Tema 1.

Obiectul, funcțiile şi rolul contabilităţii de gestiune

1. Obiectul contabilităţii manageriale (CG). Dezvoltarea concepţiei CG.

2. Legătura dintre CG şi contabilitatea financiară: asemănări şi deosebiri.
3. Elementele de bază ale CG.
4. Organizarea C G.

-1-
Contabilitatea realizează reprezentarea internă şi externă a unei entități. Această
reprezentare justifică existenţa a două circuite în sistemul informaţional al entității: unul, care
redă imaginea entității în exterior - contabilitatea financiară, considerată „faţa externă” a
entității şi altul care, descrie procesele interne ale entității, denumit contabilitatea de gestiune,
considerată „faţa internă” a entității.
CG a cunoscut 2 etape de dezvoltare:
- I etapă(interbelică) – cuprinsă între cele 2 războaie mondiale. În această perioadă nu
exista noţiunea de „contabilitatea de gestiune”, dar se practica noţiunea de
„contabilitatea de producţie”, care avea un singur obiectiv – calcularea costului
producției.
- II etapă (postbelică) – cuprinde perioada de după al 2-lea război mondial, şi anume
în anii 40-50 a apărut noţiunea de „CG”, care se deosebeşte de „contabilitatea de
producţie” prin faptul că în afară de calcularea costului de producție, ea se mai
ocupă şi cu begetarea, analiza, controlul, luarea deciziilor etc.
În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost recunoscută oficial prin
intermediul Concepţiei reformei contabilităţii Nr. 1187 din 24.12.1997. Dezvoltarea
contabilităţii de gestiune în Republica Moldova se efectuează în două direcţii principale:
1. adaptarea tehnicilor şi metodelor demult aplicate în lume, care au adus utilizatorilor
lor succesul în afaceri;
2. studierea şi cercetarea tehnicilor şi metodelor relativ noi pentru entitățile din vest.
CG - reprezintă un domeniu distinct în cadrul evidenței contabile, avînd drept
obiectiv principal măsurarea, colectarea, prelucrarea și transmiterea informației
pentru planificarea, calculația, controlul și analiza executării bugetelor în scopul
pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.
Principalele obiective ale contabilităţii de gestiune sunt:
- calcularea costurilor pe produse (lucrări, servicii), activităţi şi pe unităţi
organizaţionale (diviziunii, departamente, secţii, servicii etc.);
- furnizarea informaţiilor necesare elaborării bugetelor;
- furnizarea de informaţii pentru stabilirea abaterilor între previziuni şi realizări;
- furnizarea de informaţii destinate măsurării performanţelor (rentabilitate,
productivitate) la nivelul sectoarelor de activitate şi al produselor;
 - furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;
- luarea deciziilor manageriale pe termen lung şi coordonarea dezvoltării entității.
Obiectele contabilităţii de gestiune cuprind resursele economice de care dispune entitatea,
procesele economice precum şi rezultatele activităţii atât a entității în întregime, cît şi a
subdiviziunilor structurale separate.

-2-
Contabilitatea financiară şi cea de gestiune au funcţii şi reguli diferite, ceea ce se vede
din tabelul următor:
Compararea contabilităţilor financiare şi manageriale

Criterii de comparare Contabilitatea financiară Contabilitatea de gestiune

1. Utilizatorii principali Utilizatorii interni şi externi Numai utilizatori interni
de informaţie
2. Obligativitatea Organizare impusă de legislaţie Se organizează numai dacă administrarea
organizării entității hotărăşte că este necesară. Entitățile
contabilităţii mari îşi definesc proceduri şi detalii stricte
privind organizarea CM luînd în consideraţie
specificul activităţii şi necesităţile interne de
informare.
3. Scopul contabilităţii Întocmirea situaţiilor financiare Asigurarea cu informaţie a managerilor în
pentru utilizatori scopuri de planificare, control şi de dirijare a
activităţii
4. Sisteme de Sistem contabil în partidă simplă Nu este limitată ca contabilitatea în partidă
contabilitate sau sistem contabil în partidă dublă dublă, poate fi folosit orice sistem potrivit
5. Nivelul de Respectarea obligatorie a principiilor Nu există norme şi limitări, unicul criteriu este
reglementare şi normelor acceptate (Legi, SNC, unitatea informaţiei
instrucţiuni, regulamente etc.)
6. Etaloane de Unitatea valorică (bani) Orice unitate de măsură potrivită:
măsurare
7. Obiectul evidenţei şi Entitatea în ansamblu Diferite subdiviziuni structurale ale entității
analizei
8. Frecvenţa întocmirii Periodic, în mod regulat La cerere, în mod neregulat, dar poate fi stabilit
rapoartelor,situațiilor de către managmentul şi regularitatea
rapoartelor interne
9. Gradul de exactitate Date exacte Multe date aproximative
10. Publicitatea Informaţia poate fi publicată, uneori Datele nu se dau publicităţii deoarece în mare
se publică în mod obligator parte reprezintă taină comercială

