P Ă R IN T E L E P A IS IE D U H O V N IC U L

In noaptea de 18 octom brie 1990, la o re le 4 dim ineaţă, şi.a

d a t sufletul în m îinile D om nului n o stru Iisu s H ristos, la vîrsta do
peste 93 de ani, bunul n o stru p ă rin te d u h o v n icesc, Ieroschimonahui
P aisie Oiaru, venerabilul duh o v n ic al M ă n ă stirii S ih ăstria şi a mii
de călugări şi m irem din to ată ţara.
P ărintele Paisie a văzu t lu m in a zilei la 20 iu n ie 1897, în satul
Stroeşti, com una Lunca, ju d e ţu l B otoşani, în tr-o fa m ilie săracă cu
cinci copii. P ă rin ţii săi, loan şi E k aterina, ş i-a u c re sc u t copiii în
m ultă credinţă şi dragoste de D um nezeu. M ai a le s m am a, pe care
adeseori o evoca, era m ereu p rezen tă în m e m o ria şi însemnările
sale intime.
în anul 1921, tîn ă ru l in tră la sc h itu l C ozancea d in apropierea
localităţii natale. La 9 iu n ie 1922 e s te tu n s în m a re a schim ă mo­
nahală, prim ind n um ele de P aisie. D u p ă c îţiv a a n i de ascultare la
biserică şi în obşte se re tra g e lin iş tit în co drii d in ju r u l schitului,
unde îşi face o m ică chilie cu paraclis. Z iu a fă c e a a sc u lta re în schit
şi noaptea se nevoia in ru g ăc iu n e, post şi p riv e g h e re , cu lacrimi
şi cugetări duhovniceşti. D a r v ia ţa sa e ra a sc u n să şi nim eni, nici
ucenicii săi, nu-i ştiau n e v o in ţa şi lac rim ile , căci d in tinereţe era
plin de rivnă şi dorea să g u ste d in d u lc e a ţa ru g ă c iu n ii în singurătate.
Tot din tin e re ţe s-a în v re d n ic it şi de c îţiv a ucenici, printre
care cel mai in tim i-a fo st tîn ă ru l C ostache Ilie, Arhimandritul
Cleopa de mai tirziu, cu a lţi doi fra ţi ai săi. A colo în linişte şi
rugăciune. în ascu ltare şi p a rtic ip a re re g u la tă la slu jb e le din bise­
rică, a făcut P ă rin te le P aisie cea m ai în a lta şcoală de duhovnicie,
de sm erenie şi răb d are, de d e sp ă tim ire şi în n o ire a duhului. Oea
mai aleasă v irtu te a vieţii sale e ra d ra g o ste a de D um nezeu şi de
oameni. In toate vedea pe D um nezeu şi iu b e a m u lt florile, copiii,
păsările cerului, bolnavii şi în tre a g a fă p tu ră . D e aceea, a fost rîn-
duit să îngrijească m ulţi ani pe cei b o ln av i din acel schit.
In anul 1943 a fost h irotonit în diacon, ia r la 4 aprilie 1947
în preot. Apoi a fost n um it egum en şi d u h o v n ic al schitului Co­
zancea, care nu m ăra vreo 25 de m onahi. D ar, v ă z în d că îşi pierde
liniştea, se retrag e în obştea M ăn ăstirii S ih ă stria , povăţuită de
ucenicul său. A rhim andritul C leopa Ilie, c a re a v e a peste 70 de
vieţuitori. T im p de peste 40 de ani a fo st d u h o v n ic la această mă­
năstire, ca şi al m iilor de pelerini care v e n e a u de p e ste tot, deve­
nin d unul dintre cei m ai ren u m iţi d u hovnici ai m ă n ă stirilo r din
R om ânia.
In tre anii 1949—1953, P ă rin te le P aisie a fo st v ie ţu ito r şi du­
hovnic la M ănăstirea Slatina, îm p re u n ă cu 30 de m onahi din
S ih ă stria , în fru n te cu A rh im andritul C leopa, c o n trib u in d direct
la crearea unui curent de înnoire duhovnicească a m ă n ă stirilo r din
M oldova.
1' λ nus n şi DĂSCĂLI Λ1 TEOLOGIEI ROMANEŞTI 89

