CURS

Cadru tehnic cu atribuții în domeniul prevenirii și

stingerii incendiilor

Unitatea de competență specifică nr. 5 – Monitorizarea activității de

prevenire și stingere a incendiilor

T 1 – Echiparea și dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva

incendiilor

Echiparea și dotarea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor

Echiparea și dotarea tehnică minimă obligatorie a construcțiilor și instalațiilor cu sisteme și
instalații de stingere a incendiilor, trebuie să corespundă prezentului normativ și reglementărilor
specifice, îndeplinind principiile și cerințele din normele generale de apărare împotriva incendiilor.
Investitorul poate solicita echiparea și dotarea suplimentară a construcțiilor și instalațiilor și
cu alte sisteme și instalații sau elemente de instalații de stingere a incendiului, în condițiile în care
nu este afectată cerința de securitate la incendiu referitor la condițiile, criteriile și nivelurilor de
performanță specifice.

Proiectarea instalațiilor de stingere a incendiilor

La proiectarea instalațiilor de stingere a incendiilor, se au în vedere compatibilitatea dintre
substanțele de stingere utilizate și mediul combustibil, eficiența de stingere a substanțelor utilizate,
siguranța utilizatorilor spațiului protejat, precum și efectele asupra mediului.
Principalele proprietăți specifice ale substanțelor utilizate în instalațiile de stingere, trebuie
să asigure în principal:
a) eficiența stingerii;
b) afectarea într-o cât mai mică măsură a obiectelor și a materialelor din spațiul incendiat;
c) continuarea desfășurării în siguranță a activității oamenilor în spațiul protejat;
d) nedeteriorarea calitativă a substanței de stingere în timpul stocării;
e) consecințe nesemnificative asupra mediului, sănătății și a vieții utilizatorilor de către
substanța de stingere și produșii rezultați în urma acțiunii de stingere;
f) caracteristici dielectrice.
Domeniile recomandate, mecanismul stingerii și proprietățile substanțelor de stingere tratate
în normativ sunt menționate în anexe.
Alegerea tipului de instalație de stingere a incendiului, a substanței de stingere utilizată și
valorile intensităților de stingere, protecție și răcire, trebuie să corespundă naturii produselor
combustibile din spațiul protejat, condițiilor specifice concrete ale incintei respective, importanței și
valorii produselor protejate, tipului de construcție etc.
Componentele specifice instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească
cerințele minime prevăzute de normativ, sau să aibă performanțe de stingere echivalente.
Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor care în mod normal lucrează sub
presiune, trebuie să îndeplinească cerințele reglementărilor tehnice specifice.
 Proiectul instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să cuprindă piese scrise și desenate și
instrucțiuni de funcționare și verificare periodică, conform celor precizate în standardele europene
de referință, acolo unde acestea există.
Aceste instrucțiuni trebuie să cuprindă schemele de principiu, parametrii proiectați (debite,
presiuni etc.), descrierea, modul de utilizare și întreținere a instalațiilor în situația normală și în caz
de incendiu, în anumite cazuri inclusiv pentru situația de avarie.

Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor

La dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor și a componentelor acestora se
respectă prevederile specifice substanțelor de stingere utilizate, precum și condițiile și specificațiile
producătorilor de echipamente.
Dimensionarea și executarea sistemelor de ventilare aferente incintelor protejate la incendiu
cu instalații de stingere, se realizează conform prevederilor reglementării tehnice specifice și
specificațiilor producătorilor de echipamente.

