ALOTROPIL ALE EXPERIENTEI SUBIECTULUI CALATOR $I CALATORIEI INITIATICE, REPREZENATE IN LITERATURA MEDIEVALA. NOUL HOMO VIATOR SI DETERMINATIILE SALE CAVALERESTI, RELIGIOASE §I MISTICE, DAR $I, EFLORANT, ETICE, SOCIALE $1 POLITICE 1. Calitoria lui Yvain sau Cavalerul cu Leu Rezumat si continuarea cursului precedent, cel fafi-n fata cu Dvs . Aceasti cAlatorie ilustreazi prima alotropie (sau, mai bine, tipo-alotropie ori, si mai bine, tipalotropie, cum se va vedea mai jos de ce...) a experienfei subiectului calator gi calitoriei sale tematizati in literatura medievala (1), situatd pe prima linie narativa a literaturii cavaleresti: cea a aventurii terestre, mundane, cum se va vedea in tipologia de mai jos. Dupa ce le-am parcurs pe cele antice, dar si una medieval, in acest capitol vom discuta doar trei alotropii reprezentative, largi, (dintre care deja am discutat-o pe prima), manifeste in literatura medieval — fireste, fictional — de c&latorie, adic4, in acea literatura avand ca structur& fundamental’ cilatoria atat ca schemd organizatoare pe plan narativ, cat si, mai ales, ca experienfa existential a unui nou tip de homo viator (=om calator, care se afl pe drumuri), care apare tocmai in Evul Mediu. $i apare, anume, cum am vazut din cursul precedent, 0 dati cu cilatoriile lui Yoain sau Cavalerul cu Leu, in versiunea din romanul seriitorului francez Chrétien de Troyes (sec. XII, 1130-11902). Acesta e, cum stifi, personajul a cirui primd plecare in cAlatorie, tematizati in acest roman, va revolutiona, constituindu-se intr-un punct de rupturd, modul de a pleca in cdlitorie mostenit din ‘Antichitate gi va prefigura, inca de pe-atunci, din acel Ev Mediu care e si al trubadurilor francezi (sec. XII), taman.... plecarile moderne. Doud dintre cele trei alotropii menfionate (dintre care, repet, prima e discutata) sunt exprimate — conform selecfiei pentru care am optat in cursul de fafa — in opere epice jinand de literatura medieval de extracfie ,populara”, iar cea de-a treia — intr-o opera pocticd (poate cea mai valoroasd oper poeticd euroatlanticd a tuturor timpurilor!) ce apartine literaturii culte, ,inalte”, elitiste. Spun, in legatura cu primele dous, c& sunt exprimate in narafiuni <> si nu populara pur si simplu, f&r& ghilimele, sau ,joas&” (in functie de locul unde se situeazi referentul, de ierarhia sociala si culturala a personajelor ce-I locuiese, nu de cea estetica), pentru cé literatura epic& pe care o studiem nu e, desi se bazeaza pe ea si se hrneste din ea, 0 literatura anonima, adicd folclor propriu-zis, ca basmele populare, de pildd, ci are autori cunoscuti, precum cei deja citaji (Ia cursul anterior), ca si pentru ci, sub aspectul destinatarului, al publicului cititor sau auditor, nu se adresez& intregului popor, ci doar unor categorii relativ instruite, precum cavalerii, ins mai cu seama Doamnelor acestora, mult mai cultivate decat ei, si, probabil, clericii de o instructie medie si submedie. Prima alotropie in discufie apare ca o cAlftorie cavalereasca terestra, mundand, militard si ‘amoroasi, iar finalmente $i religioas’, cum am vazut in lecjia precedent, si ¢ reprezentatd in romanul Yvain sau Cavalerul cu Leu de Chrétien de Troyes, in timp ce a doua , in primul rand, 0 cdutare spiritual, la queste du Graal in francezA, si e reprezentatd, in discufia noastra, de romanul in versuri octosilabice L'Estoire dou Graal (scris intre 1190-1199) de Robert de Boron (sfarsitul secolului XII gi inceputul secolului XIII), de versiunea ei parjiala din harafiunea anterioarg, neterminat’, Perceval ou le Conte du Graal, tot a lui_Chrétien de Troyes si de cea completé din narafiunea compilativa in prelucrarea moderna, realizat dup’ mai multe surse (unele quasi folclorice) de Jacques Boulenger, intitulati Romanele Mesei Scanned with CamScannergy Rotunde (trad. rom. de Aurel Tita), pe care o vom utiliza aici in cea mai mare misurd ca text de baz intrucat e cea mai complet din punct de vedere narativ, evenimenfial (Pentru detalii despre versiunea aceasta si despre istoria filologic& a sursclor pe baza clrora e construitd, v. Irina Badescu, Cuvant inainte la ed. cit., pp. IX-XVI) « in fine, cea de-a treia alotropie a experienjei cilatorului si a cAlatoriei sale, situata la sfirsitul Evului Mediu si inceputul Renasterii, e una ce fine de literatura si cultura elitiste sie reprezentat’, fireste, de Dante (sec. XIII-XIV) in Divina Comedia, care se constituie, fie si numai in ultima instanf§, la ultimul ei nivel, tot ca o utae pies religioasé, simbolica gi alegoricd, dar mult mai sofisticat& si complexa intelectual, Ii ‘gi cultural decat, cel putin in operele citate, cdutarea Sfintului Graal, din categoria cireia face parte si calitoria dantesca pe Tardmul Celalalt. Pana aici am vehiculat deja suficiene titluri de opere literare din gi despre Evul Mediu pentru ca — pentru mai multé claritate in ordinea discursului nostru hermeneutic, comprehensiv si explicativ totodata — in acest loc si se impund micar o incercare de tipologizare a cilitoriei medievale (indus, fireste, din bibliografia literaré a cursului) pe liniile ei narative semnificative pentru (dis)cursul de faa. lata schifa ei, efectuata dupa un criteriu al referentului, unul narativo-tematic si unul de fenomenologia ciltoriei, reportat de Ia inceputul fenomenologic al (dis)cursului hermeneutic de fafa (v. conceptul de alotropie): Liniile narative cilitoriei medievale si tipurile sale principale (in primul rand, in Romanele Mesei Rotunde, insi manifeste si in celelalte naratiuni de autor, pe care le-am invocat sau nu inc’) jntai, 0 observatie prealabilé necesara. In virtutea referentului ei principal, lumea cavalerilor medievali arthurieni (fireste, ulterioara secolului VI2, cand ¢ datatd aproximativ epoca improbabila a legendarului rege Arthur), putem numi literatura cavalereased atat compilafia Romanele Mesei Rotunde, cat si operele scriitorilor menfionafi deja. Care, in mare, tematizeazi cilitoria pe dowd linii narative principale. Sa zicem: L linia aventurii terestre, mundane, ce include: 1, Calatoria militara (sociald gi politicd totodata) cu semnificafie inifiatica Calitoria ca venturi amoroas& sau religios’ (v. cea de-a treia plecare, religioasi, si cAlatoria anterioar’ lui Yvain), a cérei infrastructur’ organizatoare ¢ totodata un scenariu initiatic $i simbolic si IL linia cdlatoriei religioase, a chutirii spirituale, fireste, inifiatica, simbolic& si alegorica, ce include: 1, C&litoria mistica: Ja queste du Graal. 2. Calttoria ascetica: Yvain, Bohor, diversi clerici Alte forme de cailitorie medieval: 3. Calatoria pur spirituala si teologic’: itinerarium mentis (Sfantul Bonaventura) 4, Pelerinajul si formele sale occidentale si orientale (la Roma, la Santiago de Compostella; la Meka, la Medina) O paranteza despre terminologie. In virtutea acestei tipologizri se impune s& propun un concept compozit in locul celui simplu de alotropie — pe acela (tip)alotropie sau tipalotropie, cu sau fri paranteze. Revenind acum la matca (dis)cursului de fafé, incepe si fie evident, fara explicafii in plus, ci doar din tumura demersului de pana aici, c& cele doud tipalotropii deja anunfate ale experienfei calatorului si cAlatoriei sale se inscriu, la fel ca si cea de-a treia, in cuprinsul acestor linii narative, cu subdiviziunile lor tematice inerente. Scanned with CamScanner43 Pe prima linie narativa, anume pe linia aventurii terestre, mundane — care se bifurcd mai degraba tematic decat narativ in 1. Calatoria militara (sociald si politicd totodaté), 2. Cilatoria ca aventura amoroasi — se situeazi prima alotropie in discufie (in schema aceasta tipologico-alotropologic’ sau, mai scurt, tipalotropici se afli 1a pozifia 2) si apare ca o cAlitorie cavalereasc mundané, foarte complex, militar, sociala si amoroasd, iar finalmente si eligioas&, si e tematizata in romanul, nu mai pujin complex, Yvain sau Cavalerul cu Lew, aparfinind, pare-se, primului scriitor de literaturi romanescd cu referentul menjionat, Chrétien de Troyes, cum am vazut in lectia precedenta. ‘Aceasti tipalotropie a experienfei medievale a subiectului c&lator si célatoriei sale am studiat-o, insi sub un title prea parfializant tematic si care nici nu-i sesizeazi importanja revolufionara si specificitatea de-o evident& eclatant’: C&litoria lui Yvain sau Cavalerul cu Leu. Titlul mai cuprinzator si mai elocvent ar fi, ins, mai degraba: Cilitoria/edlitoriile lui Yvain sau Cavalerul cu Leu si Marea Risturnare medievali a tradifiei experienfei subiectului cAlitor si cilitoriei sale Dece? Caci acesta acoperi mult mai multe teme si subteme decdt sugereazi vechiul titlu. Anume: Marea Rasturnare sau, mai putemic, cu un cuvant italian, J! capovolgimento (care inseamna, literal, intoarcere cu susul in jos, cu capul in jos), in Evul Mediu, a/ traditiei antice la nivelul punctului de plecare al calatoriei. Prima plecare a lui Yvain sau punctul de rupturd al traditiei antice a plectrilor. Caracteristicile sale, de regula, negative: disparitia comandamentului transcendent (divin) al plecarii in cAlatorie si inlocuirea lui cu decizia individuala, cu alegerea liberi, apoi, disparitia caracterului forfat, involuntar si public al primei plecéirii a personajului, precum si a marcilor ei psiho-culturale: ceremoniile de adio si sangoasa de despairtire”. Revolutionarea medievala a plecarii in calatorie si anticiparea plectrilor modeme: A pleca in Evul Mediu si in moderitate. Exemplul lui Yvain Cvalerul cu Leu de Chrétien de Troyes, Descrierea, retori-stilisticd a plectrii gi ,,Vocea strategica” (Jean Bethke Elshtein): desubiectivarea experienfei plecarii transpust stilistic prin obiectivitatea descrierii plecdrii in calitorie. Din nou, despre caracteristicile plectrii medievale (menfionate deja sau nu). Voluntarismul si pragmatismul plecirii cavalerului in cAlatorie. Singurdtatea plecdrii si calitoriei cavalerului réticitor. Incognito-ul voluntar al plecdrii lui Yvain faja-n faji cu incognito-ul involuntar, forfat, al plecarii lui Eneas de la Troia cea cuceriti de greci. Quasi-generalizarea, in _Evul Mediu, a _c8ilétoriei_ca__experienta_initiatica, transformatoare, ca Erfahrung. Exempul lui Yvain, din nou. $i exemplele c&utatorilor Graal- ului. Dizolvarea coincidentei_si egalititii_dintre_punctul de plecare si cel _de sosire_al calatoriei_antice. Dezegalizarea medieval si schimbarea (im)portanjei lor antice: dezechilibrarea balanfei lor. Privilegierea net a punctului de sosire al clatoriei in Evul Mediu in dauna punctului de plecare — care-si pierde din pondere. Noutatea: absolutizarea punctului_de sosire in romanul nelegninat Perceval ou le Conte de Graal de Chrétien de Troyes si in, pentru compl ee ce lipseste la scriitorul francez, compilafia epic& Romanele Hesei Rotunde, in L'Estot?