Atitudini si comportamentul

Structura atitudinilor

Structura atitudinilor pooate fi descrisa din punct de vedere a 3 componente:

Componenta afectiva: aceasta implica sentimentele persoanelor/emotii despre atitudinea
obiectului.
Componenta Comportamentala (con): felul in care atitudinea are influenta cum actionam sau
ne comportam. De exemplu: “Voi evita paianjenii si voi striga daca voi vedea unul.
Componenta cognitiva - implica convingerea unei persoane/cunostinte despre un obiect
atitudinal.
Acest model este cunoscut ca ABC-ul modelului de atitudini. Cele trei componente sunt de
obicei conectate. Oricum, exista dovezi ca componentele cognitive si afective ale
comportamentului nu se potrivesc intotdeauna cu comportamentul.
Acest lucru este aratat intr-un studiu de catre LaPiere (1934).

Functia atitudinilor
Atitudinile pot servi functii pentru indivizi. Daniel Katz (1960) schiteaza patru zone
functionale:

Cunoastere. Atitudinile oferă sens (cunoaștere) vieții. Funcția de cunoaștere se referă la

nevoia noastră de o lume care este consistentă și relativ stabilă. Acest lucru ne permite să
prezicem ceea ce este probabil să se întâmple, și astfel ne dă un sentiment de control.
Atitudinile ne pot ajuta să ne organizăm și să ne structurăm experiența. Cunoașterea
atitudinii unei persoane ne ajută să prezicem comportamentul acesteia. De exemplu, știind
că o persoană este religioasă, putem prezice că va merge la biserică.

Auto-expresivă/ego-expresivă. Atitudinile pe care le exprimăm (1) ne ajută să comunicăm

cine suntem și (2) ne pot face să ne simțim bine pentru că ne-am afirmat identitatea. Auto-
exprimarea atitudinilor poate fi și non-verbală: Gândiți-vă la autocolant, șapcă sau slogan de
tricou. Prin urmare, atitudinile noastre fac parte din identitatea noastră și ne ajută să fim
conștienți prin exprimarea sentimentelor, credințelor și valorilor noastre.

Adaptivă. Dacă o persoană deține și/sau exprimă atitudini acceptabile din punct de vedere
social, alte persoane le vor răsplăti cu aprobare și acceptare socială. De exemplu, atunci
când oamenii își flatează șefii sau instructorii (și cred asta) sau păstrează tăcerea dacă ei
cred că o atitudine este nepopulară. Din nou, expresia poate fi non-verbală (gândiți-vă că un
politician sărută copilul). Atitudinea are de-a face cu a fi separat de un grup social, iar
funcțiile de adaptare ne ajută să ne potrivim cu un grup social. Oamenii caută pe alții care
împărtășesc atitudinile lor și dezvoltă atitudini similare cu cele pe care le plac.

Funcția de apărare a ego-ului se referă la menținerea unor atitudini care ne protejează stima
de sine sau care justifică acțiuni care ne fac să ne simțim vinovați. De exemplu, o modalitate
prin care copiii se pot apăra împotriva sentimentelor de umilință pe care le-au experimentat
în lecțiile de P.E. este de a adopta o atitudine puternic negativă față de orice sport. Oamenii
a căror mândrie a avut de suferit în urma unei înfrângeri în sport ar putea adopta o atitudine
defensivă: „Nu mă deranjează, m-am săturat de rugby oricum…”. Această funcție are
conotații psihiatrice. Atitudinile pozitive față de noi înșine, de exemplu, au o funcție de
protecție (de exemplu, un rol defensiv al ego-ului) în a ne ajuta să ne rezervăm imaginea de
sine.

Ideea de bază din spatele abordării funcționale este că atitudinile ajută o persoană să
medieze între propriile nevoi interioare (expresie, apărare) și lumea exterioară (adaptare și
cunoaștere).