Amplasare
Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor se amplasează cu respectarea prevederile
reglementărilor tehnice și ale prezentului normativ, precum și cerințele și condițiile producătorilor
acestora.
În funcție de natura substanței de stingere utilizate, se recomandă dispunerea stațiilor de
distribuție și a rezervelor în apropierea incintei la care asigură stingerea incendiilor.
Stațiile de distribuție trebuie să aibă acces din exterior pe căi de circulație funcționale,
dimensionate corespunzător reglementărilor tehnice și necesității executării operațiunilor de montaj,
manevră (operare), reparații și întreținere.
Căile de acces în stația de distribuție, precum și din zona de amplasare a acesteia se prevăd
cu iluminat de siguranță corespunzător prevederilor normativului I7 sau a reglementărilor
echivalente.
În toate situațiile se recomandă asigurarea ventilării natural-organizate a stațiilor de
distribuție a substanțelor de stingere.
În funcție de condițiile specifice și de natura substanței de stingere, se prevăd instalații de
ventilare mecanică a stațiilor de distribuție. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze se face numai
direct în exterior.
Instalația de ventilare mecanică a stației de distribuție va asigura evacuarea scăpărilor de
substanțe de stingere direct în exterior, până la un nivel nenociv pentru oameni. Ventilarea va
asigura un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare.
Corespunzător condițiilor concrete ale spațiilor protejate cu instalații fixe pentru stingerea
incendiului, pot fi prevăzute instalații mecanice de ventilare capabile să asigure evacuarea
degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere).
Instalațiile mecanice de ventilare, atunci când se prevăd, trebuie să fie acționate cu butoane
manuale amplasate centralizat în apropierea ușilor de acces în spațiile protejate. Aceste instalații se
dimensionează corespunzător evacuării sigure a degajărilor, asigurând un debit echivalent cu
minimum 5 schimburi orare. Tubulatura de evacuare va avea trasee cât mai scurte și dacă este
posibil, fără a traversa alte spații neprotejate.

Executarea și montarea instalațiilor de stingere a incendiilor

Producătorii instalațiilor de stingere a incendiilor și, după caz, furnizorii acestora, precum și
proiectanții și executanții instalațiilor de stingere, răspund - potrivit competențelor legale ce le revin
- de calitatea lucrărilor executate și de asigurarea condițiilor de siguranță a utilizatorilor, precum și
de eficiența stingerii incendiilor în spațiile protejate.
La executarea instalațiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a
proiectului, a prevederilor prezentului normativ și a condițiilor și specificațiilor producătorilor de
instalații, aparatură, echipamente și substanțe de stingere.
Subansamblurile și echipamentele instalației de stingere a incendiului se transportă
ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător
și se depozitează în condiții de siguranță.
Înainte de montarea conductelor și a celorlalte accesorii aferente instalațiilor de stingere a
incendiilor, se verifică starea lor, neadmițându-se montajul dacă prezintă deformări, urme de lovire
ori fisuri vizibile.
Producătorii și, după caz, furnizorii de butelii și echipamente trebuie să livreze odată cu
acestea și piesele de rezervă necesare.
Pe timpul montării instalației de stingere a incendiului, se iau măsuri speciale pentru ca în
interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea
substanței de stingere.
Rețelele de distribuție pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care
să preia efortul produs la refularea substanței de stingere. La conductele de transport, bridele de
fixare trebuie să permită dilatări și contracții funcționale.
Conductele pentru comenzi pneumatice se montează astfel încât să nu stânjenească
intervenția personalului de exploatare și verificare.
Este interzisă montarea în instalație a recipienților (buteliilor) cu scăpări de substanță de
stingere.
După montare, conductele se curăță, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt
gaz sub presiune, îndepărtându-se eventualele corpuri străine pătrunse accidental.
La montarea duzelor de refulare se urmărește ca acestea să nu se înfunde, deformeze etc.
Duzele de refulare se fixează bine, astfel încât să nu fie posibilă desprinderea lor la reacțiunile
rezultate din funcționare.
Pe timpul executării instalațiilor de stingere a incendiilor, executantul va respecta
prevederile reglementărilor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor pe durata executării
lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, sau a altor reglementări tehnice echivalente.

Acționare
În raport de natura incendiului, de viteza de evoluție a acestuia și de consecințele posibile,
instalațiile de stingere se acționează automat sau manual. În toate cazurile, acționările automate
trebuie să fie dublate de acționari manuale pentru comanda punerii în funcțiune a instalației.
La instalațiile cu funcționare automată, sistemul de semnalizare a incendiului și de acționare
a comenzii de funcționare a instalației va asigura detectarea incendiului în faza incipientă.

Probarea instalațiilor de stingere a incendiilor

După executarea instalațiilor de stingere a incendiilor se verifică rigiditatea îmbinărilor prin
proba hidraulică de rezistență la presiune și proba de etanșeitate cu aer comprimat.
Probele de funcționare au ca obiectiv principal controlul funcționării armăturilor de
comandă și după caz, a dispozitivelor de alarmă. În cadrul probei de funcționare se verifică
acționarea instalației atât local, cât și de la distanță (când este astfel proiectată).
Pe timpul probei de stingere se iau măsuri de siguranță pentru evitarea accidentelor și a
pagubelor materiale. Probele se realizează coordonat, sub conducerea executantului lucrării și în
prezența beneficiarului, iar rezultatele verificărilor și a probelor efectuate se consemnează într-un
proces verbal.
Odată cu încheierea probelor trebuie definitivată și instruirea personalului care va asigura
exploatarea și întreținerea instalației de stingere, consemnându-se acest lucru în procesul verbal.