@ dou Graal de Robert de Boron, in epopeeé Cantarea lui Roland si in Divina comedia lui Dante (sec. XIII-XIV). Consecinja absolutizarii punctului de sosire: liniaritatea (sau, mA rog, unidirectionalitatea) parcursului calatoriei si a viziunii asupra timpului in locul e&latoriei circulare antice si a vechii viziuni asupra timpului circular. Scanned with CamScanner4 © completare retrospectivi Ia cursul anterior, cel susjinut faja-n fajé cu Dvs., carissimi miei, despre: »Cilitoriile lui Yvain sau Cayalerul eu Leu gi...” fn privinga ultimei calatorii a lui Yvain, cea in virtutea céreia devine Cavalerul cu Leu, am rimas la interpretarea cd ar fi exclusiv o calitorie inifiatic& de facurd religioas& crestina, trimigand prin céteva elemente Ia monahism, intrucdt subiectul ei parcurge un pasaj ascetic in care riticeste, singur, prin paduri, deci, cu un interval de recluziune asceticd si o dieti monahala, minimala: anume, chiar cel in care realizeaza saltul initiatic de nivel ontic de la stadiul mundan la cel religios. E vorba, in concret, de intervalul de ratacire, aproape gol, prin pAduri, céind intélneste un leu atacat de un sarpe, pe care-| salveazi si care va deveni elementul specificant al blazonului sau literar si iconografic. in plus, in aceasta directie am interpretat gi prezenfa leului in biografia lui, care va deveni marca sa nobiliard si spirituala transeculari, asociindu-l cu reprezentari ale unor sfinfi monahi, asceti imblanzitori de silbaticiuni, in spefa de lei, simbolizdnd generic puterea spirituala gi injelepciunea crestine, precum Sfintul Ieronim (sec. IV-V) in interpretarea dintr-un tablou neterminat al Tui Leonardo da Vinci sau Sfaintul Gherasim, sub puterea spiritual si sub ascultarea céruia, conform legendei, s-a pus un leu fioros. Dar calitoria aceasta poate fi infeleas si mai banal ~ de altfel, cum pot, (dac& dorim) si“indite si datele narative — ca o riticire a minjii_cavalerului_cauzats de refuzul frumoasei sale sofii, Laudine, de a‘T reprimi weast dupa incilcarea jurimantului de la plecarea, incitat’ de Gauvain, in cilatoria aventuroasi anterioara, cea de-a doua, de a se intoarce dupa un an: altfel spus, dragostea ar fi motivul care-1 scoate din minfi gi-l determina si riiceascd aproape dezbricat prin paduri, hrinindu-se frugal, ascetic, ou ce gaseste la faja ocului, de pilda, cu ridicini. In acest infeles, sensul religins al-ascezei si dietei sale ascetice ar fi mai estompat, dac& nu chiar inlocuit, de criza amoroas impins& pind la mania, la nebunie. intalnirea cu Leul nu ar confirma sensul pur religios al secvenfei ascetice, deoarece dup’ acest eveniment major Yvain igi recapti minile, dar scriitorul nu-] aratd trecdnd la monahism, cum era in logica narativa si simbologicd, ci la 0 viata de cavaler rizboinic, in care faptele sale eroice se vor augmenta. Cu aceast manevri epic& de succes, dar neverosimila si ‘ira coerenfa suficientd, Chrétien de Troyes sugereaza dou’ linii de interpretare, cea religioasé si cea amoroasi, insa, finalmente, isi angajeazi romanul pe cea de-a doua, probabil mai la modi, pierzind Sansa de a da romanului su un crescendo initiatic-si-simbolic, finalizat in stadiul religios. Conform factologiei narative, isteafa slujnic& Lunette fi va concilia — printr-un tertip sagalnic de-o viclenie tipic feminin&, specific& epocii curtenesti - pe cei doi sofi, astfel ‘incdt dragostea terestra va avea partea leului, iar Yvain va deveni un cavaler sedentar, adicd un noncavaler, pentru c& va renunja att la sansa de a fi un cavaler rizboinic, cét gi la cea, ivitd cu ocazia celei de-a treia calitorii, de a fi un ascet. Cedand gustului mundan al epoci grafie ciruia amorul curtenesc era cel mai prizat la curfile nobiliare, scriitorul trece — intorednd usure din drum evolufia personajului su prin revenirea lui la un stadiu anterior celui pe care prea si-| fi putut atinge, cel religios — trece pe ldnga posibilitatea plauzibild de aconstrui un roman organizat pe un seni initicascendent, urefind de la siricie mundand la avere si dragoste lumeasct $1'Ge aici Ta saracie, castitate si iubiré crestine ori chiar mistice. fn locul congruenjei narative si interpretative, cu Succes la doar 0 minoritate cititoare, scriitorul a ales incongruenfa, cu succes la 0 majoritate, CURS: Il, CAutitorii gi /a queste du Graal sau cilitoria misticd in Romanele Mesei Rotunde Scanned with CamScannerS Sub acest titlu, vom discuta acum cea de-a doua (tip)alotropie a experienfei subiectului cAlator medieval, situata pe cea de-a dova linie narativa a literaturii medievale, cum deja s-a putut vedea: linia ciitoriei religioase, a cdutirii spirituale ce include, lund in considerare si calatorii extraliterare pentru largirea cAmpului exploraii (v. 3 si 4), mai multe tipuri de cilitorie: (1) calatoria mistica: Ja queste du Graal, (2) cAlatoria ascetica: Yvain, Bohor, diversi clerici, (3) cAlitoria spirituald si teologic&: itinerarium mentis, (Sfantul Bonaventura) si (4) pelerinajul si formele sale occidentale si orientale (la Roma, la Santiago de Compostella.... sau la Meka, la Medina). ‘Vpm explora aici mai insistent doar (tip)alotropia cea mai pura a calatoriei religioase, sub tithiQgenerie enunfat, desfigurind urmfioarea tematic& bazalf: instituia cavalerismului medieval si Graa/-ul, semnificafiile simbolice ale Graal-ului, caut&torii Graal-ului_ si revelatiile lor parfiale in Romanele Mesei Rotunde (Lancelot, Gauvain, Bohor, Parsifal), Galaad si revelafia total& si mortala a Sféntului Graal. Institufia cavalerismului medieval in relafie cu Graal-ul. Naratiunea, descrierea, simbolistica hibridi si semnificafiile importante ale Graal-Iui ca atare gi ale queste-ci sale in Romanele Mesei Rotunde (in prelucrarea lui Boulenger) Primele dowd teme au un rost preparator sau, cu un temen mai dens din greaca veche, propedeutic in sens etimologic (de la cuv. gr. pro - inainte si paideutike - inva}amint, instrucfie) pentru a le putea dezvolta si infelege mai bine pe urmatoarele. Pe prima am abordat-o, citindu-1 pentru simplificare pe Anton Dumitriu din Cartea intélnirilor admirabile (Buc., Ed, Eminescu, 1981, p. 19), la ultima noastra intélnire inainte de suspendarea cursurilor din cauza Corvid-ului 19, urmarind, in mare, explicarea a dout nofiuni: cea de cavalerism si cea de Graal. Pentru o imagine mai consistent si complex despre prima nofiune, vedefi, in afari de textul lui Anton (op. cit.), si paginile indicate in bibliografie din Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, (trad. de H. R. Radian, Bucuresti, Ed. Univers, 1970, pp. 99-165), anume, capitolele despre Idealul cavalerismului, Visul de eroism si dragoste, Importanta idealului cavleresc in rdzboi i in politica. De fapt, prima nofiune am urmirit-o, mai ales, pentru a o limuri cat mai bine pe a doua. Mai precis, am urmarit nofiunea de cavalerism fn relafia sa cu Graal-ul, prioritar in descrierea si infelesurile de baz dupa doua importante surse franceze — Chrétien de Troyes, Perceval ou Te Conte de{Graal si Robert de Boron (sfirsitul secolului XII i inceputul secolului XII), L'Estoire dou Graal — si dowd germane: poefii secolului al XIII-lea Wolfram von Eschenbach si Albert von Scharfenberg. Dupa primii, Graal-ul ar fi fost vasul din care Isus ar fi mancat la Cina cea de taina si in care losif din Arimateea ar fi strdns sdngele varsat de acesta in secventa Sacrificiului stu, pe care I-ar fi dus in Britania unde a stat vreme aproape uitatd, de secole. In cutarea lui, la queste du Graal in franceza veche, nu putea pomi decat un cavaler sans tache et sans reproche, precum Parsifal, care l-ar fi gi glsit, dar ulterior acesta va disparea din nou si clutarea lui va reincepe iardsi si iardsi, pana azi. fin schimb, dupa cei doi poeti germani, Graal-ul ar fi fost o piatra miraculasa tiata de ingeri dintr-un smarald desprins pe fruntea lui Lucifer in momentul c&derii sale si ar fi fost daruit lui Adam, ins& care I-ar fi pierdut in cirumstanfa buimicitoare a alungatrii sale din rai. in fine, pentru o pat de culoare savanta, trebuie stiut c& gi in alte culturi exist, in mituri i legende, Graal, inst, fireste, sub alte nume, precum urna hindus’, sau al ¢reilea ochi al zeului Shiva, la egipteni, de fapt, o perla de pe fruntea sa. {in versiunea compilativa (din bibliografia literara obligatorie) a Romanelor Mesei Rotunde, secventa epic’ intitulati Povestea Sfintului Graal, unde se afla parte din epica, descrierea, simbolistica hibrida (crestin’ cu influxuri precrestine) si bund parte din semnificafiile importante ale Graal-lui ca atare, acord’ acestuia un spajiu insemnat, intinzdndu-se pe nu mai pufin de 6 episoade: Josif din Arimateea, Eliberarea lui Iosif, Sarras, Insula rotitoare si corabia, Arborele viefii si Spada cu baieri ciudate (v. op. cit., pp.75-90). Tot aici, legate de el, se afld detalii descriptive, narative si ideologice despre simbolistica si Scanned with CamScannerea semnificatiile unor obiecte — precum Graal-ul (pp- 77-78, 83), jilful gol de la Masa Rotunda (pp., 89-90), arborele vietii (pp, 86-87), corabia lui Solomon (p. 85), sabia cu baieri ciudate (pp. 88-89) sau fusele colorate (p. 85) — sau personaje - precum Solomon, Iosif din Arimateea sau fiul