iB V. Podoabi III. Dante, calitoria dantesci gsi nivelurile ci. Arhitectura Celuilalt tirfim. Calitoria lui Dante ca experienfi creatoare: relafia dintre Vita Nova gi Divina Commedia. Structura bazali a calitoriei dantesti ca structuri orficd increstinatd gi fenomenul Divina Comedia — poem sacru gi orfic creatici. * Cateva repere biobibliografice Biografia revelatoare dantesci Numele de Dante Alighieri provine din cel de Durante di Alighiero degli Alighieri, numele siu de botez: Dante rezulti din sincoparea numelui Durante, de descendenta materi, iar Alighieri e mostenire paterna. A fost poet, filosof si teolog, dar si poli in florentin. E considerat cel mai mare poet european din Evul Mediu si primul mare poet de limba italiana — Sommo Poeta in italiana, adica, poet in cel mai inalt grad — si, probabil, conform experientei mele de lecturi, cel mai mare poet atat din literatura italiana, ct si din cea universala. Oricum, cam de valoarea lui s-ar putea si mai fie cAtiva, foarte pufini, poeti (desi intimamente si in virtutea criteriilor axiologice cu care operez, nu cred), dar mai mari decat el — repet, conform experientei mele de lectura continua de la sase ani pana azi —niciunul. Cu siguranfa, a fost un scriitor si, mai cu seam, un poet extra- ordinar, adica iesit din comun, din oricare fel de comun, ins& si un om asijderea, nu numai prin biografia sa revelatoare (1), ci, inclusiv, si ca figura umana, ca imagine fizicd. Dante a avut un chip de-o pregnanta expresiva ce strabate secolele datorita mainii geniale a concitadinului sau Botticelli si a altor mini talentate si foarte bune de pictori, precum cea a lui Luca Signorelli, dar si de sculptori, precum si, nu in ultimul rand, datorita primei méini de scriitor, genial si ea, care l-a portretizat lapidar si definitiv: ,,Dante era — scrie cu pregnanta de gravor primul siu mare biograf italian si primul mare prozator din literatura europeand, Giovanni Boccaccio (1313-1375), in Trattatello in laude di Dante — era de statura mijlocie, cu un umblet grav si linistit. Avea o fata lunga, nasul acvilin, ochii mari, pielea brund, parul negru si des, totdeauna cu o cautatura melancolica si ganditoare”. Vita di Dante — spre a folosi titlul primei biografii dedicate vreodati vreunui scriitor european - contine cateva evenimente Scanned with CamScanner& semnificative care sunt, totodata, si experientele sale revelatoare, deopotriva existentiale si livresti, cele mai relevante pentru infelegerea atét a subiectivititii creatoare a poetului, cat si a operci sale extra- ordinare: in afara ordinii de rand, ba chiar si, cu Vita Nova si Divina Comedia, in afara celei neobisnuite. Aceste céteva evenimente/experiente revelatoare, putine, dar esentiale, alcdtuiesc biografia _revelatoare_a poetului. Nu doar in cazul lui Dante, ci in general, la orice scriitor autentic, biografia revelatoare - spre deosebire de cea factologica a istoricilor literari, cuprinzind in principiu toate evenimentele, datele si informatiile accesibile despre scriitor —- e cea alcatuité exclusiv din evenimentele gi experientele cruciale gi indelebile care produc transformari radicale, chiar rasturnari, in viata scriitorului si care sunt decisive atat pentru infelegerea traseului existentei, chiar destinului stu, cat si, mai ales, pentru infelegerea genezei subiective a operei sale. De fapt, ele se constituie in insdsi substanta (in sens etimologic, de la substare) genetica, fireste, pre-formali, a operei scriitorului. Sunt evenimente si experienfe intr-atat de puternice si productive incat genereaz si regenereazi, marcéndu-i definitiv si transformandu-i uneori pana la ridicina, viata (intai) si opera (apoi). *Am folosit pani acum formula ,evenimente si/sau experiente revelatoare” ca si cum ar fi vorba de o echivalenta, chiar de o identitate. Trebuie, totusi, pentru claritate si proprietate, s& fie distinse. As spune ci in contextul de fata si nu numai, diferenta dintre eveniment revelator gi experient& revelatoare e aceea dintre aparitie si ceea ce apare, dintre infatisare si infBtisat, dintre fenomenalizare si fenomenalizat, dintre manifestare si manifestat, dintre revelator si revelat, dintre, mai plastic, scena trairii (evenimentul revelator) si trairea ca atare (experienta revelatoare). Experienta revelatoare se prezentificd intotdeauna intr-un eveniment sau altul, iar evenimentele prin care ajunge sa fie traita/ in stadiul trairii pot fi similare formal, in timp ce experienta revelatoare ¢ unica, de necomparat. De pildi, evenimentul intdlnirii lui Dante cu Beatrice gi acela al intalnirii lui Petrarca cu Laura sunt similare formal, ba chiar au si o functie quasi similara in vietile si operele lor, dar experienta trait de fiecare din cei doi poeti grafie intalnirii cu fiecare dintre cele doua femei e unica, producdnd in fiecare caz altceva: chiar daci ambele sunt structural si formal intalniri, adicd evenimente, intalnirea lui Dante cu Beatrice e a lui Dante si numai a lui Dante, iar cea a lui Petrarca cu Laura a lui Petrarca si numai a sa. Aceste intAlniri i-au marcat si le-au schimbat radical cursurile vietilor, dar mai ales, s-au aflat la originea operelor lor capitale. Desigur, ei au mai avut si alte intalniri de-a lungul existentelor lor, dar acestea nu au lsat, precum cele mentionate, nici urme indelebile si nici efecte transformatoare, consemnabile, asa cum avem gi noi toti, voi si cu mine, destule intalniri, majoritatea, care nu ne ating cu aproape nimic, in afard de cate una care ne da peste cap si ne rastoarna vietile, Scanned with CamScanner8 Acestea sunt, doar, experiente revelatoare, iar ele sunt intr-atat de diferite de oricare altele incat nici un alt concept nu li se potriveste mai just decat cel german de Erfahrung. Care desemneaza un gen anume de experienta, incomparabila cu oricare alta, insubstituibila, aga cum am descris-o aici, in ultimele fraze. Sa adaug ci nu toate evenimentele devin gsi experiente semnificative, iar experiente revelatoare extrem de rar: pe cate unul un anume eveniment fl atinge intr-ataét incdt acesta se transforma intr-o experientd a carnii si gandirii, intr-o traire intr-atat de puternicd incat nu o va uita nicidata si, sopratutto, ii va schimba viata, in timp ce pe altul acelasi eveniment nu-l atinge aproape deloc si il uit aproape pe loc. Cati alfii nu le vor fi intalnit chiar pe Beatrice Portinari, Laura de Noves si pe Sophie von Kiihn la varsta la care le-au intalnit Dante, Petrarca si Novalis, dar numai lor aceste intalniri le-au schimbat vietile si i-au determinat sa le inalfe monumente literare, precum Divina Comedia, Canfonierul si Imnurile catre Noapte: adici numai in cazurile lor evenimentul intalnirii cu viitoarea iubiti a devenit experienti revelatoare, Erfahrung. La fel, cati pusti francezi contemporani copilului Marcel nu vor fi degustat madlene inmuiate in ceai de tei, fara ca asta s lase vreo urma memorabila in vietile lor, dar numai pentru viitorul scriitor Marcel Proust aceasta degustare a devenit experienta revelatoare, indelebila si transformatoare: Erfahrung. Etc. Unul si acelasi eveniment, de pilda calatoria tematizata in literatura prin personajele romanesti, poate sau nu deveni experienta revelatoare si punctul de plecare preformal fie al unei noi opere literare sau de arta, fie doar a unei noi constructii de sine/ aedificatio de sine a subiectului uman care-I/o incearca, fie si-si. Astfel, periplul simili-odiseic prin Dublinul inceputului de secol XX al personajului Leoplold Bloom din romanul Ulise al lui Joyce raméne un fapt lipsit de consecinte deosebite pentru el: nu devine experienfa revelatoare in sensul definit aici, de Erfahrung, de experienté indelebila care marcheaza definitiv si transforma radical subiectul care-o incearca. In schimb, calatoria lui Heinrich din romanul lui Novalis Heinrich von Ofterdingen devine experienta revelatoare cu sens de aedificatio de la originea saltului de nivel ontic al personajului Heinrich von Ofterdingen atat ca subiect existential, depasind conditia de neofit spre de fiinfé matura, cat si ca subiectului creator, saltand de la conditia de debutant la conditia suprema de poet cu P mare, dupa Novalis, Mesia universului, iar cdlatoria lui Ismail din romanul lui Melville Moby Dick pe oceanele lumii pentru vanarea Balenei Albe devine experienta revelatoare, cu cel mai puternic sens de Erfahrung, care face dintr-un neofit un barbat matur si, cum el raméne singurul martor, actor si prezumtiv povestitor al celor petrecute pe i cu corabia lui Ahab, Pequod, finalmente, scriitor. La toi acesti scriitori gi la toate aceste personaje evenimentele mentionate nu tin factologie, ci devin experiente revelatoare Scanned with CamScanner“A ce intra in constitutia biografiei lor revelatoare, cea cu adévarat productiva in regenerarea fiintelor lor si in inifierea actelor lor creatoare. Biografia factuala si biografie revelatoare. O nou’ componenta a operei literare: experienta revelatoare ca punct de plecare genetic, pre-formal, al acesteia, Dante — structura ciclotima in schimb, biografia factuali, fiicd a istoriografiei, nu are de-a face cu asa ceva si in genere cu cele spuse mai sus despre biografia revelatoare, ci are ca scop sa reconstituie, dupa regulile acesteia, toate faptele, evenimentele si intamplarile biografiei scriitorului, cel putin teoretic, asa cum au fost, constituindu-se in istoria individuala