Iar Dachii prea veche a lor limb osebit avnd, cum o lsar si cum o lepdar asa de tot si luar

a Romanilor,aceasta nici s poate socoti, nici crede.

(Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria trii Romanesti, citat de Lorentz Toppeltin, Origines el occassus Transsylvanorum, Lion, 1667).

De la nceput atragem atentia c limba romn este continuarea direct i nentrerupt a limbii dace, nrudit cu limba latin popular, nc nainte de Traian, dar fiecare avnd particularittile sale. Cu deosebirea c limba dacic era cea mai unitar, asa cum e si astzi limba romn, fat de celelalte limbi din marea familie zis latin sau roman. Se mai spune si astzi c noi de la Rm ne tragem si c din limba strmosilor nostri daci au rmas doar cteva cuvinte. Aceste afirmatii si-au avut timpul lor de pretuire, de fapt pe nedrept, dar astzi nu pot s mai dinuiasc. De la cronicarii poloni Dlugosz, Cromer, Bielschi etc., cronicarii moldoveni, n primul rnd Grigore Ureche, vznd c limba romn se aseamn cu limba latin, au tras concluzia c Romnii se trag din Romani. Nu stiau c Dacii, mai vechi dect Romanii, aveau o limb apropiat sau identic cu a lor. Ca un rezultat al acceptrii tezei cronicarilor moldoveni si mai cu seam al teoriilor colii Ardelene, n secolele XVIII si XIX, originea latin a Romnilor era att de nrdcinat, nct s-a ajuns s se sustin nu numai disparitia limbii, dar chiar si disparitia total a Dacilor prin exterminare n timpul rzboaielor daco-romane. Dup aceea pn astzi s-a sustinut cu drzenie plmdirea Dacilor cu Romanii si disparitia limbii dace din cauza lipsei de dovezi scrise. O problem serioas a dacismului, bazat n primul rnd pe logic si simtul intuitiei n-a ndrznit nimeni s-o pun. De-abia la nceputul secolului nostru (1913) a aprut o carte voluminoas numit Dacia preistoric a modestului si harnicului Nicolae Densusianu (mort n 1913). Cartea contine ideea continuittii neamului si limbii Dacilor, n ntregime, fiind nrudit cu limba latin. Ins distinsul Vasile Prvan, autorul Geticei, declar c Dacia preistoric e un roman fantastic de mitologie absurd desi fusese prezentat Academiei Romne elogios de C.I. Istrati. Odat aruncat anatema de cel mai autorizat savant n arheologie si istorie veche, nimeni n-a mai ndrznit s ia n seam acest roman la care Nicolae Densusianu lucrase peste treizeci de ani. Am putea asemna cazul lui cu al lui Galileo Galilei. Dup 1920 ideile lui Nicolae Densusianu ncep s prind rdcini si s dea viat. Pe urmele lui au clcat cu hotrre multe personalitti, dar toate acestea au fost trecute sub tcere. Ca s fie valabil, o idee trebuia s plece de la un istoric autorizat si numai de la o catedr universitar. Ceilalti erau considerati diletanti sau chiar

obscurantisti. Trebuie subliniat c astzi opinii noi afirm continuitatea nentrerupt a limbii trace, ca o component esential a unui popor strvechi, pe care un accident l-a fcut s-si schimbe denumirea, nu ns si fiinta. (Josif Constantin Drgan, Noi, Tracii. Istoria multimilenar a neamului romnesc, 1976, Scrisul Romnesc, Craiova, p. Trile Romnesti au fost veacuri de-a rndul desprtite si sub jug strin, trind intre marile si hrpretele puteri: la sud Turcia, la apus Austria, la rsrit Rusia tarist. Ca state mici si nelibere, se simteau ntr-o stare de inferioritate si umilint. Cronicarii nostri, cnd au vzut c limba noastr se aseamn cu latina, nici mai mult nici mai putin au luat limba latin n brate, stiut fiind trecutul ei glorios si al poporului roman. Cu astfel de strmosi puteam si noi fi oarecum respectati. Pe urmele cronicarilor, fr mcar un semn de ntrebare sau de mirare asupra acestui miracol, au continuat, plini de mndrie, toti istoricii pn astzi. Doar pe la 1857 a aprut la Iasi Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani - scris de postelnicul Manolache Drghici. In aceast istorie st scris la nceput: Despre arheologia, sau fondatia acestei tri, cum au fost din vechime, nu pot alta nftisa cetitorilor dect cuprinsul istoriilor cunoscute, nse vd si multe nepotriviri curioase si rmne fiestecare a le crede sau a le critica dup ideile ce ar avea ndeosebi. Desigur c printre aceste multe nepotriviri curioase Manolache Drghici s-a gndit n primul rnd la pierderea limbii Dacilor. * De la cronicari ncoace faptele istorice au fost mereu cercetate si verificate, mereu comparate, cernute si interpretate n baza noilor stiri si materiale descoperite de un sir ntreg de crturari romni si strini, dar toti, n ceea ce priveste limba Dacilor au mers pe aceeasi linie:limba a disprut. Teza aceasta a devenit o maxim. Dacii, popor cu viat auster, o viat de ordine, de respect, invidiat de Romani chiar n epoca de aur a lui August, popor temut n rzboaie, dur pn la ferocitate cnd era nclcat, popor de mare respect al familiei, popor de mare art, popor de mare activitate si de spirit comercial, popor de mare traditie a tot ceea ce e frumos si nlttor, cum ne atest folclorul nostru n toate domeniile, Dacii dau trii lor mari regi si mari preoti, dau Romei mari mprati - si toate dup cucerirea Daciei. Ce popor se poate compara cu astfel de strmosi? i cu toate acestea ei si-au pierdut limba! N-au avut litere odat cu Grecii si Romanii, dar au avut art arhitectonic, art plastic, muzic, dans (hore) si poezie, care toate ni s-au transmis direct, fr intermediari. Cronicarii, cnd au descoperit asemnarea limbii romne cu latina, n entuziasmul lor nu si-au dat seama c latina nu-i dect o sor bun cu limba Dacilor si c noi nu de la Rm ci de la Sarmizegetusa ne tragem. Dacii cu urmasii lor Romnii sunt oamenii pmntului acestuia, cum spune N. lorga, din timpurile preistorice.

Nici un autor antic sau medieval care vorbeste despre Daci nu spune c limba lor a disprut. Dac s-ar fi petrecut acest fenomen, era imposibil, mcar pe calea traditiei, s nu fi ajuns la urechea vreunui scriitor. Oare aceast tcere nu-i cea mai bun dovad a continuittii nentrerupte a limbii si totodat, binenteles, si a neamului dacic? Se consemneaz un eveniment, un fapt ce produce o schimbare, dar ceea ce nu produce nimic din acestea e si firesc s nu fie consemnat. Apele curg de mii si milioane de ani. Nu se nregistreaz nimic despre ele dect atunci cnd se produce un fenomen: un nghet iesit din comun, secarea, abaterea de la albie, construirea unui pod mare etc. Limba e ca un fluviu care, n cursul su , primeste afluenti din stnga si din dreapta, care se contopesc cu marele fluviu, fr s-i schimbe structura. Limba unui popor primeste n decursul vremurilor cuvinte strine, din care unele sunt folosite, altele stau ca gunoiul pe marginea apei, ca apoi s le elimine din uz ca inutile si inadaptabile. Dac pn acum nu s-a gsit un act scris n limba dac, deci o ndeplinire a unei formalitti scriptologice, nu se recunoaste persoana fizic a acestei limbi, desi ea trieste si e vorbit de mii de ani. Nu are actul scris, juridiceste nu exist. La fel se poate ntmpla oricrui om. Dac nasterea si existenta nu sunt scrise ntr-un act, el nu exist, desi el trieste, munceste, simte, gndeste etc. In baza acestui rationament s-a procedat si cu limba Dacilor. Cuvintele se pot transmite usor de la o limb la alta, nu ns acelasi lucru se poate spune despre gramatic. Intr-un timp att de 8 scurt de romanizare (165 de ani) nu se putea transmite si gramatica latin. Faptul c gramatica romn e att de apropiat de cea latin, e cea mai bun dovad de nrudire a limbii Dacilor cu a Romanilor. Modificrile treptate n lexic si n structura gramatical au nevoie de mai multe secole ca s dea unei limbi un aspect nou, destul de deosebit de cel vechi, ca s se poat vorbi de o limb nou (Istoria Romnilor, 1960, voi. I, p. 797; vezi D. Macrea, Despre originea si structura limbii romne, n Limba romn III (1954), nr. 4.). Asadar, n 165 de ani, cnd Dacia nici nu a fost cucerit n ntregime, structura gramatical dacic nu se putea schimba. Limba romn, att de unitar si puternic, cum a fost si cea dacic, dac e vorba s se fi format din cea latin, nu se putea forma si consolida pe un teritoriu cu permanente nemultumiri si rscoale n timpul Romanilor si al formelor flotante, ntr-un du-te-vino de populatii strine, ncepnd din secolul al III-lea pn n secolul al XHI-lea. In astfel de conditii nu se putea forma o limb nou. Limba exista si aceea era limba dac. Neclintit a stat poporul romn n calea furtunilor o mie de ani, pstrndu-si fiinta si limba. Pstrarea limbii noastre cu toate nuantele ei, prin toate vicisitudinile prin care a trecut, dovedeste c e continuarea unei puternice culturi materiale si spirituale, asa cum au avut-o Dacii. Limba e haina sufletului. Dup limb se poate'vedea dac cineva

e din stnca de mijloc a poporului, sau o biat trn mrginas, frmat de picioarele tiranilor, scria Simion Mehedinti . Dacii au fost din stnca de la mijloc. Tari au fost la suflet, tari la trup, tari n pstrarea limbii, fiindc limba e haina sufletului si sufletul fr hain nu poate tri. Al. Graur n articolul Un organism viu, publicat n Romnia literar n martie 1975 scrie: O limb a murit atunci cnd printrun cataclism dispar toti cei care o vorbeau si de asemeni atunci cnd, printr-un motiv sau altul, este nlocuit cu una strin (oficial, dar nu cea particular sau familial). La Daci n-a fost nici un fel de cataclism sau calamitate sau epidemie sau alt catastrof iesit din comun, care s fi dus la disparitia lor. Iar pentru folosirea limbii oficiale latine nu erau fortati. O vorbeau functionarii, armata - n ce msur nu se poate sti - si aceasta numai la orase si n castrele romane. Imensa majoritate a pturii rurale, departe de influenta orasului, si vorbea nestingherit limba autohton. Un popor ntr-o perioad scurt poate s determine asupra altui popor schimbri politice, economice, sociale, culturale, religioase etc., dar nu poate s-i schimbe limba, cci ncrucisarea unor limbi e un proces de lung durat si iese nvingtoare limba poporului mai numeros, n general cel autohton. In cazul nostru, Dacii au fost incomparabil mai numerosi dect Romanii. Limba nvingtoare si pstreaz structura gramatical, si pstreaz fondul principal de cuvinte, deci caracterul ei initial, si continu s evolueze potrivit legilor interne ale dezvoltrii sale. Cealalt limb si pierde treptat propria ei calitate si cu timpul dispare. In urma acestui proces ndelungat, fireste, limba nvingtoare cunoaste o mbogtire a vocabularului. Dar aceasta nu o slbeste ci, dimpotriv, o ntreste. Asa s-a petrecut cu limba Slavilor din sudul Dunrii si cu a Bulgarilor. Limba Slavilor, acestia fiind mai numerosi dect Bulgarii cuceritori, a iesit nvingtoare. Asemenea victorie a avut-o si limba Dacilor, limba poporului majoritar. Colonistii. Toti istoricii, pentru sustinerea formrii poporului si limbii romne, au pus un accent deosebit pe colonistii romani. Informatori sunt Cassius Dio sprijinit pe izvoare contemporane evenimentelor si Eutropius care afirm exagernd c Traian, dup cucerirea Daciei, a adus multime de oameni din toat lumea roman (ex toto orbe Romano). Orict de mult omenire ar fi adus, admitnd exagerarea lui Eutropius, si asa, fat de populatia autohton, acesti colonisti au constituit o infim minoritate. Dac aceste grupuri de colonisti ar fi venit lent si ncontinuu, alta, probabil, ar fi fost situatia, dar colonizarea Daciei cu elemente din afar s-a fcut ntr-un timp scurt, oficial si organizat, a doua form de colonizare a fost distribuirea de pmnt unor grupuri de cetteni romani sau chiar grupuri de peregrini din diferite localitti ale provinciei, fr ntemeierea de colonii sau orase noi (Istoria Romniei, voi. I, 1960 si D. Tudor, Problema colonistului

