Chestionar

Unitatea de învăţare 1. CLASE DE MATERIALE INGINERŞTI

Cuprins
1.1. Introducere........................................................................................................................ 8
1.2. Competenţe .......................................................................................................................8
U. 1.1. Materiale metalice..........................................................................................................9
U.1.2 Materiale ceramice................................................................................................ ..........9
U.1.3 Materiale polimerice.......................................................................................................10
U. 1.4. Materiale compozite................................................................................... .........12

1.1. Introducere
Se prezintă principalele materiale inginereşti pentru studiul
corelaţiilor structură – proprietăţi, care ajută inginerii la utilizarea raţională a
materialelor şi la îmbunătăţirea proprietăţilor acestora, în vederea obţine rii unor
produse de calitate.

1.2. Competenţele unităţii de învăţare

Competenţe în caracterizarea principalelor clase de materiale care
permit înţelegerea comportării lor generale şi a posibilităţilor oferite, precum şi
recunoaşterea efectelor mediului şi a condiţiilor de lucru asupra performanţelor
atinse.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

8
 CLASE DE MATERIALE INGINERŞTI
De structura şi proprietăţile materialelor precum şi de legile modificării acestora în cursul
prelucrărilor termice, mecanice şi chimice se ocupă ştiinţa materialelor, o ştiinţă de bază pentru
ramurile tehnologii în construcţia de maşini.
Studiul corelaţiilor structură – proprietăţi, ajută inginerii la întocmirea la utilizarea raţională
a materialelor şi la îmbunătăţirea proprietăţilor acestora, în vederea obţinerii unor produse de
calitate.
Caracterizarea principalelor clase de materiale permite înţălegerea comportării lor generale
şi a posibilităţilor oferite, precum şi recunoaşterea efectelor mediului şi a condiţiilor de lucru asupra
performanţelor atinse.
În funcţie de strcutură şi proprietţi se disting următoarele clase de materiale (fig.1.1).

MATERIALE METALICE MATERIALE CERAMICE

- legătură metalică - legătură ionică
- structură cristalină - structură cristalină/amorfă
- bune conducătoare - slab conducătoare
- deformabile plastic - nedeformabile plastic
- slabă rezistenţă la coroziune - bună rezistenţă la coroziune

MATERIALE
COMPOZITE

MATERIALE POLIMERICE
- legătură covalentă
- structură amorfă
- slab conducătoare
- deformabile plastic
- bunăFigura 1.1. la
rezistenţă Clase de materiale
coroziune

Fig. 1.1. Clase de materiale inginereşti

Metalele şi aliajele cunoscute sub denumirea de materiale metalice include:
- fierul , oţelurile şi fontele,
- aluminiul şi aliajele sale,
- cuprul şi aliajele sale,
- nichelul şi aliajele sale,
- titanul şi aliajele sale,
- magneziul, zincul şi aliajele lor, etc.
Ceramicele sunt materiale tehnologice de vârf. Există două categorii: ceramice structurale şi
ceramice funcţionale. Ceramicele sunt foarte rezistente la temperaturi înalte şi în anumite medii
corozive şi au proprietăţi optice şi electrice fiind folosite la fabricarea circuitelor integrate, a fibrei
optice şi a altor dispozitive cu senzori.
Polimerii include cauciucul, masele plastice şi adezivi. Se obţin printr-un proces numit
polimerizare care permite crearea unor structuri mari moleculare din molecule organice. Se
disting următoarele grupe:
9
- plastomeri sau termoplaste, la care lanţurile moleculare nu sunt legate rigid, ei sunt ductili şi
deformabili;
- elastomeri, lanţurile moleculare sunt legate rigid doar parţial,
- duromeri sau duroplastele, care sunt mai rezistenţi şi mai fragili deoarece lanţurile moleculare
sunt legate rigid.
Materialele compozite se obţin prin unirea a două sau mai multe masteriale în scopul obţinerii
de proprietăţi care nu pot fi atinse de nici unul dintre materialele singulare.

U.1.1.Clasificarea proprietăţilor materialelor.

În activitatea de proiectare alegerea corectă a unui material depinde de proprietăţile sale şi de
domeniul de utilizare. Clasificarea generală a proprietăţilor materialelor inginereşti este redată în
figura 1.2.
Proprietăţile tehnologice se referă la prelucrarea acestora pentru obţinerea unor produse utile şi
cuprind: capacitatea de turnare, de deformare plastică la cald şi la rece, comportarea metalurgică şi
tehnologică la sudare, prelucrabilitatea prin aşchiere şi călibilitatea. Toate aceste proprietăţi depind
atât de compoziţia chimică cât şi de structura microscopică. În tabelul 1.1. se prezintă metodele de
procesare a diferitelor clase materiale pentru a se o bţine un produs util.
Proprietăţile de exploatare caracterizează comportarea unui material în serviciu, respectiv
integritatea şi durabilitatea sa în funcţionarea piesei sau sculei, la care este folosit.
Proprietăţile mecanice sunt acele însuşiri care determină comportarea materialului la eforturi
mecanice exterioare fără apariţia deformaţiilor sau ruperilor. În această grupă intră duritatea,
rezistenţa la rupere, limita de curgere, rezistenţa la oboseală. Proprietatea chimică de bază a
materialelor este rezistenţa la acţiunea corozivă a mediului de lucru ( coroziunea chimică).
Valorile numerice ale acestor proprietăţi se stabilesc prin încercări mecanice, diferenţiale prin
tipul deformaţiilor macroscopice generate (tracţiune, compresiune, răsucire, î ncovoiere, duritate,
etc.), modul de aplicare a sarcinii , temperatura de încercare.