reala, cu conexiuni contextuale, a acestuia. Chiar daca unele dintre evenimentele celor doua biografii, istoriografic vorbind, coincid, cele ale biografici revelatoare difera esential de primele — utilizate si ele strict factologic de istoria literara — mai ales prin functia lor genetica, deja subliniata. Acestea din urma au puterea unic& de a genera schimbiri radicale, indelebile, chiar ristumari in vietile scriitorilor, iar ele se vor institui in punctele de plecare_genetice, desigur, pre-formale, ale operelor literare ale acestora. Spre deosebire de cele factuale, care sunt in general sterpe si nu explica dec&t aspecte periferice ale operei, evenimentele si experientele grafiei lor revelatoare se afla chiar la originea acesteia si constituie conditia ei de posibilitate, explicdnd fenomenul creatiei si itdtii scriitorului. Mai mult, ele nu numai ca reprezinté punctul de plecare genetic, pre-fomal, al operei, dar totodata se instituie intr-o noua component, distinct, a acesteia, ins pe care nu a abordat-o pani acum niciuna dintre teoriile/ esteticile traditionale si moderne: nici vechile teorii/ estetici obiectualiste, care privesc opera ca pe un obiect inert, mort, dar frumos, gata constituit si implinit formal, nici noile teorii/ estetici ale receptarii, care-o privesc din perspectiva cititorului si lecturii ei. Dar cum reusim sa aflim aceste experiente revelatoare? Pe ce cale? De regula, experientele biografiei revelatoare ale scriitorilor nu sunt usor de cunoscut, pentru ca, foarte adeseam sunt intrupate in opera, fara sa fi fost mirturisite expresis verbis vreodata, astfel incit e nevoie de o metodica hermeneutica pentru a fi date la iveala si puse la lucru in actul de intelegere al vietii si operei sale. ins& in cazul biografiei revelatoare dantesti avem sansa si le stim chiar gratie miarturiei poetului din memorialul sau poetic Vita Nova, in primul rand, iar apoi gratie primei biografii de care a beneficiat vreodata vreun scriitor european, Vita di Dante de Boccaccio. Fireste, pe acestea le voi urma in expunerea biografiei revelatoare gi creatoare dantesti — biografie decisiva, repet, pentru infelegerea vietii si creatiei sale. Nu stim decat destul de putine lucruri certe despre Dante, dar aproape tot ce stim despre el din aceste surse gi din altele e semnificativ. Scanned with CamScannera Dante s-a nascut in1265, intre 21 mai si 21 iunie, la Florenta, si a murit la 14 septembrie 1321, in exil, la Ravenna, unde se aflé mausoleul sau. in biografia lui pnd si zodia in care se plaseazi prin data nasterii sale e, probabil, semnificativa pentru infelegerea structurii psihice i morale a omului si chiar a scriitorului. Dacd, in general, aceasta pare s& fie doar 0 fictiune a mintii omenesti, in cazul lui Dante, zodia in care se naste, aceea Gemenilor — aflata sub insemnul_gemenilor Castor si Polux din mitologia greaci (la primul prevalind componenta terestr’, la al doilea — cea uranicd) — pare si-i explice structura ciclotim’, specifica, zice-se, celor nascuti in aceasté zodie. O structura duala, osciland intre extreme: pe planurile psiho-somatic, spiritual si moral, intre entuziasme si depresii, intre atractii p&méntesti, carnale si pusee spirituale, mistice, intre voluptate si austeritate, intre erotism gsi ascezi, intre acfiune gi contemplatie, intre orgoliu si umilinja, intre stim& gi dispref, intre....intre, iar pe planul imaginarului, intre intunericul de toate naturile si gradele si lumina de toate naturile si gradele, pana la somma luce (ed. it. cit., Parad., XXXIII, 67-70), lumina divina, pur’, Dumnezeu fenomenalizat ca lumina. Primul_eveniment_major_al_biografiei_revelatoare_dantesti. Familienroman-ul lui Dante: tata_si_ mama; _moartea_mamei Bella; Cacciaguida, Virgiliu etc. Majoritatea atitudinilor si actelor sale existentiale si poetice sunt ‘insemnate/marcate de asemenea alternative extremiste. Chiar fati de ascendenta sa familiala se comport la extreme: pe tatal su, Alighiero di Bellincione, zaraf, nu-l pomeneste niciodat’ pentru c&, probabil atasat puternic de mama sa, moartd pe cind Dante avea abia cinci-sase ani, nu-] iarta fiindcd se recdsatorise cu o femeie veninoasa care |-a crescut totusi, in schimb, vorbeste cu calduré si admiratie in Paradisul despre un strabun, fost cavaler care |-ar fi urmat in Cruciada a Il-a pe imparatul Conrad III, Cacciaguida degli Elisei (sec. XI-XII), asemenea cdruia trebuie ca ar fi dorit s& fie tatal sau spre a-si putea implini direct, nu doar imaginar, prin acest strimos compensativ, autoproiectiile nobiliare. Desi de pomenit nu o pomeneste nici pe mama sa, Bella degli Abati, dar vorbeste despre ea indirect si cu afectiune maxima, cAnd scrie pe teme ale conditiei materne, in mai multe locuri din opera sa, trebuie cd primul eveniment major din biografia sa revelatoare, care si-a intiparit definitiv si adanc, pana la nivelul inconstientului, engrama in psyché-a sa infantila va fi fost moartea pretimpurie a mamei gi recasatoria tatalui, implicit. Moartea mamei trebuie ca e evenimentul de la care incepe sa prinda cheag in imaginafia copilului Dante ceea ce Freud a numit Familienroman, care e Complexul lui Oedip intr-o anume alotropie, aflat la originea psihanalitica a celor doua moduri majore de fictiune narativa, fictiunea realisté. (mimeticd) si cea irealisté (fantasmagorica), constand intr-o poveste, un mit personal, prin care copilul isi compenseaza printr-o fictiune consolatoare punctele nevralgice ale biografiei. Moartea mamei Scanned with CamScanner& trebuie ci declanseazi in ochii copilului Dante procesul de devaluare a parinfilor, dectiderea lor din conditia regal initiala, mama fiind vinovata ci, murind, I-a parasit, iar tatil ci, inlocuind-o, l-a procopsit cu o master toxicd, precum si procesul invers, de mitizare a altora, de inlocuire a parintilor prin substituti idealizati. Acesta pare si fie motivul psihanalitic al ignorarii prin ticere a parintilor gi tendinfa de a-i inlocui cu parinti mai nobili fie de ascendenfi ereditar’, precum Cacciaguida, fie spirituala, precum Virgiliu si alfii, Nu e usor de spus pe care din cele dou versiuni mitice ale Familienroman-ului descrise de Marthe Robert in cartea sa Romanul inceputurilor si inceputurile romanului (1) — anume, mitul al Bastardului sau cel a Copilului Gasit - 0 dezvolta Dante in opera sa. Ar fi argumente, dar pe care n-avem cum si le punem Ia lucru aici (v. totusi, infra, Nota nr. 2), pentru amandoui si se pare cd el, poet al poetilor, poet total, Poet cu P mare, a dezvoltat o combinati a lor (2). Cel de-al doilea si cel de-al treilea eveniment major al biografici revelatoare dantesti. Engramele iubirii pentru Bella gi cele ale mo ei incluse in engramele iubirii pentru Beatrice si in cele ale mortii ci Al doilea eveniment major al biografiei revelatoare, dar i a celei factologice ca si primul, a lui Dante a fost_prima intdlnire din 1274, la doar noua ani gi cdteva luni, cu Beatrice Portinari (Bice di Folco Portinari), copila de stirpe nobild din Florenfa, de aproape noua ani si ea, de care pretinde ca se indrigosteste total si pentru totdeauna, iar al treilea a fost moartea ei din anul 1290, surveniti pretimpuriu ca si a mamei sale Bella. Intre aceste evenimente, unul fericit, altul catastrofic din punct de vedere psihologic, mai are loc inca o intalnire cu Beatrice in 1283, dupa noua ani de la prima, pe cand avea 18 ani i era deja miritat, cand, fara sa-i fi vorbit vreodata si comunicand doar semiologic, prin limbaj corporal si gestual, ii raspunde curtenitor la salut. Dupa aceasta intalnire poetul are, noaptea, o viziune in urma cireia va scrie un poem dragoste dedicat Beatricei, care atrage curiozitatea publicd asupra Beatricei, iar el, ca s-o devieze spre sine, cicd, se di indragostit de o alti femeie, apoi de alta, astfel incat, la urmatoarea intalnire intamplatoare cu preatanara Doamna, si ultima, ea nu-i va mai raspunde la salut, si nici poemul nu va ajunge la ea. $i iarigi, in somn, are o viziune, care genereazi un nou poem dedicat Beatricei, careia, acum, tocmai fi murise tatal. Acest eveniment ii produce lui Dante o viziune de cogmar premonitorie, cu ea pe patul de moarte, ce genereazi un nou poem dedicat ei, dar nici acesta, ca si celelalte, nu ajunge la ea. Caci, la 6 luni dupa moartea tatilui, survine moartea ei insasi, probabil in 1290, cam pe la 24 de ani. Toate aceste evenimente sunt marcate numerologic de cifra noua, multiplul lui trei din Trinitate, simbolizand, dupa folclorul simbolologic, miracolul. Moartea Beatricei si- a imprimat gi ea definitiv gi, probabil, la fel de adanc, precum aceea a mamei Bella, engrama in fiinta poetului, iar ea va constitui impulsul prim al credrii personajului Beatrice din Divina Comedie, fiindca la un an de la Scanned with CamScannerae moartea ei, desenand un inger pe o tiblie de lemn, el va face, intr-un moment de retragere in solitudine, prima schifa graficd a personajului ei ca donna angelicata. Dupi ce invinge, in acelasi context psihic gi existential, ispita dragostei din compasiune pentru suferinta lui din partea unei tinere femei, Dante mai are o viziune care se afla la originea imediat’ a promisiunii de a scrie ceva ce nu s-a mai scris niciodata despre vreo femeie, adici de a scrie Divina Comedia: ,,Am vazut lucruri care m-au silit si nu mai vorbesc despre ea, preafericita, inainte de a face acest lucru aga cum se cuvine. Numai ea stie ci