n Dacia roman, n Studii si articole de istorie, II, 1957). ntlnim colonisti veniti din diferite provincii ndeprtate ale imperiului. Unii sunt din Asia Mic si anume Tavianii din orasul Tavia, provincia Galatia. Altii sunt din Bitinia, altii din Caria, altii din Paflagonia, unii tocmai din Coelisiria, aducnd cu dnsii si zeii respectivi. Au venit colonisti pn si din Siria si Africa, sustine C.C. Giurescu n Istoria Romnilor, voi. I, 1942, p. 124. Curati Romani!, ca s folosim expresia lui Caragiale. i pe acestia i-amluat drept strmosii nostri. Trist si crud ironie! Oare aceste grupuri de cetteni romani, care nu se stie n ce msur cunosteau limba oficial roman, rzletite pe ntinsul Daciei, erau capabile s romanizeze un popor numeros si viguros, cu o puternic cultur material si spiritual, nct s-si piard limba? E de la sine nteles c aceste grupuri de la nceput au fost sortite unei grabnice asimilri n marea mas a Dacilor. S-a petrecut procesul de dacizare si nu de romanizare. Colonistii romani de origini diferite pe alo10 curi poate c au ntemeiat orase, au construit edificii publice, vile, au fcut lucrri edilitare, drumuri etc., dar toate acestea n-au contribuit cu nimic la nlocuirea sau transformarea limbii dace. S-a mers pn acolo nct colonistii romani au nlocuit si cuvintele legate de pstorit, albinrit, viticultur, pomicultur etc. Dac e vorba de colonisti agricoli, acestia au fost colonizati acolo unde erau terenuri arabile, nu la munte. Asadar schimbarea terminologiei pastorale geto-dace n terminologia roman nu s-a putut nfptui. Pstoritul n Carpati s-a pstrat de mii de ani, nentrerupt pn astzi, unde nici Romanii si nici alte neamuri n-au ptruns. Pstorii de pe culmile Carpatilor nu aveau nici un contact cu orasul sau tabra roman. Pstoritul din munti, deosebit de bine organizat, condus de legea muntilor care a generat un impresionant de bogat si variat folclor, n frunte cu geniala Miorita, numrul nedeilor si trgurilor pstoresti cu obiceiurile lor ne dovedesc multimea locuitorilor, nentrerupt la munte n timpul Dacilor. Aceasta o recunoaste si istoricul roman Annaeus Florus care afirm c Daci inhaerent montibus adic: Dacii se tin lipiti de munti. Chemarea bar oit a pstorilor e milenar, cu origini preistorice, scrie Nicolae lorga n Istoria Romnilor, 1938, voi. I, p.34. In regiunea muntilor pe Romani i-a interesat aurul si argintul. Att. Acelasi pstorit 1-au pstrat si Aromnii n muntii din peninsula Balcanic, asezati pe arie tracic. Dar Romanii, cum s-a afirmat, au introdus si n apicultur terminologia lor. Cum puteau Dacii s-si schimbe cuvintele si n acest domeniu, cnd albinritul n Dacia era vestit nc de pe timpul lui Herodot si al lui Alexandru cel Mare? Cnd tnrul rege a trecut Dunrea n urmrirea Dacilor, soldatii si au trebuit s-si acopere fata din cauza albinelor. Din aceast exagerare se deduce totusi scara ntins a albinritului, nentlnit n aceleasi proportii la alte popoare. Aceast nobil preocupare a Dacilor au

mostenit-o urmasii lor, Romnii, pn n zilele noastre. In Evul Mediu ceara romneasc era cutat n diferite tri europene. Pn la desvrsirea procesului de asimilare a Romanilor s-a creat o clas exploatatoare, de pe urma creia se introduc doar cteva cuvinte romane n limba poporului dac, termeni de ordin militar, administrativ, edilitar, comercial etc. tinnd seama c cei mai multi colonisti au venit n Dacia din provinciile vecine, acestia erau n mare parte chiar Daci sau nruditi cu ei si ca atare se ntelegeau n aceeasi limb. Astfele erau cei din cele dou Moesii, din Illiria, Tracia, Pannonia, Dalmatia etc. Acestia repede se acomodau, repede formau acelasi popor. In timp ce Romanii triau mai ales la orase, Dacii populau masiv tinuturile rurale (Istoria Romnilor, voi. I, p. 393).

11
Cu toate ncercrile probabile ntreprinse de oficialitatea roman de a atrage populatia dacic, rezultatele au fost negative. Dovad sunt seriile nentrerupte de nemultumiri si valurile miscrilor, rscoalelor si luptelor care au nceput dup Traian si au continuat pn la Aurelian. Dac s-ar fi petrecut fenomenul de transformare a Dacilor n alt popor, cu alt limb, nimic nu s-ar fi ntmplat din cele mentionate. Despre acei Romani din Dacia iat ce spune istoricul Camille Jullian: Se repet necontenit numele de Romani si de limb latin desi n-a fost niciodat un amestec de oameni mai deosebiti de fire si mai deprtati de originea artat prin numele lor si prin idiomul lor dect acei care purtau numele Romei si-i vorbeu limba. (Nicolae lorga, Istoria Romnilor, I, 2, p. 192). A sustine desnationalizarea Dacilor cu ajutorul colonistilor, functionarilor, militarilor, veteranilor, negustorilor e denaturarea realittii. Admitem c, prin absurd, s-ar fi adus n Dacia attia Romani (toti brbati) ca fiecare femeie geto-dac s se cstoreasc cu un Roman (brbatii daci fiind toti exterminati, iarsi prin absurd). Copilul nscut dintr-o astfel de cstorie nvat limba mamei si nu a tatlui. Pretutindeni, de cnd e lumea asa va fi, e limba matern si nu patern. Cohortele aflate pe pmntul Daciei, n afar de Pannoni, de la Dunrea de mijloc, unde e azi Ungaria, Bessi si Traci din Balcani, cuprindeau soldati din diferite prti ale imperiului roman, uneori foarte ndeprtate. Gsim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberic, Bosporeni din nordul Mrii Negre, Antiohieni din regiunile Antiohiei, Ubi de la Rin, din prtile Coloniei, Batavi, Gali din Galia, Reti din prtile Austriei si Germaniei sudice, Comageni din Siria, pn si Numizi, si Mauri din nordul Africii (C.C. Giurescu, Istoria Romnilor, I, 1942, p. 130). Acesti militari ndeprtati, diferiti prin origine, limb si chiar culoare, aveau chemarea s romanizeze pe Daci? Fireste, bunul simt refuz s conceap

acest lucru. Colonistii adusi din Orientul apropiat, apoi militarii si sclavii, veneau cu zeii lor locali ca: Mithras, Cibele, Isis, Serapis si altii. Multe din aceste divinitti posedau un cult mitic cu liturghii spectaculoase si ceremonii misterioase. Cultul acestor divinitti se practic n limba respectiv si nicidecum n cea latin pe care colonistii n-o cunosteau, sau att ct o cunosteau nu puteau oficia un cult. Dacii din jurul lor auzeau limbi care au disprut odat cu cei care le vorbeau. Pentru desnationalizarea Dacilor s-a adus ca argument si transhumanta roman venit din sudul Dunrii, nc nainte de

L
12 Traian. Elemente romane agricole, pstoresti si mestesugresti, fugare , singuratice sau mai multe nu puteau s desnationalizeze un popor numeros ca Dacii cu o viat agricol si pstoreasc milenar superioar Romanilor. Dacii n-au cunoscut sclavagismul roman, unde munca se fcea fr interes si n sil. Pstorii romani care au ajuns cu turmele lor n Ucraina, pn la Caucaz, n-au desnationalizat pe nimeni. Dimpotriv, cei care s-au stabilit acolo au fost supusi desnationalizrii. Pendulri de la sud la nord si de la nord la sud de Dunre, pn la Traian, n cea mai mare parte erau fcute de Traco-Daci care contribuiau la ntrirea si unitatea neamului si a limbii lor. Acelasi fenomen nentrerupt din timpul Dacilor pn astzi s-a petrecut si cu pendulrile carpatice. Romnii din peninsula Balcanic sau Aromnii, desprtiti de fratii lor din nordul Dunrii, din cauza Slavilor, au trit de veacuri ntre popoare strine: Greci, Albanezi, Bulgari, Srbi etc., fr independent politic si fr organizare statal, supusi tuturor sistemelor de desnationalizare, nu si-au pierdut limba, iar strmosii lor GetoDacii, cu o minoritate pestrit mprstiat printre ei, s-au romanizat ntr-o sut saizeci de ani. Oricte emigrri ar fi fost din imperiul roman n Dacia, oricte subtiri asezri romane, adesea n tinuturi unde nu erau trupe (N. lorga, Istoria Romnilor, I, 2, p. 12) s-ar fi fcut, acestea nu erau n stare s-si impun bstinasilor limba. Ca s fie o desnationalizare, trebuie ca cei care impun limba lor s fie n numr mai mare si s aib aceeasi ocupatie cu acei care i sufr influenta. (N. lorga, Istoria Romnilor, I, 2, p. 12). Procesul romanizrii s-a sustinut c-a fost alimentat si de

recrutii geto-daci trimisi n alte regiuni ale imperiului pn n Britania, Capadocia etc., de unde se ntorceau - zice-se - romanizati. Acestia ct timp erau militari, ntre ei nu vorbeau dect limba lor matern, ntorsi acas, reintrau cu nerbdare n viata lor dacic, unde-si vorbeau limba lor de veacuri n plin libertate, respirnd din plin. Limba oficial, orict ar fi stiut-o, din lips de conversatie, treptat se uita. Oricnd si pretutindeni s-a petrecut si se petrece la fel. Romanii din Dacia n-au avut asezri compacte ca Ungurii si Sasii din Transilvania care, de sute de ani, nu s-au desnationalizat, trind alturi de Romnii cu cultura, obiceiurile si limba lor proprie. Dac Romanii ar fi fost att de multi si cu o limb deosebit de a Dacilor, procesul s-ar fi petrecut ca si cu Ungurii si Sasii. i-ar fi pstrat si unii si altii limba si fiinta national, fr nici o desnationalizare din partea uneia dintre nationalitti. Penetratia Romanilor, fie si ca plugari, pe care o admite si V. Prvan, fcut timp de secole pn la 13 cucerirea Daciei, nu putea contribui la romanizarea Dacilor, ci din contr, acestia, ptrunznd treptat, toti s-au fcut o ap si-un pmnt cu Dacii. De ce pe urm, dup prsirea Daciei de ctre Romani, ca s fim n nota lui Brnutiu, nu ne-am gotit, nu ne-am hunit, nu ne-am slavizat, nu ne-am ungarizat, nu ne-am cumenizat? Slavii au fost n mase compacte, ntinse n toat tara si totusi, cu toat influenta care ne-au lsat-o n limb, n obiceiuri, toponimie etc., au fost asimilati. De ce asimilarea Romanilor de ctre Daci nu poate fi admis? Se drm vreun... edificiu? Pentru clarificarea unui adevr istoric e necesar orice drmare. Dacii si-au continuat firul vietii nentrerupt, cu tot ce le era caracteristic, limb, obiceiuri, traditii si port, nainte si dup Traian. Gsim n C.C. Giurescu, Istoria Romnilor, voi. I, 1942, p. 88 urmtoarele: Un popor de vechimea si mrimea Dacilor, cu civilizatia si cultura lor, nu putea fi nici distrus, nici mutat. (Poporul dac) a rmas pe loc si si-a continuat munca de toate zilele, pltind numai impozitele functionarilor romani, fcnd de la o vreme armata sub comanda roman (de la Caracalla 212) si deprinznd ncetul cu ncetul, din necesitate sau interes nti, din mod apoi, limba roman. Se pune ntrebarea cti functionari romani erau n administratia de atunci extrem de simpl si cti Daci fceau armata? Functionarul roman era silit, prin forta mprejurrilor, s nvete el limba bstinasilor, ca s poat ridica mai usor impozitul si s-si exercite orice eventuale atributii administrative. Functionarii germani din Transilvania, n timpul stpnirii austriace, vrnd-nevrnd, au nvtat limba Romnilor, spre a se ntelege cu ei, si nu Romnii pe a lor. Popor asezat din timpuri imemoriale pe pmntul unde-1 constat mrturiile istorice, legat de el prin agricultur n toate formele ei, prin cresterea vitelor, prin scoaterea metalelor si a celorlalte bogtii miniere, stiind s-1 apere cu eroism si cu pricepere, ntemeind cel mai puternic stat din nordul Dunrii, cu regi care pot sta cu cinste