Recepția instalațiilor de stingere a incendiilor

Recepția instalației de stingere a incendiilor se face de către comisia constituită în
conformitate cu legislația în vigoare. Comisia de recepție este obligată să verifice dacă au fost:
a) respectate condițiile privind sistemele de detectare, semnalizare și stingere prevăzute în
proiectele de execuție și în documentațiile tehnice ale producătorului, precum și în reglementările
tehnice în vigoare;
b) montate și puse în funcțiune toate instalațiile, aparatura și echipamentele din sistemele de
semnalizare și stingere a incendiului;
c) predate beneficiarului instrucțiunile de folosire a tuturor aparatelor și echipamentelor
instalației și s-a instruit personalul de servire a acestora.
Recepția lucrărilor constă în verificarea respectării legislației în vigoare și reglementărilor
tehnice privind:
a) funcționarea instalației de detectare și semnalizare a incendiilor și comandă a intrării în
funcțiune a instalației de stingere;
b) funcționarea sistemului de distribuție a substanței de stingere;
c) existența panourilor și dispozitivelor de avertizare privind evacuarea oamenilor, a
instrucțiunilor de exploatare și a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenției în caz de incendiu.
Rezultatele verificărilor și a probelor efectuate în prezența comisiei de recepție se
consemnează într-un proces verbal de recepție. La recepția instalației de stingere, executantul
acesteia va prezenta toate documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției. Orice
neconcordanță între proiect și execuție se remediază în funcție de importanță (pe loc, imediat sau cu
termen stabilit, corelat cu darea în exploatare a instalației), astfel încât să fie asigurate condițiile de
securitate la incendiu pentru spațiul protejat.
Odată cu recepția instalației de stingere a incendiului, beneficiarul are obligația de a înființa
un registru de evidență (numerotat și sigilat), în care trebuie să fie consemnate datele principale
privind exploatarea, verificarea și întreținerea instalației de stingere.
Registrul va conține:
a) caracteristicile principale ale instalației;
b) data punerii în funcțiune;
c) data verificării;
d) elementele verificate;
e) numele și prenumele persoanei care a efectuat verificarea instalației;
f) data încărcării și punerii instalației în stare de intervenție;
g) defecțiuni apărute.
În registrul de evidență se precizează și operațiunile ce trebuie să se execute în concordanță
cu instrucțiunile de exploatare și cu prevederile cărții tehnice.

Exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor

Pentru buna exploatare a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor este obligatorie
respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ și a instrucțiunilor și
regulilor cuprinse în fișele și specificațiile tehnice ale producătorilor de aparate, echipamente,
utilaje și substanțe de stingere.
 În spațiile echipate cu sisteme automate de inundare cu substanțe de stingere cu nivel de
concentrație toxic organismului uman, pe perioada de timp cât în spațiile respective există oameni,
comanda declanșării instalației de stingere trebuie să fie obligatoriu în poziția "manual".
Instalațiile de stingere care utilizează substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic
organismului uman se prevăd cu sisteme de temporizare a declanșării astfel încât să existe condiții
de evacuare în siguranță.
Acționările, precum și comenzile automat și/sau manual de punere în funcțiune ale
instalațiilor de stingere a incendiilor se mențin în permanentă stare de funcționare.
În caz de incendiu se asigură evacuarea rapidă și în condiții de siguranță a oamenilor din
spațiile supuse inundării cu substanțe de stingere, pe căi de acces marcate și păstrate libere.
După stingerea incendiului, accesul oamenilor în spațiile inundate cu substanțe, trebuie să
fie permis numai după ce aceste spații au fost bine ventilate.
Stațiile de distribuție a substanțelor de stingere a incendiului trebuie să aibă menținut
permanent accesul liber din exterior, pe căi de circulație funcționale, astfel încât să permită
executarea operativă a lucrărilor de reparații și întreținere. Iluminatul de siguranță al căilor de acces
la stațiile de distribuție, precum și a zonelor unde sunt amplasate acestea, se menține în stare de
funcționare.
Se va asigura controlul și verificarea permanentă a recipientelor (buteliilor) montate în
stațiile de distribuție pentru depistarea oricăror scăpări de substanțe de stingere. Recipientele
(buteliile) cu defecțiuni se înlocuiesc.
Se va asigura funcționarea la parametrii proiectați a sistemelor și instalațiilor de ventilare
natural-organizată sau mecanică a stațiilor de distribuție a substanțelor speciale de stingere a
incendiilor.
Este obligatorie efectuarea reviziilor și reparațiilor prevăzute în reglementările tehnice, în
documentația de execuție și specificațiile producătorului.
Este interzisă modificarea instalațiilor de stingere a incendiilor fără acordul factorilor în
drept, potrivit legislației în construcții.