ma striduiesc sa ating aceasta tint’. Daca Stapanul tuturor lucrurilor insufletite ma va lisa sa mai trdiesc cativa ani, n&dajduiese s& pot spune despre ea ceea ce niciodatd nu a fost spus despre vreo femeie (subl. ns. -V.P.)”, sper si promite el in ultimul capitol din Vita Nova. lati la ce munca fara comparatie il inhama pe Dante engramele dragostei — mai ales ale primelor doua intalniri, dintre care, fireste, prima e cea decisiva — i morfii Beatricei. Dar e mai mult decét probabil, cel putin psihanalitic vorbind, ci nu numai engramele dragostei pentru Beatrice si ale mortii preafericitei I-au inhamat la o munca in urma cireia poetul va inalta in Verb cel mai impozant mausoleu inchinat vreodat iubirii, ci si, cumva pitite in acestea, engramele dragostei infantile pentru mama sa Bella si ale mortii ei de foarte tanara, probabil, cam pe la varsta morfii Beatricei, Cazute si uitate in inconstientrul poetului, engramele prime, cele mai vechi, ale morfii Bellei si ale dragostei pentru ea, trebuie c s-au reactivat in urmele secunde, mai noi, ale morfii recente si ale dragostei pentru Beatrice: Conosco i segni dell’antica flamme (Purgatorio, XXX, 48-49). »,Recunose urmele vechii fidcari”, ca si pe cele, trebuie adaugat, ale vechii suferinfe!, adic& urmele dragostei pentru mama sa Bella gi pe cele ale suferinfei iscate de moartea ei prematura — ar fi putut spune Dante la prima intalnire cu Beatrice, iar apoi la moartea ei (3). Ar fi putut spune!, cici mecanismul reactivarii urmelor dragostei, care e similar cu acela al reactualizarii urmelor mori, il cunostea deja, cel putin pe vremea celui de-al doilea eveniment, din Eneida lui Virgiliu: Agnosco veteris vestigia flammae, spune Didona aici, in clipa in care se indragosteste de Eneas, referindu-se la urmele vechii iubiri pentru sotul ei mort, Sichaeus, ce se reaprind in dragostea cea noua. Dar Dante a spus doar propozitia citata in italiana, in momentul reintalnirii cu Beatrice in Paradisul Terestru al Purgatoriului, referindu-se doar la dragostea initial pentru ea, relatatd si poetizata in Vita Nova. $i se prea poate ci el n-a spus pang la capat ceea ce era de spus nici la prima intalnire cu Beatrice, nici la moartea ei pentru c& urmele dragostei pentru mama sa i cele lisate de socul morfii ei, fnscrise adanc in carnea si psychea poetului, erau prea vechi si prea dureroase pentru a nu rmane ingropate, spre a-l proteja, in inconstient. Ceea ce, ins’, nu le face mai putin active, chiar dac& inconstient, in experientele revelatoare ulteriore, similare, nici mai putin trasformabile in Scanned with CamScannerimpuls al creafiei, nici mai putin transpozabile si tematizabile in opera. Astfel c& e verosimil si admitem ci nu numai engramele dragostei si mortii Beatricei, ci, de fapt, engramele duble, incluse unele in altele, cele vechi in cele noi, si reactivate dupi moartea Beatricei, ale dragostei si mortii celor dou’ femei cruciale din viata lui Dante, mama cea tan&ra gi iubita cea tanra, reprezinti punctul de plecare genetic, subiectiv al promisiunii sale de a scrie marele poem gi chiar al actului insusi de a-1 scrie, Desigur, engramele dragostei pentru cele doua femei incontumnabile, desi la suprafata memoriei dantesti nu apare decAt dragostea pentru Beatrice, nu gi pentru tndira mama, a fost motorul prim si ultim al scrierii Divinei Comedii, iar engramele mortii lor vor fi fost picdtura care a umplut paharul creativitatii dantesti si la pus pe poet pe treaba. Urmele morfii celor doua femei capitale — unele razbatand la suprafata memoriei, altele nu, dar operand in/din pre/antememorie — ale biografiei revelatoare a lui Dante sunt stimulul, iar cele ale dragostei sunt substanta ( in sensul etimologic, de la verbul latin substare, sub+stare, a sta sub, dedesubt) gi incoronarea creativitatii si creatiei dantesti. 21 apilie. Atitudini duale Cum se vede, in viata si opera lui Dante, experienta dragostei pentru femeia ca iubitd si mamé, dar si pentru femeia venerica, insi mai putin vadit, are, fireste, la fel ca si experienta mortii lor, o functie decisiva, cruciala: dragostea pentru ele, ca si moartea lor e, ca si vorbesc kantian, insisi conditia de posibilitate_a operei_si_punctul _de_plecare genetic, pre-formal al procesului de creatie al acesteia. Totusi, in pofida acestei functii capitale, Dante are fata de femeie, ca si fat de parinti, atitudini duale, de ins cu structura ciclotimicd. Pe Beatrice o divinizeaza, dar in acelasi timp e atras de cantecele de sirena ale altor tipuri de feminitate, o insala si se insoara cu Gemma Donati i are cu ea copii (doi biieti si o fata), ba chiar, dup Boccaccio, e inclinat spre voluptafile carnii. La fel gi pe mama Bella trebuie cd o iubise in prima copilarie ca pe © regina, dar asta nu-! va impiedica s-o uite sau, ma rog, sé nu vorbeasca despre ea decat indirect. Daca o vreme, in copiliirie i adolescenta, uitarea mamei a fost salutara ca forma de protectie psihic&’, mai tirziu, cand trebuie cd i se vorbise despre ea, ticerea nu mai pare si mai aiba justificare serioasa. La fel se-ntampla si cu cei doi prieteni importanti, mai in varsta decit el: cu nobilul desivarsit, barbatul superb, cu omul de lume stilat, cu poetul cel mai mare al momentului si reprezentantul mai faimos a cea ce s-a numit in istoria liricii italiene il dolce stil novo, cu Guido Cavalcanti, sicu politicianul $i eruditul florentin Brunetto Latini, probabil primul sku mentor. Prietenia, o forma de dragoste si ea, si admirafia, 0 forma de stim, nu-I impiedicd pe Dante si voteze, in perioada de doua luni cat a avut functia de prior al Florenfei, exilul, pe motive politice, a poetului Guido Cavalcanti, iar pe maestru siu Brunetto Latini, grajie cdrui Scanned with CamScanner/ descoperi importanja functiei civice a poeziei, nu s-a sfiit, in pofida respectului gi sentimentelor filiale si de ucenic pe care le avea fati de autorul Tresor-ului, si-l plaseze intransigent, in Infernul, in cercul pederastilor. Ce de-al patrulea eveniment major al biografiei revelatoare dantesti in afard de revelatiile dragostei si mortii, Dante mai are doua tipuri de experienfe revelatoare cruciale: unul e cel intelectual, iar altul cel politic. Primul tip deriva din cel de-al patrulea a eveniment major biografiei revelatoare dantesti, care e acela al intdlnirii adolescentului Dante cu Teologia si Filosofia, iar al doilea tip deriva din cel de-al cincelea eveniment major al acesteia, care ¢ acela al intalnirii tanarului Dante cu puterea politi Conform datelor, acest al_patrulea eveniment major al biografici revelatoare dantesti, intdlnirea cu Teologia, iar prin teologie cu Filosofia, ar fi survenit in tinerefe, indati dup moartea Beatricei, probabil intre 1291-1295. Dar, desi nu existi informatii certe, din scrisul sau se poate deduce ci nu atunci a fost primul contact al lui Dante cu filosofia si teologia. E foarte probabil ca acesta si fi avut loc, incepind din adolescenfi, poate chiar mai devreme, pe la sfargitul copilariei, pe traseul itinerariului educativ specific Evului Mediu care se baza pe formarea, intai, a unor deprinderi lingvistice elementare cu un doctor puerorum, pentru ca apoi si continue in structura tipic medievala a invajimantului, cu artele liberale, sapte de toate: pe de-o parte, quadrivio: teologia, filosofia, fizica si astronomia, iar pe de alta, trivio: dialectica, gramatica si retorica. Faptul ci Dante trebuie si fi urmat iter-ul medieval, se poate induce din prima sa scriere de eruditie, Convivio (II. 12, 2-40), de unde rezultd ci el stia foarte bine atat latina clasic3, studiata pe baza lecturii lui Cicero si a poetului suprem pentru el, Virgiliu, cat $i cea medieval. in perioada mentionata, dupa moartea Beatricei, el igi va pune la punct, la Florenta, folosind-o ca 0 consolatio philosphiae, cultura filosoficd si teologica in cele doua medii cdlugiresti — mediul franciscan de la basilica Santa Croce, mostenitor al gandirii si predicatiei augustinianului Bonaventura, si cel dominican de la Santa Maria Novella, mostenitor al gandirii si invajamAntului Sfantului Toma — care cultivau la varf cele doua directii majore ale teologiei si filosofiei medievale: cea de sorginte platoniciana centraté in jurul numelui si operei Sfantului Augustin si cea de sorginte aristotelicd, centrat in jurul numelui si operei Sfantului Toma d’ Aquino. Desi nu exist’ documente care s-o ateste cu certitudine, ¢ de presupus c& Dante va fi participat la lectiile si dezbaterile din ambele locasuri teofilosofice, manifestnd-i si pe acest plan structura ciclotima si dualismul generalizat al atitudinilor si deschiderilor de orice fel. Ceea ce se stie bine e cd intilnirile lui Dante cu cei doi calugiri i Scanned with CamScanner~ mari dascali ai momentului, situafi pe cele doud filiere teo-filosofice quasi divergente, care-i vor deveni mentori, vor avea o functie constructiva, de aedificatio, in procesul siu de formare intelectual si culturala, Intalnirile cu cilugirul franciscan de origine francezi, Pierre-Jean Olieu (pentru italieni fra Olivi), prin care Dante va afla, probabil, de teologul si calugarul reformator al augustinismului Gioaccino da Fiore si, mai cu seami, va incepe si-si aproprieze pe Platon si platonismul, pe Sfantul Augustin si augustinismul, precum si doctrina i misticismul practicate de doctor seraphicus Bonaventura (da Bagnoregio), iar cele cu calugarul dominican Remigio Girolami, prin