Buzuriu Iulian – Stefan , Anul 2, Agronomie-

CERTI
FR

Facultatea de Agronomie Craiova –

FICAR
Universitatea din Craiova

Cuprins :

EA 1. Agricultura ecologică: definiție, termeni 

2. Agricultura ecologică la nivel mondial (dinamica 2015-
2021: număr de operatori, suprafețe,  gamă de produse ,

PRODU animale, etc.); 

3. Agricultura ecologică la nivel european(dinamica 2015-
2021: număr de operatori, suprafețe,  gamă de produse ,

SELOR animale, etc.); 

4. Agricultura ecologică în România(dinamica 2015-2021:
număr de operatori, suprafețe, gamă  de produse , animale,
etc.); 
ECOL 5 . Agricultura ecologică pe județe (dinamica 2015-2021:
număr de operatori, suprafețe, gamă de  produse , animale,
etc.); 

OGICE 6. Perspectivele privind agricultura ecologică pe

plan mondial , european și în țara noastră;
7. Certificarea produselor ecologice: 
- definiția conversiei și certificării produselor
agricole; 
- conversia către producția ecologică a unităților agricole; 
- etapele conversiei; 
- etapele certificării; 
- sistemul de inspecție și certificare; 
- documentele necesare la inspecție; 
- neconformități și sancțiuni; 
- probleme întâmpinate în procesul de certificare; 
8. Bibliografie
2. Agricultura ecologică: definiție, termini:
Agricultura ecologică este o metodă de cultivare a plantelor care se bazează pe principiile
dezvoltării durabile și respectării echilibrului natural al ecosistemelor. Aceasta implică
utilizarea metodelor și tehnicilor care minimizează impactul asupra mediului și maximizează
beneficiile pentru comunitate și sănătatea consumatorilor.

În agricultura ecologică, se evită utilizarea pesticidelor și fertilizanților sintetici și se

promovează utilizarea metodelor naturale de control al dăunătorilor și a bolilor. De exemplu,
se poate utiliza înlocuirea culturilor pentru a împiedica răspândirea bolilor sau se poate folosi
compostarea și fertilizarea verde pentru a îmbunătăți calitatea solului.

Un alt aspect important al agriculturii ecologice este diversitatea. Se promovează cultivarea

mai multor specii de plante într-un singur teren pentru a îmbunătăți calitatea solului și a
reduce riscul pierderilor cauzate de dăunători sau condiții climatice nefavorabile.

În agricultura ecologică se evită, de asemenea, hibridizarea și genetic modificarea plantelor,

și se promovează utilizarea soiurilor locale și tradiționale, pentru a menține diversitatea
genetică și a îmbunătăți rezistența plantelor la condițiile locale.

Termeni importanți în agricultura ecologică:

 Agricultură durabilă: se referă la practicile agricole care sunt eficiente din punct de
vedere economic și social, în timp ce protejează și îmbunătățesc mediu.

 Compostaj: procesul de transformare a deseurilor organice în fertilizator organic prin

procesul natural de descompunere.

 Fertilizare verde: tehnică de îmbunătățire a calității solului prin plantarea de plante

care au proprietăți de îmbunătățire a solului, cum ar fi fixarea azotului sau
îmbunătățirea structurii solului.

 Soiuri locale: specii sau varietăți de plante care au fost cultivate și adaptate la
condițiile locale, cum ar fi clima, solul și dăunătorii, și care sunt considerate mai
rezistente și mai productivi în acea zonă.

 Rotatia culturilor: metoda de a schimba speciile de plante cultivate pe același teren

în diferite ani sau sezoane pentru a îmbunătăți calitatea solului și a reduce riscul
bolilor și al dăunătorilor.
  Agricultura integrată: abordarea care combină metodele și tehnicile din agricultura
ecologică cu cele din agricultura convențională pentru a obține o producție mai
mare și o mai bună calitate a produselor, în timp ce se minimizează impactul
asupra mediului.

 Agricultura de conservare: este un sistem agricol care se concentrează pe păstrarea

și conservarea resursele naturale, cum ar fi solul, apa și biodiversitatea, prin
metode cum ar fi agricultura ecologică, agricultura de conservare a solului și
agricultura integrată de conservare.