T 2 – Executarea lucrărilor cu foc deschis

Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu și pe timp de vânt este interzisă;
locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicție, se stabilesc și se marchează de
persoanele în drept.
Utilizarea focului deschis nu se admite la distanțe mai mici de 40 m față de locurile cu
pericol de explozie: gaze și lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m
față de materiale sau substanțe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.,
fără a fi supravegheat și asigurat prin măsuri corespunzătoare.

Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituției sau,

după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis,
cum sunt topirea bitumului, arderea deșeurilor combustibile, curățările prin ardere, precum și a
persoanelor care le supraveghează;
b) stabilirea și marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea
focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
 d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoștință și păstrare a permisului
de lucru cu foc;
e) aprobarea unor instrucțiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.
Distrugerea prin ardere a unor deșeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu
respectarea legislației specifice privind protecția mediului.

Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operațiuni care prezintă
pericol de incendiu, în construcții civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalații
tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spații cu pericol de aprindere a
materialelor, produselor sau substanțelor combustibile este interzisă.
Lucrările se pot executa în spațiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru:
evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea,
blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spațiilor, dotarea locurilor de
muncă cu mijloace de limitare și stingere a incendiilor.
Lucrările se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc.
Sunt obligatorii instruirea personalului de execuție, control și supraveghere asupra măsurilor
de apărare împotriva incendiilor, precum și informarea serviciului privat/voluntar pentru situații de
urgență.
Permisul de lucru cu foc se întocmește în două exemplare, dintre care unul se înmânează
șefului formației de lucru sau persoanei care execută operațiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne
la emitent.
Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi, iar la terminarea lucrului, se predă de către
executant emitentului.

Șeful sectorului de activitate, atelier, secție, depozit, instalație etc. în care se execută
operațiuni cu foc deschis are obligația să asigure măsuri pentru:
a) pregătirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul după terminarea lucrării.
Executantul lucrării are obligația de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis
numai echipamente și aparate în bună stare de funcționare.
Toate echipamentele și aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întrețin și se
verifică în conformitate cu instrucțiunile furnizorului.

În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:

a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii și a traiectoriilor scânteilor sau
particulelor de materiale incandescente și a intensității fluxului de căldură;
b) strângerea și depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen și a generatorului de acetilenă, dacă durata
întreruperii executării lucrării depășește 10 minute;
d) interzicerea agățării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele
de acetilenă;
e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe
scări, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai
îndelungată.
 După terminarea lucrării, șeful sectorului de activitate trebuie să asigure următoarele măsuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum și a spațiilor adiacente și a celor
situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu:
zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, și luarea
de măsuri în consecință;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore și în timpul nopții, a situației
existente la locul în care s-a efectuat lucrarea și în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în condiții de siguranță a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe pozițiile inițiale a elementelor și materialelor combustibile la cel puțin 6
ore de la terminarea lucrării;
f) colectarea șlamului de carbid în containere destinate acestui scop și depozitarea acestora
într-un loc special amenajat.

T 3 – Permisul de lucru cu foc

Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operațiuni care prezintă
pericol de incendiu, în construcții civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalații
tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spații cu pericol de aprindere a
materialelor, produselor sau substanțelor combustibile este interzisă.
Lucrările se pot executa în spațiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru:
evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea,
blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spațiilor, dotarea locurilor de
muncă cu mijloace de limitare și stingere a incendiilor.
Lucrările se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc.
Sunt obligatorii instruirea personalului de execuție, control și supraveghere asupra măsurilor
de apărare împotriva incendiilor, precum și informarea serviciului privat/voluntar pentru situații de
urgență.
Permisul de lucru cu foc se întocmește în două exemplare, dintre care unul se înmânează
șefului formației de lucru sau persoanei care execută operațiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne
la emitent.
Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi, iar la terminarea lucrului, se predă de către
executant emitentului.