care va incepe si-si insugeasci pe Aristotel si aristotelismul, pe doctor angelicus Tommaso d’ Aquino si teologia aristotelico-tomist, vor lisa in fiinta poetului urme inubliabile gi vor deveni experienfele revelatoare ale cdror efecte se vor difuza pretutindeni in scrisul sdu. $i nu numi in opera poeticd posterioarad intdlnirilor, fireste, in Vita Nova si, sopratutto, Divina Commedia, ci si in cea teologica, filosofica, politica si, nu in ultimul rand, in cea de poetician si lingvist: in J Convivio, Banchetul (tratat enciclopedic neterminat, claborat intre 1304-1307, primul de acest gen scris in italiana, i! volgare, in De Monarchia, Despre monarhie (tratat de politica neterminat, scris intre 1311=13130 si in De vulgari eloquentia, Cu privire la vorbirea comund (tratat neterminat de lingvistica, stilisticd si poetica, scris intre 1303-1305) — ultimele doua scrise in latina medievala. Cel de-al cincilea eveniment major al biografiei revelatoare dantesti in fine, ultimul tip de experienté revelatoare dantesc&, ins’ nu ultimul si ca importanti pentru poet, se naste din cel de-al_cincilea eveniment major al biografiei lui Dante: acela al intalnirii (it. incontro) sale — iar finalmente, al ciocnirii violente (it. scontro) - cu puterea Jumeasca: cea politica. Pentru el, politicul e o pasiune, iar aceasta nu e numai o mostenire greco-latina, ci — la fel ca si cele pentru femeie, poezie si cunoastere — pare si-i fie nativa. La nasterea sa, pe teritoriul italic, marile jocuri politice erau deja ficute si determinau din greu vietile si libertatea oamenilor. Pe-atunci, Italia era o entitate geograficad divizata politic de veacuri intr-o multitudine de state-cetati care ba se aliau intre ele, ba purtau razboaie, in functie directia vanturilor istoriei lumesti si religioase, iar infruntirile dintre ghibelini si guelfi ce durau deja cam de un secol, cat timp se scursese de la aparifia lor in urma invaziilor repetate, din secolul al XIl-lea, ale imparatul Sfantului Imperiu Romano-German, Frederick Barbarossa, in Italia. inchipuindu-si cA el, nu papa, este imputernicitul lui Dumnezeu pe pamant si uitind ci Papa Ioan al XII-lea l-a incoronat pe primul imparat al Imperiului carmuit de el, acesta a invadat in mai multe randuri, incepand din anul 1154 , cu armata sa, Italia sia cucerit cateva orase. Dupii peste dou decenii de campanii militare in Scanned with CamScannerNordul Italiei, vreo cinci, in 1176, Frederick Barbarossa este invins de Liga Lombarda in asociere cu Papa Alexandru al III-lea (care a pastorit cu intermitente, in care scaunul papal a fost ocupat de trei antipapi, intre 1159-1181), dar razboiul acesta a produs configuratia puterii mundane care va supraviefui in viata politica a statuletelor italiene pana in secolul al XVi-lea (1529) si pe care Dante, fireste, a gisit-o ca pe un dat inconturnabil: sciziunea conflictuali intre cele doud factiuni politice, ghibelinii, partizanii puterii imperiale, ai impiratului gi statului secular, si guelfi, partizanii puterii temporale a papei gi statului teocratic, care-si impirfeau, ba luptandu-se, ba colabordnd, cetitile-stat italiene, iar adesea chiar si unul si acelasi stat: existau orase-state fie ghieline, fie guelfe, dar existe destule, precum Florenta poetului, in care cele doud factiuni politice, fiecare dominate de anumite clanuri, se infruntau, de regula, pe viata si pe moarte, pentru putere. Dante mosteneste aceasta stare de fapte, care, pe vremea sa, ajunsese la un acmé negativ, extrem de violent. inclinatia spre puterea politica, intai sub forma exercifiului celei militare, poetul si-o manifesté devreme, pe la 20 de ani, indati dupa cAsatoria cu Gemma Donati din 1285, cand incepe sa participe in calitate de cavaler la diferitele campanii militare intreprinse de Florenta impotriva dusmanilor sai externi, precum Arezzo sau Pisa. Dupa 1290, la putin timp de la moartea Beatricei, Dante incepe s scrie, din 1292, Vita Nova si se angajeaz& puternic in viata politica, fireste, din pasiune pentru scris si din pasiune politica, dar si, probabil, pentru a se echilibra dandu-si de lucru in exces spre a contracara efectele suferintei cauzate de moartea preaiubitei. In politica florentina, Dante a avut cateva misiuni diplomatice importante $i a facut parte timp de gase luni (in 1295-1296) din Consiglio del Popolo, si, mai cu seam&, a detinut cAteva functii in structurile (legislative si administrative) de bazi ale guvernului Florenfei: a fost membru in Consiglio dei Savi si in Consiglio dei Cento, iar in 1300, intre 15 iunie si 15 august, a ajuns unul din cei sapte priori, functie de varf a comunei florentine, de fapt, cea de-a doua, imediat dup’ cea de podesta. Opfiunile gi deciziile luate in functia de prior se afla la originea prabusirii sale politice, care (in urma unor acuze nedrepte, precum cea de rebeliune contra papei si extorcare de bani publici) se las cu pedepse la extreme (de la amenda gi confiscarea bunurilor la arderea pe rug) si, nolens volens, cu sancfiunea exilului. Cauza profunda a optiunilor si deciziilor politice care-1 vor impinge in exil, incepand din 1302 sau 1304, pe tot restul vietii tine tot de structura Scanned with CamScanner_o sa ciclotima, duala. $i in cazul experientei politice, Dante gandeste si actioneaz4 cumva la extreme: desi e, structural si ideologic, un Ghibelin, aga cum sesizeaz poetul Ugo Foscolo (un Ghibellin fuggiasco, zice el intr-un poem), el a fost nevoit si joace cu Guelfii, ce-i drept, cu Guelfii Albi, cei care, desi aliati papali, doreau totusi limitarea puterii temporale a Papei, spre deosebire de Guelfii Negri, care-o doreau nelimitata. Cum la 1300 Ghibelinii florentini erau invinsi si nu mai acfionau decat din exil, bitilia acerba se dadea la Florenfa, din motive politice si economice si de prestigiu, intre cele dou grupuri din interiorul partidei Guelfilor, conduse de dou& clanuri rivale, de extractie socialé diferité: grupul_nobil_al Negrilor, condusi de clanul Donati (din care provenea si sofia lui Dante) in alianf cu papa Bonifaciu al VIlI-lea, sustinénd o politica teocratica, aristocratic& si conservatoare, gi grupul burghez, mai potent economic, al Albilor, condus de clanul Cerchi, considerat parvenu de primi, sustinand © politica moderataé, populari si limitat teocratic’a. Pentru a aplana conflictul, la indemnul lui Dante, cei sapte priori voteaza expulzarea a opt exponenfi ai guelfilor Negri i sapte ai celor Albi, intre care si capii, ceea ce va provoca ura primilor impotriva lui Dante si dezamagirea alor sai, intre care si prietenul sau, poetul Guido Cavalcanti. Dante se pune astfel intre ciocan si nicovala. Dar nu aceasta e cauza reala a exilului sau, ci doar picdtura care varsi paharul. Exista cauze apropiate, de suprafata si cauze mai indepartate, de profunzime. Principala cauza apropiatd tine de optiunea sa generala pentru partida perdanti a Albilor. Negri vor cdstiga lupta pe viafi si pe moarte cu primii si vor purcede — pe cand Dante se afla, spre norocul siu de moment, la Roma intr-o misiune papali — la persecutii de 0 cruzime iegité din comun. Cauzele indepartate {in de structura sa ciclotima, dual. El avea inclinatie si idei de Ghibelin, dar juca, ce-i drept, presat de contextul politic, cu Guelfii, chiar daci cu cei moderafi, care — prin ideea limitarii puterii temporale a Papei — acceptau jumitate din ideea Ghibelinilor c4 puterea temporal trebuie si aparfind exclusiv imparatului si Imperiului. Pentru Dante, aceasta era o convingere implacabila venita pe calea iluminarii in pe cand scria Convivio (4), despre care a scris pagini capitale aici si pe care, apoi, a teoretizat-o decisiv in De Monarchia. Mai mult, Dante susfinea, fireste, doar in aceasta privinfd, opozitia totala fata de puterea papala — iar in mod special fafa e papa Bonifaciu al VIlI-lea, pe care-] considera, cel mai adesea pe nedrept, capul tuturor rautatilor si pentru care avea o aversiune inexpugnabila — si credea ferm intr-o Renovatio Imperii in Italia si Europa, in virtutea c&reia puterea imperial si imparatul Sfantului Imperiu Roman ar fi principiul de ordine si de coeziune a Scanned with CamScannermo entititilor statale mici, monarhii sau republici, si mai ales garantul pacii care favorizeazi creatia, constructia, prosperitatea si, finalmente, fericirea oamenilor. Alte cauze profunde ale condamnirii la moarte si exilului pe viata, inridacinate tot in caracterul séu dual, se aflA in intransigenta caracterului sia unora din principiile sale morale care-I pun — cum s- ntamplat cu votul principial de expulzare a liderilor celor doua partide din timpul prioratului sau — in situatii irezolvabile, imposibile, cu cei mai apropiati dintre semeni, precum cu prietenul Guido Cavalcanti si cu camarazii din propriul partid. Etc. Tot ce am spus pana aici despre cauzele exilului gi despre exilul ca atare reprezinta partea negativa a acestuia, care i-a produs omului Dante o suferin{a insurmontabil4 pana la moarte. Dar exilul are si o parte pozitiva, compensativa, chiar mai importanti decat prima, intrucét e creatoare: evenimentul exilului si starea de exilat pe viaf s-au transformat in experienfd revelatoare, care i-a adus lui Dante céteva iluminari majore despre putere, care, la randul lor, au produs, fireste, cAteva pagini esentiale, adesea si originale in politologia europeana, despre ea in Convivio si De Monarchia, precum si in Divina