alturi de cele mai frumoase figuri politice ale antichittii, avnd n sfrsit o religie superioar, de un nalt idealism, Dacii sau Getii au fost, sub toate raporturile, unul din popoarele nsemnate ale lumii vechi...Dar aprecierea lui Dio Chrysostomul, Getii sunt mai ntelepti dect aproape toti barbarii si mai asemenea Grecilor formeaz cea mai bun ncheiere a acestor rnduri. Ea vine din partea unui scriitor apartinnd neamului cu spirit critic si cu simtul nuantelor, care dduse pe marele Pericle, pe Tucidide, pe Socrate si Sofocle. (C.C. Giurescu, Istoria Romnilor, p. 110). Un popor cu un astfel de certificat, demn de toat admiratia, e de neconceput s ajung la o asa degenerare brusc, dup un apogeu de dezvoltare po14 litic sub Burebista si Decebal, s-si piard tocmai limba, organul viu prin care se exprim gndirea, bucuria, durerea, tristetea si tot ce simte omul. E tocmai bunul cel mai de pret pe care-1 posed un popor, indiferent pe ce treapt de civilizatie si cultur s-ar afla. Herodot spune despre Geti c sunt cei mai viteji si cei mai cinstiti dintre Traci. Tot el spune c neamul Tracilor este dup Indieni cel mai mare dintre neamurile lumii. Dup diversitatea regiunilor n care locuiesc, ei poart nume deosebite, ns cu totii au aceleasi moravuri si aceleasi institutii. Romnii n-au fost si sunt la fel? Oltenii, muntenii, dobrogenii, moldovenii, bucovinenii, transilvnenii etc., nu sunt cu totii Romni cu aceeasi limb, moravuri si institutii? Clasa stpnitoare din Dacia cucerit de Romani este compus dintr-o serie de functionari, ofiteri, mari proprietari de pmnt si mine, negustori. Parte din vechea clas stpnitoare din Dacia s-a alturat Romanilor ca s nu-si piard beneficiile si drepturile. E posibil ca n parte sau total aceast clas s se fi romanizat. Cu timpul ns, procesul s-a petrecut invers: clasa stpnitoare roman s-a dacizat, asa cum toate celelalte clase sociale au fost dacizate de mai nainte. Ptura conductoare slav, cu toti Slavii, a terminat prin a fi romanizat. Am avut si o epoc fanariot, cu Greci n mare parte superiori n cultur fat de o ptur boieresc de la noi. La curtea domneasc, la casele mari boieresti, n scoli, se vorbea greceste. Cu toate acestea, ptura conductoare fanariot, cu timpul, s-a romnizat prin asimilare, pierzndu-si - evident - si limba. Acestia au influentat, e drept, moravurile societtii romnesti, mpestritnd si limba cu cteva cuvinte, care apoi, n majoritate, au fost eliminate nc din prima jumtate a secolului al XlX-lea. Dacia a fost o tar de trani ca si Romnii de mai trziu. Pe cnd ptura conductoare si nobilimea si schimb - pe alocuri - si limba si portul si chiar religia, dup cum le bate vntul din afar, tranul a fost n tot timpul singurul element conservator. Romnul, n decursul veacurilor, ca o stnc de granit a biruit ca substrat organic al statului, tot astfel graiul su a biruit cu vremea toate limbile ale strinilor si nstrinatilor. i Dacii, rdcina Romnilor, s fi fost att de putrezi s-si piard limba? Din putregai, putregai ar fi

rsrit. Oricine e rob cnd iese. din sfera graiului strmosesc, singurul care ngduie cea mai nalt dezvoltare sufleteasc a individului scria Simion Mehedinti n Poporul, Bucuresti, 1938, ed. III, p.238; s se tin seama c nici o robie nu-i mai groaznic dect a sufletului . Nici Dacii, nici urmasii lor n-au cunoscut o astfel de robie. Romnii si-au pstrat acest grai frumos, unitar si viguros n ciuda vi15 cisitudinilor milenare. Cu att mai mult Dacii, nchintorii lui Zamolxis, nu puteau s-si schimbe limba n scurta si crunta stpnire roman. Dacii erau mai sobri, mai tenaci dect Grecii si mai idealisti dect Romanii.Erau si cel mai sntos popor din vecintatea civilizatiei mediteraneene. Sub Burebista si Decebal Dacii formau n Europa singura putere care s-a dovedit capabil de a opune rezistent imperiului roman, silindu-1, pentru prima oar, s plteasc chiar si tribut, pe timpul lui Domitian. Regii daci erau ascultati n sud-estul si centrul Europei. A venit cucerirea vremelnic roman, urmat de lunga perioad barbar a popoarelor migratoare si apoi iar din neamul nostru au iesit oamenii de fier ca Mircea cel Btrn, loan de Hunedoara, tefan cel Mare si Mihai Viteazul, renviind vremea de glorie a strbunilor lor: Dromichete, Burebista si Decebal. Fr s ne pierdem sufletul dacic, care strbate asa de clar poezia popular, n-am rmas surzi si reci nici la manifestrile altor suflete. Fr s pierdem portul si casa dacic, noi n-am dispretuit ce ni s-a prut frumos la altii, asimilnd unele elemente spre a da o variant frumusetii noastre si a o nlta, mai scria Simion Mehedinti. Cula, asa de trist n peninsula Balcanic - aproape ca o nchisoare -mprumutnd acoperisul cu stlpi de la casa carpatic, a devenit o podoab care nveseleste colinele Olteniei. Asadar n limb, n art si n viata de toate zilele, ct si n organizarea statului, am dovedit c suntem capabili de,a asimila ceea ce este un real aport sufletesc, cultural si politic. Romanii ns au dat peste Daci si le-au nlocuit limba. Cum se explic atunci c poporul romn a fost att de tare n pstrarea limbii, luat fugitiv de la Romani ca si cum ai mbrca o hain de la altul? Francii, Longobarzii, Normanzii s-au topit n masa cuceritilor, desi cu limbi deosebite; Slavii n Romnia, Bulgarii n Bulgaria. In Spania Vizigotii si Herulii se deznationalizeaz, lsnd pentru cteva generatii numele Vizigote, iar o parte din toponimie este de origine german. In Lombardia (Valea Fadului) e acelasi lucru. Longobarzii si-au impus numele ntregii provincii stpnite de ei. Cuceritorii fiind mai putini si trind n mijlocul bstinasilor, cu vremea se deznationalzeaz, adoptnd limba supusilor. Desigur c nnoirea clasei proprietarilor prin elemente ce se ridicau prin clasele de jos, grbeste procesul de deznationalizare a cuceritorilor. Totusi, de la cuceritorii strini au rmas numele unor tri ca Franta, Rusia, Bulgaria, Romnia (singura care aminteste de Romani), apoi onomastica familiilor domnitoare, a nobilimii si prin imitatie a unei prti din clasele populare, precum si o puternic influent n numele de locuri

(P.P. Panaitescu, Interpretri romnesti, Bucuresti, 1943, p. 48). Fenomen care s-a petrecut pretutindeni, si ntotdeauna. De ce atunci Dacii s fac exceptie? De ce nu se admite o deznationalizare a 16 Romanilor, cum n realitate s-a ntmplat, ci se sustine contrariul, o deznationalizare a Dacilor? Adevrul e unul singur, si anume c Romanii din Dacia au fost asimilati, pierzndu-si limba, si de la Daci am mostenit limba ntreag care s-a vorbit pn astzi, evoluat cu secolele, supus, ca orice limb influentelor si legilor ei de dezvoltare. Populatia Dacilor, n majoritate tria la sate, nu mult mai mulfn raport cu tranii din zilele noastre. Limba Dacilor este o limb popular, fiind singura limb de circulatie pentru toate clasele sociale, la fel cu limba romn de mai trziu. Limba aceasta popular se asemna ndeosebi cu latina popular din Italia si mai putin cu cea din Spania si Galia. Intre o astfel de latin popular si geto-daca popular nu s-au ivit dificultti de comunicare. La Roma, devenit centru de cultur si civilizatie, datorit n cea mai mare parte influentei, imitatiei si mprumutului grecesc, s-a creat o limb cult, o limb literar, care a ajuns la apogeu n secolul lui August, deosebit de a tranilor. Deosebit, desigur, si de limba tranilor daci, pe care rsftatul Romei, Ovidiu, n exil la Tomis, o considera barbar, dar totusi a scris versuri n aceast limb. Dac nu i-ar fi fost apropiat, de ce n-a scris n limba Grecilor sau a Sarmatilor? Civilizatia si cultura roman, fr a minimaliza pe cele dace, erau poate admirate ctva timp n trile cucerite, dar apoi se nstea ura contra cuceritorilor, din moment ce cutau s devin stpni si, evident, ura se rsfrngea asupra culturii lor. Dm ca exemple Englezii n India sau Africa, Francezii din Indochina sau Africa etc. In cele dou Americi s-a dus o politic de exterminare n mas din partea cuceritorilor. Cu toate acestea, putinii indigeni care au mai rmas nu si-au pierdut limba, obiceiurile si portul. Or, n Dacia n-a fost nici o exterminare. Ion Andriesescu, acest spirit puternic si clar - cum l caracterizeaz N. lorga - scria n Contributie la Dacia nainte de Romani, p. 7-8: Se dovedeste cu fapte de recunoscut autenticitate c cultura Daciei nainte de Romani nftiseaz, nu trecerea brusc de la o stare de slbticie la alta de lumin puternic si limpede, ci mai sigur, dezvoltarea linistit si continu dup mprejurri si locuri, pe un adnc fond de cultur popular mai adnc dect ele - o succedare de epoci cu un caracter de tenacitate exceptional. Ce poate fi mai descoperitor de orizonturi noi dect faptul c, n timp ce pentru vremea roman cultura de la Dunrea de Jos se concentreaz n coltul sudvestic al Daciei, nainte cu mult de aceast vreme, o cultur de nsemntate neobisnuit se desfsura n regiunile ei estice, Moldova mare pn ctre Nipru, identic cu cultura regiunilor transilvane, pn ctre Dunrea de mijloc si sud dunrene, pn la Marea Egee? Un popor cu o cultur de tenacitate exceptional, Seit+i