Revenind la Sihăstria, îşi continuă aceeaşi sfintă ascultare de

duhovnic iscusit pentru călugări şi mireni, reuşind să formeze sute
de monahi prin mănăstiri, mii de credincioşi devotaţi, preoţi de
mir buni, tineri şl intelectuali de toate vîrstele.
Ca duhovnic, Părintele Paisie era un om harismatic, ales de
Dumnezeu şi înzestrat cu daruri speciale pentru misiunea de a
creşte şi forma suflete pentru împărăţia cerurilor. Era un duhov­
nic al dragostei, al bucuriei şi binecuvîntării. El primea pe oricine,
la orice oră din zi şi din noapte şi niciodată nu vorbea de iad, de
pedeapsa păcătoşilor, de asprimea canoanelor, ci îi întîmpina pe
toţi cu blîndeţe şi cu bucurie, îi binecuvînta, asculta cu multă
răbdare, le dădea tuturor speranţă de mîntuire, le rînduia canon
după putere, le dădea cite un mic dar, îi dezlega de păcate, oe-
rîndu-le să părăsească păcatele făcute şi la urmă le dorea tuturor
„un colţişor de rai“ sau le zicea : „Să ne întilnim la uşa Raiului!".
Ca ucenic al Cuvioşiei Sale, de multe ori l-am văzut plingînd pen­
tru fiii săi duhovniceşti, pentru cei bolnavi, pentru cei din primej­
dii, pentru mame şi copii suferinzi, pentru cei căzuţi în mari ispite
şi păcate.
N-am văzut pe nimeni dintre călugări şi duhovnici să iu­
bească mai mult pe oameni, să aibă atîta răbdare cu toţi, să-şi
jertfească timpul, liniştea, rugăciunea, somnul, sănătatea, asumîn-
du-şi o răspundere aşa de mare în faţa Mîntuitorului nostru Iisus
Hristos pentru atîtea mii de suflete, cu dorinţa să-i mîntuiască pe
toţi. El cu o mină binecuvînta pe călugări şi cu cealaltă pe mireni
şi nu făcea deosebire între unii şi alţii. Sub epitrahilul său toţi ne
împăcăm, ne uneam, ne înfrăţeam. Mai ales că avea nu puţini
credincioşi care întreceau în nevoinţă, în smerenie, în lacrimi şi
post, în răbdare şi milostenie pe unii călugări. Iată pentru ce era
aşa de căutat şi iubit de toţi, căci toţi îşi schimbau viaţa şi se
împăcau cu Hristos sub epitrahilul său.
Cît despre nevoinţă sa duhovnicească, nimeni dintre ucenici
nu I cunoaşte îndeajuns. Părintele Paisie ducea o nevoinţă mona­
hală ascunsă. Pe cît era de blind şi iertător cu alţii, pe atît era
de aspru cu sine. Dormea foarte puţin pe un scaun sau rezemat de
ceva, mînca o dată in zi — seara — după ce termina Spovedania.
Cînd era singur practica rugăciunea inimii, se ruga şi îşi făcea ca­
nonul de noapte, nevăzut de nimeni şi avea darul lacrimilor. Se
spovedea săptămînal la duhovnicul său Arhimandritul Gleopa şi se
împărtăşea tot săptămînal, sîmbăta, cînd de obicei săvîrşea Sfînta
Liturghie. Avea şi un anumit dar al înainte-vederii, cum mărtu­
risesc atîţia credincioşi şi călugări. Căci spunea unele lucruri
viitoare, gînduri şi fapte de taină pe care ucenicii se ruşinau să
le spună sau alte întimplări ascunse.
Anii cei mai rodnici ai duhovniciei Părintelui P a i s i e ,
1970—1972, i-a trăit la Schitul Sihla, dependent de Mănăstirea Sihăs­
tria. Apoi, îmbolnăvindu-se, se retrage din nou la Sihăstria.
în anul 1986 îşi fracturează rin picior şi stă mai mult la pat.
Din anul 1988 îşi pierde vederea şi parţial auzul. Dar memoria,
răbdarea şi bucuria Duhului Sfînt, ca şi ucenicii intimi, nu-1 pă­
răsesc niciodată, pînă în clipa plecării lui la Dumnezeu. In patul
90 MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI BUCOVlNEl