Commedia, in locurile in care are ocazia si tematizeze puterea politica, cum e cel despre strabunul sau nobil Cacciaguida (5). Dar exilul, devenit definitiv in 1304 (pentru ci pana in acest an, desi traieste ca exilat inafara Florentei, participa la lupte care speri sai favorizeze intoarcerea), mai e important si pentru ca constituie situafia existenfiali ( totugi, favorizanté in pofida tuturor suferintelor) din care scrie Divina Commedia, la care incepe s& lucreze incepand din anul tuturor dezastrelor si falimentelor sale politice, sociale si morale, 1300, si va tot scrie la ea, la fel cum va scrie si Proust la romanul A Ja recherche du temps perdu, pan& la moartea sa, in 1321, vegheata, zice legenda, de o célugiirita iubitoare: flica sa....Beatrice. Calatoria dantescd O cAlatorie initiaticd_multistratificata, multisemnificanti Fireste, intrucdt traieste o experienta existential revelatoare ce poate fi desemnatd adecvat, cu un singur cuvant, doar cu termenul german de Erfahrung, subiectul calator din Divina Commedia, totodata personaj, narator si scriitor, se transforma radical de-a lungul traseului calatoriei sale, de la punctul de plecare, selva oscura ca simbol sau, poate, doar alegorie a ratacirii existentiala, la punctul ei de sosire, revelatia finala a divinului ca lumina, cdlatoria dantescd din acest poem sacru e, in schema fenomenologica triadic a (dis)cursului nostru, o Scanned with CamScannercalatorie initiaticd multistratificaté si multisemnificanté, polysemnum, polisemanticd, zice Dante: Quod istius operis non est simplex sensus immo dici potest polysemnum, ,,Sensul acestei opere nu este simplu, ci se poate numi polisemantic”. in Epistola a XIlI-a cdtre Can Grande della Scala, aici citata, scris& in limba latina (intre 13016-1320) si intr-un text anterior, care e primul tratat scris (intrel 304-1306) in limba italiana, J! Convivio, poetul insusi indicd patru sensuri si nivele hermeneutice de abordre ale operei: cel literal, cel alegoric, cel moral si cel anagogic. Cum se vede, el nu vorbeste de patru sensuri ale cAlitoriei, ci ale operei. Dar asta nu conteaza, fiindca, in Divina Commedia, partile contin si reproduc intregul. $i il reproduc chiar si in cele mai mici unitati/ structuri semantice, formale sau ale imaginii: ”legea ce actioneaza in cele mai mirunte elemente este totodati legea constructivi a intregului” — afirma Theophil Spoerri si indatd argumenteaza afirmatia analizind o tertina ce contine © comparatie ca unitate formala minimala si doua imagini (6). Asa incat putem afirma far refinere ci tocmai ceea e valabil pentru ansamblul operei — polysemnum-ul ei, cele patru sensuri dantesti sau mult mai multe nedantesti — ¢ si pentru o component a ei, calitoria, mai ales cA aceasta e tocmai o structura integratoare, care cuprinde si asambleaz4 intr-un intreg narativ toate partile primeia. Calatoria ca structura organizatoare inglobanta in Divina Commedia in Romanele Mesei Rotunde E cat se poate de probabil cé Dante a apelat, pentru Divina Commedia, la schema organizatoare a cil&toriei nu numai pentru ci ea poate fi instrumentalizati usor intr-un scenariu inifiatic care permite exprimarea experientei, oricét de complexe, a initierii, a traitelor generate de ea, dar si pentru puterea ei inglobanta incomparabila. Incomparabil4 cu nici o alta schema inglobanta, cum atest mitologiile si literaturile lumii. Prin pozifia pe care o are, de om de sfarsit de epoca si de ciclu cultural, Evul Mediu, prin instructia sa elitist si enciclopedic, incomparabila pe-atunci, prin puterea sa de gandire, de imaginatie i creafie incomparabile, in doud cuvinte, prin geniul siu creator prodigios, fari comparafie atat ca putere de construcie, cat si ca putere imaginanta, de creafie, inclusiv lingvisticd, el a avut pozitia, posibilitatea si disponibilitatile creative, pe care le-a exploatat pana la cenusa, de a crea o coplesitoare oper de sintezi nu numai a culturii lumii sale, medievale, din care iesea, ci gi a intregii culturi si literaturii de pana la el, de la Homer incoace, ba chiar s& anticipeze cate ceva din cele ce vor veni, pana in modernitate, in secolul XX si poate gi in urmatorul, al junimii de azi. Chiar dac& mai putin cuprinzitoare decét in Divina Commedia, si Romanele Mesei Rotunde si romanele cavaleresti scrise de primii autori cunoscuti folosesc cAlatoria cam in acelasi sens initiatic, ins mai anarhic si mult pufin elaborat, fiindcd autorii lor, desi talentafi, nu sunt, totusi, de anvergura lui Dante, ci oameni cu o cultura mai precara, medie sau popular, care scriu pentru un anumit public cam de acelasi nivel cultural sau uneori chiar sub al lor. Ei utilizeazi la modul destul de naiv diferitele tipuri de c&latorie inifiaticd, de Scanned with CamScannerregula, separat si in narafiuni separate (de aventuri militare, politice, morale, erotice etc), in timp ce la Dante scenariul inifiatic al calatoriei e multietajat si are mai multe semnificafii, cum am ardtat deja. In plus, ei nici nu se afla pe pozitia lui Dante sub niciunul din aspectele mentionate la el. Nu au eruditia lu universal, nici puterea de constructie, de imaginare si creafie, nici geniul lui si, lucru important!, nu scriu despre o lume ce se incheie, ci despre o lume, fireste, mult anterioara lor, in tranzitie, care-si caut& structura si forma specifice: o lume a amestecurilor, de altminteri seducdtoare, exotice, care ar putea parea cd face, ca Dante uneori, sinteza disparatelor. Concordia discors. Ceea ce la Dante tine de posibilitatea sintezei culturale si literare, la autorii romanelor cavaleresti tine de tranzitia spre o cultura si literatura mai omogene si stabile: in loc de sinteza avem de-a face la ei, pe planul imaginarului, cu amestecuri de imaginar pagan si imaginar crestin si biblic, iar pe plan religios, asijderea, cu amestecul elementelor precrestine cu cele crestine. Dar unele dintre aceste romane creeazi si introduc in literatura, prin secolul XIII, o structura, totodat& si scenariu inifiatic, ce va dainui mult si bine in literatura Europei: scenariul si structura organizatoare a cdutirii mistice, care se numeste si azi c&utarea Graal-lui, la queste du Graal, despre care am discutat pe larg in cursul dedicat questei Sfantului Graal in Romanele Mesei Rotunde. E un scenariu cu o structura inglobantd, cu probe si pasaje infernale si paradisiace, care trimit la Orfeu, Virgiliu si Dante, dar ale cdrui virtuti de cuprindere, intrucat nu e elaboratd si construita de-ajuns de complex, romanele nu le exploateazi decat minimal. Tot cu acelasi sens general mistic, de revelatie totalé a divinitatii, acest scenariu inifiatic se regaseste fie si numai ca precedenfa tacit — imbinat cu structura catabazic-anabazicd a mitului orfic si cu cea virgilian’ din Eneida — si in infrastructura calatoriei dantesti, iar ei Dante fi confera, chiar ignorand momentan celelalte nivele ale calatoriei dantesti, o putere inglobanté fara precedent. De fapt, Divina Commedia are, tocmai gratie punerii la lucru a structurii cdlatoriei initiatice, o putere inglobatd si de sinteza culturald si literard fara precedente, dar si cu putine postcedente. O comparatie fugitiva intre aceste Romane $i poemul dantesc pune in evidenta diferenta intre marcile tipului de reprezentare a lumii si a instanjelor pe care aceasta le antreneazi in cele doud opere, dar si diferenta de anvergura, complexitate, inaltime si profunzime. Diferentele intre mar ului de reprezentare a lumii si nu doar in Divina Commedia $i Romanele Mesei Rotnde Prin experienta si intelegerea naturii si culturii, care au ca rezultat plasarea culturii in natura, adicd, prin perceptia naturii ca mediu divin si magic totodata, unde se desfagoara firesc, poate cu excepfia celor care se petrec in manistiri si ginecee, toate manifestirile culturale medievale, rizboaie, turniruri, sirbatori, erotisme si munci, prin mentalititi, comportamente si cutume si, mai ales, prin valorile cavaleresti_si_cele curtenesti ale lui Ares si Eros, militare gi erotice, sociale si private, Politice si etice, ambele impregnate de ludic, in fine, prin valorile mundane si ceresti, seculare si religioase, ins nu mai putin, ci chiar mai mult, prin imaginarul lor, cu regi si regine, puzderie, Cavaleri si Doamne, Scanned with CamScannerYe Fecioare si baiefandri, preofi si calugari, puzderie, cu vrajitori si vrdjitoare, precum genialii Merlin si Viviana, prin toate aceste marci, ba inca printr-o alt marca $i mai pregnanta si caracteristicd, cum e amestecul eneralizat de cultura p&gdnd si cresting, de imaginar popular precrestin si crestin, de fapt, de imaginar pagan increstinat, compilatia Romanele Mesei Rotunde (in prelucrarea estetica, foarte rafinat, a lui Jaques Boulenger), ca si romanele cavaleresti ale scriitorilor importanti, cdfiva pomeni deja, reprezinté imaginea tipicd_a Evului_Mediu comun, pe cale de stabilizare in structura ‘in care se va-mplini gi va muri, dintr-o anumita parte a Europei occidentale, care s-a impus grafie literaturii epice si poeziei lirice, trubaduresti, cu referent medieval, scrisi in Evul Mediu, dar si dup’. Aceasti literaturd propune si impune mircile distinctive ale acestuia, cel putin pe cele cutumiare gi obstesti, din imaginarul nostru colectiv. Am spus ,imaginea Evului Mediu comun”, nu elitist sau, mai aproape de sursa tipului de reprezentare practicat in Romane, de filier& culturala populara: elitist nu se