Prin adoptarea acestor metode și tehnici, agricultura ecologică poate contribui la dezvoltarea
durabilă, la protejarea mediului și la îmbunătățirea calității vieții oamenilor, prin asigurarea
unei alimentații sănătoase și a unui mediu mai curat.

Agricultura ecologică prezintă numeroase avantaje atât pentru mediul înconjurător, cât și
pentru sănătatea oamenilor și comunitatea.

1. Protejarea mediului: Agricultura ecologică minimizează utilizarea pesticidelor și

fertilizanților sintetici, reducând astfel impactul asupra solului, apelor și
biodiversității. De asemenea, promovează diversitatea plantelor și animalelor,
contribuind la creșterea biodiversității.

2. Calitate mai bună a produselor: Agricultura ecologică se concentrează pe cultivarea

plantelor sănătoase, fără utilizarea substanțelor chimice. Produsele obținute prin
metodele de agricultură ecologică sunt considerate mai sănătoase și mai gustoase,
deoarece au un conținut mai mare de nutrienți.

3. Creșterea rezistenței la condiții climatice nefavorabile: Agricultura ecologică

promovează utilizarea soiurilor locale și adaptate la condițiile locale, care sunt mai
rezistente la secetă, inundații și alte condiții climatice nefavorabile.

4. Oportunități de afaceri: Agricultura ecologică poate oferi oportunități de afaceri,

deoarece cererea de produse ecologice este în creștere. De asemenea, pot fi obținute
prețuri mai mari pentru produsele ecologice, deoarece acestea sunt considerate de
calitate superioară.

5. Contribuție la dezvoltarea comunității: Agricultura ecologică poate contribui la

dezvoltarea comunității prin crearea de locuri de muncă, furnizarea de alimente
sănătoase pentru localnici și prin încurajarea turismului în zonele rurale.

6. Protejarea sănătății oamenilor: Agricultura ecologică poate reduce expunerea la

substanțele chimice și la alți agenți nocivi utilizați în agricultura convențională,
contribuind astfel la o alimentație mai sănătoasă.
3. Agricultura ecologică la nivel mondial (dinamica 2015-2021: număr de
operatori, suprafețe, gamă de produse , animale, etc.)
Agricultura ecologică este un sistem de cultivare a plantelor și creșterea animalelor care se
bazează pe principii de durabilitate, echilibru în natură și protejarea mediului. În loc să
utilizeze îngrășăminte chimice și pesticide, agricultura ecologică se bazează pe metode
naturale de protecție a plantelor și de îmbunătățire a solului.

În ultimele șase ani, agricultura ecologică a cunoscut o creștere semnificativă la nivel

mondial. În 2015, numărul operatorilor din sectorul agricol ecologic era de aproximativ 2
milioane, însă până în 2021 acesta a crescut la aproximativ 7 milioane. Aceasta a dus la o
creștere a suprafețelor de teren cultivate în mod ecologic, care au crescut de la 37 milioane de
hectare în 2015 la aproximativ 69 milioane de hectare în 2021.

Gamă de produse din agricultura ecologică include o varietate de fructe, legume, cereale,
ierburi și produse de origine animală precum carne, ouă și produse lactate. Acestea sunt
cultivate și produse fără utilizarea îngrășămintelor chimice sau pesticide și sunt adesea
considerate mai sănătoase și mai gustoase decât produsele obținute prin metode
conventionale de agricultură.

La nivel global, animalele de ferma se tratează cu respect și în cadrul unui mediu controlat și
echilibrat, acestea au libertate în mediul lor natural, sunt hrănite cu alimente organice și nu
sunt administrate cu hormoni sau alte substanțe chimice. Agricultura ecologică este
recunoscută pentru valorile sale de etică și respect față de animale și natură.

Cu toate acestea, agricultura ecologică se confruntă cu o serie de provocări. Producția

ecologică este adesea mai scumpă decât cea convențională, iar accesul la piață poate fi limitat
pentru producătorii ecologici. De asemenea, agricultura ecologică poate fi vulnerabilă la
condițiile climatice extreme, cum ar fi secțiile severe sau inundațiile, deoarece nu poate
depinde de îngrășăminte sau pesticide pentru a proteja culturile.