17

nsisi tenaci n firea lor si tenaci n toate manifestrile spirituale si materiale, cum ni-i descrie istoria, cum puteau s nu fie tenaci tocmai n pstrarea limbii lor, bunul cel mai de pret? Adevrul e contrariu. Tenacitatea exceptional au pstrat-o, n primul rnd, n limb, fapt dovedit cu prisosint de urmasii lor directi, Romnii din statul romn, ct si de peste hotare, care au trit n mijlocul altor popoare cu limbi si culturi deosebite. E legea naturii: fiii seamn printilor si printii fiilor. Au pstrat obiceiuri milenare de la Daci la nastere, botez, nunt, moarte, ospete, nedei, horele, doinele din fluier strigt de plngere cu fluierul Tracilor - cum spune lexicograful bizantin Hesychius (N. lorga, Istoria Romnilor, I, l, p.87). Multe din credintele populare, din descntecele si leacurile bbesti s-au pstrat cu riturile si cuvintele lor. Dac pierea limba dacic, piereau si aceste obiceiuri si descntece, cci nu puteau fi transmise si ndeplinite ntro limb strin sau nou format. Totodat ni s-a transmis portul. Portul Dacilor a influentat si pe vecinii de atunci, gsindu-se astzi la Ruteni, Unguri, Boen>si Slovaci. Portul Dacilor se recunoaste astzi n cmasa strns la bru, itarii pe picior, opincile cu nojite. Tot strvechi sunt cojocul, sumanul, gluga, ghebe, itarii, fotele, navelcele, opregile (catrintele) (N. lorga, Istoria Romnilor, I, l, p. 89). Cmasa alb a Dacilor, mostenit de Romni, ca orice culoare alb ncnt ochiul si deschide sufletul. E culoarea optimismului, culoarea nobletei sufletesti. Aceeasi culoare e si la case, prin vruitul n alb. Firea deschis a Romnului e firea Dacului puternic, rbdtor, drz dar voios la petreceri, doritor de vin, de cntec, de dans, gustnd viata, desi cu o pornire de a o ntrece, spune mai departe acelasi N. lorga la p. 116. Romnul nu e tot la fel? Portul e suprastructur supus influentei modei venite din afar. Fiecare secol si chiar decad si are portul su. i cu toate acestea portul Dacilor s-a pstrat pn astzi la tranii nostri de la munte. Tot de la Daci am mostenit legile vechi, legea btrneasc cunoscute n general sub numele de obiceiul pmntului. Aceste legi nescrise au tinut piept tuturor codurilor medievale si moderne. Dacii ne-au dat limba, portul, credintele, obiceiurile si religia lui Zamolxis cu credinta n nemurirea sufletului, care a fost altoit cu religia crestin, fr nici o zguduire ca la alte popoare. Religia Dacilor a impresionat pe toti scriitorii lumii vechi care au cunoscut-o prin frumusetea si superioritatea ei, ncepnd cu Herodot din secolul al V-lea .e.n., si terminnd cu Iulian Apostatul din secolul al IV-lea e.n. Chiar n timpul de fat religia Dacilor impresioneaz prin frumusetea ei si sunt o seam de puncte asemntoare, unele chiar 18 identice ntre cele dou religii. Legea cea nou (religia crestin) stpnii cei noi ai Dacilor o respinseser la sate si cutaser s-o nimiceasc. Astfel semnul crucii l

fcur tot mai des degetele aspre ale ciobanilor si vntorilor, ale plugarilor si pribegilor rtcitori din neamurile surghiunite prin sate si ctune (N. lorga, Istoria bisericii romnesti si a vietii religioase a Romnilor, ed. a Il-a, voi. I, Bucuresti, 1928, p. 13). Dacii cu o astfel de religie superioar era posibil s se nchine Dumnezeului crestin n alt limb? Dac prin civilizatie se ntelege: constructii mrete, statui fr viat, adoratiunea animalelor si poporul n sclavie perpetu ca n Egipt, sau legiuni de o ferocitate absurd, ca n Babilonia, cu ridicola statuie a zeului lor Marduk sau cruzimile nenchipuite ale Asirienilor ctre cei nvinsi, apoi desigur c Getii erau departe de aceast civilizatie. Dac prin civilizatie se ntelege ns tranul liber pe pmntul' trii sale, de o nalt moralitate, recunoscut de altii ca cei mai drepti oameni, cei mai ospitalieri, cu o clas preoteasc de adevrati asceti, ce renuntau la toate plcerile lumesti, respectati si ascultati de popor; desigur nu putem spune dect c Getii au avut o real civilizatie binefctoare poporului (Nicolae Portocal, Din preistoria Daciei si a vechilor civilizatiuni, p. 247). Misionarii crestini n Dacia predicau n latineste. Niceta din Remesiana de origine daco-roman, deci daco-romn, a predicat n Dacia n latineste n secolul al IV-lea. Auxentius, elevul lui Ulfilas, a predicat pentru aeteiasi Daci n limba latin pe care o ntelegeau Dacii, pentru c limba lor nu se deosebea cu mult de cea roman, legturile dintre Dacia si Italia fiind directe. Scrie Ovid Densusianu: Italia septentrional comunic cu Panonia, Moesia etc., prin intermediul Dalmatiei, astfel c trebuie s fi avut loc natural, numeroase schimburi ntre vorbirile acestor regiuni. Ulfilas, episcop n Dacia, cu sediul la Durostor (Silistra) a predicat crestinismul n limbile greac, gotic si latin (C.C. Giurescu, Istoria Romnilor, I, 1942, p. 223). Greci erau destui n Dobrogea, Gotii erau cuceritorii Daciei, deci avea pentru cine predica n greac si gotic. Ct priveste latina, ce Latini mai erau n timpul Gotilor? Din acesti Romani de obrsii foarte deosebite, dup retragerea lui Aurelian, cti au mai rmas au fost toti asimilati de Daci. i acestia, ca toti Geto-Dacii, prin limba lor ntelegeau limba predicatorilor. Grecii au avut o cultur si civilizatie puternice si vechi nainte de Romani. Intre Daci si Greci au fost legturi permanente sute de ani, si att de strnse, nct regii traci ajung a fi arhonti n Atena (N. lorga). Cum de nu si-au pierdut limba Grecii - si ne referim la cei din Dobrogea, Grecii au ntemeiat orase si colonii -, si s-a schimbat limba 19 tuturor Geto-Dacilor, ca prin farmec, sub stpnirea Romanilor, mprtiti ici si colo? Spaniolii, dup o stpnire german de 300 de ani, Vandalii nti si apoi Vizigotii, au suportat aproape 800 de ani (nceputul secolului al VlII-lea pn la sfrsitul secolului al XV-lea) stpnirea Arabilor. De la acestia au primit o mare influent n stiint, art, n special arhitectur si sculptur, pe care o pstreaz si astzi, n folclor,

n limb, n agricultur etc., dar nu poate fi vorba de vreo arabizare, n sens de desnationalizare, mcar partial, unde ar fi pierit limba spaniol. La noi elementul decisiv a fost unitatea organic a limbajului rural degajat de influenta centrelor urbane, care retin particularismele si separ dialectele. Aceast stare de regresiune a culturii a pstrat astfel unitatea limbii (Sextil Puscariu). Aceeasi situatie a fost la Daci. Limba nssi d un argument contra unei romanizri oficiale. Dac n-ar fi existat o baz de substrat unitar, s-ar fi ajuns la un jargon ca lingua franca din porturile Orientului, ca asa numita limb maltez sau ca limba negrilor din Martinica (N. lorga, Istoria Romnilor, I, 2, p. 15). De altfel, s nu se uite c cuvintele strine ptrund nti la oras si apoi cu greutate, n timp ndelungat, dac ajunge vreunul la sate. Pe timpul Dacilor cte orase si cti fii de trani erau cu serviciile la oras, ca s se ntoarc n satele lor cu cuvinte strine? Ptolomeu noteaz n harta sa 44 de orase n Dacia, scrie C.C. Giurescu n Istoria Romnilor, I, 1942, p. 138. De la orice ploaie venit de aiurea ne-au rmas ctiva stropi de ap, iar marele fluviu al limbii Dacilor, n care s-au contopit acesti stropi, a curs puternic de mii de ani nentrerupt si neschimbat si va curge ct va fi si neamul romnesc. Vitejia Dacilor Stolnicul Constantin Cantacuzino, n cartea sa Istoria trii Romnesti, p. 13, editia N. Cartojan si Dan Simonescu, editura Scrisul Romnesc, Craiova, scrie: Stpniia dar si lcuia acest pmnt acele neamuri ce le zicea Dachi si Gheti (...). Ostasi mari si tari la btaia rzboaielor, nepoftitori a s supune altora, nici a s birui de altii ngduia. Avea craii si oblduitorii lor si nimnui supusi nu era si multi nc de dnsii s ngroziia si vecinii lor foarte de dnsii s spriia, cci de putine ori biruiti de unde mergea a s bate, s ntorcea. Iulian Apostatul atribuia lui Traian urmtoarele cuvinte, care chiar dac n-ar fi fost vorbite, exprim totusi un adevr: Am subjugat chiar pe acesti Geti, cei mai rzboinici dintre toate neamurile care au existat vreodat, nu numai din cauza puterii corpului lor, 20 Har -j din aceea a nvtturilor lui Zamolxis, care este ntre ei asa de i i a v i i . /\cesta le-a ntiprit n inim c ei nu mor, ci numai ct si schimb locuinta si de aceea merg la moarte mai veseli dect la orice alt cltorie. Flavius Vegetius (sec. IV) spune c Dacii au fost att de rzboinici n toate vremurile, c istoria legendar a fcut s se afirme c nsusi zeul Marte s-a nscut n tara lor. Pirus si Alexandru Macedon aveau groaz de ei. luliu Cesar s-a ferit de ei tot timpul. Pe vremea lui Burebista, cnd Geto-Dacii se uniser ntr-un singur stat mare si puternic, teama ce le-a inspirat Romanilor se reflect si n poeziile lui Horatiu. Teama de Daci fcea pe Romani s se ntrebe cnd se ntlneau: Ce-ai mai auzit despre Daci? (Gh. Popa-Liseanu, Dacia n autorii latini clasici si postclasici, p. 10). Aceeasi team s-a repetat si pe timpul lui Mihai Viteazul, cnd Turcii din Constantinopol voiau s fug peste Bosfor n Anatolia, iar femeile i speriau c vine

Mihai si-i taie. Ovidiu, de asemenea, despre Getii tari pe armele lor, pe iuteala calului care mnnc spatiul, pe rbdarea lor nesfrsit, scria: Attia dintr-nsii de tine, frumoasa mea Rom si rd, i arme(le) romane nu sunt pentru dnsii o team:/ Sunt siguri pe arcul ce poart, pe tolbele pline/ Pe calul ce poate cuprinde, ntinderi imense/ i stiu c acei ce-i gonesc nu au ap. (N. lorga, Istoria Romnilor, I, 2, p. 73). Oare urmasii acestor Geti nu sunt urmasii lui Basarab, nvingtorii trufasului Carol Robert la Posada (1330) pe care ni-1 arat Cronica Pictat? Nu sunt acestia arcasii si lupttorii lui Mircea cel Btrn de la Rovine (1394) si tefan cel Mare la Podul nalt (1475) si Mihai Viteazul la Clugreni (1595)? Aceeasi vitejie n-au dovedit-o dorobantii romni la Plevna n 1877? La Mrsesti si la Mrsti n 1917, soldatul romn, prin vitejia sa epopeic, prin agerimea si iuteala miscrilor sale, cnd ajungea la baionet, lovind cu patul armei n jos, n sus, n stnga, n dreapta, cu trei, cu patru, cu cinci, sase si chiar mai multi inamici deodat, nu nspimntase si uluise pe Germani? Geto-Dacii, popor cu astfel de calitti, puteau s fie desnationalizati de Romanii pestriti adunati din tot imperiul? Un popor desnationalizat nu putea s transmit urmasilor firea sa. . Negustorii Istoricii, ncepnd cu Vasile Prvan, relateaz c pe cale comercial, nc nainte de cucerire, Dacii au nceput s nvete latineste. Cu alte cuvinte romanizare si pe cale comercial. S nu se exagereze. Comert vast pe cale extern ntelegeau s fac Grecii, care erau un 21 popor de negustori, prin forta factorilor geografici, dar nu Dacii si Romanii, popoare de agricultori si pstori. Misunau negustori romani prin toate trgurile si satele Daciei? Admitem ns si aceast ipotez. In cazul acesta, si e n genere cunoscut, Romanii ar fi nvtat limba dacic, si nu Dacii pe cea roman, cci, dup cum am mai mentionat, negustorul strin e nevoit si se strduieste s nvete limba bstinasilor, mcar ct de ct, ca s-si vnd marfa. In Dacia, nc din secolul al III-lea .e.n. se lrgeste si se intensific comertul pe plan intern si extern cu orasele pontice, sudul tracic si grecesc, apoi chiar cu Italia (Din istoria Transilvaniei, I, Bucuresti, 1960, p. 24). In partea sudic, comertul Daciei este n mna negustorilor greci vreme de dou-trei sute de ani, dac nu chiar mai mult, pn la cucerirea roman. Olbienii si histrienii, nc din secolul al Vl-lea .e.n. ajung pn la Carpati cu produsele lor metalurgice, apoi thasienii cu vase, vin si ulei n secolele IV si III .e.n.; apoi rhodienii. Monedele lui Filip al II-lea se gsesc pn n Maramures si Slovacia. Burebista, el nsusi, este un sprijinitor hotrt al culturii grecesti (Vasile Prvan, nceputurile vietii romane la gurile Dunrii, Bucuresti, 1923, p. 6063). Grecii au trit n mase compacte n coloniile lor, din Dobrogea, sudul Rusiei, Asia Mic si mai ales n Sicilia, care era numit chiar