putea spune nicidecum cel pufin in secolul XII, dar imaginea Evului Mediu de filiera culturala dominant populard, ,,de jos”, in schimb, se putea, daca finem cont de referentul cultural popular sau, cu un termen mai vechi, sursa folclorica al/a reprezentarii lumii in aceste romane, cAreia doar in secolul XIIT i se va adauga elementul mistico-religios in varianta cdutdrii Graal-ului, ins nici acesta de extractie teologica elitist, ci provenind dintr-o teologie si o practica crestind, si zicem, comuni, cu ingerinfe masive ale legendarului. Daca ins finem cont de publicul narativei cavaleresti si curtenesti, destinatarul ei nu sunt (decat, poate, indirect) categoriile sociale ,,de jos”, poporul ca atare, ci mai degraba un public de cultura medie, semicultivat, care nu pare s& fi parcurs iter-ul educational specific Evului Mediu, ca Dante, precum burghezia marunti a oraselor (,i popolani”, ,popolo minuto”), clerul marunt al satelor si oragelor, poate si magnatii burghezi (,,il popolo grasso”) si aristocrafia de cultura medie, precum (poate) Francesca da Rimini si Paolo Malatesta, nu si, probabil, elitele intelectuale medievale, marii teologi si filosofi sau clerul de la varful ierarhiei Bisericii. Prin contrast, la fel ca asa-zisele (de catre editori) Opere minore (Rime-le, Vita Nova, tratatele J! Convivio, De vulgari eloquentia si De monarchia), Divina Commedia e o opera elitist, probabil, de un elitism insuperabil, atat ca sursa, ca referent al reprezentarilor literare, mentalititilor, ideilor, comportamentelor si cutumelor, cat si ca destinatar. Ca referent al... sau ca sursd a acestora, cu excepfia vaditd a planului lingvistic gi stilistic, a apelului la i! volgare si la registrele stilistice ,joase” (caricatural, comic, satiric), cultura populara, anonim& sau nu prea, e aici slab reprezentatd, strecurdindu-se prin transpozitia (dominant vizuala) in opera, fireste, corectata si augumentata de imaginatie, a culturii medievale /ato sensu, adic a unor forme culturale pestrite — mai ales cele viznd imaginarul raului — de acces cotidian din lumea inconjuratoare, a tuturor, de jos pand sus, precum iconografia raului de orice provenienté, imagini vii ale raului, torturi, crime, adultere, acte bestiale, de sodomie sau de tradare, apoi, spectacolele populare alegorice sau nu, imagini ale oragelor medievale, edificii, constructii, fortificatii, poduri, diguri. Etc, Covirsitor ins’, Divina Scanned with CamScannerCommedia e 0 opera elitist’, 0 sintez masiva si o summa de cultura inalta din antichitate pand la Dante insusi si reprezinta, fireste, imaginea Evului Mediu de filierd culturala elitist’, destinatd elitei intelectuale a vremii sale gi a celor de dupa. (Finalul cursului despre Dante) O sintez literara masiva, un palimpsest poetic complet si o summa cultural de varf. Imaginea Evului Mediu de filierd cultural elitist’ Covarsitor ins’, Divina Commedia e © opera elitist’, o sintez4 literari masiva, de fapt, un palimpsest poetic complet, care confine cate ceva din toate scriiturile poetice predantesti, de la cele inifiale, mitice gi poetice, grecesti si latinesti, la aceea in i! volgare, cu fundal gramatical latin, al lui Dante insusi. Care gi le apropriazi, le marcheazi si domina pe toate celelalte. Poemul mai poate fi descris si ca o summa cultural, fireste narativa, de idei, structuri formale si imagini provenite din opere de varf — literare, teologice, filosofice, chiar artistice, plastice, arhitecturale — din Antichitate pand la Dante insusi si reprezinta, fireste, imaginea unui Ev Mediu de filier4 culturala elitista, destinata elitei intelectuale a vremii sale si a celor de dup&, pana la noi, voi studentele si studenfii si. cu mine, cum vedem chiar acum. Fie prin acces direct la sursele de baz, marile opere, in limba latina, fie prin diferite intermediatii (precum traducerile, comentariile, operele derivate din cele originale, dialogurile faji-n fai cu diverse personalitati, dezbaterile cu inifiafi si cu mari personalitati din anumite domenii ori discursurile publice ale acestora), Dante a absorbit, iar prin el opera sa, mai ales Divina Commedia, anterioritatea cultural de elitd greco-latina (7) — cea literara (Orfeu, Homer, cdtiva lirici greci, Cezar, Virgiliu, Horatiu, Ovidiu, Statiu etc), dar si cea filosoficd (presocraticii Thales, Anaxagora, Heraclit, Socrate, Platon Aristotel, Diogene, Cicero, Seneca etc), stiintific’ (Ptolemeu, Euclid, Hipocrate, Galienus), cea morala, politica, juridica etc. — si anterioritatea culturald de elita medievala: pe de-o parte, cea religioasa iudeo-crestina (Biblia), cea filosofica i teologica (Boetius, Sfantul Augustin, misticii si Bonaventura, neoplatonismul si Dionisie Areopagitul, mai ales Aristotel, sfantul Toma gi aristotelismul), iar pe de alta, anterioritatea poetica italiana de pana la el (San Francesco d’Assisi, Jacopone da Todi, Giacomo da Lentino, Guittone d’Arezzo, Guido Guinizzelli si Guido Cavalcanti), dar si francezi (trubadurii), pe care si-o apropriazi si depaseste. Dantologia, poate cea mai vast bibliografie criticd din céte a avut parte vreodata un scriitor, a studiat pe toate parfile si din toate directii metodologice ambele anterioritafi: mai norocoasé, cea greco-latin’ a fost cercetata si separat, ins’ — cum aproape nimic din cultura Evului Mediu nu poate fi infeles fara Scanned with CamScanner& mitologia, filosofia, literatura gi arta antichitatii greco-romane — si impreuna cu anterioritatea medievala predantescd. Pentru tema in discutie, din Babelul dantologiei, va recomand, mai ales celor pe care Dante ii va interesa si dupa examenul la LC, doar trei crfi. Pentru anterioritatea culturala medievala predantesc& exist in limba romana opul capital si innoitor al lui Bruno Nardi, Dante si cultura medievala (8), care degaji pe fiecare din liniile tematice abordate — cele ale poeziei, lingvisticii, poeticii, ale gandirii teologice, filosofice, politice — coeficientul de creativitate dantesc si discuta decisiv in ultimul capitol, Dante profetul, problema delicati a conditiei de poeta vates a lui Dante. Pentru anterioritatea poetic’ italiana, avem, in schimb, cartea fundamentali Intelectualitate i poezie, scrisi cu competent gi infelegere maxime de un mare intelectual roman, Marian Papahagi, care studiaz& poezia de dinainte de Dante si cea contemporana lui pentru a pune in evidenfa stadiul dantesc, superior, al poeziei medievale (9), dupa unii, prin unele innoiri, deja (pre)renascentist. Evident, din aceasta absorbtie livresca elitisté nu lipseste nici prezentul medieval, contemporaneitatea dantescd, exemplificata fugitiv mai sus. Dar cel putin palimpsestul poetic elitist nu are doar anterioritate (si contemporaneitate), pe care, de altfel, s-au concentrat majoritatea cercetirilor dantologice traditionale si chiar moderne, ci are si posterioritate literari europeana, fireste, tot de elit’, iar cercetarea acesteia este obiectivul principal al traseului hermeneutic — urmdnd structura calatoriei dantesti pe Celalalt Taram din Divina Commedia, pe care hermeneza sa o trezeste la o noua viafi — a lui Teophil Spoerri din cartea sa Dante si literatura europeand, conform c&ruia Divina Commedia este cel mai mare luminig in desisul Evului Mediu, [ins] unul care deschide privelistea indarat si inainte” (10), spre viitorul literaturii occidentale, spre posteritatea ei. Poemul acesta, dar si anumite locuri din celelalte componente ale operei lui Dante, intra, con- si inconstient, voluntar sau nu, intr- © relatie productiva cu operele viitoare, avand ecouri de toate felurile in — sau primind semnale de la ele — in cele al lui Petrarca, Boccaccio, Ariosto, Tasso, Corneille, Racine, Verhaeren, Verlaine, Claudel, Benne etc. Cam acelasi fel de relafii intra si cam aceleasi ecouri fertilizante, fie si numai hermeneutic, are opera Iui Dante -sau primeste de la ele — in operele unor ganditori, filosofi si teologi, ca Descartes, Pascal, Vico, Heidegger, Bonhoefer, Teihard de Chardin etc. Cum se vede din cele de mai sus, Divina Commedia, ca intreaga opera a lui Dante, este de o complexitate nu doar livresc4, ci si structuralé iesita din comun. Dar nu numai atdt, ci si de o geometrie, armonie si coeren{é iesite din comun, cum va rezulta mai la vale. In orice caz, toate aceste caracteristici, impreuna sunt prezente intr-o asemenea masur aici incat, pare-se, literatura europeani nu va mai reusi sd le ating’ decat inca de 2-3 ori in istoria ei, iar chiar pe toate impreun’ — niciodata. in privinfa primului aspect, se poate spune — conform legii de structurare dantesti formulate de Teophil Spoerri: anume ci legea constructiei intregului actioneazA pnd si in partile cele mai mici — ci daci intregul poemului e att de complex, partea aici in discutie, calatoria ca structura bazala a poemului, e si ea asijderea gi poate fi interpretaté chiar in mai multe Scanned with CamScanner93 sensuri decat cele patru aflate in intentia auctoriala si poate avea niveluri noi, neanalizate inca, cu sens propriu, cum voi arta rapid mai jos. Dar mai intai s& aruncim o privire asupra universului si locurilor proiectate de poet pentru cdlatoria sa mundand si, mai cu seam&, transmundana. Calatoria dantescA in universul reprezentat in Divina Commedia. Modelul cosmologic ptolemeic-aristotelic, topografia Celuilalt Tarim si ciliuzele psihopompe Lumea, de fapt, lumile, adicé universul prin care c&latoreste Dante