sdu losafat (p. 83), dar mai ales despre cavalerul perfect, Galaad, ultimul descendent al regelui Solomon, a c&irui ascenden{a, puternic iudaizata si crestinizata, urcé prin acesta, prin tatal stu, regele David, losif din Arimateea gi prin Sffnta Fecioara, pana la cuplul adamitic, Ele, conform narajiunii din seevenja despre Céutarea Sfantului Graal, ,,adevaratul cavaler, cel dorit, cel hirizit, purces din inalta vif& a regelui Solomon gi a lui Iosif din Arimateea, cel care va duce la bun sfargit cdutarea Sfantului Graal si va pune capat ispravilor cavaleresti” (v. op. cit. p. 348). Fireste, date importante privind tot narafiunea, descrierea, simbolistica precrestind increstinatd si semnificafiile importante ale Graal-Iui ca atare, precum gi despre /a queste a sa si despre elementele adiacente tuturor acestora se afla din belsug sau, cum ar zice astizi uni, nla greu” si in alte locuri ale Romanelor..., dar mai cu seamd in secvenfa narativa Cautarea Sfintului Graal (ed. cit., pp. 347-349). lati asemenea date despre obiecte, personaje $i fenomene, precum Masa Rotunda insii, jilfurile cavalerilor ei, jilful gol asteptindu-l pe Galaad (p. 106, pp. 347-348), din nou, corabia lui Solomon, spada cu baieri cjudate si fusele colorate (pp. 376-380), Graal-ul (din nou) i fenomenul revelatiei sale in relajie cu cei antrenafi in cdutarea lui, tofi Cavalerii Mesei Rotunde in frunte cu Galaad (pp. 349-351) sau doar_principalii sau c&utitori, Lancelot, Gauvain, Bohor, Parsifal, Galaad, in fine, dar mai ales despre Galaad si revelatia final Graal-ului (p. 366, pp. 384-388) etc. Semnificafiile Graal-ului dup’ Dicfionarul de simboluri $i dup Albert Béguin Tot de secvenja propedeuric’ la (tip)alotropia cAlatoriei religioase in discujie maifin cel putin inc& dou’ lucruri. Primul e etimologia a ceea ce s-a numit Graal — fireste, leagé de obiectul pe care se presupune c’-I desemneazA, adic, 0 cup’ sau, mai des, o farfurie larga, putin adancd, o tipsie-sau un vas adéncit cu margini largi — care privine din limba latina medieval, de la cuvantul cratella, vas; care in franceza veche desemna o cup’ sau o farfurie pufin adincd, cu margini intinse. Alta linie de interpretare etimologic§pderivg-cuvantul graal, desemnind cam acelasi lucru, de la latinul gradalis, bizuindu-se pe versiunile sale fonetice regionale, precum grasal, grea, gradal... in loc de graal. Al doilea lucru, jindnd de secvenfa propedeutic’ a acestui curs, consti in evidentierea semnificajiilor codificate cultural ale Graal-ului, cum sunt cele generalissime date in Dicfionar-ul de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, culori, numere (vol. 2, E-O, Bucuresti, Ed. Albatros 1995, pp.105-106), coordonat de Jean Chevalier si Alain Gheerbrant, dar $i in sinteza interpretarilor semnificatiilor sale, citate in Dicfionar, din cartea lui Albert Béguin, La quéte du Saint Graal, (Paris, 1958). Tat& ce spune articolul din Dicfionar cu titlul Graal, din care vom afla, cum se-ntémpli cand este vorba de mituri si legende cu nenumérate variante adesea contradictorii, gi alte informatii, care pot ajuta la explicarea unor lucruri obscure din Romanele Mesei Rotunde, si 0 puzderie de interpretari diferite fafa de cele din sursele deja utilizate, care uneori mai mult il deruteazA decat il limpezese pe cititor: ,,Sfintul Graal din literatura medievala europeand este mostenitorul, dac& nu cumva continuatorul, a dou’ talismane ale religiei celtice precrestine: cazanul lui Dagda si cupa suveranului. Aceasta explica faptul c& acest obiect miraculos este adesea o simpla tipsie adancd purtatd de o fecioar’. ih legendele referitoare la Cavalerii Mesei Rotunde, el are puterea de a oferi fiectruia dintre acestia mancarea cu camnea preferati: simbolismul siu se intalneste aici cu cel al Cornului Abundenfei. Printre nenumaratele sale calitafi, in afard de cea de a oferi (darul viefii), se numérd si cea de a lumina (jluminarile spirituale) i cea de a acorda forta invincibila (v. Julius Evola, BOUM , 53) (toate - subl. ns. — V. Podoaba)”. Scanned with CamScannera Fireste, Graal-ul a cipStat, de-a lungul secolelor (incepfind chiar din Evul Mediu), 0 muljime de explicafii si interpretiri cfnd rezonabile, cdnd irezonabile si sirite de pe fix, cand de-a dreptul aberante si aiuritoare. Un rezumat minimal de incredere al interpretarilor lui acceptabile face Albert Béguin, in cartea sa fundamental pe aceast tem’, La quéte du Saint Graal: .,Graalul reprezint& in mod substanjial pe Hristos mort pentru oameni gi, totodata, potirul de la Cina cea de taind (adica harul divin hirdzit de Hristos discipolilor sti) si, in sfargit, caliciul liturgic, confindnd adevaratul singe al Méntuitorului. Masa pe care se afl potirul este, potrivit acestor trei proiecfii, piatra_de_pe Sfintul Mormént, masa_celor doisprezece apostoli si, in sfirsit, altarul pe care se infiptuieste sacrificiul/jertfa_zilnic/s. ‘Aceste trei realitdji, Ristignirea, Cina cea de tain si Euharistia sunt inseparabile, iar ceremonia Gralului const& in revelarea lor, conferind impartaganiei cunoasterea persoanei lui Hristos si participarea la Jertfa sa Mantuitoare (toate - subl. ns. ~ V. Podoaba)”. Aceasta infelegere a semnificajiilor Graal-ului poate trimite, conform Dicfionarului, la »explicafia analiticd a lui Jung, potrivit c&reia Graalul simbolizeazi <>”, cum afirma el in cartea Omul si simbolurile sale. Mai departe, Dicfionarul se refera la exigentele de viata interioara ce trebuie respectate de catre cei ce pleaci in cdutarea Graal-ului si la semnificafia sa cea mai general pentru oameni: »Dar ciutarea Sfiintului Graal pretinde conditii de viata interioara rareori intalnite. titile exterioare sunt potrivnice atét de necesarei contemplafii si indep&rteazA dorinja [cdutirii]. El se afla in imediata noastri apropiere, dar privirile nu-1 zAresc. Aceasta este drama orbirii noastre in fata realititilor spirituale - cu atét mai intens& cu cat credem mai sincer c& le cAutim, Suntem, ins, mai atenti la condifiile materiale ale cdutirii decat la conditiile ei spirituale, Cautarea Graalului inaccesibil simbolizeaza pe planul mistic ~ plan esenfial pentru el — aventura spirituala si nevoia de interiorizare, singura in masura sd deschida portile lerusalimului ceresc, unde straluceste potirul divin. Perfectiunea uman nu se cucereste cu o loviturd de lance, ca 0 comoard materiala, ci printr-o radicalA transformare a spiritului si inimii. (toate - subl. ns. ~ V. P.). Trebuie mers mai departe decat Lancelot sau Parsifal spre a atinge transparenfa Graalului, imagine vie a lui Hristos”. Cautitorii gi la queste du Graal sau cAlitoria misticd in Romanele Mesei Rotunde Eroii cdutirii Graal-ului In principiu, probabil, orice cavaler adevarat, autentic, cu vocafie — cel pufin in faz in care cavalerismul a fost si o institufie cu functie putemic religioas’, cum era pe vremea regelui Artus (sau Arthur) — trebuia s& fie si un cdutitor al Graal-ului. Cavalerii Mesei Rotunde din epoca mitico-istorics arthuriani (poate, sférsitul secoluilui V si inceputul secolului VI p. Chr.), ins8, conform statutului lor axiologic iesit din comun, exceptional, inalt, de cavaleri cu vocafie gi cu misiune religioasd, erau cdutitori ai acestuia chiar cu tofii, cei 150, intr-una din numaratorile generoase, cum e aceea din compilafia noastra in prelucrarea modema, mAiastr sub aspect estetic, a lui Jacques Boulenger. Aici, in Romanele Mesei Rotunde, toji acestia pleac& in ciutarea Graal-ului, depundnd in prealabil jurimantul ¢& vor face tot posibilul, ba chiar si imposibilul, si afle adevarul despre el: ,,Ca domn gi stapan al Mesei Rotunde, Galaad ingenuche cel dintdi in fafa moastelor si jurd c& nu se va intoarce niciodat& mai inainte de a afla adevarul Graalului (subl. ns. — V.P.), dacd fi va fi dat si-l cunoasca in vreun chip. Dupa el jurara Lancelot, seniorul Gauvain, seniorul Yvain cel mare, Perceval de Gallois, Lionel, Bohor, Hector des Mares, tofi cavalerii, in numar de o suti cinzeci (subl. ns. V. P.), dintre care nu era niciunul fricos” (Op. cit., p.353, cap. Plecarea Cavalerilor Mesei rotunde). Scanned with CamScanner8 Din cei 150 de Cavaleri ai Mesei Rotunde, fireste, doar foarte pufini traiesc, in compilajia francezului Boulenger, si evenimente sau peripefii romanesti interesante si semnificative ale cAutdrii Graa/-ului, deoarece majoritatea, cum se spune undeva in ele, nu au trecut prin intimpliri memorabile si probe semnificative in timpul queste-ei lor. Nici macar tofi cei menfionafi, 1a depunerea jurimantului, in lista scurti de mai sus ~ care in alte texte sunt importanfi, de altfel, ca si aijii care nu figureaz in ea — nu sunt urmériji in calitate de cfutitori ai Graal-ului, Ci doar - dar in masuri diferite, marcate aici, in curs, prin ordinea insiruirii neintimplitoare si crescdtoare — Lancelot, Gauvain, Bohor, Parsifal (sau Perceval, dupa fonia preferati de traducator) si Galaad. lar pana la urma nici Gauvain: ,,Caci aceasta a fost soarta cavalerilor Mesei Rotunde cénd au purces in cfutarea Sféntului Graal: in afard de Galaad, de Perceval, de Bohor si de Lancelot, nu li s-a intémplat ceva care si merite a fi povestit intr-o carte, gi au fost tare uimifi, cAci se gandiserd c& intr-o cdutare de asa inalta insemnatate vor putea face numeroase fapte cavaleresti” (op cit., p. 365) Un cdutitor paradigmatic si o cAutare paradigmatic’, exemplars, a Graal-ului ins& si dintre acestia doar unul, Parsifal, ¢ urmarit si prezentat aici ca un cdutitor paradigmatic al Graal-ului, a cdrui cdutare e si ea pardigmaticd, exemplard, desi... Desi, la 0 adicd, ar mai putea fi considerafi asijderea inc doi, Lancelot si Galaad, totusi, din motive diferite, ei nu sunt chiar cu totul: unul din cauza c&, in structura sa, dominafia o au caracteristicile pur rizboinice si cele amoroase, iar altul din cauza c& ¢ prea schematizat, si intr-atat de idealizat incét transgreseazi condifia umani c&tre cea cristicd, in care ceilalfi rimén cu tofii in ultima instan{&, chiar in