Grecia Mare. Acesti Greci, care au dat cultura si religia lor Romanilor, popor de pstori si plugari, n-au schimbat limba bstinasilor italici, ci din contra, au terminat printr-o asimilare a lor de ctre Italici. Romanii, din secolul al II-lea .e.n., au intrat n legtur cu Grecii. Se rspndise mult limba greac. Aceast limb era necesar pentru comercianti si oameni de afaceri romani, care aveau raporturi cu Orientul. Cunoasterea limbii grecesti devine obligatorie pentru fiecare Roman cu vaz, care doreste s se arate c e un om cult. Bogtasii si trimiteau copiii s studieze n Grecia si n casele romane - cele bogate - apar nvttori greci, deseori sclavi, crora li se ncredinta educatia copiilor. Mai mare a fost influenta Grecilor asupra Romanilor, chiar dup ce Grecia a fost cucerit, dect a Romanilor asupra Dacilor. In Dacia nu s-a petrecut acelasi proces ca ntre Romani si Greci. Forme politice, economice, sociale, juridice, culturale pot fi transformate brusc sau ncet, pe cale evolutiv. Limba ns nu. Trebuie sute de ani, prin asimilarea unui popor. Dacii, care fceau comert cu orasele pontice, sudul tracic, grecesc, cu Italia, au contribuit la dacizarea populatiilor bstinase? La fel Grecii au grecizat populatia geto-dacic? De ce oare aceast minune a romanizrii , a desnationalizrii Dacilor, e rezervat n exclusivitate Romanilor? In Transilvania, comertul si meseriile erau n mna 22 Austriecilor pn la jumtatea secolului al XlX-lea si urme austriece se gsesc n toate satele si orasele romnesti. Cu toate acestea nu se poate vorbi de o germanizare a Romnilor din aceast provincie. Sunt n pmntul Daciei adevruri care nu pot fi contestate si pe care se cuvine s le cunoastem si s le punem n valoare. Stau ngropate n acest pmnt mrturii care nu pot fi desmintite si care pot afirma c viata de astzi curge pe albia vremii n continuare cu cea de acum dou si trei mii de ani, fr ca vreodat s-o ntrerup cei veniti de aiurea si oplositi pe pmntul Daciei, scrie A. Nour, n Credinte, rituri si superstitii geto-dace Bucuresti, 1941). Mrturii despre asemnarea celor dou limbi, latina si daca, sunt multe, ns noi amintim, mai nti, solia trimis de Decebal n 88 e.n. la Domitian exilat n Panonia, dup lupta de la Tapae cu Tettius lulianus. Solii acestia i-au vorbit lui Domitian fr interpreti (Gh. Popa Lisseanu, Dacia n autorii latini clasici si postclasici, p. 70). In cel de-al doilea rzboi cu Romanii (105), nainte de a sosi Traian, Decebal a prins pe generalul roman Longinus, pe care, n fata ostirii, 1-a ntrebat ce planuri are Traian, dar el a refuzat s-i destinuie cele cerute. N. lorga afirm c marele rege si multi dintre ai si stiau latineste. Suntem de prere c toat ostirea din fata lui Longinus i ntelegea limba. Altfel, Decebal si cu multi dintre ai si ar fi stat de vorb cu Longinus aparte. Dac ostirea dacic nu i-ar fi nteles limba, nu avea nici un rost s fie interogat n fata ei, mai ales c era vorba si de lucruri secrete. In nici o conversatie dintre Daci si Romani nici un autor nu vorbeste de interpreti si nici pe columna lui Traian nu

se vede acest fapt. Dac ar fi fost interpreti, genialul constructor al acestei coloane nu se putea s nu fi dat si acest amnunt important. Privirile cpeteniilor romane, n primul rnd ale lui Traian, sunt ndreptate direct asupra vorbitorului dac, care li se adreseaz, desigur, n limba sa, pe care o ntelegeau Romanii. Deosebite erau, evident, particularismele celor dou limbi. Dio Cassius, n Istoria roman (Cartea 67, cap. 8) spune c n primul rzboi dat ntre Traian si Decebal (101) i s-a adus lui Traian, cnd a ajuns n tabra Dacilor, o ciuperc mare, pe care era scris cu litere latine sfatul ca Traian s se ntoarc napoi si s fac pace (N. lorga, Istoria Romnilor, I, 1960, p. 302). Fr ndoial c pe ciuperc i s-a scris n limba dacic. Dac i s-ar fi scris n limba latin, autorul ar fi specificat. In dialogurile daco-romane, Dacii si foloseau limba lor, fapt obisnuit care nu mai atrgea atentia nimnui. Aici ns, fiind vorba numai de literele latine ca fapt deosebit, autorului i s-a prut interesant si 1-a consemnat. Ostatecii daci adusi de Traian la Roma au vorbit cu senatorii 23 romani fr interpreti, cum sunt artati pe columna lui Traian. Asadar dialogul dintre reprezentantii celor dou popoare se fcea ntr-o limb comun. La lupta dintre generalul roman Cresus cu regele Gotilor Dapyx (28 .e.n.) un trdtor chem pe Cresus de pe ziduri si intr n ntelegere cu el, n vederea predrii cettii. Dapyx, anticipnd gestul lui Decebal, se sinucide. Vasile Prvan n Getica, p. 87-88, e de prere c acest trdtor get s-a nteles cu Cresus n limba greac. E o simpl presupunere, scrie N. Portocal, n Din preistoria Daciei si a vechi/or civilizatii. De ce s fi vorbit Getul cu Latinul n greceste, limb pe care, poate, nici unul n-o cunostea, cnd ei se puteau ntelege, fr greutate, n latina vulgar sau n getic, dou limbi fr deosebiri esentiale ntre ele. Generalul roman Drusus, n rzboiul contra Germanilor (9 e.n.) a fost cel dinti comandant roman care a navigat n Marea Nordului si a fcut fortificatii peste Rin. A mcelrit pe dusmani si i-a mpins pn n adncul pustiurilor si n-ar fi ncetat s-i urmreasc, dac nu i-ar fi aprut n fat fantoma unei femei barbare, cu o talie mult mai mare ca a unui om si care i-ar f i spus n limba latin... (s.n.) s nu mearg mai departe cu rzboiul (Suetonius, Doisprezece cesari, trad. rom., Bucuresti, 1958, p. 199). Mai nti o precizare: aici nu e vorba de o fantom, cci n-avem de a face cu tragediile shakespeariene. Generalului Drusus, clit n rzboiae, i-a aprut n fat o femeie n carne si oase. Istoricul Suetonius scrie fantom ca s arate c era o namil de femeie, de altfel cum el nsusi relev mai departe, care avea o talie mult mai mare ca a unui om. Aceast femeie barbar, pe unde nici un picior de Roman nu mai ptrunsese, care i-a vorbit n limba latin nu putea s fie dect o femeie dac, si i-a vorbit lui Drusus n limba ei dacic, singura limb pe care o cunostea, si generalul o ntelegea, spre uimirea lui, fiind aproape la fel cu

latina lui rustic. Se stie c Dacii se ntindeau cu mult n afara hotarele Romniei de astzi. Acest izvor despre asemnarea limbii Dacilor cu a Romanilor e att de puternic si revelatoriu, nct faptul nu mai poate fi pus la ndoial si discutat. Inscriptiile S-a fcut mult caz de romanizare si de miile de inscriptii, referitoare la Romani, gsite pe teritoriul nostru, scrise n limba latin. Dacii care intraser n ptura conductoare roman, nvtnd scrisul, scriau tot n limba oficial, limba Romei. In epoca roman putini erau cei n stare s ridice monumente sau pietre mortuare cu inscriptii. Numai Grecii si Romanii de la orase si cei bogati aveau acest obicei. In schimb, populatia, mai cu seam din lumea satelor, a 24 rmas anonim, fiind prea putin documentat de inscriptii si alte scrieri. Dacii care voiau s aib o situatie mai bun, ca s intre n viata public, erau dezavantajati de numele dac. Adoptnd nume romane, erau favorizati. De aceea, Dacii cu numele romane nu pot fi identificati n inscriptii. Astfel, inscriptiile nu trebuie atribuite numai Romanilor. In rndurile populatiei din mediul rural - imensa majoritate prea putin si rareori a ptruns cultura si civilizatia roman n forme superioare. Sunt regiuni ntregi unde niciodat n-a ptruns mcar o licrire a culturii romane, dup cum nici picior de Roman n-a ptruns. O singur rspndire mai larg a culturii romane n mediul rural o constituie ceramica, fr a se pierde pecetea traditiei getodace n formele, culoarea si ornamentarea vaselor. Ceramica e rspndit, fiind pentru uzul casnic de strict necesitate. Monedele, de asemenea, au o larg rspndire ca factori de schimb comercial. Or, aceste urme materiale nu trebuie s ne duc la grava eroare n a sustine romanizarea sau deznationalizarea Dacilor. Vasile Prvan afirm c noi Romnii de azi suntem nu numai urmasii Romanilor din Dacia, ci, n aceeasi vreme, urmasi si ca snge si ca suflet, ai ntregii mprtii romane de rsrit (Vasile Prvan, nceputurile vietii romane la gurile Dunrii). Socotim, dimpotriv, c noi suntem urmasi ai Dacilor si ca snge si ca suflet si ca limb. Ne dovedesc toate acestea firea si nftisarea Romnului, aidoma Dacilor de pe columna lui Traian si de pe mormntul de la Adamclisi, folclorul, arta popular, uneltele casnice, ceramica, arhitectura, tehnica popular, etnografia ntreag, toponimia mare si mai cu seam cea mrunt, onomastica, constiinta dacic pstrat n popor, instinctul national si simtul intuitiei. In sprijinul romanizrii, Prvan invoc printre altele si cazul asa-ziselor valuri din vechea Romnie, atribuite Romanilor si n special lui Aelius Cotus si Plautius Aelianus, pe la jumtatea secolului nti e.n. Mai nti s se tin seama c soldatii din orice garnizoan aveau o zon a lor limitat. Asupra valurilor sunt nc ipoteze. Dar s admitem si acest lucru, c toate valurile erau romane. Cu ce au influentat acestea romanizarea Dacilor, chiar dac de-a lungul

lor vor fi stat ca straj soldatii romani, cot la cot, asa cum au stat Francezii n al doilea rzboi mondial la linia Maginot si Germanii la linia Siegfried, si attea alte linii inexpugnabile. Acesti soldati au fost supusi unei dacizri inevitabile, mai mult sau mai putin. Stolnicul Constantin Cantacuzino, n cartea sa, d cteva citate din cartea lui Lorenz Toppeltin din Medias, Origines et occasus 25 Transsylvanorum, tiprit la Lyon n 1667, n care scria c limba Galilor, a Spaniolilor si Italienilor s-au amestecat si cu cuvinte romane si stricndu-si limba au rmas asa cum sunt sunt acum. Iar Dachii prea veche a lor limb osebit avnd, cum o lsar si cum o lepdar asa de tot, si luar a Romanilor, aceasta nici s poate socoti nici crede (Stolnicul Constantin Cantacuzino, op. cit., p. 51). L. Toppeltin, obiectiv fiind si dezinteresat, a vzut clar si a spus adevrul, reprodus si de nvtatul istoric Constantin Cantacuzino. Tot dup Toppeltin, Cantacuzino scrie, n privinta numelui etnic, c a te numi Romn (rumn), adic roman, nu nsemneaz c te tragi din Romani, pentru c si Grecii s-au numit Romei (Romeos la singular, adic Roman) si mare osebire iaste ntre Grec si ntre Roman. Ci numai si ei fiind supusi mai pe urm (146 .e.n.) Romanilor, Romani vrea si ei s se chiiame. Ins ntre Daci si Romani nu era mare osebire, fiind nruditi prin limb. ntinsa si puternica semintie tracic vietuia pe locurile de mai trziu ale lui Burebista si Decebal, poate nc din vremurile cu mult nainte de cunoasterea si lucrarea metalelor. Astfel, tragedia sculptat de maestru pe coloana trimis de la Roma, a rzboaielor dintre Romani si Daci, este nu nceputul, ci numai sfrsitul simbolic al acestei ndelungi vietuiri, care ea este adevratul nceput al vietii si istoriei noastre, ca popor legat de acest pmnt, cu tot ce se odihneste si s-a topit n brazda lui, cu tot ce curge si svcneste n sngele nostru ntr-o msur poate nc din vremea pietrei cioplite si a pesterilor si pn n zilele noastre. (Ion Andriesescu, Intre Traian si romanitate, n rev. Arhivele Olteniei, nr. 34, p. 409). Camille Jullien, cunoscutul istoric francez, spune: Iat refcut pentru noi, de la Carpati la Dunre, aceast Romnie dacic, care a fost unul dintre statele cele mai glorioase si mai sntoase ale fostei Europe, un ntreg trecut de unitate pe care ochii nostri 1-au vzut renscnd n lumina prezentului. Intr-o convorbire personal, iat ce spune Camille Jullien lui Ion Andriesescu: Quel beau champ de decouvertes vous avez dans l'antique Dacie, et quel merveilleux peuple que celui de Burebista. Car j e suis pour Burebista, et non pour Trajan (s.n.). Burebista a cucerit attea orase pontice si Histria. De altfel, activitatea politic si militar dus de Burebista n Balcani era ndreptat contra Romanilor. El urmrea si o expansiune teritorial de lrgire a bazei economice, mpiedicnd naintarea roman la Dunrea de jos. i dup moartea lui (44 .e.n.) Dacii au dus aceeasi politic de dusmnie si ur contra Romanilor, accentundu-se pe