in Divina Commedia, pe care tot el, poetul, I-a imaginat, conceput si construit, e un Kosmos (ordine, in greaca) perfect, de fapt, intrucat e edificat de poetul insusi, 0 opera de arta cu o arhitectura, geometrie si de o coerenta extra-ordinare, cum am spus deja: poemul are tocmai structura acestui kosmos. Dar acest kosmos dantesc ca opera de art nu apare din nimic, nici macar doar din fiinta/mintea lui Dante, ci la edificarea lui au pus umérul, fireste, prin mana poetului, tot ce au produs esential si specific cele trei culturi de pana la el, inclusiv a lui, cea medievala. Divina Commedia e ,,0 constructie”, spune de Teophil Spoerri, ,,ce are o arhitectonica cristalina, expresie desavarsitd a culturii medievale unitare, in care, limpezimea gandirii grecesti, vointa romana de constructie si credinta crestina s-au rotunjit intr-un intreg” (11). Mai concret, viziunea asupra lumii reprezentata in Divina Commedia e, cum am aritat mai sus in Excursul despre Viziunea ierarhicé asupra lumii in Eval Mediu, una ierarhic& si de o unitate monolitic’ (v. mai sus Excursul), avand ca principiu de coeziune gi unitate, arkhé, divinul, Hieros, aici pe Dumezeu Tubire: I’amor che muove il sole e V'altre stelle. Cosmosul reprezentat in poem e structurat dupa modelul cosmologic geocentic ptolemeic-aristotelic, in care se integreaza si topografia Celuilalt Taram, de inspiratie greco-latin’ si iudaicé, cu cele trei topos-uri morale crestinizate: Infernul, Purgatoriul si Paradisul. Topografia Celuilalt Taram are o configuratie cu o geometrie spatiala perfecti. Anume: globul terestru se afla, nemiscat, in centrul kosmosului gi in jurul sau se invartesc sferele, cerurile transparente, iar odat cu ele soarele, stelele si planetele. Gura Infernului se afl pe suprafata Terrei, in emisfera boreala, iar Infernul ca atare se afl sub pamént gi are forma unui trunchi de con rsturnat, ca o pAlnie, cu varful in centrul lumii, unde e sediul lui Lucifer sau Dite. in partea opus, la antipozii Infernului, in emisfera australa, pe suprafata Pamantului, de pe mare, se inalfa, dintr-o insuliti, Muntele Purgatoriului, avand si el forma de con, in varful cdruia sti cocofat Paradisul Terestru. Urmand topografia, Arhitectura Celuilalt Taram e si ea perfecti. Cele trei topos-uri ale sale sunt compuse din 3 structuri divizate in de trei ori trei, adica fiecare cuprinde, in principiu, 9 substructuri. I. Infernul include 9 (+ vestibulul) cercuri degradante catre centrul Terrei (si Lucifer), distribuite in 3 microstructuri: vestibulul, Infernul de sus (primele 5 cercuri), situat intre raul Acheron (peste care Charon trece sufletele mortilor) si cetatea Dite, si Infernul de jos (urmitoarele 4 cercuri). Ordinea cercurilor Scanned with CamScannerwr 4 reprezinta i 0 ierarhie agravanta, construiti dup& surse de prim rang si dupa principii atent gandite, a pacatelor, de la cele mai putin grave la acelea mai grave, si a pac&tosilor (ca si, fireste, a pedepselor corespondente pe care le ispsesc): in vestibul se afla lasii, apoi vin la rand, cere dupa cerc, in cercul intai, in Limb, cu o situatie privilegiati: 1. sufletele copiilor nebotezati si cele ale oamenilor drepti, precum Virgiliu, care au trait inainte de venirea lui Cristos, ‘inafara crestinismului, 2. desfranatii, 3. lacomii, 4. avarii si bogatii, 5. furiosii, 6. ereticii, 7. violenfii, 8 si 9. ingelitorii de doud categorii, unii in care nu avem incredere, precum seducitorii, adulatorii, simoniacii, escrocii, ipocrifii, hotii, falsificatorii..., iar alfii in care avem, precum trAdatorii de toate soiurile (de parinti, de patrie...). II. Purgatoriul se structureazi in 9 terase distribuite si ele in 3 microstructuri: Antepurgatoriul, in partea de jos (0 teras&), Purgatoriul propriu- zis (7 trase) si Paradisul Terestru (terasa din varful Muntelui). Pe fiecare teras’ se purificd pacatosi pedepsifi de un anume gen de picat. Aici ierarhia pacatelor sia pacatosilor e inversi fat& de cea din infern, mergand de la acelea mai grave la cele mai putin grave: pe prima terasd, cu cel mai grav pacat, se afl cei care au suferit de: 1. orgoliu (superbia), intre care, pare-se, si Dante insusi, 2. invidie, 3. dorinti de rizbunare (din urd), 4. lene, apatie (accedia), 5. avaritie, 6. licomie (mancciosii), 8. voluptosii, senzualii, 9. Paradisul Terestru, cu purificafii. Ill. Paradisul e alc&tuit din 9 ceruri, deasupra c&rora, in Rosa dei Beati (Roza Fericitilor), se aflé Empireul, sediul imobil al Paradisului unde stau fericitii reunifi in Rosa dei Beati, iluminati de Dumnezeu care guverneaza asupra Universului, inconjurat de ierarhiile celeste. $i cerurile articuleazi o ierarhie, dar a binecuvant&rilor, a gradelor de beatitudine, care creste pe masurd ce acestea se indeparteazi de Terra: 1. cerul Lunii, populat cu sufletele neglijente cu jurimintele, 2. cerul lui Mercur — cu sufletele active si binevoitoare, 3. cerul Venerei — cu sufletele iubitoare, 4. cerul Soarelui — cu doctori in filozofie si teologie, 5. cerul lui Marte — cu razboinicii pentru cauza lui Dumnezeu, 6. cerul lui Jupiter — cu principii infelepfi, 7. cerul lui Saturn — cu spiritele contemplative, 8. cerul stelelor fixe — cu spirite triumfatoare in credinf&, 9. cerul cristalin — cu ierarhiile ingeresti, structurate dupa schema lui Dionisie Areopagitul. Acestei structuri ternare monolitice ii corespunde o structura formala pe misuri, Legea constructiei triadice a cosmosului dantesc se reproduce si aici: poemul e compus din 3 cantice, fiecare alc&tuit din cate 33 de cénturi, plus unul ‘ocupat de Prolog, deci 100 de cAnturi de toate, fiecare stribitut, la randul sau, de cadenfa de 3 a... tertinelor. E 0 articulare de o armonie impecabila, un monolit confinutistic si formal, in care orice element punctual intra intr-o relatie precis determinabila oricnd cu intregul. Aici nimic nu e aleatoriu si orice urma de hazard a pierit per sempre. Dar pe cat de abstracti si seacd e aceasta structura de-o unitate monolotica invincibilé, pe e att e poemul de plin de viata: de o via frisonanta, frem&titoare sau blanda, dup specificul fiecdreia din cele trei cantice. Jar aceasta vitalitate intrinsec& poemului are legitur& gi cu c&latoria. Dar asta depinde de sensul in care e privita. Scanned with CamScannerjntr-un anume sens, si c4latoria apare abstract si excarnata. Astfel, privita si descrisa in sensul ei literal, chiar dantesc, la fel ca si constructia kosmosului, poemului si formulei sale verbal-muzicale, si calatoria ca structura organizatoare a ansamblului poemului gi ca traseu topografic e abstract si exangua. Tata. Cal&toria lui Dante incepe nel mezzo del cammin di nostra vita, pe la 35 de ani, biografic, in anul 1300, in Vinerea Mare. Atunci, el constaté cu spaima ca la dritta via era smaritta, c& a ratacit drumul drept si s-a pierdut intr-o selva oscura, in care nu stie cum a ajuns, desi o explicatie cripticd, alegorizata, valabili deopotriva pentru contemporanii sai si pentru sine, primeste prin cele trei animale ce-i apar inopinat in fafi: pantera, probabil, senzualitatea, leul, poate, dorinta de putere si de marire, iar lupoaica, probabil, licomia. La fel de inopinat apare si salvatorul sau, Virgiliu, trimis de Beatrice spre a-1 dez-rataci si scoate din intuneric, selva oscura, la lumina, din confuzie si dezordine la limpezime gi ordine, adic& spre a-i fi cdléuza psihopompa pe cea mai mare parte acestui traseu soteriologic: anume, prin Infern si Purgatoriu, dupa care, in Paradis, aceasta functie o va indeplini Beatrice insdsi, iar pe o scurta secven{a din finalul acestuia — de Sfantul Bernard. fn acest scop, Virgiliu fl scoate pe poet din selva oscura, punctul de plecare al calatoriei sale, si-1 conduce prin cercurile infernale pana in centrul Pamantului, la sediul lui Lucifer, iar de aici merg pe un drum subteran ce da-n insula Purgatoriului, iar apoi urcd pe terasele Muntelui Purgatoriului pana in varf, unde se afla Paradisul Terestru, de la care, sub indrumare Beatricei, traverseaza cerurile paradisiace enumerate $i ajunge la punctul de sosire al c&latoriei: Dumnezeu-Lumina. Nimic mai schematic, sarac si mai devitalizat decat calatoria citita in acest sens literal, topografic. Din fericire, desi ulterioara xperientei prezentate in ea !!!!!!!, cdlatoria lui Dante e scrisa la timpul prezent gi descrisi pas cu pas, cerc cu cerc, terasd cu teras4, cer cu cer, detaliu cu detaliu, e prezentificata in carne gi oase, ca fenomen viu, ca experienf& somatic’, afectiva si mental, intr-n cuvant, ca experienti existentiala traita direct, clip de clipa, in concretul ei, intr-o masura mult mai mare decat a facut-o Homer in Odiseea sau Virgiliu in Eneida. Aceasta fenomenalizare continua, chiar in exces, a actului de a c&latori — care transforma in bund masura schema abstracta, alegorizanta, a calatoriei, in simbol, adicd in limbaj ostensiv — are dowd consecinfe majore: si umple cu care si sange structura abstract a poemului, flicind-o si dispara sau sa se dizolve!!!!! — cel putin pe intervalul lecturii inocente, fenomenologice (cea care de- contextualizeazA opera si suspend’ cunostintele prealabile, empirice si livresti, ale subiectului cititor) — in incarnare si, implicit, si confere 0 complexitate inestimabild experientei cdlatoriei, adaugandu-i, pe langa cele patru niveluri si sensuri hermeneutice intentionate de poeticianul Dante, niveluri si sensuri hermeneutice in