T 4 – Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu

Apa reprezintă unul din elementele naturale indispensabile existenței lumii vii. Ea are un rol
fundamental în desfășurarea proceselor naturale (fizico- chimice, biologice, climatice, în modelarea
reliefului) și a activităților social-economice, constituind un mijloc important de comunicație și de
apărare.
Totalitatea apei pe pământ este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97% în oceane și
mări, 2% în calote glaciare și 1% în râuri, lacuri, pânze subterane.
Natura reprezintă unica sursă de alimentare cu apă pentru nevoile social economice și
implicit și unica sursă de apă pentru stingerea incendiilor.
 Sursele naturale de apă sunt:
- Ape de suprafață:
- râuri
- lacuri
- apele tranzitorii
- apele costiere (litorale, până la o milă depărtare de țărm)
- Ape subterane
- toate apele aflate sub suprafața terenului în zona de saturație și în contact direct cu
solul sau subsolul

Sursa de alimentare cu apă:

- directă - apele de suprafață
- indirectă - din apele de suprafață și/sau apele subterane prin intermediul unui
sistem/instalație de alimentare cu apă

Sursa de alimentare cu apă directă

Alimentarea autospecialelor din surse directe de alimentare cu apă:
- direct
- alimentare în releu
- alimentare în navetă
- alimentare mixtă
Alte tipuri de alimentări - alimentarea cu apă cu ajutorul aparatelor de zbor din apele
râurilor, apele lacurilor, apele mărilor și oceanelor

Alimentarea din apele râurilor

Alimentarea din râuri se poate face din vaduri de pe rampele de alimentare sau poduri. Atât
la alimentarea din vad cât și de pe rampă sau poduri, sorbul va fi orientat contra curentului de apă.
În general râurile au caracter permanent, albii bine conturate, care traversează una sau mai
multe forme de relief, au un anumit potențial erozional și o capacitate de transport bine determinate
în orice situație și în oricare tip de amenajare.

Alimentarea din apele lacurilor

Se poate executa cu îndeplinirea unor condiții:
- să existe rampă amenajată sau malul să fie tare și abrupt, fără a mai necesita amenajări
- adâncimea apei în locul ales să fie de cel puțin 50 cm, pentru a acoperii sorbul, dacă
adâncimea apei este mai mică, se va amenaja o groapă
- fundul lacului să fie pietros sau nisipos, iar dacă este mâlit și cu alge, sorbul se va
introduce în coșul pentru sorb și se va așeza pe un podium de scândură

Sursa de alimentare cu apă indirectă

Alimentarea cu apă a instalațiilor de stingere a incendiilor și mașinilor de incendiu se face de
la o sursă de apă captată, transportată/ tratată, stocată pentru diferite scopuri social economice
Alimentarea cu apă a mașinilor de incendiu din bazine se face la fel ca și alimentarea din
râuri și lacuri. Adâncimea apei în bazin / rezervor trebuie să fie de cel puțin 50 cm. Rezervoarele de
acumulare se prevăd pentru diferite scopuri social economice sau special pentru a stoca un volum
de apă pentru combaterea incendiilor. În general rezervoarele de acumulare sunt comune atât pentru
instalațiile sanitare sau scopuri industriale cat și pentru instalațiile de stingere a incendiilor.
 Alimentarea cu apă a instalațiilor de stingere a incendiilor se poate face din rețelele de
alimentare cu apă potabilă a localităților, din bazine pentru rezervă de apă sau din rețeaua de
alimentare cu apă a localității și din rezervoare de acumulare în cazul în care rețeaua exterioară nu
poate asigura debitul și presiunea necesară, sau funcționează cu intermitențe. Rezervoarele de apă
se prevăd cu indicatoare de nivel locale, vizibile de la nivelul solului și cu sisteme pentru
transmiterea nivelurilor caracteristice de apă de incendiu în stațiile de pompare și la serviciile de
pompieri.