pofida faptului c& si ei au unele trésaturi transgresive si trdiesc unele experienfe aproape transumane, supranaturale. Ar mai fi Bohor, dar biografia lui nue urmarit& suficient de insistent ~ cum se-ntémpl& cu primele ei secvente in care, la ceilalfi, se accentueazi pe vocatie gi pe tipul de cavalerism reprezentat de fiecare — decat in secvenfa cdutirii Graal-ului, In Romanele Mesei Rotunde, Parsifal sau Perceval (cum e grafiat in traducerea lor in roménd) e inzestrat cu o biografie de cavaler marcat exemplara si un statut de cutdtor gi cu 0 queste aproape exemplare. in orice caz, cu exceptia lui Galaad, intre tofi cavaleri mentionafi, \ pringi inrcautarea-Graal-ului, Parsifal ¢ dotat cu statutul de cdutitor cel mai pur si cu o queste cu cel mai inalt nivel de exemplaritate si implinire. ~~ Evenimentele biografiei “factologice, adic’ aceea cuprinzand toate evenimentele sale biografice narate in textul Romanelor..., dar mai ales cele ale biografiei sale revelatoare, adici aceea alcatuiti doar din evenimentele cruciale si decisive pentru destinul personajului si in urma c&rora va suferi transformari esenfiale, incepind cu nasterea, duc afa cu toatele, predestinal si destinal, totodatd, la_conditia de cavaler cu_vocatie indiscutabila, dar si, cum ‘vom vedea mai jos dupa ce o vom discuta pe prima, [a dceea de cfutitor cu voratie. Parsifal e predestinat prin nastere vonditici de cavaler autentic, intrucdt ¢ mostenitA de Ia tatal su. E, adic, un cavaler_nativ. Conform romanelor Romanelor Mesei Rotunde, Perceval e fiul unui rege, iar dupa romanul in versuri al lui Chrétien de Troyes, mai verosimil, fiul unui cavaler care nici dupi moartea in lupte cavaleresti a celor unsprezece fii ai s&i gi frafi mai mari ai lui Perceval nu vrea s se retraga in circuitul turnirelor nici la rugamintea disperata a sofiei sale: pufin timp dup’ implorafia ei, va muri si el la un turnir. Spre a-l feri pe mezinul Perceval de demonul patern si fratern si de tentafia de a deveni si el cavaler, mama sa, vduvd, incearci s8-i taie orice contact cw-tummea cavalereasca si si-I izoleze complet de ea, ‘muténdu-se cu fiul ei din drumul cavalerilor gi construind-si, intr-o valcea din Padurea Pustie, © casi imprejmuitd inalt, unde-si va creste fiul, permifandu-i doar si vaneze, pand la cincisprezece ani. Dar el posed daimon-ul (in sens platonician) si virtualitatea vocafiei de cavaler, iar intr-o zi va intalni, la vanatoare, "cinci oameni inarmafi care cAldreau cu zgomot mare” (op. cit. p.324), cavalerii, pe care el ti percepe ca fiind niste ingeri, nu demoni cum I- ndoctrinat, prevazitoare, mama sa c-ar fi. Deindatd simte imboldul si devina si el unul de-1 Scanned with CamScannerY lor si, fir 2Abava, dupa ce afla de la unul dintre ei cine confera investitura de cavaler, se va pregati st plece la curtea regelui Artus, in pofida protestului matern, spre a o primi. LL Prima fazi parsifalian’ a scenariului inifiatie de aedificatio de sine si de cunoastere a lumii cavaleresti si a celei in genere Totusi, mama sa fi va fi primul inifiator intr-ale cavaleriei, micar pentru prima seevenj& sau fazi — amoroasi si militara in registra comic, dar cu céntec — a scenariului inifiatic de aedificatio (term. latin - construcfie, act sau proces de construire, de edificare; in sens eclez. - edificatie, instructie religioasa, fondare, fundajie) de sine si de cunoastere a lumii cavaleresti si a celei in genere, pe care-1 va parcurge Parsifal: cea a plecirii si incé putin dup§, in debutul calatoriei, pand va intalni un inijiator masculin. Caci ea fi va da, inainte de a purcede la drum, primele instructiuni ale codului etico-religios al cavalerilor. Anume: si ajute si sl respecte domnigoarele si doamnele la nevoie, ca si pe tofi cei nevoiagi, s& rmn& curat si imun la ispitele lumesti in relatie cu fetele, rezumandu-se la treapta sdrutului, s& primeasc& de la fecioare doar ,inelul din deget sau punga de la cingitoare” (p. 328), s& caute doar compania ‘oamenilor nobili, dar mai ales si fie pios, si-l venereze Isus Cristos si s4 se roage. Odata indeplinita misiunea inifiatoare, Perceval pleacd, iar dupa ce fiul se-ndeparteazé, infrént& in voinja si dorinfa ei, mama sa cade lesinat&, iar dupa Perceval ou le Conte de Graal a \ui Chrétien de Troyes, elle tombe morte, chiar. Parsifal pleacd, iar pan’ la un punct, pe drum, va respecta exclusiv exigentele invajaturi si iubirii materne, adolescentin si naiv, chiar la modul literal, Iar asta va imprima comportamentului séu, cel pujin pani la treapta urmatoare a inifierii, o alura comicd, vadita chiar la prima intélnire eroului cu o domnigoaré, c&reia, vrand- nevrind, ea, fi furd o sirutare gi-i ia inelul, crezind copilareste c& aga se aplic’, tale quale, finvitatura mater, Act inocent, insi cu consecinfe catastrofale, care 0 va aduce pe domnisoara — pedepsiti de logodnicului ei pentru o infidelitate prezumati, imaginari ~ in adrente, iar pe el, pe logodnicul cavaler, il va destina morfii taman prin sabia inocentului ignorant Parsifal, tocmai cel care a produs aparenta de trasgresiune de c&tre domnigoard a purititii ei, probabil, feciorelnice (op. cit.. pp. 328-330, 332-335). Aceastd secvenja sau, cum © vom numi de-acum incolo pentru congruenté terminologica, fazX inifiatic& incipienti-e una traita, cum se vede, sub obliduire retrospectiv’ matern’: una dependenta de poala calda a imaicii gi de iubirea ei post-mortem, pe care, de altminteri, 0 va invoca mereu — cat dureazit acest prima fazd inifiatic’ — ca pe o autoritate suprema, pani... Pana... 2021-03-10A doua faz a scenariului inifierii lui Perceval: cea propriu-zis virild Pan’-si va intdlni urmatorul mentor, un cavaler autentic, si va trece la a doua faz, cea propriu-zis virild, a procesului su de aedificatio de sine si de instructie cavalereascd. $i nu numai. Acest inifiator fi va face insiruirea militard atét sub aspect practic, privind armele, finuta, calul si harnagamentul cavaleresti, cat si simbolic, privind tleurile acestora, dar si pe cea etica, completéndu-i codul cavaleresc cu principiul ticerii gi cui cel al virilittii (idem, pp. 336-337). Grajie acestui inifiator si instructilor sale, Parsifal va face un salt de nivel ontic i va trece de la o varsti la alta: de la cea frusti, ,silbatica”, infantil-adolescentina, sub oblduire mater’, dominatd de principiul ,mama m-a invljat cutare sau cutare lucru” (idem, p. 338) Ia alta mai elaborata gi virils, in care acest principiu dispare. dati cu aceastd trecere de la o varstd inifiatic& la alta, Perceval igi va schimba mentorul individual cu un nou mentor, colectiv gi institufional. Anume, chiar cu institujia inalt® a Cavalerilor Mesei Rotunde de pe lang& Curtea regelui Artus, care va acfiona asupra lui, de acum inainte, pe toate planurile existenfiale si culturale: de la cele ideologic, etic si religios Ia cel simbolic. Aici, va primi de la rege investitura de cavaler, iar primele semne ale destinului stu de cavaler cu vocafie crestind le va primi din partea Fecioarei-care-nu-a-mintit-niciodata: ‘© muti din nastere, implicat& major in peripefiile questei Graal-ului, dar care-si va recapata, miraculos, vocea adresindu-se lui Parsifal gi inviténdu-l s& se ageze la Masa Rotunda pe un Scanned with CamScanner(a jilf de (al doilea) prestigiu, tocmai la dreapta jiljului primejdios, gol, predestinat lui Galaad: muta strig& cu glas att de tare incdt toatd lumea putu si o auda in sala cea mare: = Cavalere al lui Isus Cristos, vino si te asezi la Masa Rotunda! Si, luéndu-I pe Perceval de mani, il duse la jiljul primejdios. = Jilpul acesta va fi al celui mai bun dintre cei mai buni, asaz8-te la dreapta lui, Bohor va sta la stnga. $i si-fi aduci aminte de mine cfind te vei afla in fafa Sfantului Graal” (op. cit., p. 340) Dupa investitura, la remarca ironic a cavalerului Mordret cum c& noului cavaler i-ar splicea mai mult pacea decét batiliile” (idem, p. 339), Perceval va pleca in c&utarea lui Lancelot, alungat de regina Guenievra in lumea larg&, fiinded o ingelase fird s& vrea (fiind fngelat el insusi de mijlocitoareg Byisana), la o recepfie de la curtea regelui Artus si a iubitei sale inclemente, cu fiica Ini Theo irt regele Pescar, cea impreund cu care faimosul cavaler il zimislise odinioara, sub efectul unei potiuni erotizante care i-a dereglat simfurile gi imaginajia, pe Galaad. Sugestia plecirii se aseaman’ cu aceea ficuti de Gauvain lui Yvain pentru cea de-a doua plecare a acestuia in cAltorie, iar plecarea ca atare se aseaman& cu prima plecare, analizati deja, a aceluiasi, edci si aceasta, desi mult mai simpli decat accea, € realizata tot incognito, voluntar, pragmatic si in solitudine: ,Seara, cnd toat& lumea se cule’, igi lus armele, puse saua pe cal si pleci (idem, p. 340). In acesti cilatorie, cu excepfia cliberarii unui cavaler legat cu lan{ de un stei printr-o loviturd de sabie exceptional’, mari fapte de arme Parsifal nu face. Semn ca ea nu e decdt o confirmare i o complinire a acestei a doua faze inifiatice, inc& mundane, si o propedeutica pentru cea de-a treia gi ultima: inifierea misticd. E un fel de raticire neeroicd timp de cinci ani, dar cu aspect de calatorie de initire in cunoasterea lumii si cunoasterea de sine. Sau, mai concret, cu aspect de calatorie de crestere, de coacere gi maturizare viitorului cAutitor religios: ~Perceval cilari ierni si multe veri fird s8 facd vreo fapti deosebita care si merite a fi povestiti intr-o carte: si asa trecura cinci ani. in vremea asta a vizut multi lume si multe fri gia trecut pe la multe curfi, asa incat ajunse mult mai chibzuir si mai politicos; cu toate acestea isi pastrai mereu naivitatea si sinceritatea simamintelor” (subl, ns. V. P., idem, p. 342). in finalul ei, dintre toti Cavalerii Mesei Rotunde plecati si-1 caute pe indragostitul ratécitor Lancelot, doar Parsifal il si g&seste pe o insula in apropiere de fiica regelui Pescar si mama fiului siu Galaad. Aceasti cAlatorie cu rezolufie pozitiva e ultima questi terestra a lui Perceval si cea care-I