Regatul necunoscut al faraonilor negri

energiaconstiintei.ro/regatul-necunoscut-al-faraonilor-negri/

6 februarie 2019

Există o cultură antică de excepţie despre a cărei existenţă nici măcar istoricii nu au
cunoştinţă. Este vorba despre regatul Meroe, din Nordul Sudanului. Acest regat şi-a dus
existenţa în perioada anilor 300 î.Hl-350 d.Hr. Nu a fost menţionat nici până astăzi în
cărţile de istorie. A avut o înaltă cultură, realizând opere de artă fascinante și temple
spectaculoase. Dar lucrurile fascinate despre acest regat nu se opresc aici. Aflăm că
deţinea un scris propriu şi că a avut legături strânse cu culturile din jurul Mării Mediterane.

Urmașii faraonilor negri

Pentru vecinii din nord, egiptenii, deşi erau numiţi cu dispreţ „laşii lipsiţi de cultura”,
reprezentau totuşi o putere războinică de temut. Regatul precedent, pe ale cărui temelii s-
a dezvoltat Meroe, a fost regatul Kush. Despre regatul Kush se mai aminteşte câte ceva,
cel puţin prin descrierile egiptenilor. Se pare că egiptenii fuseseră peste 100 de ani sub
conducerea regilor kushiţi, cunoscuţi sub numele de „Faraonii negri”.

Dar, la Nord se aflau şi romanii, împotriva cărora au purtat în secolul I î.Hr. mai multe
războaie. Asta s-a întâmplat până la încoronarea împăratului Augustus, cu care au
încheiat, în final un tratat de pace. Meroe a fost un centru comercial important, impozant
şi înfloritor. Acesta impresiona negustorii care veneau cu caravanele din desert cu
măreţia arhitectonică a oraşelor sale. Fierul meroitic era foarte căutat în toate regatele din
jurul Mării Mediterane.

Izvorul râului de aur

Aurul lor era deosebit de preţuit. Nu degeaba s-au zbătut egiptenii, în toată istoria lor, să
păstreze Kushul sub dominaţie. „Izvorul râului de aur” se afla doar aici și nu avea voie să
sece. Dar, în afară de acestea, meroenii erau şi buni negustori de mărfuri exotice aduse
din Africa Centrală. Făceau comerț şi cu elefanţi, care erau folosiţi în conflictele
războinice de mare anvergură din antichitate.

Meroiţii aveau mai multe zeităţi cărora li se închinau, dintre care unele erau preluate de la
egipteni. În ruinele sitului de la Naga, arheologii au descoperit mai multe statui ale zeului
soarelui Amun. Acesta era reprezentat cu cap de berbec. Operele de artă au produs deja
unele dispute. Unii specialişti sunt de părere că în cazul lui Amun s-a petrecut exact
invers şi anume, egiptenii l-au preluat de la cultura din nordul Sudanului.

1/3
 Piramidele din Meroe

Aceștia argumentând că Amun a fost venerat de o cultură si mai veche care a existat pe
aceste meleaguri. Această cultură s-a format cu mult înaintea kushiţilor sau meroiţilor. Au
fost descoperite, de asemenea, şi o mulţime de piramide. Trebuie să recunoaştem însă
că având o înălţime ce nu depăşeşte 30 m, nu sunt de talia celor egiptene. În altă ordine
de idei, sunt în mare parte distruse.

Goana după aur

În secolul al XIX-lea, un aventurier italian, medicul Giuseppe Ferlini, căutând cu obsesie

aur, a dărâmat 40 de piramide, iar altele le-a dinamitat. Într-un tărziu, a găsit ofrandele de
aur din mormântul reginei Amanishaheto. Dar nu i-a adus mare noroc, deoarece în
Europa nu l-a crezut nimeni că bijuteriile lucrate în filigran, atât de speciale, ar fi artefacte
originale, aşa că nu a putut să le vândă.

Ce se cunoaşte în momentul de faţă despre bijuterii, este faptul că se aflau încă din
vremea regelui Ludwig al Bavariei, în Bayern, iar mai târziu au fost expuse în muzeele de
istorie din München și Berlin. Guvernul german şi cel sudanez au făcut înţelegerea ca
exponatele să fie considerate ca fiind împrumutate muzeelor, proprietatea lor aparţinând
Sudanului.

Comoara din mijlocul deșertului

De ceva vreme, un grup de arheologi germani, în cooperare cu specialişti sudanezi, au
scos la lumină aproximativ 3% din ruinele unui oraș-templu meroitic, numit Naga. Aceștia
au afirmat că ar mai avea nevoie de vreo 200-300 de ani ca să aducă la suprafaţă toate

2/3
minunăţiile îngropate în nisipul deşertului de peste 1.800 de ani, de când locuitorii, pur şi
simplu, au dispărut.

Ciudăţenia acestei aşezări, rezultă printre altele, şi din plasarea lui, nu la malul roditor al
Nilului, ci în mijlocul deşertului. Motivul pentru care regii din Meroe au construit în acest
loc neprietenos magnificul oras-templu Naga, nu-l cunoaşte aproape nimeni. Nu se
cunoaște de altfel, nici cauza care a dus la dispariţia subită a locuitorilor. Astăzi, această
regiune este una din cele mai captivante situri de săpături arheologice din lume.

Acest loc este un adevărat „biotop arheologic” ce nu a fost niciodată jefuit sau
supraconstruit. Nisipul l-a conservat destul de bine în cei peste 1.800 de ani. În momentul
de faţă, săpăturile sunt efectuate de o grupă de specialişti de la Muzeul de Stat de Artă
Egipteană din Miinchen. Aceștia, cu multă răbdare, scot bucăţică cu bucăţică, tot mai
multe dovezi materiale ale istoriei.

3/3