timpul lui Decebal. Dup cucerirea si alipirea Daciei la imperiul roman, n mod firesc ura si lupta pentru independent au crescut n to26 ate clasele sociale ale Daciei pn la prsirea ei de ctre Romani n frunte cu mpratul Aurelian. Savantul romn de renume mondial, Emil Racovit, pornind de la importanta studiului etnografiei romnesti comparate, ajunge la aceste ncheieri: Gloata poporului nostru s-a nchegat de milenare, cam pe toat suprafata astzi romneasc. Nu exista nc nici Latin, nici Roman, pe cnd acest popor si avea alctuit firea lui proprie si gospodria lui particular, adic acele nsusiri si industrii care si azi l disting de celelalte neamuri. Obstea poporului nostru nu e format din colonistii recenti bimilenari, ci din vechi bstinasi a cror origine trebuie cutat poate printre oamenii pietrei slefuite si desigur printre cei ai bronzului. Ce este adevrat pentru civilizatia popular specific concret, este adevrat si pentru datini. S-ar putea ca noi Romnii s fi mprumutat unele obiceiuri de la Romani, dar demonstratia sigur a acestei ipoteze nu cred s fie nc fcut pentru vreunul, cele mai multe datini ns le-am dobndit fr ndoial din vremi cnd nu erau nc Romanii (Valeriu Bologa, Emil Racovit, un mare explorator si biolog romn, Bucuresti, 1954, p.67). Toate aceste adevruri le-a spus savantul biolog Emil Racovit nespecialist sau diletant n istorie, cum s-ar fi exprimat unii arheologi si filologi, cu noi orizonturi si viziuni, despicnd mileniile n lumina clar a adevrului. Dacii n era noastr Dup retragerea mpratului Aurelian din Dacia (271-275), numele de Get, Dac, Trac s-a ntlnit si n secolele urmtoare. In anul 492, n oastea mpratului Anastasie gsim: Sciti, Goti si Bessi (Daci) ; la anul 502, n lupta contra Persilor de asemenea sunt: Goti si Bessi si alte popoare ale Tracilor, scrie lorga n Istoria Romnilor, voi. II, 1936, p. 221. In secolul al Vl-lea e cunoscut mnstirea Bessilor la Ierusalim. Din mrturiile aduse ei apar ca existnd n acea mnstire a lor, n care ntrebuinteaz limba Bessilor. N. lorga se ntreab: Putem admite la o dat asa de trzie Traci pstrnd caracterul si vorbind limba lor? Evident, nu poate fi nici o ndoial c erau Traci care si vorbeau limba lor, asa cum o vorbeau nentrerupt n toat aria tracic din nordul si sudul Dunrii. La cronicarii bizantini i ntlnim de aici ncolo cu nume de Vlahi, despre care Kekaumenos spune c acestia sunt cei zisi Daci si Bessi. Justinian n Novele (XXVI) laud si vorbeste cu mndrie despre Traci , din rndul crora el nsusi fcea parte. Dac Tracii ar fi pierit si odat cu ei limba, acest mare mprat n-ar fi avut nici un motiv s-i laude. Un popor care si-a pierdut limba nu poate s atrag

27 dect dispretul asupra sa. Einhardt, n Viata lui Carol cel Mare, arat c vestitul rege, dup o campanie victorioas, s-a ntors n Francia triumftor trecnd pe la Daci (s.n.), lazigi si Moravi (Al. Brccil, Dacia n istoriografia medieval, n Studii si materiale de istorie medie III, 1959, p. 356). Asadar, Carol cel Mare, la sfrsitul secolului al VIIIlea (796), n lupta cu Avarii, asezati n Polonia, a cunoscut pe Daci, a cror invazie i-au amrt zilele, spune Al. Brccil. Nu poate fi vorba, deci, nici de Romani, nici de alt popor nscut din amestecul altor popoare, ci de vechii bstinasi ai acestui pmnt, care nu cunosteau alt limb dect pe cea dacic. Cronicarul bizantin Laonikos Chalkokondyles (sec. XV) n opera sa De rebus turcicis II, p. 83, vorbind despre lupta dintre Baiazid si Mircea, scrie c Romnii sunt neam al Dacilor si sunt foarte priceputi n rzboi. Asa cum scriau si istoricii contemporani Dacilor. Mai departe afirm c Dacii - adic Romnii - ntrebuinteaz un grai asemntor cu al Italienilor, dar asa de stricat si de diferit c ei numai cu greu pot s nteleag ce le spune. Folosindu-se de o limb si de obiceiuri romane, de unde vor fi venit n aceast regiune, n care si-au stabilit locuintele, n-am aflat de la nimenea si nici n-am auzit pe cineva s o spun (s.n.). Cronicarul bizantin n-a putut afla - si poate nici nu-1 interesa n chip deosebit - c Romnii triesc aici din timpurile preistorice si c limba Dacilor era mai apropiat de latina vulgar, dect limba romn fat de limba italian, pentru c ntre Italia si Romnia s-au asezat Slavii de sud (sec. VI- VIII), rupndu-le legturile directe pentru totdeauna. Cronicarul bizantin Kinamos, vorbind despre expeditia mpratului Manuel Comnenul din 1166 contra Ungurilor, vorbeste si de o mare multime de Vlahi care se zice c sunt colonistii Italilor de odinioar (C.C. Giurescu, Istoria Romnilor, I, 1942, p. 333). Pe aceast informatie a lui Kinamos despre originea Vlahilor, n care el nsusi spune c se zice c sunt colonistii Italilor, deci ceva nesigur, nu se poate pune nici un temei. Mai nti c colonistii, inferiori numeric poporului gazd, nu pot da nastere unui alt popor. Ei se asimileaz cu poporul n mijlocul cruia triesc. Se asimileaz cu mult mai usor dac ntre ei si bstinasi exist afinitti rasiale, nrudiri de limb etc. Exemplul l avem, cum am mai mentionat, cu Ungurii si Sasii din Transilvania. In acest sens, ca exemplu, pot fi luati si tiganii ce triau la noi de peste sapte sute de ani, mprstiati n toat tara n grupuri mai mici sau mai mari. Cu toate acestea ei si-au pstrat limba, obiceiurile si portul. Dacii ne-au transmis plugritul si pstoritul, portul, obiceiurile, arhitectura etc. etc. numai limba ns nu. 28 Fenomenal miracol! Schlozer n Russische Annalen, dup cronica medieval ruseasc zis a lui Nestor, despre Romni scrie: Acesti Valahi nu

sunt nici Romani, nici Bulgari, nici Wlsche (pe care i identific cu Italienii), ci urmasi ai marii si strvechii semintii de popoare a.Tracilor, Dacilor si Getilor, care si acum si au limba lor proprie si, cu toate asupririle, locuiesc n Vlahia, Moldova, Transilvania si Ungaria n numr de milioane (Gh. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei Romnilor, voi. III, Cronica lui Nestor, p. 25). Schlozer relateaz evenimentele obiectiv, cu clarviziune. Filologii nostri n-au bnuit mcar influenta limbii Dacilor asupra formrii graiului nostru cum se exprim Gh. Popa-Lisseanu. Dac nici mcar influenta n-au bnuit-o, cum puteau s admit maternitatea ei! Cuceririle romane peste hotarele etnice n-au fcut altceva dect s grbeasc prbusirea elementului latin, asimilarea si nlocuirea lui prin noi formatiuni etnice. La noi acest element roman a fost asimilat de poporul dac ntr-un foarte scurt timp. Dacia, n urma rzboaielor cu Romanii, n-a fost nici distrus si nici deznationalizat. Pierderea unei lupte si sinuciderea unui rege nu nseamn distrugerea neamului. Slbirea, da, si aceasta numai pentru moment. Din cauza unei slbiri efemere, s nu rmn nici mcar o insul de Daci n interior sau n afar de hotarele Daciei romane (si erau multi de tot) care s transmit mai departe limba neamului lor? S se tin seama c Ilirii erau un pumn de oameni fat de marele neam al Tracilor. Adevrul e simplu: nu se poate s se piard rdcina si mdularele s triasc. A pierit rdcina, au pierit si mdularele. E legea naturii implacabile. Persistenta limbilor este de o tenacitate de necrezut. In occident, numai, putem cita, de exemplu, limba basc n Pirineii occidentali, limba provensal din sudul Frantei, limba breton n nord-vestul Frantei. Dacia a fost ea nssi un vast ocean furtunos. Limba latin rustic atribuit Romanilor si transmis Dacilor, nu era alta dect limba proprie a Dacilor. In trile cucerite Romanii foloseau limba oficial, care se deosebea de latina rustic. S-a recunoscut n istorie c Dacii au dovedit o remarcabil cultur material si spiritual, mai ales n muzic, medicina popular, n produse de art mestesugreasc (LI. Russu, Limba Traco-Dacilor, Bucuresti, 1959, p. 19). Popor vesel, cruia i plcea s cnte, a folosit fluierul si naiul, asa cum folosesc si Romnii. Dup Clement din Alexandria, Tracii inventeaz si harpa. Pe un vas, Orfeu, care era trac, cnt din harpa Tracilor. De asemenea, Clement din Alexandria spune c Sofocle, marele tragedian al Grecilor si al lumii, a fost tot trac. Tot el spune c Platon de la Traci a luat Epodele sntoase si vede n unii Traci 29 predicatori ai nemuririi. Mama lui Demostene si a lui Ificrate au fost trace. Tracii au dat zeitti ca Dionisos, Semele, Sabazios, zeul medic Aesculap si o serie de mari figuri ale civilizatiei grecesti, de exemplu cel mai mare istoric al Grecilor Tucidide, artisti, gramatici eruditi ca Dionysios Thrax etc. Suntem coplesiti de o legitim mndrie national de tot ce a fost n stare s dea neamul Tracilor, dar dac se sustine romanizarea

 lor prin pierderea limbii att n nordul ct si n sudul Dunrii, atunci e o flagrant contradictie fat de cele scrise mai sus. Un popor care-si pierde limba, nu poate fi capabil de mari resurse intelectuale cu o remarcabil cultur material si spiritual si s dea cteva valori de talie universal. S-ar putea admite numai dac Tracii erau pe o scar de slbticie ca a omului din pesteri, dar si atunci e greu de admis, fiindc graiul articulat generalizat ntr-o comunitate imens de oameni nu poate fi pierdut sau schimbat att de repede si cu atta usurint, de un popor cuceritor. S-a recunoscut c si n lumea elenistic si roman Tracii au jucat un rol important militar si politic, si mai trziu, din secolul al III-lea n ierarhia armatei si conducerea politic si militar a imperiului roman. Din rndul lor s-au ridicat multi sefi militari celebri si mprati romani (cei mai de seam Maximinus Thrax, Aurelianus, Claudius al II-lea, Galerius, Constantin cel Mare, Licinius, lulianus Apostata, Aetius, Marcianus, Leon I, Vitalienus, lustinus, lustinianus, Belisarius), afirm LI. Russu, n Limba Traco-Dacilor, 1959, p. 19. Dac Tracii au fost desnationalizati, formndu-se un nou popor, nu mai poate fi vorba de elemente trace, ci de elemente romane. Aceste mari personalitti trace apar tocmai ntr-o perioad de asa-zis plmdire a poporului romn, dup cum s-a sustinut. Tocmai multimea acestor mari personalitti n viata politic si militar a Romanilor, dovedesc vigoarea si rezistenta poporului trac, care nu si-a pierdut nimic din firea, limba si datinile sale din cauza unei stpniri cu forta militar timp de 165 de ani. mpratul Galerius (293-311) cruia i se zicea Dacul, ntr-o lupt cu Persii a fcut apel la conationalii si Daci, care 1-au ajutat si a nvins. La Salonic senatul roman i-a ridicat un arc de triumf. Arcul acesta e arcul Dacilor nvingtori, si nu al nvinsilor, ca pe columna lui Traian. Dat fiind c aceste personalitti din ptura aristocratic nu s-au desnationalizat, cum puteau s se deznationalizeze ciobanii si plugarii? Traco-Dacii au dat elemente de valoare popoarelor vecine (grec si roman) pe plan politico-militar, economic, cultural, dup cum si urmasii lor, Romnii, au dat astfel de valori Ungariei, Jugoslaviei, 30 Bulgariei, Greciei, Rusiei etc. S-a mai relatat c populatia autohton din Dacia, ntre anii 106-275 a fost supus unui voit proces de desnationalizare...violent si rapid, care a avut ca prim urmare nlocuirea treptat a limbii nationale si adoptarea limbii latine. A sustine un proces voit de desnationalizare, violent si rapid si nlocuirea treptat a limbii nationale, nseamn iarsi a intra n contradictie cu afirmarea civilizatiei si culturii Dacilor, cu nsusirile lor fizice si spirituale. Mai nsemneaz, asadar, a nu tine seama de intuitia faptelor reale. Ce factori au contribuit la desnationalizarea violent si rapid? De ce mijloace dispuneau Romanii, veniti din toate prtile imperiului, ca s impun un astfel de proces? Nici astzi, cu toate mijloacele moderne