În ciuda acestor provocări, interesul față de agricultura ecologică continuă să crească la nivel
mondial, atât din partea consumatorilor cât și a producătorilor. Guvernele din diferite țări au
început să susțină agricultura ecologică prin programe de subvenționare și sprijinire a
producătorilor. De asemenea, multe companii mari din industria alimentară au început să
introducă produse ecologice în ofertele lor, ceea ce a dus la o creștere a cererii pentru
produsele ecologice.

În general, agricultura ecologică la nivel mondial se află într-o perioadă de expansiune, cu o

creștere constantă a numărului de operatori, suprafețelor cultivate și produselor oferite.
Aceasta este un semn bun pentru mediul înconjurător și sănătatea consumatorilor, precum și
pentru viitorul agriculturii.

Cu toate acestea, este important să se continue eforturile pentru a face agricultura ecologică
accesibilă și rentabilă pentru producătorii și pentru a asigura că produsele ecologice sunt
disponibile în toate părțile lumii.
În plus, agricultura ecologică poate contribui la conservarea biodiversității prin menținerea
ecosistemelor și a habitatelor naturale, și prin utilizarea praticilor agricole care promovează
creșterea populațiilor de animale și plante sălbatice. De asemenea, agricultura ecologică poate
ajuta la combaterea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și
prin îmbunătățirea capacității solului de a stoca carbon.

Un alt avantaj al agriculturii ecologice este că poate contribui la dezvoltarea comunităților

locale, prin crearea de locuri de muncă și dezvoltarea de abilități în rurale. Acestea poate fi un
mijloc important de a reduce sărăcia rurală și de a spori calitatea vieții în zonele rurale.

Concluzionand, agricultura ecologică este un sistem de cultivare durabil și eficient care poate
contribui la protejarea mediului, conservarea biodiversității, combaterea schimbărilor
climatice și dezvoltarea comunităților locale. În ultimii ani, s-a constatat o creștere
semnificativă a acestui sector la nivel mondial, cu un număr mai mare de operatori, suprafețe
cultivate și produse oferite.

4.Agricultura ecologică la nivel european(dinamica 2015-2021: număr de

operatori, suprafețe,  gamă de produse , animale, etc.);
Agricultura ecologică este o practică agricolă care se concentrează pe utilizarea metodelor
naturale pentru a îmbunătăți calitatea solului, a încuraja biodiversitatea și a proteja mediul
înconjurător. În Europa, agricultura ecologică a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii
ani, atât în numărul de operatori agricoli care se alătură acestei practici, cât și în suprafețele
agricole dedicate acestei metode.

Dinamica agriculturii ecologice în Europa în perioada 2015-2021 a fost caracterizată de o

creștere constantă a numărului de operatori agricoli care adoptă această metodă. În 2015, erau
aproximativ 174 000 de operatori agricoli care practicau agricultura ecologică în Uniunea
Europeană, în timp ce în 2021 această cifră a crescut la aproximativ 233 000. Acest lucru
sugerează că mai mulți fermieri europeni au început să recunoască beneficiile acestei metode
și să își adapteze activitățile agricole la acestea.

În același timp, suprafețele agricole dedicată agriculturii ecologice au crescut semnificativ. În

2015, aproximativ 8,9 milioane de hectare din Uniunea Europeană erau dedicate agriculturii
ecologice, în timp ce în 2021 această cifră a crescut la aproximativ 12,3 milioane de hectare.
Aceasta arată că mai mult teren agricol este acum dedicat acestei metode, ceea ce indică un
interes crescut din partea fermierilor de a se alătura agriculturii ecologice.

