Barbu Raluca-Georgiana

Pedagogie, anul II, gr. 1

Fișă de dicționar

Incluziune = integrarea persoanei cu dizabilități în comunitate, fără impunerea

vreunei discriminări în ceea ce privește accesul, exprimarea personală, exercitarea
unor drepturi și obligații egale, dezvoltarea și afirmarea individuală, conform
abilităților, trebuințelor, opțiunilor și aspirațiilor acesteia. Incluziunea educațională
nu se referă doar la participarea copiiilor cu dizabilități ușoare spre moderate alături
de colegii lor tipici în școli obișnuite (cu ajutorul profesorilor itineranți/de sprijin), ci
și la organizarea unor grupe/clase de copii cu dizabilități severe și profunde în
incinta instituțiilor de învățământ obișnuite.

Segregare = reprezintă o formă gravă de discriminare şi are drept consecinţă

accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării în condiţii de
egalitate a dreptului la educaţie, precum şi a demnităţii umane.

CES = necesităţi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale

ale educaţiei, adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei
anumite deficienţe/dizabilităţi sau tulburări/dificultăţi de învăţare ori de altă natură,
precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.).

Dislexia = dizabilitate de învățare specifică cu origine neurobiologică care se

manifestă prin citire lentă și fără cursivitate, prin greșeli de lectură (confuzia
literelor, omiterea sau adăugarea literelor, silabelor, sau a cuvintelor scurte, citirea
cuvintelor distorsionate, incomplete, eronate, repetarea silabelor din cuvânt), prin
dificultăți de înțelegere, povestire și memorare a textului citit, respectiv prin lipsa de
siguranță la citirea unor litere.

Disgrafia = dificultate manifestată în scriere care afectează funcția grafică de

scriere sau a unei tulburări psihomotorii, dar care nu afectează structurile
morfosintactice. Dificultățile, în acest caz sunt de natură spațială sau motorie (de
coordonare sau planificare): organizare a scrierii, așezare în pagină, alcătuirea
literelor, realizarea legăturilor dintre litere în scrierea de mână.

Disortografie = dificultate manifestată prin expresia unor reprezentări lexicale

imprecise, vagi sau chiar greșite, prin accesul limitat la lexiconul grafemic, (viteză
sau probleme de atenție) și prin abilități scăzute ale memoriei de scurtă durată
(fonologică sau grafemică)

Discalculie = dificultate majoră în ceea ce privește calculul și, respectiv,

raționamentul matematic. Nu este clar dacă învățarea conceptelor matematice
depinde de aceleași procese cognitive ce guvernează însușirea scris-cititului.
Distincția dintre componentele deprinderilor academice implicate în formarea
abilităților de operare matematică nu este la fel de precisă ca în cazul dislexiei.

Dispraxia = dizabilitate de învățare în abilități motorii caracterizată prin probleme

de mișcare și coordonare atât în abilități motorii fine (tăiere, scriere) cât și abilități
motorii largi (alergare, sărituri).
Barbu Raluca-Georgiana
Pedagogie, anul II, gr. 1

Dislalie = tulburare a vorbirii caracterizată prin deficiențe în pronunțarea unor

sunete sau grupe de sunete, vorbirea în ansamblul ei fiind normală. Există și forme
grave, când extinderea dificultăților de pronunție la o gamă largă de sunete face ca
vorbirea să devină aproape neinteligibilă.

Logopedia = ramură a pedagogiei speciale ce are ca obiect prevenirea și corectarea

tulburărilor de limbaj, precum și, într-un sens mai larg, studierea evoluției limbajului
în contextul dezvoltării personalității.