ca scoala, unde obligatoriu se nvat limba oficial, presa, radioteleviziunea, teatrul, cinematograful etc., nu se poate realiza un asemenea proces, chiar lent si ndelungat, mai ales cnd e vorba de un popor numeros si cu o cultur a sa proprie. Dup unele preri Romnismul a biruit n Dacia fiindc el reprezenta o civilizatie superioar, o creatie material si de cultur care sintetiza o ntreag evolutie multisecular si ca atare a cstigat pe autohtoni. Acestia, treptat convinsi si atrasi de avantajele vietii romane, au nvtat limba cuceritorilor, si-au nsusit numele si s-au romanizat. (Constantin C. Giurescu, Dinu Giurescu, Istoria Romnilor, Bucuresti, editura Albatros, p. 191). A aduce ca argumente pentru o pretins romanizare civilizatia superioar si cultura roman, nsemneaz o desconsiderare si ignorare total a tot ce s-a scris despre Daci cu toat remarcabila lor cultur material si spiritual, cu tot aportul lor adus culturii europene, cu tot ce ne-au transmis. i-apoi s se stie c orice civilizatie superioar si cultur de sintez ar avea un popor cuceritor, pe autohtoni nu-i poate cstiga. Fat de poporul cuceritor care exploateaz fr mil - si Romanii se stie c au exploatat - autohtonii nu puteau s aib dect nemultumiri, ur clocotitoare si rzvrtire. Pretutindeni si n tot locul acestea au fost fenomenele. Nici un popor cuceritor n-a avut purtri angelice fat de cuceriti. Pentru c se vorbeste de civilizatia si cultura cuceritorilor, amintim, ca exemplu, cuceririle lui Napoleon Bonaparte. Nimeni n-a contestat valoarea culturii franceze pe plan mondial, dar ce reactii, ce ur, ce miscri s-au produs contra Francezilor n Spania, n trile germane, etc.! Nimeni n-a contestat valoarea culturii si civilizatiei germane, dar peste tot pe unde au clcat armatele invadatoare germane n primul si al doilea rzboi mondial, n-au produs dect scrsnirea dintilor. Popoarele cucerite n-asteptau dect clipa izbucnirii vulcanice pentru 31 alungarea invadatorilor, spre a-si recpta independenta si suveranitatea national. Aceeasi asteptare o au attea nationalitti aflate nc si astzi, integral sau partial, sub dominatie strin. Butoiul de pulbere, gata de explozie, a fost si este n fiecare natiune cucerit. In sprijinul romanizrii s-a adus ca argument n istorie problema veteranilor. Dup 25 de ani petrecuti sub arme, la eliberare, legionarul, numit acum veteranus, cpta dreptul la cettenie, dac n-o avusese de mai nainte, precum si o bucat de pmnt spre a o cultiva. Copiii veteranilor si ai dacelor erau asadar cetteni romani si vorbeau latineste, cei mai multi vor fi stiut si limba mamei. Copiii copiilor ns, asadar nepotii veteranilor, erau de obicei romanizati. In dou cel mult trei generatii, urmasii acestor cstorii mixte, ntre veteranii romani si femeile dace, uitau limba bstinasilor (C.C.Giurescu, Dinu Giurescu, op. cit., p. 133). Prezentarea unei astfel de romanizri ni se pare cu totul

rupt de realitate, pentru c adevrul, unul singur, e contrariu. Pentru veteranii de origine dac numai ncape nici o discutie. Reveniti ntre Dacii lor si vedeau de munca lor si limba latin nvtat n armat nu mai aveau cu cine s-o vorbeasc. Copiii si nepotii acestora nu aveau nici un prilej de romanizare. Copiii celorlalti veterani romani, de origini diferite si ai Dacelor nvtau limba matern. De la tatl lor prindeau prea putin sau nimic. Nepotii, deci a treia generatie, evident, nu vorbeau dect limba dac. Asadar, veteranii nu puteau fi elemente active de romanizare. Cei care triau n centre romane si mai continuau latinitatea, dar pn la urm cu totii au fost dacizati prin asimilare. O pereche sot-sotie s zicem din Franta, ambii de origine francez, vin si se stabilesc ntr-o localitate din Romnia. Ei vor vorbi limba lor national si se vor strdui fiind constrnsi de mprejurri s nvete, ct va fi posibil, si limba romn. Copiii lor vor sti franceza si romna, iar nepotii numai romneste. lat-i, deci, romnizati si asimilati. Acelasi proces s-a petrecut si cu Romanii si cu orice strin venit n Dacia. S-a spus c despre Traci exist stiri scrise n documentele grecesti si romane din secolul al Vl-lea .e.n. pn n secolul al Vll-lea e.n., deci 12 veacuri. (Am relatat anterior c n luptele cu Avarii n Panonia (796), Carol cel Mare a dat peste Daci). Din acest rstimp avem si informatii asupra limbii lor vorbit nentrerupt de o numeroas grup de triburi (s.n.) si materiale fragmentare n transcriere greac si latin. Deci limba Traco-Dacilor, atestat documentar, a fost vorbit de o numeroas grup de triburi (s.n.) n realitate, de toate triburile pn n secolul al VUI-lea e.n.). Cum e posibil, ca nici mcar unul din aceast numeroas grup de triburi s nu-si fi 32 pstrat limba mai departe? Din secolul al III-lea pn n secolul al VH-lea pe pmntul Daciei au fost Gotii, Hunii, Gepizii, Avarii, Slavii si apoi Bulgarii. Despre Traco-Daci si limba lor, de aici ncoace izvoarele lipsesc. In Dacia valul popoarelor nvlitoare continu cu Ungurii, Pecenegii si Cumanii. In aceast perioad, Traco-Dacii apar la cronicarii bizantini, slavi si occidentali, n genere, cu numele de Vlahi. Iat prin urmare pe Romni n casa, n sura si stna Dacilor, cu fluierul si naiul Dacilor, cu firea, credintele si obiceiurile Dacilor, cu albinele, cu vitele si caii vestiti ai Dacilor, cu legile nescrise ale Dacilor, cu toponimia (n parte schimbat de cuceritori, n genere prin traducere), n sfrsit cu tot ce misc-n tara asta, rul, ramul -dar -cumplit tragedie! - cu limba...latin; Le-a disprut limba! Asa au vrut istoricii! Asa au vrut filologii. ~ Din timpul stpnirii romane si pn la invazia Ttarilor (1241), populatia bstinas din Dacia, fiind mereu asuprit, a devenit mai drz, mai unitar si mai conservatoare n limb si n toate bunurile spirituale si materiale, pstrndu-si nentrerupt individualitatea limbii si a fiintei sale nationale. La Daci si la Romni acesta a fost singurul proces.

S-a mai afirmat c limba dac s-a conservat nc mult vreme n puncte izolate (numai?) prin regiuni deluroase si de munte n sec. III si mai trziu, cu deosebire la asa-numitii Daci si Traci liberi de la nord si est de hotarele provinciei Dacia (Costoboci, Carpo-Daci etc. din Moldova, Moravia, Slovacia etc. (LI. Russu, Disparitia limbii si a populatiilor traco-dace, Studii si cercetri de istorie veche, III, nr. 1-4, p. 212). Dac erau puncte izolate n regiuni de deal si munte si apoi Daci liberi, cum e cu putint ca si acestia cu timpul s-si nlocuiasc limba, si limba romneasc s devin cea mai unitar? Romnii din Oltenia se nteleg cu Romnii din Moldova si Maramures care n-au fost niciodat sub stpnire roman, ca apoi s fie o mie de ani n vltoarea stpnirilor barbare. Cum se explic faptul c tocmai acele puncte izolate de deal si de munte au cea mai curat si mai frumoas limb romneasc? Firesc ar fi fost ca, dac s-au mai pstrat Daci n secolele III-VI cu limba lor, din secolul al III-lea ncepnd migratiunea diverselor popoare, s-si fi format o alt limb strin de cea romneasc sau cel putin un dialect care s fi rmas, prin forta mprejurrilor, tot puncte izolate n neamul si limba trii, mcar prin regiuni deluroase si de munte si mcar n Moldova si n partea de nord, Maramures si Crisana. Dac s-ar fi format o alt limb n Dacia traian, prin disparitia limbii bstinasilor, n-ar mai fi fost legturile permanente cu Moldova, Maramuresul si 33 celelalte prti locuite de Dacii liberi. Lipsea unitatea de limb, factorul cel mai puternic de unitate national, lipseau instinctul si sentimentul de fraternitate, lipseau constiinta si spiritul de solidaritate national. O unitate politic cu Dacia necucerit de Romani, ntr-un singur stat, nu s-ar fi putut ndeplini niciodat. Ca atare n-ar mai fi Romnia de astzi. Rscoalele Anume am lsat rscoalele la urm, ca s se vad care era situatia politic, economic si starea de spirit sub stpnirea roman. Dup cucerirea Daciei (106) Romanii au introdus sistemul sclavagist de crunt exploatare, specific pturii conductoare romane. Jugul politico-fiscal a dus implicit la intensificarea luptei de clas, care s-a mpletit cu lupta de eliberare national (D. Tudor, Rscoale si atacuri barbare n Dacia roman, Bucuresti, 1957, p. 6). Fiecare popor si are vitalitatea lui proprie, care-1 face s reziste cu nversunare n totalitatea lui, oricrei ncercri de desnationalizare. Exploatarea roman, aspr si crud n interior, producea o continu fierbere. Numeroasele fortificatii militare n Dacia sunt o dovad de infidelitatea si nesupunerea general a Dacilor. Fiscalitatea si exploatarea roman pretutindeni exaspereaz popoarele. Care-i poporul sub jug strin, guvernat prin forta armat si exploatat pn la snge s se desnationalizeze? O armonie social, o