plus, neintenfionate de el. Despre asemenea niveluri va fi vorba mai jos, dar nu inainte de a descrie aspectele cele importante ale calatoriei dantesti, precum gi nivelul fundamental si sensul ei cel mai important. Cele doud aspecte largi ale cilitoriei dantesti Scanned with CamScanner2d) Simplificand pentru inteligibilitate, putem spune cd existé dowd aspecte largi ale cdlatoriei_dantesti: unul gnoseologic (de cunoastre) si altul ontic sau existential. Primul const& in revelatiile Celuilalt Taram, in prezentarea si prezentificarea oamenilor, lucrurilor, actelor, fenomeneor gi imaginilor, pe care pelerinul si subiectul creator al poemului le intélneste de-a lungul drumului prin Infern, Purgatoriu si Paradis. Am spus "si prezentificarea”, fiindcd aici intra si cAlatoriile in timp pe care poetul le face prezente, cu ocazia intdlnirii unor personaje din epoci indepartate, precum Ulise sau chiar Virgiliu. Hermeneutii care au abordat si cei care vor mai aborda acest aspect, deceland in interiorul sau tipuri si subtipuri ale cunoasterii $i experientei subiectului cdlator si cdlatoriilor sale, au avut si vor mai avea inca o paine buna de ronffit. Asta nu e treaba noastra, acum. Al doilea aspect vizeazi sensul ontic sau existential al calatoriei si const in schimbarea radical a subiectului calator, in propria autoprezentare, intre punctul de plecare si cel de sosire al cAlatoriei pe Celalalt Taram, care face din ea, in schematica triadic& a discursului de fata, evident, 0 calatorie initiatica si transformatoare pe plan existential, inclusiv trupesc, sentimental si spiritual. Dante se transforma radical in timpul si pe parcursul cAlatoriei, iar locul transformarii, o adevarati metabolé, schimbare in limba greacd, este tocmai poemul Divina Commedia, in insusi procesul scrierii sale efective. Scrierea poemului coincide cu transformarea lui Dante ca om si subiect creator, astfel inc&t acesta e un poem fundamental existential, implicdnd, fireste si planul spiritual. Acest al doilea aspect - cel ontic — al poemului e extrem de dens, de stratificat, si nu intamplator cuprinde cel putin inc& doua infrastraturi orientate similar, dar tot mai rafinat si esoteric. Unul e acela care leaga calatoria dantescd cu componenta mistic’ a Romanelor Mesei Rotunde si se cheami, fireste, /a queste du Graal: e infrastratul indicat de Anton Dumitriu, cand discuta apartenenta lui Dante la confreria initiatica / Fedeli d'Amore, pentru care ,,erau obligatorii trei calatorii simbolice care reamintesc de cele ale cavalerilor riticitori, in cdutarea Graal-ului si de experienfa celor trei lumi, a Infernului, Purgatoriului si Paradisului” (12). Din perspectiva dicursului de fata, relatia dintre c4utarea Graal-ului si cAlatoria dantesci am discutat-o anterior, in Exeurs auxiliar, Evul Mediu, Viziunea asupra lumii, timpul si stilul, sub intertitlurile Eskhatos ca acmé si Calatoriile Iui Galaad si Dante, unde ideea esenfialé consti in accentul pus in ambele pe punctul de sosire divin al cailatoriei, totodat& eskhatos si acmé al ei, care e revelatia total, fireste, prin epifanii diferite, a divinului. Alt infrastrat al calatoriei dantesti, poate cel mai esoteric dintre toate, e constituit de scenariul spiritual, de ascendenta platoniciana, numit itinerarium mentis in Deum, descris de misticul augustinian Bonaventura in cartea cu acelasi titlu, pe care Dante il stia de pe vremea cand frecventa mediul franciscan de la basilica Santa Croce. Calatorie existenfial multistratificata cu structura globali anabasic- catabasici, de sorginte orfica si virgiliand Scanned with CamScannerAceasti cilatorie existential. —multistratificaté, _inifiatica. si transformatoare, fundamentali in Divina Commedia, are o structura global& anabasic-catabasicd, de sorginte orficd si virgiliand. Spre deosebire de aceea a lui Galaad, care evolueaz in spafiu orizontal, cAltoria lui Dante se desfasoara pe verticala si este compusa din cele doua migcari contrare de lungimi inegale, una scurta, cea katabasica, iar alta dubla in comparatie cu prima, cea anabasica. Cea dintéi e 0 coborare - cilduzité de Virgiliu — spre centrul Infernului, katabasis eis Hadou in greac&, descensus ad inferos in latina, in josul arhitecturii primului topos al Celuilalt Taram, Infernul, care e secventa ratacirii_ umane in lumea dezordinii si réului existential: trupesc si mintal, spiritual, religios, social, politic si moral, resimtite de poet si reprezentate ca exterioritate pura, ca inautenticitate, ca alienare a omului de esenfa sa bund de influx divin. Cea de-a doua migcare e 0 ascensiune sau 0 anabazi, ascensio in latin’, anabasis in greac&, alc&tuté din dou’ secvenfe: una a purificarii de pacate, iar a doua a binecuvantarii sau a stazelor beatitudinii. Secventa purificarii corespunde urcarii teraselor Muntelui Purgatoriului si e calauzita tot de Virgiliu pana-n Paradisul Terestru, iar cea a beatitudinii e calauzitd, incepand din Paradisul Terestru al Purgatoriului gi in susul Paradisului propriu-zis, pind aproape la capatul sau, de Beatrice (v. Parad., XXXI, 100). in contrast cu acea a ratacirii infernale prin lumea dezordini si riului existential, secventa paradisiac’ e una a drumului drept, dritta via, prin lumea ordinii desavirsite si a binelui existential, trupesc si mental, spiritual, relogios, filosofic, social, politic si moral. Tinta calatoriei dantesti este, cum am remarcat deja si cum vom repeta mot a mot, asemanitoare cu aceea a lui Galaad, atinsi in finalul ascensiunii paradisiace: revelatia totala a divinului, a lui Dumnezeu care ii apare poetului, pe cea mai inaltA treapti a Empireului, ca epifanie luminoasa indicibilé, ca limbaj ostensiv, ca un, cu formula fenomenologului Jean-Luc Marion, ,,fenomen saturat” de intuitie, cdruia nu numai ca nv-i corespunde nici un concept, ci in fafa ciruia memoria capoteazd, iar limbajul insusi, '/ parlar, nu mai poate face fat& si cedeaza locul tacerii (Parad, XXXIII, 55). Pe parcursul acestui traseu existential, Dante, subiect clitor si creator totodati, se transforma radical, chiar in timp ce scrie efectiv Divina Commedia, si devine compatibil cu finta calatoriei sale. Calatoria dantesca cu doua secvente si experienta creatoare: relatia dintre Vita Nova si Divina Commedia Ante-calatoria Dar calatoria dantescd prezinti gsi alte niveluri, neobservate vreodata, care susciti interpretari nedate vreodataé. Cum Dante e totodata pelerinul si autorul punerii in forma al propriului pelerinaj pe tarémul Celalalt, doua dintre ele vizeaza experienta creatoare. In cazul primeia, e vorba de o pre-calatorie sau o ante-calatorie genetica, tematizata in Vita Nova, intre punctul de plecare existential, genetic, pre-formal, al operei si punctul ei, asijderea, de sosire, care coincide, Scanned with CamScannervy, de fapt, cu punctul de plecare formal al acesteia. Aceasta ante- calitorie constituie conditia de posibilitate fara de care cea de-a doua, tematizata in Divina Commedia, n-ar fi putut exista. Care incepe unde se sfargeste prima gi e calitoria katabasic-anabasicd descrisd mai sus, inteleasa cu totul diferit: ca structur& orficd increstinata a experientei creatoare. Pre-calitoria dantesc& este ceea ce s-ar putea numi traseul vietii poetului, consemnat in Vita Nova, de la un moment decisiv al ei pana la primul moment crucial al acesteia, adici de la prima intalnire cu Beatrice pana la decizia de a scrie Divina Commedia. E mai curand un drum in timp decit in spafiu sau, mai tehnic spus, mai curand un traseu cronografic decit topografic, care a durat cam un deceniu $i jumitate. Acest traseu al vietii e alcatuit, dupa Dante, de o suita, intrerupta de lungi pasaje temporale si existentiale de alti natura, de experiente revelatoare experimentate de adolescentul si tinarul Dante exclusiv cu Beatrice. Desi Dante relateaza in Vita Nova si alte evnimente, legate de alte feme (si nu doar), insd pe acestea nu le considera relevante pentru existenta sa. Dar se pare c& aici intra si experientele, probabil cdzute in inconstient, cu ténara sa mamé, Bella. Dragostea pentru aceste femei, inconstienta pentru Bella, constienta pentru Beatrice, $i moartea lor de foarte tinere constitue tocmai linia principala a biografiei revelatoare a poetului care va duce la punctul crucial pomenit si care e, de fapt, punctul de sosire al genezei subiective, existentiale — alcatuite din suita experientelor revelatoare pe care le vom discuta mai jos— a poemului Divina Commedia gi totodata punctul sau de plecare formal. Mai mult, desi nu o pomeneste niciodata pe mama sa, Bella degli Abati, dar se exprima despre ea indirect si cu afectiune maxima, cand scrie pe teme ale condifiei materne, in mai multe locuri din opera sa, trebuie ci evenimentul major cel mai _vechi din biografia sa revelatoare, care si-a intiparit definitiv si foarte addnc, pana la nivelul inconstientului, engrama in psychéa sa infantila va fi fost moartea pretimpurie a mamei si recdsatoria tatalui, implicit. Moartea mamei, survenité pe cind copilul Dante avea vreo cinci ani, trebuie cd e evenimentul de la care incepe si prindi cheag in imaginatia sa infantila ceea ce Freud a numit Familienroman. Care e Complexul lui Oedip intr-o anume alotropie, aflat la originea psihanaliticd a celor doua moduri majore de fictiune narativa, fictiunea realisté (mimetica) si cea irealisté (fantasmagoric4), constand intr-o poveste, un mit Scanned with CamScanner