va face si disponibil pentru marea quest& misticA a Sfantului Graal. Questa care-I va schimba mult, dar nu radical, de vreme ce igi va pastra in continuare structura stabil a fiin{ei sale: naivitatea si, subsecvent, sinceritatea. Cea de-a treia fazi a scenariului inifiatic parsifalian: marea calitorie in la queste du Graal Conform Romanelor Mesei Rotunde, cea de-a treia fazi a scenariului inifiatic parsifalian, calitoriile pentru la queste du Graal, se constitue dintr-o seam& de probe sau incerciri mult mai dificile si exigente decat cele din fazele anterioare. Gasirea lui, ins& mai ales revelajia lui completa, implicd exigente atat de inalte incdt par sa fie compatibile doar cu conditia de sfant. Aceste incercari vor fi trite fie solitar de personaj, fie, de la un punct incolo, adic& pe miisuri ce questa sa avanseazA spre rezoluia final, impreund cu Bohor gi Galaad, si constau in cAteva intalni u evenimente sau fenomene ce tanscend conditia umani, cu epfanii ale transcendefei negative, infernale, sau pozitive, paradisiace. E vorba, in alfi temeni, de fenomenaliziri ale sacrului negativ sau gi ale celui pozitiv si de experientele generate de acestea in fiinfa personajelor, de reactia lor in fafa misterelor sacre: cea numitd de teofilosoful Rodolf Otto in cartea sa intitulata Sacrul (Das Heilige) mysterium tremendum, in genere, fafa de epifaniile sacrului negativ, si cea numit& mysterium fascinans, in genere, far de cele ale sacrului pozitiv, care, ins’, pot s& apard si impreund in faja unuia si aceluiasi fenomen sacru, negativ sau pozitiv. Dar ultima secven{& a questei Graal-ului, cea de Scanned with CamScannerdinaintea rezolufici sale finale pentru fiecare, nu mai ¢ alcdtuith propriu-zis din incercari ale personajelor, ci din intélniri cu revelajia Graa/-ului, de fapt, cu epifania (din cuv. gr. epiphania, alcatuit epi- deasupra, 1a suprafaja, si phania, aparifie, aratare, manifestare, fenomenalizare), cu revelafia sa ca atare in relajie cu fiecare dintre cdutitorii principali saw/si cu grupul lor principal. in Romane..., inainte de incercdrile individuale la care va fi supus, Perceval asistd ticut la curtea regelui Artus, impreund cu tofi Cavalerii Mesei Rotunde (in capitolul Venirea lui Galaad. Asediul primejdios. Trecerea Graalului. Inalta Cautare), la revelatia si trecerea Graal-ului indat’ dup’ ce dispare ,,batranul in mantie alba” care |-a adus pe Galaad la Masa Rotunda spre a ocupa jiljul primejdios i gol pand atunci — sub forma unui vas acoperit care-si manifest frumusefea si dou dintre puterile sale, pe aceea de a (i)lumina si pe aceea de a hrini: »Numai ce dispiruse batrinul, ca si izbucni un tunet, apoi o raz& de soare strabatu vitraliile, facdnd sa apard tot ce era in sal intr-o lumind de dou ori mai puternic&: cei de fata furd strluminati ca de harul Sfantului Spirit, dar isi didura totodata seama cf rimaseserd fara grai, ca jivinele. $i iat c& aparu un vas sub formd de potir, ascuns sub o panzd albd, si care parea ci pluteste in aer (...). $i deindat’ ce acest Sfant vas pitrunse in sald, palatul se umplu de miresme, de parc s-ar fi imprastiat acolo toate plcutele mirodenii din lume. $i, pe masur& ce trecea prin fafa meselor, mesele riméneau pline de manc&rile cele mai imbelsugate, fiecare gisi in fata lui tocmai felurile pe care le dorea. Apoi, (...), vasul p&rdsi sala aga cum venise — n-am putea spune cum” (op. cit., p. 349). Aici, Graa/-ul riméne acoperit pentru tofi. De ce? Tocmai pentru a stiri dorinta cavalerilor de porni cdutarea Iui si de a descoperi adevarul ascuns sub acoperimént, Probabil, si pentru Parsifal, prezenfi mut intre cei de fafé, aceasté prima intdlnire cu epifania Graal-ului — care in narajiunea lui Chrétien de Troyes are loc la curtea regelui Pescar, Pellés, in Castelul intimplarilor ciudate - va reprezenta punctul de plecare psiho-spiritual, imboldul prim al questei sale, primum movens concret al acesteia. data plecat in inalta cilatorie, inainte de urmatoarea revelatie a Graal-ului, Parsifal va trece prin doua probe solitare si primejdioase din punct de vedere crestin, constind in dows intalniri cu epifanii ale maleficului: proba diavolului ecvestru si proba diavolului cu chip feminin i a cdirnii erotizate. Prima e proba seductiei calului negru: accidentndu-i-se intr-o zi calul, eroului mistic ii apare brusc o femeie super-frumoasa care se oferd s8-I ajute daruindu-i un cal negra pe care Perceval il acceptd imediat: ,c&ci - cum suné textul — era nepreficut de felul sdu si nu se géndea la vreo viclenie” (op. cit., p. 357). Vazdndu-I si apoi incalecdndu-l, il cuprinde un fior de groaza” si isi di seama dupi atributele sale transmundane — ochii cu reflexe stranii, ” ca niste cairbuni apringi” (idem), si viteza transcabalind a galopului — che 0 intruchipare a diavolului, insi de care va scipa prin semnul crucii si rugaciune. intruchipare prin care, fireste, i s-a pus la-ncercare credinfa si, mai ales, o limiti a structurii propriei persoane: naivitatea (ca lipsa de suspicitme $i credulitate), Cea de-a doua proba const’ intr-o ispita carnalé, eroticd si stomacald, printr-una ,dintre cele mai frumoase fete care s-au vizut vreodati”, pe care, dupa ce e tratat de ea cu bucate alese si vin din belgug, Perceval, cherchelit si indestulat, 0 pofti s& fac& dragoste” (idem, p359). $i era gata-gata sa-si piard’ sneprihanirea trupului”, dac& ,crucea rosie” (idem, p359) de pe ménerul spadei, sesizata in penultima clipit& de dinaintea trecerii la fapta, nu i-ar fi produs remuscari acute nu I-ar fi intors din drum in aceeasi clipita. Din naivitate, Perceval ¢ mereu pe punctul de cidea in eroare — in sens etimologic, acela vb. lat. errare, a umbla de ici acolo, fri scop, a vaga, a gresi drumul, de fapt: a ritici (ca Dante prin selva oscura) — sau, in limbaj crestin, in pacat, dar in penultimul moment se redreseazi, Mere gata-gata si incalce interdictul religios sau etic, dar in penultima clipit& igi ridic& piciorul si face pasul inapoi spre conditia de homo religiosus sau homo ethicus. Cum se vede, probele sale, ca gi ale celorlalji eroi ai questei Sfantului Graal, sunt peratologice (term. comp. din cuv. gr. peras — limita, si logos — cuvant, discurs, principiu, furidament): adic, o confruntare cu propria limit, cu posibilitatea transgresiunii interdictului Scanned with CamScanner—_ religios saw/si etic, pe care in ultima instafi nu o mai duce pand la capaitul ei perdant. Se poate afirma atit despre Parsifal, cat si despre ceilalti cdutatori, cA gi el, si ei, c& ficcare se confrunt, in incere&rile prin care trec, cu propria limita. $i od atét limita lui, cét si limita specifica fiecdruia dintre ceilalti cavaleri e, in ultima instanfa, exigenja de puritate: puritatea etica la tofi (mai ales inainte de a purcede in queste) si puritatea crestind (dupa aceea) mai cu seama la cSutdtorii Graal-ului. in ultima’ instanj’, ei, tofi, se confrunt& cu condijia lor de cavaleri sans tdche et sans reproche atat in sens etic, cat i, mai ales, la cdutétorii mistici, in sens crestin, de fapt, christic. In functie de gravitatea si de forta limitei li se va revela gradual Sfaintul Graal: lui Galaad i se va revela total, iar celorlalfi doar parfial si gradual. fns& == parfialitatea revelafiei lui Perceval e mai mare, indat& dup integralitatea celei a lui Galaad, chiar pe locul doi, conform epicii cautirii din Romanele..., iar a lui Bohor e pe trei . De asemenea, tot inainte de revelatia propriu-zisd a Sfaintului Graal, el mai traieste 0 a treia prob’; de fapt, mai curdnd o experienfa mental decdt o proba, ins& nu solitar, ci in grup, Timpreuni Galaad si Bohor, taman in corabia lyi Solomon, cea cu patul, fusele colorate si sabia cu baieri ciudate, si in prezenfa genuin&\Fecioare-care-nu-a-minit-niciodatd, fost muti, cdreia i-a venit graiul tocmai in moment cand i-a indicat eroului locul la Masa Rorunda, in dreapta celui al lui Galaad. Aceasta\ fine mai curdnd de_preparafia-mentati prealabila in vederea participarii la inalta revelatie sie © proba sau, mai bine, 9 experienta Emananigoircre Ii se releva infelesurile si adevarurile unor realitafi $i aparifi sacte, toate Tice: corabia care nu putrezeste a Iui Solomon € Bisetica crestina cu ridicini precrestine, adamitice si solomoniene, sabia solomoniand cu baieri ciudate, mai ales accesul la ea, il contradistinge pe Galaad de tofi ceilalfi c&ut&tori ai Graal-ului, iar aparifia cerbului cu lant de aur gi cei patru lei il reprezinta pe Isus Cristos si pe cei patru evanghelisti (v. op. cit. pp. 375-381) ees Revelafia final a Sfaintului Graal in trei seevente epifanice in fine, dupa aceasti prob’ hermeneutic’, propedeutica, in prerelatie cu Graal-ul, urmatoarea revelajie a acestuia si ultima, mult mai compexi decét aceea, anterioar’, ‘impartasitd de tofi cavalerii prezenji la Masa Rotunda, Parsifal o va avea doar impreund cu cel dintai cavaler al ei, Galaad, si cu cel de-al treilea, Bohor, la Castelul Intamplarilor ciudate al regelui Pescar, Pellés (v. idem, pp. 384-388). Ea va aduna gi sintetiza toate firele narajiunii despre questa Graal-ului: personaje, figurafie, obiecte si semnificafii diseminate pe firul ei pand aici. Ceremonia revelafiei finale a Graal-ului are loc ,pe 1a ceasul vecerniei” gi se anunfi, spre a-si marca excepfionalitatea, printr-,un vant puternic” si 0 céldurd dogoritoare” iscate subit in palat, ca si prin strigttul unui Glas care cere imperativ autoselectia celor (ne)demni de a participa la ea: ,S% plece cei ce nu trebuie si aib& loc la masa lui Isus Cristos!”