Efectul negativ al tehnologiei

energiaconstiintei.ro/efectul-negativ-al-tehnologiei/

24 iulie 2018

Tehnologia ne transformă

În aproape toate privinţele, de la reţete de bucătărie şi până la cum să ne tratăm de o

afecţiune, am ajuns să folosim computerele şi internetul. Ne folosim de acest mijloc,
pentru a obţine în cel mai rapid mod, răspunsul la întrebarea dorită.

Nimic nu ar putea să pară a fi rău în acest sens. Numai că, recent, cercetătorii au făcut
publice concluziile mai multor studii în domeniu. Printre acestea se numără şi aceea
conform căreia, utilizarea internetului ar duce la slăbirea rapidă a memoriei. Dintr-un
motiv foarte simplu. Nu ne mai simţim obligaţi să memorăm nimic din ceea ce citim.
Pentru că, chiar dacă am uita, cu câteva apăsări de taste, informaţia ar reveni la noi. În
acest fel, memoria noastră nu ne mai aparţine, ci noi am situat-o în afara noastră, în
mediul virtual.

Formarea de amintiri pe termen lung, se pierde

Dr. Maria Wimber, de la Universitatea Birmingham, din Marea Britanie, afirmă că tendinţa
de a căuta informaţii „împiedică formarea de amintiri pe termen lung”. Studiul care a
examinat obiceiurile de memorare a 6 mii de adulţi din Marea Britanie, Franţa, Germania,
Italia, Spania, Belgia, Olanda şi Luxemburg, a arătat că peste o treime dintre subiecţi
apelează mai întâi la computere, pentru a-şi aminti informaţii.

Acest lucru, ar avea un impact negativ pe termen lung, asupra „dezvoltării de amintiri”.
Obţinerea prea facilă de informaţii, cum este cea prin intermediul internetului, sistează
aproape în totalitate efortul de a învăţa. Creierul, își pierde abilitatea de a se antrena, în
efortul de a învăţa şi de a memora.

Amnezia digitală
„Creierul nostru pare să consolideze o amintire, de fiecare dată când ne aducem aminte
de ea, iar în acelaşi timp să uite informaţia irelevantă care ne distrage”. Asta afirmă dr.
Wimber, care face astfel referire şi la multitudinea de informaţii prezentă pe internet.
Informație de care ne lovim oricum atunci când navigăm pe motoarele de căutare.

Studiul arată că, din păcate, oamenii s-au obişnuit să folosească dispozitivele tehnologice
ca pe o „extensie” a creierului. Se avertizează, în acelaşi timp, asupra evoluţiei aşa-
numitei „amnezii digitale”. Oamenii sunt gata să uite informaţii importante, ştiind că le pot
recupera imediat de pe un dispozitiv digital.

1/4
”Care este motivul pentru care oamenii se salută strângându-şi mâinile?”
Cu toate acestea, cu toate că tehnica pare să fi ajuns foarte departe, totuşi, un alt studiu,
tot de dată recentă, care a testat limitele inteligenţei artificiale, a pus cel mai performant
aparat, la un test de IQ. Conform MIT Tchnology Review, modul în care acest aparat a
răspuns la test a fost acela al unui copil de doar 4 ani!

O altă echipă de cercetători, de la Universitatea din Illinois, condusă de Stellan Ohlsson,

a decis să efectueze un test asemănător pe un aparat inteligent, numit ConceptNet 4.
Acesta a fost supus unui test oral prin care, de obicei, sunt testaţi copii de 4 ani. Printre
întrebări s-au aflat şi: „Ce este o pisică?” sau „Care este motivul pentru care oamenii se
salută strângându-şi mâinile?”. Răspunsul deloc aşteptat de către specialişti, din partea
aparatului, a fost acela că oamenii îşi strâng mâinile pentru că, probabil, au o criză de
epilepsie.