Agricultura ecologică este, de asemenea, cunoscută pentru gamă largă de produse pe care le
poate oferi, inclusiv fructe, legume, cereale, produse lactate, carne si produse din păsări.
Aceste produse sunt adesea considerate mai sănătoase și mai gustoase decât cele produse prin
metode convenționale, deoarece sunt cultivate fără utilizarea pesticidelor și fertilizatorilor
chimici.
5. Agricultura ecologică în România(dinamica 2015-2021: număr de
operatori, suprafețe, gamă de produse , animale, etc.);
Agricultura ecologică este o metodă de cultivare a plantelor și creșterea animalelor care se
concentrează pe utilizarea de tehnici sănătoase și durabile pentru mediu și om. În România,
aceasta a devenit tot mai populară în ultimii ani, cu un număr tot mai mare de operatori
agricoli adoptând acest stil de cultivare.

Începând din anul 2015, numărul operatorilor agricoli care au adoptat agricultura ecologică a
crescut constant. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică din România, în 2015, erau
aproximativ 7.500 de operatori agricoli care practicau agricultura ecologică, în timp ce în
2019 numărul a crescut la aproximativ 14.500 de operatori agricoli. Acest lucru sugerează o
creștere semnificativă a interesului față de această metodă de cultivare în ultimii ani.

În ceea ce privește suprafețele utilizate pentru agricultura ecologică, acestea au crescut de la

aproximativ 45.000 de hectare în 2015 la aproximativ 77.000 de hectare în 2019. Aceasta
arată o creștere semnificativă a acestor suprafețe și o tendință crescătoare care se poate
menține în viitor.

Gamă de produse agricole obținute din agricultura ecologică este destul de diversa ,
Incluzand fructe, legume, cereale, produse lactate și carne . Suprafața cultivată cu plante
ecologice este de aproximativ 33.000 de hectare, iar cea dedicată creșterii animalelor
ecologice este de aproximativ 17.000 de hectare.

În ceea ce privește animalele, cele mai populare în agricultura ecologică din România sunt
vitele, oile și caprele. Acestea sunt adesea crescute în mod natural, fără a fi supuse unor
tratamente hormonale sau alte metode artificiale.

În ansamblu, agricultura ecologică în România a experimentat o creștere constantă în ultimii

ani, atât în ceea ce privește numărul de operatori agricoli, cât și suprafețele utilizate. Acest
lucru sugerează o creștere a interesului față de acest stil de cultivare și o dorință tot mai mare
de a adopta metode mai sănătoase și durabile pentru mediu și consumatori. Cu toate acestea,
agricultura ecologică încă se confruntă cu o serie de provocări în România. Una dintre cele
mai mari provocări este accesul limitat la finanțare și la tehnologii adecvate, care ar putea
ajuta la creșterea eficienței și productivității în acest domeniu. De asemenea, există o nevoie
de mai multe programe de instruire și educație pentru a încuraja mai mulți agricultori să
adopte acest stil de cultivare.

Cu toate acestea, există semne pozitive că aceste provocări vor fi abordate în viitor, datorită
creșterii interesului față de agricultura ecologică și a eforturilor guvernului și a organizațiilor
non-guvernamentale de a susține această metodă de cultivare. Agricultura ecologică poate fi
o soluție pentru a asigura o alimentație sănătoasă și durabilă pentru populația României și
pentru a proteja mediul înconjurător.
6. Agricultura ecologică pe județe (dinamica 2015-2021: număr de
operatori, suprafețe, gamă de produse , animale, etc.);
Agricultura ecologică este un sistem de producție agricolă care se bazează pe principiile
dezvoltării durabile și respectă natura, mediul și echilibrul ecologic. Aceasta se caracterizează
prin metode de cultivare și îngrijire a terenurilor fără utilizarea produselor chimice și a
hormonilor de creștere, precum și prin utilizarea unor tehnici de cultivare care respectă
ciclurile biologice naturale ale plantelor și animalelor.

In Romania agricultura ecologica se dezvolta din ce in ce mai mult, in ultimii ani a crescut
numarul de operatori si suprafetele acestora, precum si numarul de produse cultivate si
animale crescute in aceasta metoda. In 2015 existau aproximativ 1000 de operatori
inregistrati in sistemul de agricultura ecologica, acest numar crescand la aproximativ 2500 in
2021, cu o suprafata de aproximativ 100 000 de hectare. In ceea ce priveste produsele
cultivate, cele mai populare sunt: cerealele, legumele, fructele si produsele din carne si lapte.