. $i: ,,Toati lumea iesi, la auzul acestor cuvinte, si nu mai rimaseri decdt Galaad, Perceval si Bohor”. Descrierea deruldirii ei e alcatuit& din trei secvente epifanice. Prima e imaginea unui pat purtat de ,patru fecioare pléngand cu lacrimi fierbinfi” in care ,,zicea un trup de birbat”, care, in imaginea a treia, se va dovedi a avea ,patru sute de ani” si a fi cel al lui ,Mordrain, regele schilodit”, pe care Galaad il va vindeca cu singele curgdnd din varful unei lénci, ,lancea ou care Longin |-a lovit pe Mantuitorul (...) rastignit pe cruce”. Aceasta lance apare in cea de-a doua imagine a scenariului revelatiei finale a Graal- ului, avand in centru epifania episcopului Iosafet, fiul lui Iosif din Arimateea: »Bocitoarele Hisar’ patul si plecari. Si in curdnd cei tref cavaleri vizurd grinzile tavanului dandu-se la o parte, ca si se vada cerul, apoi un barbat imbricat ca un episcop, cu cfrja in mana i mitra pe cap, cobori din vizduh, agezat intr-un amvon pe care-I duceau patra ingeri”. Acesta, spune textul, e insusi Iosafat, primul episcop al crestinilor, uns chiar de Isus Cristos. »Episcopul se ridica si se duse si se plece in fata Sfintului Graal, care tocmai aparuse pe masa lui de argint. Atunci cei patru ingeri care veniserd cu el adusera doud lumandri aprinse, 0 bucati de mitase rosie si o lance din care se scurgeau, prin varf, mari picituri de singe. Scanned with CamScannerEpiscopul asez lancea cu varful in Graal, ca singele si curgi in el; apoi incepu sé oficieze sfanta slujbi a liturghiei. La timpul potrivit, lui din preaprefiosul vas 0 azimA sub forma de ostie si, cum o ridic& in sus, se vazu un copil ( subl. ns. V. P.) cobordnd din ceruri, cu obrajii $i apringi ca focul, care se arunc in paine; dup’ aceea losafat puse azima la loc in Sfiintul Graal, (...), ispravi slujba sfintei liturghii, didu sarutul picii lui Galaad, care-I didu i el mai departe insofitorilor lui, gi se topi”. Copilul care se arunca si, probabil se dizolva in azima cu care opereazi episcopul losafat in serviciul liturgic trebuie c& e 0 alotropie a lui Isus Cristos-copil. in fine, a treia secvenfa a scenariului se concentreazA in jurul Omului iesit din sfantul vas —o epifanie a lui Isus Cristos, 0 imago Christi, care care le va da celor trei cavaleri sfanta impartasanie din propriul sdu trup i va vorbi la persoana a treia tocmai despre sine insusi si Sfiintul Graal, autodescriidu-se in relafie cu acesta: win momentul acela [cel al disparifiei sau, mai bine, cu un termen fenomenologic, al dezaparifiei lui Iosafat], cei trei cavaleri vizurd iesind din sdntul vas un Om céruia fi curgea singe din picioare, din maini si din coaste, si se plecara inaintea lui (...). Slujitorii mei, lealii mei fii, voi care afi ajuns fiinte ceresti inca din lumea aceasta, asezafi-va la masa mea. Cavalerii Castelului intémplatilor ciudate si alfii au fost indestulafi din harul Sfantului Graal, dar niciodaté nu au fost primifi si ia loc aici, ca voi. Plangénd (...), cei trei cavaleri se apropiard de masa de argint si Galaad se asezi la mijloc, si Perceval la dreapta, si Bohor la stinga. $i omul lua Sfantul Graal, veni la Galaad care ingenunchie, cu mainile impreunate, si fi didu trupul Mintuitorului; apoi la fel facu gi cu ceilalfi; si suavitatea care le patrunse atunci in trup, nici o limba n-ar putea-o rosti. - Fiule, ii spuse Omul lui Galaad, stii tu oare ce jin in mainile mele? Este vasul din care Isus Cristos a méncat mie! cu ucenicii !ui in ziua Pastilor si in care Iosif din Arimateea a strins singele Mintuitorului, Acum, ai vizut adevarul pe care il doreai (toate subl. ns. V. P.), dar nu inca atat de bine cit il vei vedea la palatul duhovnicese din cetatea Sarras, unde trebuie s& insofesti Sfantul Graal cu Perceval si cu Bohor. Totusi, vindec&-1 mai inainte pe Mondrain, regele schilodit, ungindu-I cu sdngele acestei linci (...). Graind asa, Omul ii binecuvanta pe cei trei cavaleri; apoi se ficu nevazut” (pp. 385-387). {in fine, Perceval si Bohor doar vor asista de la distanfi la scena in care Galaad va avea acces la revelafia totala a Graal-ului, adic’, numai ca spectatori ai acestuia, nu gi ca partagi ai revelatului invelat in el, ai adevarului sau ultim: suprem. De ce nu au gi ei acces la integralitatea revelafiei a Graal-ului, iar el are? Intrebare pe jumatate retoric’, de vreme ce am dat deja rspunsul in cazul paradigmatic al lui Parsifal. lar acest tip de rispuns e valabil i pentru Lancelot si Bohor, iar rasturnat, prin pozitivare, gi pentru Galaad, care va fi discutat la urmd, pentru contrastul dialectic al discursului de fata. Ca si in cazul lui Perceval, si in cazurile lui Lancelot si Bohor, rispunsul la intrebarea despre stoparea accesului lor la revelajia integral a Sfantului Graal ine tot de peratologie (term. compus din cuv. gr. peras — limit’, si Jogos — cuvant, discurs, principiu, fundament altfel spus, de confruntarea fiectruia dintre ei cu propria limita in-trasgresabilé sau, in cazul lui Lancelot, cu propriile limite in-transgresabile. Mai general, cu limita sau limitele insurmontabile ale apartenengei fiec&ruia la condifia de homo religiosus si homo ethicus. Probele prin care trec sunt — dincolo att de conjinutul lor miraculos, cét si de forma alegorica de prezentare specific’ att Romanelor Mesei Rotunde, cat si epocii din care provin sursele lor literare — situatii-limits in_sensul teoretizat de Karl Jaspers (v. bibliografia criticé a cursului din semestrul I) in care eroii se confrunt& cu posibilitatea transgresiunii interdictului etic gi religios si care-i pun, in mod radical, in crizi, mai mult decét fafé de Celdlalt, in relatia cu ei insisi: sau, intr-o expresie mai adecvata si cu nsemantism sporit, fa{a-n fafa cu ei insisi in propria lor autenticitate existenfiala, prin confruntarea inclementi cu propriile limite. Limite in care se cuibareste, in ultima instant&, frica de moarte ori chiar moartea simbolicd sau reald. Asa cum gi noi, eu $i voi, fiecare, carissime e carissimi, suntem mereu pusi in criz& gi Scanned with CamScanner4 confruntafi mereu, constient sau nu, in diferite situafii-limita, cu posibilitatea transgresiunii interdictelor de tot felul si cu imposibilitatea transgresiunii propriilor noastre limite (specifice de la caz la caz), precum in aceasta situajie-limit’ a bolii generate de coronavirus 19 — situafie-limitd funciarmente existentiala, cici ne pune in criz& intreaga existenf&, pe toate planurile — sau in alte situafii-limit& de felul culpei, disparitiei/dezaparitiei aproapelui iubit, privrii de libertate, esecului, e&titoriei periculoase cu sau fird intoarcere etc., in care ne trage cu ochiul pericolul — deci frica — de moarte fizicd, sentimentalA, sufleteascd sau spirituala. In acest sens, noi, tofi coparticipanii la aceste lecjii, suntem contemporanii Cavalerilor Mesei Rotunde antrenafi, in cilitoriile lor, in fel de fel de probe, dar, mai ales, in cele ale questei Graal-ului, toate mareate de amprenta timpului lor istoric care ins nu le estompeaz esenja comun’ cu ale noaste, aga cum suntem contemporanii tuturor personajelor fictive sau reale din toate timpurile, trdind experienfe peratologice specifice lumilor lor, dar esenfialmente consonante cu ale noastre, precum in exemplele, discutate deja, ale lui Ghilgames si Ulise. A sesiza gi a infelege ce au in comun, dincolo de marcile culturale ale epocilor, unele dintre experienjele noastre exitenfiale cu experienfele, asijderea, ale diferitor personaje fictive inventate de milenii sau doar de secole — precum cele ale lui Ghilgames, Ulise, Eneas, Lucius, Yvain, Perceval, Roland, ale naratorului dantesc din Divina comedia sau ale unor unor personaje din opere narative scrise de Novalis, Nerval, Melville, Joyce, Proust, Rebreanu, Butor sau Radu Petrescu — inseamn& a practica o lecturd existenjialé sau, mai savant, hermeneutica existenfiala. Lancelot, Bohor, id Lancelot. SA revenim la cavalerii in discutie si si vedem de ce nu sunt cdutatori paradigmatici, dar mai ales s& scrutim limitele in virtutea cdrora au un acces limitat la revelafia Graal-ului, Lancelot unul foarte limitat, parfial...de tot, iar Bohor doar incomplet, Tuand intéi_exemplul mai simplu al lui Lancelot. Acesta este fiul regelui Ban din Benoic, care a murit de jale” — frate al regelui Bohor din Gannes, tata al marilor cavaleri Lionel si Bohor cutatorul — gi al reginei Elena, ,,cea ndpastuiti de mari dureri”, devenitd cdlugarita pentru c4 o znd acvatica, Doamna Lacului, i-a furat copilul, astfel incat acesta va fi crescut cu mare dragoste de aceasta, femeie de o feminitate mai curdnd afroditic&, veneric&, decat demetricd, maternd (v. op. cit., pp. 1-16). Desi biografia sa — pe ambele ei laturi, cea a experienfelor revelatoare, vocafionale, si cea a celorlalte evenimente, strict factologice — e mai insistent urmérité in Romanele..., chiar decdt aceea a lui Parsifal, cu doua mari capitole special destinate doar lui (Copildria lui Lancelot de Lac si Dragostea lui Lancelot de Lac), totusi, Lancelot, cel mai celebru si mai viteaz cavaler arthurian, nu este un cavaler paradigmatic pentru c&latoria de cdutare a Graal-ului, ci riméne, in primul rand, un erou paradigmatic al sabiei si al dragostei ascunse, dar care nu este pentru nimeni un secret, pentru regina Guenievra. Cu alte cuvinte, ele mai intdi un erou al luptelor, al turirurilor si al dragostei, un cavaler militar, ludic si erotic, si doar in al doilea — un cavaler religios, prins intr-o calatorie misticd. lar asta din cauze peratologice: anume, pentru cd, in regim de cAut&tor al Sfantului Graal, el are mai multe, mai profunde, mai puternice si mai grave limite insurmomtabile sau, cu temenul crestin uzual, pacate de iertat si, deci, de ispasit decét Bohor, Parsifal si Gal..., dar nu, cdci fiul siu Galaad e fir comparafie, c&ci e complet neprihanit. Paradoxul (in)inteligibil al condifiei genetice si ontice a lui Galaad e acela de a fi fiul pre- destinat si rman neprihanit, cel mai aproape de conditia de puritate cristicd, al unu tata prihanit care-1 va zAmisli printr-o unire pre-programat& magic, Ia Castelul {ntémplarilor Ciudate, cu o fat neprihanita, fiica regelui Pescar (v. op. cit. pp. 307-310). Limitele/piicatele sale deriva din excesul calitajilor sale, ca in exempul lui Bohor, de cavaler insuperabil al lui Ares si Eros si sunt, in principal dorinfa de glorie in faja oamenilor si neinfrénarea poftei camale (v. pp. 321-322, subcap. Lancelot $i pdcatul sau), erotice, care