supunere si o colaborare ntre Daci si Romani niciodat n-a existat [l Intre clasa conductoare si cea supus a fost o permanent contradictie. Dacia, n timpul stpnirii romane, era ca un vulcan n plin eruptie. Lupta contra stpnirii romane era n oras, unde se adun banul si toat bogtia, pe cnd satul, n cea mai mare parte trieste n mizerie, neorganizat si lipsit de viata cultural a orasului (D. Tudor, op.cit.) Populatia aceasta a Dacilor, mereu nemultumit si n fierbere din cauza asupririi romane, si ndrepta atentia asupra Dacilor liberi, cu care aveau permanente legturi, si pe barbarii de la hotare i astepta ca pe niste salvatori, scrie D. Tudor. Exploatarea roman a trezit n Daci, ca si n orice popor, o drz rezistent si un spirit de solidaritate national. Multi Daci au fugit la Dacii liberi. In 1940, cnd o parte a Transilvaniei a fost dat Ungariei, prin odiosul dictat de la Viena, nu s-a petrecut acelasi fenomen? Ce romanizare se mai putea face, cnd stpnii nu stiau cum s fac fat atacurilor Dacilor liberi si popoarelor barbare. Astfel, n 117, imediat dup moartea lui Traian, se produce nvlirea lazigilor metanasti, dinspre apus si a Rotolanilor dinspre rsrit, mprat fiind Hadrian. Sub Antoninus Pius nvlesc Dacii liberi, de la 34 miaz-noapte, n anii 143 si 156-157, fiind respinsi de legiunile romane. Din cauza rscoalelor si atacurilor Dacilor, Antoninus Pius a fost nevoit s mpart Dacia n trei prti: Dacia Malvensis, Apulensis si Porolissensis. Domnia lui Marcu Aureliu e plin de rscoale ale Dacilor si de atacuri ale Dacilor liberi si barbarilor. Intre 167-172 Dacia e atacat de Marcomani si alti Germani, neamuri sarmatice si dacice care produc o mare criz economic si o mare nemultumire a populatiei, mai ales a satelor, contra stpnirii romane. Din cauza rzboaielor, impozitele cresteau din ce n ce, nct populatia ajuns la sap de lemn, reactiona prin rscoale. In timpul rzboiului marcomanic, Costobocii, neamul dac care locuia n nordul Moldovei si n Galitia, fac o nval prin Dobrogea si Peninsula Balcanic. Trecerea lor prin Dobrogea a fost la sfrsitul anului 170. Pe timpul lui Comodus (180-192) s-au produs la fel de mari miscri de populatie, paralele cu presiunea si invazia unor neamuri barbare la granit. Populatia exploatat, ajutat si de srcimea de la orase, tindea ncontinuu la rsturnarea stpnirii romane. In perioada lui Septimius Severus (193-211) sunt cunoscute o serie de plngeri adresate mpotriva abuzurilor comise de functionarii inferiori si de politia militar. In timpul lui Caracalla (211-217) si Alexandru Severus se accentueaz mizeria, nemultumirile si miscrile de populatie. Exasperati de srcie, s-a nmultit numrul fugarilor si al hotilor (latrones, de aci lotru la noi, ntlnit att de des n vechile cntece populare).

De asemenea, n timpul lui Caracalla, are loc o nval a Gotilor n Dacia, care vor da Romanilor, de acum nainte, mereu de lucru, terminnd cu ocuparea ntregii provincii ntre 271-275. Odat cu Gotii nvlesc si Dacii liberi din miaz-noapte. Ei constituiau, prin asezarea lor, un fel de avangard a tuturor nvlitorilor spre sud. Chiar Vasile Prvan, adeptul romanizrii, considera pe Dacii liberi cuib de tulburri continue care mpiedic orice nflorire serioas a romnismului, mentinnd formele primitive ale vietii indigene (Getica, p. 657). Dacii liberi erau cei mai mari dusmani ai stpnirii romane din Dacia si au contribuit n mare msur la eliberarea ei, sprijinind substantial rscoalele trnesti. Liniste si pace n-au fost nici n timpul domniei lui Maximin Tracul (Thrax) (235-238), desi era trac. Grele lupte a purtat cu Dacii liberi, uniti cu Sarmatii, pe care i-a btut, lundu-si titlul de Dacicus Maximinus. De aici se vede importanta luptelor grele pe care le-a purtat cu acesti Daci. In anul 238 au fost atacuri mpotriva regimului lui Maximin Tracul, si mari miscri sociale. In acelasi an Carpii, 35 mpreun cu Gotii, atac Dobrogea. mpratul Gordianus al III-lea (238-244) a avut de suportat mari tulburri si atacuri pornite din Muntenia. O nou rscoal a Dacilor a izbucnit pe timpul domniei lui Filip Arabul (244-240), care a avut mai multe lupte cu Carpii att de primejdiosi si gata de lupt oricnd mpotriva Romanilor. In urma grelelor lupte cu Carpii, Filip Arabul si ia titlul de Carpicus. Pe o moned din anul 247 e scris Victoria carpica. In anul 248 Gotii nvlesc din nou n Dobrogea, unde atac Istria si alte localitti. Nvlirile lor se repet n anul 250 sub mpratul Decius. Sub Decius Dacia a fost plin de tulburri, nsotite de luptele purtate cu Dacii liberi. Cea mai grea lupt a Romanilor mpotriva Dacilor liberi, n unire cu Gotii, a fost n anul 251, cnd Decius piere n lupta de la Abrittus, n Dobrogea. Intre anii 252-248 rscoalele Dacilor si nvlirile Gotilor se tin lant. Prin 260-261 se produce n Moesia o rscoal a lui Regalianus, considerat un urmas al lui Decebal. Vremea anarhiei militare din secolul al III-lea s-a abtut cu toate nenorocirile ei si asupra Daciei, provincie ce intra ca un pinten n lumea barbar, mereu n fierbere. Ea a putut fi lesne jefuit de barbari si adesea frmntat de rscoalele interne, fiindc paza militar n-a fost ntotdeauna bine asigurat. Forta maselor din interior si din afar se punea n miscare mpotriva dominatiei romane din Dacia, mai devreme dect n alte prti ale imperiului. Lupta se ducea mpotriva armatei, administratiei si oraselor romane. Romanii, nc de pe timpul lui Traian, au dus o politic de urbanizare. Dac a existat o romanizare politic, social si cultural, ntr-adevr ea n-a fost dect la orase si n aceasta nu trebuie s

vedeme o desnationalizare a bstinasilor orseni, ci numai o influent. Satele triau complet strine de orice influent roman sau influent - n genere - orseneasc, privit mai ales sub raportul civilizatiei si culturii progresiste, fiind ostile si refractare acestei vieti. Pe atunci nu era nici scoal - n sensul modern al cuvntului -nici pres, nici cinematograf, nici radio etc., prin care s se propage viata oraselor. Un contrast izbitor ntre oras si sat a fost pn n zilele noastre. Orisict viat confortabil orseneasc, cu attea elemente de strlucire, de lux, de distractie ar fi avut Romanii, si o romanizare cu disparitia limbii, chiar la orase nu se putea realiza. Astfel de viat n-ar fi atras pe nimeni, ci dimpotriv, fiind o sfidare la adresa unui popor subjugat si exploatat, care tria n mizerie, nu nstea dect ur si revolt, n primul rnd n srcimea oraselor, martor la aceast strlucire roman. Dacii cei bogati - orict de impresionati ar fi 36 fost - poate i ludau, se influentau si ei mai mult sau mai putin si atta tot. Nimic mai mult. In secolul al III-lea, cnd are loc anarhia militar, orasele ncep s decad, ducnd la o decdere a mestesugurilor si comertului. Dac trnimea apsat de fiscul mpovrtor al Romanilor si de mizerie se rscula, apoi si srcimea oraselor, care e mai dinamic si mai usor aplecat spre rzvrtiri, nu se putea s nu fi produs miscri sociale mpotriva functionarilor care le ncasau birurile. Cum se stie, mpratul Aurelian, ne mai putnd face fat atacurilor Dacilor liberi si n special ale Gotilor, se retrage ntre 271-275 peste Dunre, cu armata, aparatul administrativ si bogatii, n genere din mediul urban, deci tocmai aceia care aveau rolul s romanizeze pe Daci. Imperiul roman trece printr-o mare criz economic, social si politic. Dup retragerea Romanilor populatia satelor a rmas pe loc, eliberat de sub apsarea multipl, economic, fiscal si militar a imperiului roman. In mijlocul migratiei popoarelor care se dezlntuie timp de o mie de ani, populatia autohton caut s se acomodeze cu mari greutti noilor conditii de viat. In mare parte populatia din centrele urbane s-a rspndit n mediul rural. Aici se pstra nc o form de organizare a obstii stesti care si dovedise vitalitatea n timpul stpnirii romane. Dup Romani si n epoca feudal, obstea si asociatiile de obsti au alctuit singura form a vietii sociale a poporului nostru (P.P. Panaitescu, Obstea trneasc n tara Romneasc si Moldova, Bucuresti, 1964, p. 15). ' Aceasta a fost situatia politic, economic si social si starea de spirit n epoca roman. Judece orice om de bunvoint si cu sinceritate, n astfel de conditii, se poate ntrezri mcar o romanizare n Dacia? Dac Geto-Dacii din Dacia ar fi fost romanizati, ce rost mai avea s se rscoale si s lupte contra Romanilor, fie singuri, fie alturi de Dacii liberi? Normal, dac s-ar fi petrecut acest fenomen, ar fi fost alturi

de Romani, fiind acum unul si acelasi popor si ar fi luptat contra Dacilor liberi si contra barbarilor de la hotare. O romanizare cu disparitia limbii dup retragerea Romanilor, n vltoarea migratiilor popoarelor se mai poate imagina? Se mai poate discuta? Hotrt, nu] l i dup retragerea lui Aurelian, pe timpul domniei lui Diocletian si Galerius (sec. IV), Dacii liberi, singuri sau ajutati de Goti, treceau Dunrea si atacau armatele romane. Romanii n-au avut pace si liniste nici n SU dul Dunrii, unde, de asemenea, s-a emis prerea unei romanizri a Tracilor. Viata urban care ncepuse sub Romani e redus substantial si rmne iarsi viata rural, cu aceleasi ocupatii de cpetenie: agricultura si pstoritul. tranii romni din regiunea deluroas si muntoas, unde elementul romnesc s-a pstrat mai bine, fiind mai ferit de nvlirile barbare, n constiinta lor, care vine din strfunduri ndeprtate, nu vorbesc de alti strmosi dect de Daci. Orice e vechi si orice traditie mostenit e atribuit Dacilor. Pentru ei Romanii nu exist, cu toat coala latinist din Ardeal. De asemenea, catolicismul att de ru a fost privit de ctre Romni, nct pentru ei latinul letinul e egal cu pgnul, termen nsotit de dispret nc din primele secole ale ptrunderii crestinismului n Dacia. Orice fapt nelegiuit e ntmpinat de expresia: parc-ai fi letin, numai letinii fac de astea etc. In constiinta romnului letinul e un pgn, e o fiint spurcat. S-ar mai fi transmis oare aceast constiint dac Dacii ar fi fost romanizati? Cntndu-se pe vechea strun a romanizrii si a disparitiei limbii Dacilor, s-a nceput s se pescuiasc cte un cuvnt din limba lor, ajungndu-se pn astzi, la vreo 160 (]1) de cuvinte din toat limba marelui si viteazului popor dac. Trebuie s se stie c o limb nu se poate reconstitui cu undita, pescuind cte un cuvnt anemic. Limba noastr e un fluviu care curge viguros, nentrerupt si neschimbat de milenii, pornind de la preistorie, si n apa acestuia trebuie pescuite cuvintele mprumutate de la alte limbi. Cele 160 de cuvinte sunt particularisme ale limbii geto-dace si ca acestea sunt nc alte multe care trebuie cutate. Inscriptiile si tot materialul arheologic roman, descoperit pe pmntul trii noastre, explic ntinderea stpnirii romane, dar nu desnationalizarea si disaraitia limbii Dacilor. Nimeni n-a dovedit aceast minune (cutremurtoare), ci a fost o simpl si eronat deductie din cauza asemnrii celor dou limbi. Din cele relevate rezult c Romanii, o minoritate pestrit mprstiat n mijlocul marelui popor al Geto-Dacilor, au fost desnationalizati si asimilati ntr-un timp scurt, dat fiind tocmai nrudirea celor dou limbi: daca si latina rustic. Asadar limba dac e mama limbii romne care s-a vorbit ncontinuu pn astzi, supunndu-se legilor ei de dezvoltare pe cale evolutiv. Limba Dacilor era asemntoare cu limba latin rustic si nrudit cu limba Gallilor din Gallia (Franta), cu a Iberilor din peninsula Iberic (Spania si Portugalia),

asa cum limba romn e nrudit astzi cu limba popoarelor neolatine din Italia si celelalte tri mentionate mai sus. Nu cucerirea si stpnirea vremelnic a Romanilor a dus la nrudirea acestor popoare latine si neolatine, ci mprejurrile istorice au creat aceast mare familie de popoare. Popoarele din marea familie german sunt nrudite prin limb nu din cauza cuceririi vreunui stat din rndul lor. Aceeasi situatie e si la popoarele slave. In concluzie din acest pmnt al Daciei lui Burebista si Decebal am rsrit de mii de ani, aici suntem astzi si vom fi de-a pururi, pentru c noi de la Sarmisegetuza ne tragem.