suferinţei se ruga neîncetat cu rugăciunea inim ii, spovedea pe cei

apropiaţi şi dădea sfaturi de taină, o parte deja publicate în „Con­
vorbiri duhovniceşti". Uneori zicea, lăcrim înd: „M are răspundere
are duhovnicul! Cred că pătimesc pentru păcatele mele şi pentru
că am dezlegat prea uşor la Sfînta îm părtăşanie!".
Aşa s-a· nevoit şi aşa şi-a dus viaţa pe păm înt, ca un mare
sihastru şi; părinte sufletesc cu m ulţi fiii P ă rin te le nostru Paisie
duhovnicul. Puţini alţi călugări şi duhovnici au ştiu t să împace
aşa de bine nevoinţa pustnicească cu m isiunea duhovnicească;
singurătatea cu mulţimea fiilor săi duhovniceşti * dragostea de
Dumnezeu cu iubirea de aproapele, lacrim ile de tain ă cu suferinţa
pentru ucenici ca Părintele Paisie. In preajm a chiliei sale te sim­
ţeai fericit, împăcat sufleteşte, prim eai nădejde de m întuirë şi dor
de viaţă şi toate deveneau frum oase, căci el însuşi iubea aşa de
mult întreaga zidire a lui Dum nezeu, de la cerul înstelat pînă'la
florile şi păsările munţilor, dé la îngeri şi călugări pînă la mame
şi copii. Pentru tot ce a făcut faţă de fiii săi duhovniceşti nu vom
putea niciodată în viaţă să-i m ulţum im , decît să ne rugăm tot­
deauna pentru sufletul lui.
Slujba inmormmtării P ărin telu i Paisie O laru ă avut loc
sîmbătă, 20 octombrie, fiind săvîrşită de u n m ăre sobor dé stareţi,
duhovnici şi preoţi de mir, în fru n te cu în a lt Prea· Sfinţitul Mitro­
polit Daniel al Moldovei şi Bucovinei şi P re a Sfinţitul Arhièreii
Ioachim Vasluianul, vicarul E parhiei R om anului şi Huşilor. Au par­
ticipat sute de călugări şi călugăriţe şi m u lţi credincioşi şi fii dût
hovniceşti. Toţi l-au petrecut pe ultim u l d ru m pe Părintele nostru
Paisie cu lacrimi în ochi şi lum inări aprinse în m îini, cîntînd fru­
moasa cîntare de la înm orm întare : „Cu sfin ţii odihneşte, Hristbase,
sufletul adormitului robului Tău, P aisie Ieroschim onahul, unde nu
este durere, nici întristare nici suspin, ci v iaţă fără de sfîrşit";
Protos. loanichie BĂLAN
 PREOTUL PROF. DR. VLADIMIR PRELIPCEANU