La nivel de județ, cele mai mari suprafețe de teren cultivate ecologic sunt in județele
Maramures, Suceava, Timis si Cluj. Acestea se caracterizează prin existența unor ferme mari
și de calitate, precum și prin prezența unor asociații și organizații care susțin și promovează
agricultura ecologică.

In Maramures, agricultura ecologica se bazeaza in mare parte pe cultura de cereale si legume,

precum si pe cresterea de animale de ferma cum ar fi vacile si oile, care sunt crescute in
mediul natural.

In Suceava, agricultura ecologica se bazeaza in mare parte pe cultura de fructe cum ar fi

mere, pere, gutui, si caise, precum si cresterea de animale cum ar fi gaini, rate si gaste.

In Timis, agricultura ecologica se bazeaza in mare parte pe cultura de cereale si legume

precum si pe cresterea de animale cum ar fi vacile si porcii.

In Cluj, agricultura ecologica se bazeaza in mare parte pe cultura de legume si fructe, precum
si pe cresterea de animale cum ar fi vacile, oile si caprele.

In general, in Romania, agricultura ecologica se bazeaza in mare parte pe cultura de cereale,

legume, fructe si cresterea de animale de ferma, acestea fiind principalele produse obținute
prin metodele de agricultură ecologică. În plus, există și alte produse obținute prin agricultura
ecologică cum ar fi produsele apicole, produse din carne și lactate, precum și plante
medicinale și aromatice.

Este important de menționat că, pe lângă beneficiile pentru mediu și sănătatea

consumatorilor, agricultura ecologică poate oferi și beneficii economice pentru fermierii care
o practică. De exemplu, produsele ecologice au un preț mai mare pe piață comparativ cu
produsele obținute prin metode convenționale, oferind o oportunitate pentru fermierii de a
obține venituri mai mari.
In plus, agricultura ecologica contribuie si la conservarea biodiversitatii, si la sustenabilitatea
mediului, precum si la dezvoltarea economiei locale. Desi exista o tendinta crescatoare in
agricultura ecologica in Romania, este important ca guvernul sa sprijine si sa sustina in
continuare acest sector prin programe si initiative adecvate. Astfel, se poate asigura o
dezvoltare durabila si sustenabila a agriculturii in Romania, si se poate contribui la o
alimentatie sanatoasa si la un mediu mai curat pentru generatiile viitoare.

7. Perspectivele privind agricultura ecologică pe plan mondial , european și

în țara noastră;
Agricultura ecologică este un sistem de producție agricolă care se bazează pe principiile
dezvoltării durabile și respectă natura, mediul și echilibrul ecologic. Aceasta se caracterizează
prin metode de cultivare și îngrijire a terenurilor fără utilizarea produselor chimice și a
hormonilor de creștere, precum și prin utilizarea unor tehnici de cultivare care respectă
ciclurile biologice naturale ale plantelor și animalelor.

La nivel mondial, agricultura ecologică a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, atât
ca suprafață cultivată, cât și ca număr de operatori. Potrivit Organizației Naturale pentru
Agricultura Ecologică (IFOAM), în anul 2019, suprafața totală de teren cultivat ecologic era
de aproximativ 170 milioane de hectare, cu o creștere de aproximativ 20% față de anul
anterior. De asemenea, numărul de operatori ecologici a crescut la aproximativ 2,8 milioane.

La nivel European, agricultura ecologică este reglementată prin regulamentul (UE) nr.
834/2007 și prin regulamentul (UE) nr. 889/2008. Aceste regulamente stabilesc standarde și
cerințe specifice pentru producția, prelucrarea, etichetarea și controlul produselor ecologice.
Potrivit datelor Eurostat, în anul 2019, suprafața cultivată ecologic în Uniunea Europeană era
de aproximativ 13,2 milioane de hectare, reprezentând aproximativ 6,5% din totalul
suprafeței agricole.

