Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EnergiaConstiintei - Ro - Druizii Oamenii Stejarului
EnergiaConstiintei - Ro - Druizii Oamenii Stejarului
energiaconstiintei.ro/druizii-oamenii-stejarului/
27 noiembrie 2018
Druidismul pare să-şi găsească rădăcinile in perioada megaliticului, acum 9000 de ani.
Contrar a ceea ce se afirmă in mod curent, acesta nu este o religie propriu-zisă iar druizii
nu au fost doar simpli sacerdoţi, ci mult mai mult. Preoţii religiilor celtice purtau numele
specific de gutuatri iar doctrina lor era adesea diferita de cea druidică. Clasa druizilor este
in primul rând clasa înţelepţilor şi savanţilor societăţii celtice, cea mai redusă ca număr de
membri si comparabilă cu cea a brahmanilor din India.
Mari iniţiaţi, cunoscători ai unei doctrine ezoterice pe care o transmiteau unui număr
restrâns de discipoli. Se considera că în aceşti oameni se oglindeşte însăşi clasa divină.
Ei simbolizează întreg panteonul prin calităţile şi funcţiile pe care le deţin. Aşa cum există
zei ai războiului, ai înţelepciunii, ai cunoaşterii, ai sănătăţii, ai artei etc., tot astfel druizii
sunt implicaţi în mai toate domeniile de activitate ale clanurilor celtice.
Ei erau medici, poeţi, filosofi, politicieni, strategi militari sau lideri spirituali. Având in
vedere rolurile multiple ale clasei druizilor, mulţi autori consideră că termenul de druid
este unul generic, care denumeşte clasa intelectuală, savanţii si marii înţelepţi celţi. Într-
un cuvânt, druizii erau cei care onorau Zeul Unic prin cunoaşterea de orice fel. Erau
sacerdoţi desigur, dar nu numai.
1/3
Aceşti mari înţelepţi ai celţilor trăiau în adâncul pădurii, nu pentru a se îndepărta de
societate, ci pentru că trăind în mijlocul naturii, puteau să o exploreze în profunzime.
Druizii se comparau ei înşişi cu mistreţii care scurmă pământul în căutarea ghindei,
fructul stejarului, fructul înţelepciunii, după simbolistica celtică. Aşa cum mistreţii scurmă
în căutarea ghindei sau tuberculilor care le astâmpără foamea, tot astfel şi druizii
răscolesc natura pe toate cele 3 planuri: fizic, mental şi spiritual, ca să-i înţeleagă Legile.
Plinius, asocia cuvântul „druid”, cu cuvântul „drus”, care înseamnă stejar în greaca veche.
Analogia este foarte plauzibilă având în vedere respectul pe care-l purtau celţii acestui
copac. Stejarul este simbol al înţelepciunii şi puterii, calităţi de care orice druid trebuia să
beneficieze. Stejarul pare să fi fost considerat arbore sacru în multe tradiţii culturale,
reprezentând calităţile Divinităţii Supreme.
Tot el este simbolul longevităţii şi înălţimii în plan fizic, al eternităţii şi măreţiei în plan
spiritual, şi prin excelenţă simbolul Axis Mundi, atât la celţi cât şi la greci. Un alt studiu
etimologic al cuvântului druid aminteşte de „dervo”, ce înseamnă stejar în galeză, or, este
adevărat că druizilor li se mai spunea şi „oamenii stejarului”. Buni psihologi, ei cunosc
perfect omul, ştiu sa-i ghicească gândurile şi intenţiile cele mai ascunse.
2/3
În acea vreme, scrisul nu era deloc o manieră de vehiculare a informaţiilor sau a
cunoaşterii. S-a considerat, pe bună dreptate, că fixarea prin scris a unei doctrine poate fi
nefastă. Cunoaşterea, mai ales cea spirituală, trebuie să evolueze odată cu societatea şi
să se moduleze în funcţie de nevoile acesteia. Mai mult decât atât, druizii aveau darul de
a fi în permanentă comunicare cu tot ceea ce-i înconjura.
3/3