In ziua de 29 . noiembrie 1990 a treout la oele veşnice venera­

bilul Pr. prof. dr. Vladimir Prelipceanu.
pÿS-a născut la 20 februarie 1903 în comuna Voitinel, fostul jud.
Rădăuţi,, dintr-o familie ; de ţărani gospodari.
DuRă* şcoala primară în comuna natală, a urmat liceul elasic
din Rădăuţi (19ifj^lÎ924),, obţinînd diploma de bacalaureat.
In cadrul serviciului militar a făcut Şcoala de ofiţeri de re­
zervă din Buda (1924-—192&).
* Ihi‘toamna anului 1925 s-a înscris şi a urmat cursurile Facul­
tăţii de* teologie ( din Cernăuţi (1925—1929), obţinînd la 11 oc­
tombrie 1929'titlulde „licenţiat în teologie* cu lucrarea „Profetul
Sbfrohie*XîÇôntinuïrid studiile teologice, în anul 1931 a promovat
cele două^ examene dè doctorat (exegetic-istoric şi sistematie-
' practic)' la Facultatea de''teologie din Cernăuţi.
La 17 dècembrie 1931 a fost proclamat „doctor in teologie*
cu- tezâ’- „îngrijifeă-soeiaiă1în Israel*.
A făcut, studii dè specializare" pentru Vechiul Testament şi
limbilé; biblice: semitice' (ebraica-, siriană, arabă şi asiriană) la Uni­
versitatea dinViena* Bêrlimçi - Strassbourg, audiind cursurile unor
^profesori de renume mondial ca Schlegel, Notseher, Sellin etc.
In octombrie^ 1929 La primit Tairua Preoţiei pe seama parohiei
Horodnicul de Jos, judètult Rădăuţi, undë a - activat pînă în anul
u 1935, cînd a fost numit prefect’ de; studii la Internatul teologic din
Cernăuţi şi asistent la Catedra de Studiul biblic al Vechiului Tes­
tament, la\ aeeeaşif.facultate.
" Prin cdftcurs a fost numit profesor de Vechiul Testament la
Facultatea de teologie din Cernăuţi, funcţionînd pînă în anul 1948.
Dinv anul 1948 pînă în anul 1970 a funcţionat ca profesor
tjtular la Catedra de Vechiul Testament la Institutul teologic uni-
^ ifersitar din Bucureşti.
Pentru meritele deosebite în aotivitatea didactică şi ştiinţifică,
Ij: 'X"s-a acordat distincţia bisericească de „iconom stavrofor* cu drep­
tul de a purta „crucea patriarhală*.
A publicat numeroase studii de specialitate, dintre care amin­
tim: Profetul Avacum, introducere, traducere şi comentarii, Cer­
năuţi, 1934, 108 p.; Importanţa Vechiului Testament. Studiul biblic
şi cultivarea lui, Cernăuţi, 1937, 28 p.; Dezgropările din Teleilat-
Gossul şi importanţa lor pentru Palestina preistorică. Cernăuţi,
1939, 18 3 P·; Textele din Ras Shamra şi raporturile lor cu Ve-
ehiul Testament, Cernăuţi, 1942, 31 p.; Vocaţiunea la profeţii V e­
chiului Testament, Cernăuţi, 1943, 22 p.; Aspecte sociale în scrierile-
profeţilor V e c h iu lu i Testament, Iaşi, 1947, 24 p.; Probleme speciale
în Vechiul Teştament, ^ „ Studii Teologice*, 1949, nr. 12; S fin ta
Scriptură. Cartea de căpătiVm preotului, în „Studii Teologice*, 1949,
92 MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

nr. 7-8; Evangheliile sinoptice, probleme dogmatice şi idei sociale,

în „Studii Teologice4*, 1954, nr. 1-2; Actualitatea învăţăturilor moral-
sociale în cartea Isus Sirah, în „Studii Teologice4*, 1955, nr. 9-10;
Decalogul, Lege universală Şi veşnică, în „Mitropolia Moldovei şi
Sucevei44, 1956, nr. 5; Dumnezeu şi lumea după Vechiul Testament
în comparaţie cu concepţiile antic-orientale, în „Mitropolia Moldovei
şi Sucevei44, 1957, nr. 1-2; Adevărul istoric al Sfintei Scripturi in
lumina noilor descoperiri arheologice, în „Mitropolia Olteniei44, 1957,
nr. 3-4; Descoperirea unor texte ebraice vechi în regiunea nord-
veslică a Mării Moarte, în „Mitropolia Olteniei44, 1955, nr. 3-4;
Studiul Vechiului Testament, Manual pentru uzul studenţilor Insti­
tutelor teologice, Bucureşti, 1955, 288 p., (în colaborare cu Pr. proi.
N. Neaga şi Pr. prof Gh. Barna); Inspiraţia Sfintei Scripturi, în „Orto­
doxia*4, 1962, nr. 4; Bunurile materiale, mijloace de apropiere intre
oameni, în „Glasul Bisericii44, 1966, nr. 11-12; Incinerarea morţilor
in teologia ortodoxă, în „Studii teologice44, 1962, nr. 1-8; In legă-
truă cu problemele incinerării, în „Biserica Ortodoxă Română44, 1967,
nr. 11-12; Studiul Vechiului Testament sub aspectul său teologic în
epoca contemporană in Apus, în „Studii Teologice44, 1968, nr. 3-4;
Cuvîntjil lui Dumnezeu in viaţa Bisericii, în „Studii Teologice44,
1971, nr. 1-2.
In ziua de duminică, 3 decembrie, în capela cimitirului Belu
din Bucureşti, a avut loc slujba înmormîntârii.
Înconjurat de un sobor de preoţi şi studenţi teologi, de
membrii familiei şi numeroşi credincioşi, trupul neînsufleţit a fost
depus in cripta familiei.
Amintirea sa va rămine de-a pururi vie printre toţi cei ce l-au
iubit şi apreciat, ca un bun părinte şi pedagog.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Prot. Anton FRUNZA