv opozant și deci
negativ, aceasta fiind o relație specifică basmului existentă între forțele potrivnice.
2. Statutul social, psihologic și moral al fiecăruia dintre cele două personaje
Având în vedere acțiunea basmului și relația dintre cele două personaje, statutul social și ipostazele în
care apar acestea sunt, în cazul lui Dănilă, cele de om sărac ce caută să scape de sărăcie, apelând la diferite
modalități, iar în ceea ce-i privește pe draci, reprezintă niște indivizi aflați în situația de a-și pierde atributele
caracteristice sau privilegiile – acelea de a-i învrăjbi pe oameni și de a le face rău, fără a avea însă o identitate
socială, ei aparținând altei lumi. Sub aspect psihologic, Dănilă apare în final un om împlinit, victorios în
confruntarea lui cu dracii, iar aceștia se află în ipostaza învinșilor, în ciuda numeroaselor lor încercăride a nu-și
ține promisiunea. Din punct de vedere moral, Dănilă evoluează de la ipostaza de om sărac și anapoda la cea de
om isteț, pe când dracii își dovedesc cu consecvență prostia.
3. Patru elemente de structură, de compoziție și de limbaj care pun în evidență relația dintre cele două
personaje (temă, acțiune, construcția subiectului, conflict, modalități de caracterizare etc.)
Relația dintre aceste personaje și evoluția ei suunt evidențiate de scriitor printr-o serie de elemente ale
textului: prin temă, prin acțiune, prin construirea conflictului și evidențierea legăturiilor cu personaje ale
basmului, folosindu-se de diferite procedee de caracterizare. Primul personaj, Dănilă Prepeleac, prezent în
ambele părți ale basmului, este unul individual și pozitiv, în ciuda faptului că în prima parte trăsătura lui
dominantă este una negativă – prostia. În schimb, dracii, personajul opozant, colectiv și negativ, apar doar în
cea de-a doua parte a narațiunii. Așadar, relația dintre aceste două personaje este una de adveristate, sugerată
chiar de tema basmului – lupta dintre bine și rău, specifică oricărei astfel de creații. Astfel, în ceea ce privește
acțiunea, la începutul ei Dănilă Prepeleac apare în postura unui sătean, a unui om simplu, acesta fiind statutul
său social, iar sărăcia, nota caracteristică a existenței sale. Totodată, el este un om neajutorat, „leneș, nechitit la
minte și nechibzuit la trebi”, aceste însușiri fiind prezentate direct. De fapt, lenea, prostia și nepriceperea
explică, într-un fel, sărăcia personajului. Acest om sărac, anapoda, naiv și delăsător are, în a doua parte a
basmului, ca trăsătură dominantă istețimea, deoarece iese victorios în disputa cu dracii datorită inteligenței.
După cum se observă, în întregul basm, personajul apare în două ipostaze antitetice: prostul sau păcălitul
(în prima parte) și istețul sau păcălitorul (în partea a doua), acestea fiind ilustrate, în primul rând, prin acțiunile
întreprinse de personaj. Dracii, al doilea personaj (personaj coleciv și negativ), apar în postura de forțe ale răului
și nu au un anuit statut social, deoarece ei aparțin unei alte lumi, asimilate celuilalt tărâm, populat de ființe
ciudate, cu însușiri ieșite din comun. În discuția și în confruntarea lui Dănilă cu dracii, ei sunt repreentați, pe
rând , de către unul singur, ca soli ai lui Scaraoschi. Din acțiune și din discuția lui Dănilă cu reprezentanții lui
Scaraoschi, se observă că dracii se caracterizează prin prostie, ca și Dănilă în prima parte, dar aceasta este
determinată de faptul că ei nu cunosc rânduielile unei lumi căreia nu-i aparțin și rămâne o însușire singulară și
constantă de-a lungul acțiunii. Necunoscând toate rânduielile, mai ales că propunerile lui Dănilă sunt tentante
prin originalitatea lor, se lasă ușor convinși și le acceptă. Prin adoptarea unei atitudini de superioritate,
considerând de fiecare dată că propunerile și acțiunile dracilor sunt inferioare celor pe care el le avansează:
„Măi Michiduță! Doar eu te credeam mai tare decât ești!”; „Din trântă? Doar de ți-e greu de viață.” etc., Dănilă
își impune punctul de vedere. Cele două personaje, Dănilă Prepeleac și dracii, precum și relația dintre ele sunt
construite pe baza tipologiei clasice a basmului – personaje pozitive și negative -, fiind prezentate în antiteză.
De aceea, în relația dintre aceste personaje, autorul opune istețimii lui Dănilă prostia dracilor, siguranței
de sine – naivitatea și experienței de viață – lipsa acesteia. Se remarcă, totodată faptul că ambele personaje se
depărtează de cele existente în basmul popular. În primul rând, Dănilă nu este nici fiu de împărat, nici un Făt-
Frumos, ci un om obișnuit, cu calități și defecte, care nu are puteri supranaturale și nici însușiri excepționale. De
aceea, Dănilă este o personalitate contradictorie și în incipit apare ca un om sărac, care prin acțiunile sale
viitoare își va dovedi prostia, pe când în final îl aflăm victorios datorită istețimii sale. La rândul lor, dracii, deși
nu aparțin ca personaje sferei realului, nu mai apar, ca în basmul popular, în postura unor ființe grotești, a unor
monștri însetați de putere, ucigași și răzbunători, ci încearcă, printr-o diversitate de probe, să împiedice neapărat
construirea mănăstirii și pierderea banilor promiși.
4. Evidențierea a două episoade care reliefează relația dintre cele două personaje
Relațiile dintre aceste două personaje sunt puse pregnant în evidență prin întreaga acțiune a celei de-a
doua părți a basmului, nu doar prin câteva episoade. Relația dintre Dănilă și reprezentanții lui Scaraoschi este
prezentată prin intermediul unei gradații ascendente bazate pe procedeul acumulărilor succesive, procedeu nu
numai de tehnică narativă, ci și de realizare a umorului, prezent cu prisosință în basm. Așadar, fiecare dintre
aceste întâmplări poate constitui un episod semnificativ în evidențierea relației dintre cele două personaje.
5. Prezentarea unei opinii despre modul în care se reflectă evoluția relației dintre cele două personaje
Privită în complexitatea ei, relația dintre personajele menționate, existentă numai în partea a doua a
narațiunii, este construită pe modelul celei din basmele populare, pe baza antitezei dintre ele, având însă și o
notă de originalitate care constă în plasarea personajelor în cadrul unei viziuni mai mult comice decât fabuloase.
De asemenea, cele două personaje aparțin unor lumi diferite, a căror existență se intersectează
întâmplător, și de aceea adversitatea dintre ele este deosebit de puternică, rezolvată până la urmă în favoarea
celui care cunoaște mai bine lumea căreia îi aparține și pe al cărei tărâm se desfășoară acțiunea.