4.10.

Comportamentul coloanelor

Discuţiile din secţiunile precedente indică faptul că prăbuşirea coloanelor interioare

datorită flambajului inelastic vor avea o influenţă semnificativă asupra comportamentului şi
stabilităţii structurii. De aceea, comportamentul şi cedarea coloanelor datorită flambajului
inelastic prin expunerea lor la temperaturi înalte rezultate în urma incendiului, au fost investigate
mai departe folosind trei cazuri simple: coloană individuală uniform încălzită, coloană
individuală uniform încălzită având o coloană neîncălzită la partea superioară şi coloană
individuală uniform încălzită având coloane neîncălzite atât la partea inferioară cât şi cea
superioară.
Figura 4.7. descrie reprezentarea schematică pentru cele trei cazuri diferite.
Comportamentul lor şi cedarea datorită flambajului la temperaturi înalte a fost urmărit folosind
analiza modificată RIKS. Coloanele au fost mai întâi uniform încălzite pentru a atinge
temperatura prestabilită. Acest lucru a fost urmat apoi de creşterea uniformă a solicitării axiale
până la cedare sau prăbuşire.

Figura 4.7. - Comportamentul structural al coloanelor continue expuse la temperaturi înalte

 Figura 4.7.(b) prezintă rezultatele finale ale analizei. Pentru cele 3 cazuri este redat un
grafic ce prezintă capacitatea normalizată a încărcării axiale raportată la temperatura de
prăbuşire.

Capacităţile încărcărilor axiale au fost normalizate prin raportarea la capacitatea

încărcării axiale la temperatura mediului ambiental.
Figura 4.7.(b) arată că nu sunt diferenţe semnificative a capacităţii de susţinere a
0
încărcărilor axiale până la temperaturi de 200 C , apoi aceasta scăzând semnificativ odată cu
0
creşterea temperaturii. Între 200 şi 700 C , prezenţa unei coloane neîncălzite la partea
superioară îmbunătăţeşte semnificativ capacitatea încărcării axiale a coloanei încălzite.
Capacitatea încărcării axiale a unei coloane individuale încălzite este mult mai mică
decât a unei coloane similare având coloane neîncălzite atât la partea superioară cât şi cea
inferioară. Acest lucru pune accentul pe efectele benefice ale condiţiilor limită şi ale prezenţei
coloanelor neîncălzite (la partea superioară şi inferioară) asupra capacităţii încărcărilor axiale ale
coloanelor încălzite.
Figura 4.7.(b) include şi capacitatea normalizată a etajului raportată la curba
temperaturii de prăbuşire dezvoltată şi prezentată mai devreme in figura 4.6. Figura 4.7.(b)
indică o corelaţie bună între curba capacităţii normalizate a etajului şi curba normalizată a
capacităţii încărcării axiale pentru sistemul de 3 coloane. Acest lucru pare rezonabil deoarece
capacitatea normalizată a etajului a fost dependentă de prăbuşirea datorată flambajului inelastic
al coloanelor interioare care erau în contact cu coloane neîncălzite de la etajele superioare şi
inferioare.