10
 Proprietăţi Turnabilitatea
tehnologice
Deformabilitatea
Prelucrări prin aşchiere
Sudabilitatea

Călibilitatea Duritatea
Rezistenţa la rupere
Limita la curgere
Caracteristici Rezistenţa la oboseală
de rezistenţă
Rezistenţa la fluaj
Proprietăţi
mecanice

Alungirea la ruperea
Caracteristici Gâtuirea la rupere
de ductilitate
PROPRIETĂ
ŢI
Caracteristici Rezilienţa
de tenacitate Energia de rupere
Proprietăţi de
întrebuinţare
Căldură specifică
Termice Conductibilitatea termică
Proprietăţi Difuzivitatea
fizice
Coeficientul de
dilataţie
Emisia
Absorbţia
Optice Reflexia
Transmisia

Difracţia
Magnetice Permeablilitatea
Pierderi prin hysterezis
Câmpul coercitiv

Saturaţia magnetică
Electrice Rezistenţa electrică
Conductibilitatea electrică

Rezistenţa la coroziune
electrochimică
Proprietăţi de
Rezistenţa la coroziune chimică
suprafaţă
Rezistenţă la uzare
Fig. 1.2. Proprietăţile generale ale materialelor

11
Tabelul 1.1. Procese tehnologice de prelucrare a materialelor

MATERIALE METALICE
Turnarea: în nisip, în cochilie, în forme Metalul lichid este turnat sau injectat într-o formă
permanente, turnarea continuă. care poate avea configuraţia produsului final
obţinându-se o piesă turnată sau poate fi o
lingotieră când se obţine un lingou.
Deformarea plastică: forjarea, Metalul solid este deformat sub o presiune
tragerea, extrudarea, laminarea, ridicată, la cald sau la rece, pentru a se obţine
ambutisarea produse utile.
Sudarea: cu arcul electric, prin Realizarea unei îmbinări nedemontabile a
presiune, prin frecare, prin difuzie, cu materialelor utilizând încălzirea locală, presiunea
fascicul de electroni sau ambele , cu sau fără folosirea unui material de
adaos.
Prelucrarea prin aşchiere: strunjirea, Îndepărtarea surplusului de material sub formă de
frezarea, găurirea aşchii cu ajutorul unor scule în vederea obţinerii
formei, dimensiunilor şi rugozităţii suprafeţei unei
piese.
Metalurgia pulberilor Pulberile metalice sunt compactate la presiuni
înalte într-o formă utilă, iar ulterior sunt încălzite
la temeraturi ridicate care să permită legarea
particulelor.
MATERIALE CERAMICE
Turnarea Ceramice lichide sau noroaie de lichid plus
ceramică solidă sunt turnate într-o formă dorită.
Compactarea: extrudare, presare, Solid sau noroaie vâscoase de lichid şi ceramică
deformare izostatică solidă sunt compacte într-o formă dorită.
Sinterizarea Solide compacte sunt încălzite la temperaturi
înalte pentru a se produce legarea lor.
POLIMERI
Matriţarea: prin injecţie, prin transfer Polimerul încălzit sau chiar lichid este forţat să
pătrundă într-o matriţă; procesul este asemănător
cu cel de turnare
Deformarea: prin filare, extrudare în Polimerul încălzit este forţat să pătrundă printr-o
vacuum fantă sau în jurul unui model pentru a produce
forma dorită.
COMPOZITE
Turnarea: inclusiv infiltrarea Un lichid înconjoară unul dintre constituenţi
pentru a produce un compozit complet.
Deformarea Un constituent moale este forţat sub presiune să
se deformeze în jurul celui de-al doilea
constituent al compozitului
Îmbinarea: lipirea cu adezivi, prin Cei doi constituenţi sunt îmbbinaţi prin lipire,
explozie, prin difuzie. deformare sau prin presare la temperatură înaltă.
Compactare şi sinterizare Constituenţi sub formă de pulberi sunt presaţi în
forme, iar prin încălzire ulterioară se produce
legarea pulberilor.

12
Exemple
Proprietăţile de exploatare caracterizează comportarea unui material în
serviciu, respectiv integritatea şi durabilitatea sa în funcţionarea piesei sau sculei,
la care este folosit.

Ce materiale sunt caracterizate de:

- legătură metalică
- structură cristalină
- bune conducătoare
- deformabile plastic
- slabă rezistenţă la coroziune

Să ne reamintim:
 clase de materiale
 proprietăţile generale ale materialelor
 procese tehnologice de prelucrare a materialelor

Rezumat
Clase de materiale inginereşti: metalice, polimerice, ceramice, compozite,
Proprietatile materialelor: mecanice, tehnologice, de întrebuinţare şi de suprafaţă,
Procese tehnologice de prelucrare: turnare, deformare plastică, sudare

13