prevaleazi in faja credinfei, pietiii crestine si neprihtnirii trupesti, vadite in mult mai mare miasurd de Parsifal gi Bohor. Desigur, pe cale oniricd sau aievea, el intalneste Sfantul Graal, Scanned with CamScanneroy chiar de mai multe ori decat alfi cavaleri mai cucernici decat el, dar intAlnirile lui Lancelot cu acesta sunt pre-determinate de marile sale pacate, astfel incat acestea vor fi mai degraba intilniri negative. De accea, intalnirile lui Lancelot cu Graal-ul sunt limitari ale revelatiei acestuia, ca si ale puterilor sale. Chiar la prima lui intalnire cu Graal-ul, cea de dinainte de conceperea lui Galaad cu fata regelui Pescar, Pellés, la Castelul intamplarilor Ciudate, ,,vasul prefios, acoperit cu o pinz”, purtat, pare-se, chiar de fiica acestuia, tsi manifest’ pentru toati Jumea functia elementara hriini trupurile, umplind sala de ,,toate miresmele plicute din lume”, iar _mesele cu bunatatile pe care fiecare din comeseni $i le dorea, cu exceptia majora a lui Lancelot, pentru care aceast4 funcfie va fi blocati, refuzindu-i-se darul oferit fara limits celorlalfi: c&ci ,dinaintea lui Lancelot nu se giseau nici de unele” (op. cit., p. 306). Acest refuz ¢ doar un avertisment spre a se trezi din eroare, deci din raticirea prin selva oscura, dantescd, a pacatelor si de a-si transgresa limitele. ,Doar un avertisment”!, fiindcd la cea mai important intélnire a sa, urmatoarea, de dinaintea plecirii Cavalerilor Mesei Rotunde in quest8, cu o revelaie a Graal-ului — cea colectiva, pentru tofi Cavalerii Mesei Rotunde, de la resedinja regelui Artus, descrisi mai sus — Graal-ul igi va manifesta si pentru el, prezenfa tacuta alituri de ceilalfi, aceast& funcfie si aceasta putere de a hrini, ca si pe aceea de a lumina. Unmitoarea sa intAlnire cu el e — intrucat se petrece-n vis - un simulacru de intAlnire si de revelatie a Graal-ului. Care, in loc s&-i revele macar parte din misterul sau, ii araté lui Lancelot exclusiv propriile limite insuperabile. Inainte de acest vis, marele cavaler rataceste printr-o pidure intunecati in care e ispitit s& aleaga calea gloriei prin sabie gi alt cale, dar 0 alege orgolios pe cea a gloriei, pentru care i se va oferi o recompensa iluzorie, ,,o coroana de aur”, pe care o ia spre a se impodobi seme} cu ea gi a se expune astfel ,,in fafa oamenilor din popor”. Dar coroana ii va fi luat’, spre a i se da o lectie de modestie, de un cavaler in alb care- invinge, scurt, pe Lancelot in confruntarea armati la care-I provoacd. Dupa acest incident care-i sifoneaz prestigiul de invincibil, adoarme, trist, sub un stejar, si viseaz& c& un ,un cavaler bolnav” se roagi de Dumnezeu, ,,.anga o capeli striveche, ajuns in ruin”, ,s8-i trimitd prefiosul vas care I-ar vindeca, iar ,Sfantul Graal, acoperit cu o fesdturd alba”, apare si-si indeplineste o alta functie gi-si exercit& o alt putere importanté a sa: pe aceea de a vindeca. Atingand doar cu pleoapele masa pe care ¢ agezat, cavalerul ¢ vindecat imediat de Graal si, intorcdndu-se catre cel adormit, comenteaz&: ,,Pesemne c& tare e manjit de pacate cavalerul acesta, de vreme ce Dumnezeu nu i-a ingiduit s& se trezeasc& gi si se inchine in fafa Sfantului Graal”. indat, cavalerul pune stipdnire, ca in cazul unui excomunicat, pe armele si coiful lui Lancelot si pleacd. La trezirea din starea oniricd, capela si cavalerul dispar, dar se aude, totusi, un Glas care proclama bolile peratologice ale faimosului cavaler, limitele sale etice si religioase: ,,Lancelot, tu care esti mai tare decat piatra, mai amar decat veninul, mai gol decat smochinul, cum de esti oare atat de indrazne} incat s& te apropii de locurile in care se giseste Graalul, Pleact! Totul este intinat aici de prezenta ta” (op. cit., 360-362). Ultima intélnire, cea de la Castelul intémplarilor Ciudate, e in mare tot una de revelare a limitelor cavalerului gi a limit&rii, in virtutea lor, a gradului de acces la revelafia Graal-ului si debuteazi tot sub sanciunea sabiei, prin intermediul careia Lancelot vrea si patrund’ cu forja in castel, atacdnd leii ce-i p&zesc intrarea. Dar o mand ‘i izbeste braful inarmat, iar Glasul din scena anterioara ii proclam& pe cea mai grav limit, pe cel mai greu dintre pacatele sale: slabiciunea credinfei in Creator, ,Om cu pufina credinja, de ce nu ai mai mult incredere in Ziditorul tiu?”, il cearti Glasul transcendenfei. Fécdndu-si doar o simpla cruce, Lancelot va trece fird pas, cu sabia in teacd pe lang’ lei. indntru, intr-o sald, dupa un prag, lui Lancelot i se revela Graal-ul insemnele ceremoniale gi simbolice, unele obignuite (ingeri, masa), altele adecvate minfii celui care-1 caut& (lumind, vant, cildurd, acoperimént), pentru Iuarea sa aminte. Astfel c& acesta fi apare: intr-,o puternicd lumind (...), pe o masa de argint, acoperit cu o fesitura de matase rosie si imprejmuit de ingeri care duceau, unii cddelnite, alfii lumAniri, alfii crucea sau podoabe de altar, si care ajutau la slujb& un barbat imbricat in odijdii ca de preot, ce pirea ci oficiazA sffinta liturghie si ridic& sfintele taine. Vazénd aceasta Scanned with CamScannerie Lancelot se ridica in picioare si vru s& treacd pragul, dar deindata il intdmpind o pleasna de vant, dogoritoare ca niste cdrbuni aprinsi: totul se mistui in ochii lui si c&izu jos ca mort”. Si rimase dodzeci si patru de zile nemigcat”, adic, spune textul, ,tot atdtea zile cAfi ani fusese in slujba Necuratului”, La trezire, dupa ce afla de la regele Pellés c& i ,a ispravit” ciutarea, cA nu va ,cunoaste mai mult din adevarul sfaintului Graal”, iar c& fiica sa si mama lui Galaad ‘a murit, pentru ultima dat, in sald, Lancelot ,,vazu Sfantul Graal apirdnd, suspendat in aer sub valul su de in gi trecdnd prin faja meselor” si manifestindu-si inc 0 data puterea de a hrini, de asta data, inclusiv pe Lancelot, ca pentru a-i ardta nivelul pe care I-a atins cdutarea sa (v. op. cit, pp. 383-384). Cum se vede, in virtutea pacatelor sale, tare grele, lui Lancelot Graal-ul i se revel’ foarte limitativ, prin diverse piedici — mana care-1 izbeste, pleasna de vint, cildura dogoritoare — care-i blochezt accesul dorit la adevarul siu, iar acest acces sever limitat este unul din afard si pe dinafard, fenomenalizindu-se spectacular, ca un ceremonial splendid si uluitor, dar si ca un mister cand fascinant, ca mysterium fascinans, cat cutremurator, ca mysterium tremendum, si manifestindu-si, pentru el, doar functia/puterea de a hrani trupul. Concentrat mai mult asupra puterilor trupesti decat asupra celor spirituale, mai mult pe forta sabiei, pe puterea erosului si pe hrana trupeascd decat pe cele sufletesti gi spirituale, lui Lancelot latura spirituald si ezoteric& a Graal-ului ji va rimane in cea mai mare misuri ascuns’: in mult mai mare misuri invelati decét revelata. in comparajie cu rincipalii sai cdutdtori, lui Lacelot du Lac acesta i se reveleazd in cea mai mic mAsurd gi i se inveleaza in cea mai mare, dar i se reveleaza totusi. Bohor. Cazul lui ,Bohor din Gannes, fiul regelui Bohor gi varul lui Lancelot”, cum isi formuleaza si proclama chiar el identitatea familial’, ¢ mult mai facil, pentru c& lui, quasi egalul al lui Perceval, Graal-ul i se releva atdta cat si cum i se releva Iui Parsifal. Atata doar c& limitele sale sunt, crestineste, mai grave si mai subtile decat cele ale lui Preceval, iar probele prin care sunt puse in evident’ aceste limite difer& mult, fireste. El nu e un c&utitor paradigmatic pentru ci biografia lui inifitic’ de dinaintea questei, cea a semnelor care prevestesc vocatia cavaleresca, e expediata in Romane gi redusi la cdteva date sumare, privind nasterea gi la doui-trei evenimente din adolescenta si tinerefe, in timp ce secventa ciutarii propriu-zise e mai dezvoltat, dar intr-o masur& ceva mai mic& decdt in exemplele lui Perceval si Lancelot. intr-un fel, cel pufin in cel aparent, subliniat prin vorbe si acte, Bohor e mai riguros si mai exigent cu sine in respectarea exigentelor materiale si, mai ales, a celor spirituale ale questei Graal-ului decat Perceval, dar este mai pujin pur, mai pujin neprihinit decat el. Ca barbat riguros gi exigent, dar gi ca bun crestin, el incepe /a quste du Graal prin a se spovedi unui calugar, iar din spovedanie aflim un lucru care, din perspectiva purititii trupesti absolut necesare qustei mistice, il plaseazi mai prejos de Perceval si care e si un motiv, dar nu singurul, care explica de ce la Masa Rotunda fusese agezat la stnga jiljului lui Galaad, iar Parsifal la dreapta: ,nu era patat de niciun alt pcat trupesc in afara de cel pe care-1 sivasise odinioara cu fiica regelui Brangore d’Estrangore, din care se ndscuse fiul siu Helain cel alb”. Pentru pacatul confesat, cAlugirul ii di un canon ascetic, tocmai adecvat firii sale excesive intr-ale simili-cAinfei: ,s4 nu mandnce decét paine cu apa gi si poarte, in loc de ‘cdmasii, 0 stof’ de cAlfi aspr’, alba, pe sub mantia rosie, pénd la sfarsitul cdutarii Graalului. $i Bohor primi cuminecatura, apoi isi relu’ drumul, inarmat aga cum se cuvine sa fie un cavaler ceresc si bine aparat impotriva Necuratului” (op. cit., p. 368). Totusi, la fel ca si pe Lancelot, Parsifal gi chiar, inst doar formal, Galaad, Necuratul il momeste gi pune la-ncercare pe Bohor cu cAteva probe fictive, din sorgintea magici, ce-i etaleazX caracteristicile negative ale personalitajii: orgoliul (infumurarea sau semefia) gi excesul de zel in virtute. Primele dou’ probe reprezint’ rispunsurile la o parabol& vie cu doua interpretari: lui Bohor ii apare o pasire alba, care-si gaiseste puii mori in cuib, dar pe care-i invie cu prejul propriei viefi, scaldéndu-i in singele scurs din propriu-i piept. Apoi, drept probe ale limitelor sale de caracter, fi apar dou scene gi 0 opfiune, care vor face inteligibild parabola: in prima, ,doi ingi in armurd” il bat mortal fratele stu Lionel, iar in a doua, ,un cavaler inarmat pand-n dinji” duce cu de-a sila Scanned with CamScanner[p © fecioara in adancul p&durii spre a o viola. Decizia lui Bohor: si