În plan virtual, relațiile se consumă mult mai rapid

Celebrul fizician Stephen Hawking, avea să declare recent că inteligenţa artificială ar
putea duce la dispariţia omenirii din multe motive. În primul rând, din cauza faptului că
tindem să înlocuim existenţa fizică a celuilalt cu existenţa sa virtuală. Nu ne mai dorim, în
mod real, apropierea celorlalţi. Preferăm să facem acest lucru la nivel virtual, prin reţele
de socializare spre exemplu.

De aici, din mediul virtual, hotărâm dacă vrem să facem pasul următor pentru a cunoaşte
un semen. De cele mai multe ori, acest lucru nu se mai întâmplă. Asta pentru că, întreaga
relaţie a fost deja „consumată” mental şi emoţional în zona virtuală. Acesta este şi motivul
pentru care din ce în ce mai mulţi oameni sunt singuri.

2/4
Multe relații, încep și se termină online
Conform psihologilor, utilizarea reţelelor de socializare conduce la descărcarea unui
neurohormon numit oxitocină. Acest hormon este asociat cu susţinerea socială şi
ataşamentul, dar şi cu empatia şi citirea expresiilor emoţionale de pe faţa cuiva. Acest
lucru, ar putea să pară desigur, un lucru foarte bun. Acest proces ar avea şi o
materializare în planul real, concret, imediat. Numai că, de cele mai multe ori, lucrurile nu
stau aşa. Multe relaţii între oameni încep şi termină în plan ideatic, în mediul virtual.

Un alt aspect benefic al relaţionării, chiar şi prin intermediul tehnologiei şi nu în mod

direct, ar fi că ne-am dezvolta ceea ce se numeşte zona cerebrală a „creierului social”.
Este vorba de aşa-numiţii neuroni-oglindă, care sunt esenţiali pentru înţelegerea altor
persoane, pentru copierea comportamentelor şi pentru socializare.

Iată cum, privit din perspective psihologice, relaţionarea prin intermediul

tehnicii şi preocuparea pentru tehnica specific comunicării, nu ar părea
deloc un lucru rău, dacă aceeaşi tehnică nu ar tinde să înlocuiască omul,
capacităţile şi nevoile sale.

Recent, în Japonia, a fost lansat pe piaţă un gen de robot în mărime naturală, un fel de
„păpuşă gonflabilă”. Este mult mai evoluată și ar trebui să vină în întâmpinarea nevoilor
tuturor acelor japonezi care se simt singuri. Asta deoarece s-a observat că, în ultimii ani,
tot mai mulţi cetăţeni ai acestei ţări sunt singuri. Numărul lor este într-o creştere rapidă.

În alte domenii, în marea majoritate a ţărilor evoluate din punct de vedere tehnologic, se
tinde către înlăturarea omului din servicii. Robotul şi diversele aparaturi
supertehnologizate fiind acelea care îndeplinesc deja multe munci, pe care altădată doar

3/4
omul le făcea.

Și uite așa, uităm unii de alții

Deci, pe lângă faptul că oricum suntem afectaţi din exterior de către avântul şi rapiditatea
cu care s-a dezvoltat tehnologia, iată că, mai nou, în ultimii ani, asistăm şi la afectarea
fiinţei umane de către acest mai nou „flagel”, tehnica în exces. Flagel care tinde tot mai
mult să ne destructureze atât relaţia cu noi înşine, cât şi cu ceilalţi. Sunt oameni pe care,
cine ştie, poate chiar vom avea tendinţa să îi uităm, să uităm că există şi că avem nevoie
unii de alţii.

Schimbare sau continuare?!

Memoria noastră şi capacitatea corectă de a percepe stimuli veniţi din exterior, fiind tot
mai mult afectate de către tendinţa tot mai exacerbată de a efectua actul învăţării şi al
comunicării doar prin intermediul unor creaţii artificiale. Acestea nu ne pot stimula deloc
creşterea intelectuală, emoţională şi spirituală, cum ar fi facut-o un semen şi efortul direct,
susţinut şi nemijlocit de a învăţa, de a comunica, de a păstra în vieţile noastre prezenţele
umane.

4/4