Cu toate că contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune au o serie de

particularităţi individuale ce diferă, există şi caracteristici comune:
1. ambele contabilităţi examenează unele şi aceleaşi operaţii economice (aceleaşi
documente primare), dar sub diferite aspecte;
2. sunt obligate să respecte principiile generale acceptate de contabilitate;
3. costul efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate, lucrărilor executate)
calculat în contabilitatea de gestiune este preluat la sfârşitul lunii de către
contabilitatea financiară pentru evaluarea stocurilor fabricate;
4. informaţiile ambelor contabilităţi sunt luate pentru luarea deciziilor.
 -3-
Contabilitatea de gestiune include în sine următoarele funcţii (elemente de bază):
➢ asigurarea bazei informaționale
➢ planificarea
➢ controlul
➢ luarea deciziilor manageriale
Asigurarea bazei informaționale- presupune colectarea, prelucrarea și transmiterea
informației financiare și nonfinanciare, utilizate de către conducătorii pentru
planificare, controlul activității subdiviziunilor și evaluarea rezultatelor obținute.
Planificarea – este un proces de stabilire a ordinii de acţionare în viitor. La toate etapele
acestui proces contabilul implicat în contabilitatea managerială trebuie să-şi imagineze clar
alternativele financiare disponibile. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc ca bază
iniţială pentru planificare, iar datele evidenţei curente - drept mijloc de control asupra îndeplinirii
indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. Concepţia bugetării presupune
întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni separate sunt
coordonate la toate nivelurile manageriale ale entității în întregime. În bugetare o atenţie
deosebită se acordă procesului de stabilire a normelor şi normativelor optime, orientat spre
asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse.
Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor şi include
următoarele măsuri:
- determinarea scopurilor, căutarea variantelor alternative de acţiuni;
- culegerea informaţiei privind variantele alternative de acţiuni;
- alegerea căii optime din variantele alternative de acţiuni;
- realizarea deciziilor luate.
Un instrument important al planificării constituie bugetul, la elaborarea căruia i-a parte şi
contabilul – manager. Întocmirea bugetului care constă în determinarea indicatorilor tehnico -
economici planificaţi pentru entitate şi pentru subdiviziunile ei pentru o perioadă curentă:
decadă, lună, semestru, an.
Controlul presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate în scopul
determinării abaterilor şi corectării divergenţilor. Aceasta poate să se manifeste în aducerea
rezultatelor efective în concordanţă cu cele planificate sau, invers, la modificarea planurilor, dacă
se constată că ele nu mai pot fi realizate. Procesul controlului dă posibilitatea de a prognoza,
dacă planul pe termen lung va fi realizat, de a depista problemele potenţiale, de a lua măsuri ce
ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în vederea evitării pierderilor în viitor.
 Prin controlul efectuat managerii se asigură că resursele sunt obținute și utilizate cu
eficiență și eficacitate.
Eficienţa suma factorilor de producţie utilizaţi pentru atingerea unui nivel de producţie.
Eficacitatea gradul de atingere a scopului.
Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi
să depisteze problemele care necesită soluţionare.
O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale, ceea ce
presupune selectarea unui curs de acţiuni din câteva alternative speciale. Astfel, în baza
rezultatelor obţinute, reflectate în rapoartele operative se i-au decizii de a sancţiona activitatea
nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive.
În dependenţă de perioada pentru care sunt luate decizii manageriale, ele se împart în:
- decizii manageriale pe termen lung, denumite şi strategice;
- decizii manageriale curente sau operative.
Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entității şi prin urmare deciziile
manageriale pe care ea poate să le ea în viitor, care depind de capacitatea entității de a previziona
ritmul creşterii diferitor indicatori economico - financiari, posibilitatea de a-şi menţine piaţa,
afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. în diferită conjunctură
economică (ritmul înalt al inflaţiei, scăderea producerii, intensificarea concurenţei, etc.)
Decizii manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivei entității şi,
ca urmare, exactitatea informaţiei despre posibilităţile entității şi mediul ei economic este foarte
semnificativă. De aceea decizii strategice trebuie să fie prerogativă a managerilor superiori.
În afară de decizii strategice (pe termen lung) administraţia entității ia decizii manageriale
care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată. Astfel de decizii manageriale se socot curente
sau operative şi, de obicei, sunt în prerogativă managerilor la nivelul inferior. Luarea deciziilor
manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea resurselor materiale,
umane şi financiare, cu care dispune entitatea la momentul dat. Ca exemplu de decizii
manageriale curente poate servi stabilirea preţului de vânzare a producţiei, determinarea
cantităţii optimale de fabricare diferitor tipuri de produse, stabilirea tipului de mas media care va
fi raţional de utilizat pentru a reclama producţia entității, etc.