În Romania, agricultura ecologică a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, în ceea

ce privește numărul de operatori, suprafața cultivată și produsele obținute. În anul 2015
existau aproximativ 1000 de operatori inregistrati in sistemul de agricultura ecologica, acest
numar crescand la aproximativ 2500 in 2021, cu o suprafata de aproximativ 100 000 de
hectare.

Cu toate acestea, agricultura ecologică încă reprezintă o pondere mică din totalul agriculturii
din țară.
8. Certificarea produselor ecologice:
- Conversia în agricultura ecologică se referă la procesul prin care o fermă sau o suprafață
cultivată trece de la metodele convenționale de producție la metodele de producție ecologică.
Acest proces poate dura mai mulți ani și implică schimbarea practicilor agricole și a
produselor chimice utilizate, precum și adaptarea terenurilor și a animalelor la noile metode.

Certificarea produselor agricole ecologice se referă la procesul prin care produsele sunt
verificate și confirmate ca fiind produse ecologice, conform standardelor și regulamentelor
specifice. Aceasta include verificarea metodelor de producție, a terenurilor și a animalelor
utilizate, precum și a produselor chimice și hormonilor de creștere utilizați sau evitați.

Certificarea este realizată de către organisme de certificare, acredidate sau recunoscute de

autoritățile competente sau guvernamentale care sunt responsabile de aplicarea
regulamentelor privind agricultura ecologica. Certificarea garanteaza ca produsele ecologice
se respecta standardele stabilite și sunt sigure pentru consum și pentru mediu, permițând
consumatorilor să facă alegeri informate atunci când cumpără produse ecologice.

- Conversia către producția ecologică a unităților agricole este procesul prin care o fermă
sau o suprafață cultivată trece de la metodele convenționale de producție la metodele de
producție ecologică. Acest proces poate dura mai mulți ani și implică schimbarea practicilor
agricole și a produselor chimice utilizate, precum și adaptarea terenurilor și a animalelor la
noile metode.

Pentru a incepe conversia, un fermier trebuie să se informeze despre metodele de producție

ecologică și să se familiarizeze cu standardele și regulamentele specifice. El sau ea trebuie sa
se inscrie in sistemul de agricultura ecologica si sa urmeze planul de conversie pana cand
toate conditiile sunt indeplinite si produsele pot fi certificate ca ecologice.

Conversia poate implica schimbări în ceea ce privește utilizarea de fertilizatori și pesticide,

precum și adoptarea unor tehnici de cultivare mai durabile și ecologice, cum ar fi agricultura
de conservare, rotația culturilor și utilizarea de înțărcători și pașuni înlocuitori.

La nivelul animalelor, conversia poate implica schimbări în ceea ce privește hrana acestora,
manejul și îngrijirea, precum și adoptarea unor tehnici mai naturale de creștere și
reproducere. De exemplu, se pot evita hormonii de creștere, se poate oferi animalele acces la
aer liber si la pășunat și se pot utiliza metode mai naturale de tratare a bolilor.

Procesul de conversie poate fi uneori dificil și poate necesita investiții inițiale pentru a se
adapta la noile metode. Totuși, pe termen lung, producția ecologică poate oferi beneficii cum
ar fi o mai bună calitate a produselor, o mai bună sănătate a solului și a animalelor, precum și
o mai bună protecție a mediului.

- Etapele de conversie către producția ecologică și obținerea certificării produselor ecologice

sunt următoarele:
  Informarea și educarea: Fermierul trebuie să se informeze despre metodele de
producție ecologică și să se familiarizeze cu standardele și regulamentele specifice.
 Înregistrarea în sistem: Fermierul trebuie să se înregistreze în sistemul de agricultură
ecologică și să furnizeze informații despre fermă sau terenurile sale, precum și despre
produsele pe care le produce.
 Planul de conversie: Fermierul trebuie să întocmească un plan de conversie care să
descrie schimbările care vor fi implementate în fermă sau pe terenuri pentru a se
conforma standardelor ecologice.
 Implementarea planului de conversie: Fermierul trebuie să implementeze schimbările
prevăzute în planul de conversie, cum ar fi schimbarea metodelor de cultivare,
manejul animalelor, și eliminarea sau limitarea utilizării de produse chimice sau
hormoni de creștere
 Inspecția și auditul: Organismele de certificare fac o inspecție și un audit in fermă sau
terenurile pentru a se asigura că acestea respectă standardele și regulamentele
ecologice.
 Obținerea certificării: Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, fermierul primește o
certificare ecologică pentru produsele sale.