Rețelele de alimentare cu apă și hidranți de incendiu exteriori

Alimentarea cu apă a zonelor populate și a întreprinderilor industriale se face prin rețele de
apă cu rol de a aduce apa direct la locul de consum. Rețeaua de distribuție a apei depinde de situația
locală, topografică, socială, economică, de mărimea și repartiția consumului din localitate.
Tipuri de rețele:
- sistem ramificat
- sistem inelar cu ramificații
- sistem inelar
Conductele pe care se amplasează hidranții de incendiu exteriori au următoarele diametre
minime:
-100 mm pt. hidranții Dn 65 mm sau Dn 80 mm
-150 mm pt. hidranții Dn 100 mm
-250 mm pt. hidranții Dn 150 mm
Presiunea minimă la hidranții de incendiu exteriori de la care se intervine direct pentru
stingere, trebuie să asigure realizarea unui jet compact de minimum 10 m lungime, țeava de refulare
acționând în punctele cele mai înalte și depărtate al acoperișurilor (stivelor) cu un debit de 5...10 l/s.

Alte surse de apă ce pot fi utilizate la stingerea incendiilor

Precipitațiile reprezintă o sursă de apă dacă este corespunzător colectată și stocată în bazine
sau rezervoare. Precipitațiile se formează prin condensarea vaporilor de apă la atingerea pragului de
saturație.
 T 5 – Timpi operativi de intervenție
Nr.
Timpul și definirea acestuia
crt.
Timpul de alarmare –
intervalul scurs de la
izbucnirea incendiului până la
1. semnalarea acestuia printr-un
sistem (dispozitiv) automat de
detectare-alarmare sau de către
o persoană
Timpul de alertare –
intervalul cuprins între
momentul alarmării în caz de
2. incendiu și cel al construirii
formației de marș în vederea
deplasării la locul
evenimentului
Timpul de deplasare –
intervalul cuprins între
momentul alertării forțelor
3. destinate intervenției și sosirea
acestora la locul incendiului
sau înapoierea la sediu
(remiză)
Timpul de intrare în acțiune a
forțelor concentrate – durata
4.
medie de realizare a
dispozitivului de intervenție
Notație Factori de evaluare
- nivelul de performanță a sistemului
(dispozitivului) de detectare-alarmare (automat
T1 sau manual)
- prezența persoanei apte să observe și să anunțe
incendiul
- distanța până la cel mai apropiat mijloc de
transmitere a anunțului de incendiu
- nivelul de performanta a mijlocului de
comunicare (transmitere) a anunțului de incendiu
la serviciul de pompieri
T2
- durata pregătirii pentru deplasare a serviciului
de pompieri (alertarea, echiparea și îmbarcarea
personalului de intervenție, pornirea
autospecialelor și constituirea formației de marș,
transmiterea ordinului de deplasare)
- nivelul de performanță a autospecialelor
(utilajelor) serviciului de pompieri
- distanța ce trebuie parcursă de serviciul de
pompieri până la locul de izbucnire a incendiului
T3 - starea drumurilor, a căilor de acces și
practicabilitatea acestora
- condițiile atmosferice, anotimpul și intervalul
orar (ziua, noaptea)
- nivelul traficului (aglomerație)
- nivelul de cunoaștere a obiectivului de către
personalul de intervenție și gradul de instruire a
acestuia
- locul de izbucnire a incendiului și accesibilitatea
la acesta
- existența, dispunerea și starea surselor de apa,
precum și posibilitățile de alimentare sau
amplasare a autospecialelor și utilajelor mobile
T4 - executarea recunoașterii
- completarea echipării personalului de
intervenție cu mijloace de protecție, în funcție de
condițiile specifice
- tipul si dimensiunile dispozitivului de
intervenție
- categoriile, tipurile și numărul autospecialelor și
al utilajelor de intervenție concentrate și starea
acestora
 Timpul de răspuns –
intervalul cuprins între
momentul alertării forțelor
5. destinate intervenției și T5 T5 = T2+T3+T4
intrarea acestora în acțiune
(realizarea dispozitivului de
intervenție)
Timpul de începere a
intervenției – intervalul
6. cuprins între momentul T6 T6 = T1+T5
apariției arderii și realizarea
dispozitivului de intervenție
- factorii timpului nominalizat de evacuare (Tne)
- timpul de sosire la fața locului a forțelor de
Timpul real de evacuare –
intervenție
intervalul cuprins între
- efectele incendiului asupra căilor de evacuare și
7. momentul înștiințării T7
utilizatorilor
utilizatorilor și părăsirea
- existența și performanțele mijloacelor de salvare
construcției de către aceștia
cu care este echipată clădirea și a celor din
dotarea serviciilor de pompieri
- timpul și complexitatea construcției (instalației)
- timpul de dezvoltare liberă a incendiului
- echiparea cu instalații și cu mijloace de
prevenire si stingere a incendiilor
Timpul de localizare –
- direcțiile de propagare
intervalul cuprins între
- dimensiunile incendiului
momentul intrării în acțiune a
- condițiile atmosferice, anotimpul ori intervalul
8. forțelor concentrate și punerea T8
orar în care se intervine
sub control a limitelor arderii
- numărul, tipul și debitele capetelor de refulare a
pe direcțiile de propagare a
substanțelor stingătoare adecvate de la
incendiului
autospecialele și utilajele mobile de intervenție,
precum și dispunerea acestora
- fiabilitatea mijloacelor de intervenție
- rezistența sau stabilitatea la foc a construcției