-4-
Organizarea contabilităţi de gestiune se realizează în raport cu mărimea entității, nevoile
interne de informare şi specificul activităţii. Astfel, entitățile mari îşi organizează o contabilitate
managerială bazată pe proceduri detaliate şi riguroase. În schimb, în cazul entităților mici
funcţiile contabilităţii de gestiune sunt preluate adesea de contabilitatea financiară, prin
detalierea şi prelucrarea informaţiilor furnizate de acestea în funcţie de nevoile manageriale.
În teoria şi practica modernă a contabilităţii de gestiune după tipul de conexiune între
contabilitatea financiară şi cea de gestiune, se confruntă 2 concepţii generale de organizare a
acesteia şi anume:
a) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un sistem conectat, integrat cu
contabilitatea financiară, realizîndu-se un singur circuit informaţional contabil, care
integrează cele 2 componente, - denumită concepţia monistă (integralistă) de organizare
a contabilităţii (monism contabil);
b) concepţia organizării contabilităţii de gestiune îrntr-un circuit complet autonom faţă de
contabilitatea financiară, - denumită concepţia dualistă de organizare a contabilităţii
(dualism contabil).
În optica concepției moniste, contabilitatea de gestiune şi cea financiară se realizează
concomitent, fără o scindare riguroasă a acestora. Soluţia integrării CG în contabilitatea
financiară este destul de delicată, deoarece presupune combinarea funcţionalităţii sistemelor de
conturi specifice CG cu funcţionalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 7 „Cheltuieli”) şi respectiv
de venituri (clasa 6 „Venituri”) ale contabilităţii financiare.
Adversarii contabilităţii integraliste susţin că această soluţie este greu de practicat
datorită interferării înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele din contabilitatea de
gestiune. Se reproşează acestei concepţii faptul că face să dispară, respectiv să soldeze, conturile
de cheltuieli şi de venit din contabilitatea financiară, la finele fiecărei perioadei de calcul, ceea ce
face dificilă întocmirea şi prezentarea contului 351 „Rezultatul financiar total” din contabilitatea
financiară. Un astfel de subsistem este folosit de majoritatea entităților industriale din Marea
Britanie, Canada, Republica Moldova, etc.
Avantajul: reducerea volumului de muncă aferent contabilităţii.
Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale.

Contabilitatea dualistă constă în prelucrarea distinctă a informaţiilor de către cele două

contabilităţi, fiecare din ele urmărind validarea obiectivelor sale specifice, putându-se merge
până la organizarea şi conducerea fiecărei contabilităţi în birouri distincte.

Această concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea

calculaţiei şi a controlului asupra costurilor. Ea prevede utilizarea unor sisteme de conturi ale
contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare, utilizând conturi-
perechi cu aceeaşi denumire care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. Astfel în
contabilitatea financiară costurile sunt grupate pe elemente economice, cheltuielile şi veniturile
sunt urmărite după natura lor economică, iar în contabilitatea de gestiune consturile, cheltuielile
şi veniturile sunt grupate pe centre de costuri (entitate, producţie, hală, sector, brigadă) şi obiecte
de calculaţie (produse finite, lucrări executate şi servicii prestate). Un astfel de subsistem este
folosit în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa, Belgia,
România, etc.).

Avantajul: asigură o confidenţialitate mai înaltă a informaţiilor contabile.

Dezavantajul:. majorarea volumului de muncă contabil şi, respectiv a cheltuielilor de
deservire a departamentului „Contabilitate”, datorită faptului că documentele primare se
prelucrează dublu, o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară pentru cele
ale contabilităţii financiare.
Problemă
O entitate editează cărți și ziare. Pe parcursul unei perioade de gestiune au fost efectuate
următoarele costuri și cheltuieli:
NR Elementele de CDM CD cu CIP C C Cheltui
Costuri și Chelt P Variab Const
1 Hîrtie pentru editarea cărților
2 Salariul conducătorului entității
3 Energia electrică utilizată pentru
funcționarea utilajului tipografic
4 Salariul vînzătorilor
5 Salariul paznicului secției de
editare
6 Amortizarea calculată utilajului
tipografic (metoda proporț cu volu)
7 Servicii de reclamă
8 Plata de leasing aferentă automo-
bilului care livrează produsul
9 Cerneala, peliculă foto utilizate
pentru editare
10 Prima de asigurare calculată
aferentă utilajului tipografic
asigurat la o companie
Entitatea ”Spicușor” dispune de o secție de producție: Brutărie și Cofetărie care se află într-o
încăpere primită în leasing.
Nr Elementele de costuri și cheltuieli CDM CD cu CIP C var C cos Chet
P
1 Plata de leasing aferentă încăperii
2 Plata serviciilor comunale aferente încăpe
3 Energia electrică utilizată pentru
funcționarea cuptoarelor
4 Salariul calculat brutarilor
5 Salariul calculat contabilului
6 Amortizarea calculată cuptoarelor
(met.liniară)
7 Costul pliantelor pentru promovarea
produselor fabricate
8 Etichete utilizate în secția de producere
9 Făina utilizată
10 Costuri de detașare a directorului unității
11 Sare, drojdie, ouă, zahăr utilizate
12 Servicii de pază a entității
13 Stafide, gem utilizate pentru fabricare
14 Saci de polietilenă utilizați pentru
ambalarea produselor în secția de produ.
15 Cutii utilizate la depozit pentru
comercializarea produselor