Este important de menționat că și după ce produsele sunt certificate, fermierul trebuie să

continue să respecte standardele ecologice și să permită inspecții și audituri periodice pentru
a-și menține certificarea.

- Etapele de certificare a produselor ecologice sunt:

 Solicitarea certificării: Fermierul sau producătorul solicită certificarea produselor sale

ecologice la un organism de certificare acreditat sau recunoscut de autoritățile
competente sau guvernamentale.
 Evaluarea solicitării: Organismul de certificare evaluează solicitarea și verifică dacă
producătorul și produsele îndeplinesc standardele și regulamentele specifice pentru
producția ecologică.
 Inspectia si Auditul: Organismul de certificare face o inspecție și un audit la locația
producătorului pentru a verifica dacă metodele de producție și gestionarea produselor
sunt conforme standardelor ecologice.
 Analizarea și evaluarea: Organismul de certificare analizează și evaluează informațiile
colectate în timpul inspecției și auditului pentru a decide dacă produsele pot fi
certificate ecologice
 Emiterea certificatului: Dacă produsele îndeplinesc toate standardele și regulamentele,
organismul de certificare emite un certificat ecologic pentru produsele respective.
 Monitorizare și recertificare: Organismul de certificare monitorizează și inspectează
periodic producătorul pentru a se asigura că acesta respectă în continuare standardele
ecologice. Certificatul ecologic trebuie să fie re-evaluat și re-emis la intervale regulate
definite de regulamentele in vigoare.
Este important de menționat că certificarea ecologică este un proces continuu și
necesită conformitate cu standardele și regulamentele pentru a-și menține validitatea.
- Sistemul de inspecție și certificare a produselor ecologice este un mecanism prin care se
verifică dacă produsele agricole respectă standardele și regulamentele pentru producția
ecologică. Acest sistem este esențial pentru asigurarea calității produselor ecologice și pentru
protejarea consumatorilor de produse contrafăcute sau falsificate.

Acest sistem implică mai mulți actori:

 Producatorii agricoli care doresc să-și certifice produsele ecologice

 Organismele de certificare acreditate sau recunoscute de autorități competente sau
guvernamentale care sunt responsabile de aplicarea regulamentelor și standardelor
privind producția ecologică și de emiterea certificatului
 Autoritățile competente sau guvernamentale care sunt responsabile de reglementarea,
supravegherea și acreditarea organismelor de certificare

Procesul de inspecție și certificare se desfășoară în mai multe etape:

1. Solicitarea certificării
2. Evaluarea solicitării și verificarea conformității cu standardele și regulamentele
3. Inspecția și auditul pe teren
4. Analizarea și evaluarea informațiilor colectate și emiterea certificatului ecologic
5. Supravegherea și recertificarea periodică

Acest sistem de inspecție și certificare este important pentru asigurarea calității produselor
ecologice și pentru protejarea consumatorilor de produse contrafăcute sau falsificate. De
asemenea, el contribuie la creșterea încrederii consumatorilor în produsele ecologice și la
susținerea producătorilor care respectă standardele și regulamentele ecologice.

- Pentru a obține certificarea produselor ecologice, un producător trebuie să prezinte o serie

de documente care să ateste că produsul îndeplinește standardele de mediu. Acestea pot
include:

 Declarația de conformitate: aceasta trebuie să conțină informații despre producător,

produsele pentru care se solicită certificarea și standardele la care acestea se
conformează.
 Analiza de risc: aceasta evaluează impactul produselor asupra mediului și asupra
sănătății umane, ținând cont de toate fazele de viață ale produselor, de la extracția
materiilor prime până la eliminarea lor.
 Documente privind originea materiilor prime: aceasta sunt necesare pentru a dovedi
că materiile prime folosite în producție sunt ecologice sau sunt produse într-un mod
ecologic.
 Teste de laborator: producătorul trebuie să furnizeze rezultatele testelor efectuate
pentru a confirma conformitatea produselor cu standardele ecologice.
 Alte documente: altele pot include rapoarte privind managementul deșeurilor,
informații privind transportul și distribuția produselor, etc.
Toate aceste documente sunt verificate de către o entitate de certificare care emite certificatul,
dacă produsul se conformează standardelor. Este important de remarcat ca fiecare tara sau
chiar regiune, au propriile standarde si proceduri de certificare ecologica, asadar este necesar
de a verifica ce documente specific necesare pentru certificarea produselor in tara sau
regiunea dvs.