- cantitățile de materiale și substanțe care ard și

Timpul de stingere –
modul de distribuire a acestora în spațiu
intervalul cuprins între
- continuitatea debitării agenților de stingere la
momentul localizării și până la
parametrii stabiliți (intensități, presiuni, debite)
întreruperea (neutralizarea)
- eficiența mijloacelor de producție a personalului
completă a arderii, până la
9. T9 de intervenție și fiabilitatea acestora
înlăturarea posibilităților de
- producerea unor evenimente perturbatoare (de
reaprindere a materialelor și a
exemplu: explozii, prăbușiri, revărsarea de lichide
substanțelor combustibile sau
combustibile sau de metale topite, înghețarea
până la producerea unor
unor porțiuni ale dispozitivului de intervenție,
fenomene negative
etc.)
 - riscuri remanente stingerii unor incendii, cum
pot fi cele generate de:
Timpul de înlăturare a - focare ascunse (latente)
efectelor negative ale - scăpări de gaze combustibile sau toxice
incendiului – durata lucrărilor - agenți puternic poluanți, care trebuie neutralizați
10. ulterioare stingerii incendiului T 10 - prăbușirea iminentă a unor elemente de
pentru înlăturarea unor efecte construcții
negative care pot crea la fața - necesitatea căutării unor eventuale victime sau a
locului alte riscuri majore unor bunuri de valoare deosebită
-necesitatea continuării răcirii unor elemente de
construcții sau instalații
Timpul de intervenție –
intervalul cuprins între
momentul intrării în acțiune a
11. T 11 T 11 = T7+T8+T9+T10
forțelor concentrate și
finalizarea lucrărilor ulterioare
opririi procesului de ardere
Timpul de retragere – durata - dimensiunile și complexitatea dispozitivului de
operațiunilor de strângere a intervenție
dispozitivului de intervenție și - refacerea plinului cisternelor cu apă
12. de pregătire a forțelor și a T 12 - condițiile atmosferice
mijloacelor concentrate pentru - echiparea și refacerea personalului de
deplasarea de la locul intervenție
incendiului - verificarea tehnicii de intervenție
Timpul de ocupare al forțelor
și mijloacelor de intervenție –
intervalul cuprins între
13. momentul alertării forțelor de T 13 T13 = T5+T11+T12
intervenție și
începerea deplasării acestora
la sediu (remiză)
Timpul total de dislocare al
forțelor și mijloacelor de
intervenție – intervalul cuprins
14. între momentul alertării T 14 T14 = T3+T13
forțelor de intervenție și
înapoierea acestora la sediu
(remiză)
T 6 – Analiza periodică a capacității de apărare împotriva incendiilor

Documentele și evidențele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor

economici/instituțiilor trebuie să cuprindă cel puțin:
...
c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor

Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfășurată de operatorul economic, instituție

sau organul administrației publice centrale sau locale se analizează, conform legii, semestrial sau
anual, precum și cu prilejul finalizării controalelor și după producerea unor incendii.
Analiza se desfășoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura care
are atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Raportul de analiză conține următoarele:

a) implementarea noilor prevederi legale
b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite
c) deficiențele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor
d) concluzii din activitatea de instruire și pregătire a personalului
e) relațiile cu terții privind apărarea împotriva incendiilor
f) asigurarea dotării, calitatea și funcționarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor
g) eficiența activităților desfășurate de structurile cu atribuții în domeniul apărării împotriva
incendiilor
h) propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității

Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile

care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoștință persoanelor interesate.
La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, administratorul operatorului economic,
conducătorul instituției publice, precum și șefii structurilor cu atribuții în domeniul apărării
împotriva incendiilor, șefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute mențiuni în raport și
proprietarii construcțiilor, în situația utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulți operatori
economici.