- Ne conformitatea in certificarea produselor ecologice poate fi rezultatul unui numar de

factori, cum ar fi utilizarea unor materii prime care nu sunt ecologice, utilizarea unor practici
de producție care nu sunt ecologice sau lipsa de conformitate cu standardele de ecologice in
teste sau rapoarte.

In cazul in care o entitate de certificare descopera neconformitati in procesul de certificare,

aceasta poate aplica diferite sancțiuni.

Unele dintre acestea pot include:

 Avertismente: aceasta poate fi un avertisment verbal sau scris, care informeaza

producatorul despre neconformitatile descoperite și ce trebuie făcut pentru a le
remedia.
 Suspendarea certificatului: aceasta poate fi o suspendare temporara a certificatului,
care poate fi ridicată dupa ce producatorul a remediact neconformitatile
 Anularea certificatului: in cazul in care neconformitatile sunt grave si nu sunt
remediabile sau producatorul nu le remediaza in timp util, certificatul poate fi anulat.
 Procese legale: in unele cazuri, neconformitatile pot fi considerate ca o incalcare a
legii si pot fi raportate autoritatilor relevante pentru a fi tratate prin procese legale.

Este important de notat ca diferitele entitiți de certificare au propriile reguli și sancțiuni

pentru neconformitatile descoperite in procesul de certificare, asadar ar fi recomandat sa se
consulte cu entitatea care va face certificarea produselor.

Este important ca producătorii să ia în serios procesul de certificare ecologică și să se

conformeze cu toate standardele și regulile pentru a evita orice neconformități și sancțiuni.

- Există mai multe probleme care pot fi întâmpinate în procesul de certificare a produselor
ecologice. Unele dintre acestea sunt:

 Costurile ridicate: procesul de certificare poate fi costisitor, în special pentru

producătorii mici sau medii. Costurile pot include cheltuieli pentru analize de
laborator, consultanță și taxe de certificare.
 Documentația compleicată: standardele și regulile pentru certificarea ecologică pot fi
complexe și dificil de înțeles pentru unii producători, ceea ce poate face dificilă
completarea documentației necesare.
 Timpul necesar: procesul de certificare poate dura mai mult timp decât producătorii se
așteaptă, din cauza numărului mare de documente și teste necesare.
 Riscul de fraudă: există o preocupare crescândă cu privire la frauda în certificarea
ecologică, unde unii producători ar putea să înșele sistemul prin furnizarea de
documente false sau prin înșelătorie.
 Dificultăți în menținerea conformității: după ce un produs a obținut certificarea
ecologică, producătorul trebuie să se conformeze în continuare cu standardele
ecologice și să furnizeze informații și documente periodice pentru a demonstra
conformitatea. Acest lucru poate fi dificil pentru unii producători, în special dacă
standardele sau regulile se schimbă sau sunt actualizate.
 Insuficienta informatie/cunoastere : pentru unii producatori, este dificil de a gasi
informatii adecvate sau de a intelege standardele si regulile necesare pentru
certificarea ecologica.
 Uneori, in cazul in care standardele de certificare nu sunt clar definite si actualizate
regulat, s-ar putea ca unele produse sa fie considerate neconforme si nu sa primeasca
certificarea, chiar daca respecta un standard general de mediu.
Bibliografie :
1. https://www.eca.europa.eu › SR_organic-food_RO
2. https://agriculture.ec.europa.eu/farming/organic-
farming/organic-production-and-products_ro
3. https://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html
4. Suporturi de curs “ Constantin Alin Croitoru’