salveze fecioara. Dar apare, ca talmaci al parabolei, un om ,imbricat in cdlugar” care-i prezint& consecinja material a opfiunii: trupul mort al lui Ionel ca ,pedeapsi pentru infumurarea” sa ,,férd frau”, pentru ‘orgoliul siu insurmontabil (subl. ns. V. P.). A ales si salveze mai intai fecioara, gi numai apoi fratele, pentru c& primul act d8, cum s-ar zice azi, cel mai bine, intrucdt fine de mods, in ochii coamenilor din vremea sa, alimentind astfel stima excesiva de sine a cavalerului: orgoliul sau mundan, Acelasi simili-cilugar fi va oferi si prima interpretare a parabolei, pe care Bohor 0 va experimenta in subcapitolul urmitor, Ispitirea, intr-o alt& scen&, totodata proba existential pentru el, unde o fati minunati, a cArei dragoste trupeasci el 0 respinge, se sinucide, aruncéndu-se din turnul castelului: in acest exemplu, ,pastirea” ar fi aceast& fat& minunati care-l iubeste cu adevarat pe Bohor, dar el, puritan, o respinge, impingind-o la moarte, iar spuii” "inseamna pacatele la care duce moartea ei”. Cavalerul igi ap&ri orbeste neprihanirea cu preful morfii cuiva, Conform acestei interpretiri date de simili-calugtr, Bohor 0 va respinge ,nu din frica de Dumnezeu”, ci ca si fie ,preamirit in lumea asta pimanteascd” gi si se bucure ,,de desarta glorie a lumii” (v. op. cit., pp. 368-372) satisfacdndu-si orgoliul mundan. Pacatul lui e foarte subtil din perspectiva crestind, deoarece opfiunea lui pentru salvarea fecioarei siluite pare o virtute in ochii lumii, dar intr-un plan mai profund nu e astfel, ci o carenfa enorma, un pacat grav, Anume: dragoste excesiva de sine, nu de aproapele in nevoie, orgoliu, adicd, exces de amore di se, cu formula Iui Dante. La sfarsit, intrucdt toate cele descrise dispar subit, cavalerul isi da seama c& scenele respective au fost doar incercarile fictive prin care a fost manevrat de Necuratul gi d& el insusi o interpretare consolatoare, cea de-a doug, in termeni crestini, parabolei: pasirea alba era Isus Cristos, iar puii erau omenii ~ morfi inainte ca El si fi fost ristignit si si-si fi varsat sngele pentru ei, iar vii doar dupa. ‘Aceasti interpretare generalissim’ atest& evidenfa c& incercarile pe care le-a experimentat, chit cd fictive, nu i-au atins cu nimic structura bazala prealabila gi c& bohor raméne, $i in urma lor, Bohor. ‘Anesteziat cu aceast& interpretare, Bohor decide, in subcapitolul Mortificarea, si participe, de asté data in lumea reala, la turnirul de la ,castelul din Cybele”, unde - imbiat cu 0 profuzie de ,ménctruri cu came”, de ,feluri de préjituri si placinte”, dar si de vinuri de soi — este pus in fafa unei noi probe care-I determin’ la o opfiune din doua: lacomie sau abstinent. Fireste, ascetic, Bohor va alege ~ asa cum a ales, in subcapitolu! anterior, s& doarma pe jos in loc si se culce pe un pat voluptos cu fata care s-a sinucis din dragoste pentru el — calea abstinenjei, a ascezei, mulfumindu-se cu ,trei felii de paine” muiate ,,intr-o cupai de argint cu apa”. De asemenea, ca in scena fictiva precedent’, gi in cea real& de acum, el refuz§ patul somptuos oferit de stApanul castelului, preferdnd s& se intind& ,,pe jos”, cu ,o ladita sub cap” (idem, pp. 372-374). Bohor suferd pretutindeni de excesul propriilor calitifi crestine gi etice, mai cu seam& pe linia austeritiji, a abstinenfei si, finalmente, a ascezei mai degraba virile decat crestine. Uneori suferi de exces de zel chiar in secret: numai in fata sa insugi. Aici, de pild’, procedeaza in asa fel incét si nu-l vada nimeni cAt de auster s-a culeat si a dormit, dar Bohor vadeste exces de zel in practicarea virtutilor crgtine sau mai degraba virile, aruncindu- si singur, ca aici, praf in propriii sti ochi. ,Praf in propriii ochi”, ca si nu vada viciul care se ascunde in excesul de zel in practicarea virtufilor crestine sau simili-crestine: egocentrismul, iar egocentrism se piteste orgoliul, care e exces de amore di se, care, la rindul stu, competifie cu Dumnezeu, nu dragoste. Sau, in cel mai bun caz, cum ¢ cel al lui Bohor, carenfé de dragoste fata pentru El. Fireste, infajisat sub aparenya contrard cea mai pregnantd. Galaad. Nici Galaad nu are cine stie ce biografie inifiatic& de cButdtor al Graal-ului, ba chiar, desi totul se invarteste idealmente in jurul su, 0 are pe cea mai scurtd si convengionalé. Inti de toate, conform propriului mit, el este cdutitorul ideal, perfect, cavalerul totalmente sans tache et sans reproche pe toate planurile. $i ca si fie astfel Romanele Mesei Rotunde (si sursele lor, autorii cunoscufi sau anonimi) il reprezintd, cum am spus mai sus, intr-atit de schematizat si de idealizat inedt transgreseazA condifia strict umand — in care ceilalti edutitori Scanned with CamScanner‘imén cu tofii in ultima instanja, chiar in pofida faptului c& si ei au unele trasdturi transgresive i trdiesc unele experienfe aproape transumane, supranaturale — catre o condiie divin’: cea christicd. Apoi, el ¢ cdutatorul predestinat, asa c& nu are nevoie de biografie reala, ci doar de tuna ideal, perfect, deci schematic gi abstract. Pre-conceputi. intrucét nu are defecte de corectat, limite de (ne)surmontat, pacate de neiertat, el nu este o fina real, un om in came si ‘ase, ci un construct literar-teologic, 0 entitate schematica, strict ideal, o imagine excarnat& a sfinfeniei: 0 icoana bizantin’. Sau mai exact, intrucét este complet neprihanit si dotat cu aproape toate caracteristicile Fiului Domnului, el e 0 imitatio Christi. Nu un om pamantean, ca Gauvain, Lancelot, Bohor sau Parsifal. El ¢, cum am spus deja, predestinat conditiei de cutitor impecabil al Graal-ului si revelajiei sale complete. E Predestinat — cu P mare! — acestora, fireste in sens crestin, teologic. Ca si Isus Christos, el este Cel Asteptat, chiar inainte de-a se naste (cum sugereaz bunicul su, regele Pescar), s& ocupe jilful gol si locul cel mai important si inalt la Masa Rotunda, s8 intre fara pis in corabia imperisabila a lui Solomon, s& scoati firi efort sabia cu baieri ciudate din teaca ci multimilenaré etc (v. idem, 376-380). Toate aceste ,probe” sunt trecute fra niciun efort (cici ,n-a fost vazut niciodata obosit la vreo isprava vitejeasc&”), si ar fi fost trecute chiar si prin neprezentare. La fel si in luptele cavaleresti - probe mai umane, deci mai aproape de cele ale celorlalfi cavaleri aflati in questa Graal-ului -, el e cAstig&tor dinainte, un ante-inving&tor, si ar fi invins, fireste, in aceste probe si prin neprezentare, Trecute cu brio cu toatele, ba chiar de dinainte de a le incerca, nici acestea nu sunt probe reale, ci simili-probe. La fel, scenariul iniiatic alc&tuit din ele, pe care Romanele Mesei Rotunde ni-l prezint& parcurgéndu-l, e unul pur conventional, un simili- scenariu, iar inifierea lui Galaad nu e decét un simulacru de initiere. ‘Am spus despre el c& este o imitatio Christi, dar e astfel numai pe planul caracteristicilor christice abstracte, nu si la nivelul biogafiei lui Isus, alc&tuitd din evenimente cat se poate de concrete, de vii, $i nici, fireste, la acela al Patimilor sale sau al evenimentelor ulterioare. Galaad nu traieste, nu patimeste gi nici nu participa la alte evenimente comune améndurora. Cu o singuri excepfie. Galaad are in comun cu Christos coborarea sa in infer, descrisi in subcapitolul Castelul cu fecioare, care trimite la coborarea similara a lui Chrisos in infern, in limba latina descensus Christi ad inferos, care s-ar fi petrecut, dup’ marturia apostolului Petru din prima Epistola (I Petru, 3, 18-19), in intervalul de trei zile de dinainte de inviere, in care trupul sau a stat in mormént, iar sufletul a coborit la cei aflati in, cum spune apostolul, ,inchisoare”, spre a le duce lumina gi libertatea. Dar analogia referential se rezum’ doar la prezena acestui eveniment comun, céci figuratia si imaginarul sunt diferite: cu excepfia raului Avern, care e de extracie virgiliand, ceilalfi constituienti ai infernului, obiecte, personaje, scene, fin de imaginarul si alegorismul specifice romanelor cavalersti medievale. Cam din astfel de elemente configurat, Castelul e un spatiu privat de dragoste, un topos al riului, un infern, cum i-1 descriu lui Galaad cele ,,gapte fete, cu fata acoperit’ de valuri dese”, care-i ies in intampinare inainte de a patrunde in el: ,,au nu stii c& raul acesta este Avernul gi fortireata este Castelul cu Fecioare? Afld cé la noi nu se pomeneste nici urma de mila”. In planul semnificajici, ins, analogia dintre acele coboréri in infern st in picioare. Ca si Cristos in infern, Galaad are, la Castelul cu Fecioare, o functie teofora si joaca rolul unui Eliberator a celor drepfi din inchisoarea intunericului, id est al réului, invingéndu-i pe cei sapte cavaleri care jineau ostatece 0 mulfime inumerabila de Fecioare in finutd de calugarije, cu ,cameloti neagr& si acoperite pe fafa cu voal de in alb”, Pentru ele, venirea lui Galaad la Castelul infernal seaman& cu aceea a Méntuitorului: ,,asemuim venirea domniei-tale cu venirea Iui Cristos”. Mai simplu spus, ca si acesta, Galaad face figura unui eliberator al sufletelor finute prizoniere in iad. Aceasta e semnificafia data chiar in text de citre cei doi copilasi nuzi, entitiji angelice aparfindnd Paradisului terestru, cocojasi intr-un stejar cu cruce in varf. Caci, toate aici, Castelul, Fecioarele gi cei sapte cavaleri, participa la incropirea unei alegorii globale, de altfel, viguros specifice intregii literaturi medievale, si se traduc prin semnificafii precise, crestine, pe care copilasii, facdnd tumbe printre crengile stejarului, i le impartasesc necondifionat si gratuit lui Galaad, trimisul Creatorului in acest iad terestru:,,prin Scanned with CamScanner3 Castelul cu Fecioare trebuie s& injelegi iadul, Fecioarele acelea sunt sufletele bune care erau Inchise acolo pe nedrept dinainte de venirea Mantuitorului, iar cei sapte cavaleri sunt cele sapte pacate de moarte care, pe atunci, domneau asupra lumii. Tot asa cum Tatal Cerese gi-a trimis Fiul pe pimant s& izbaveascd sufletele bune, tot astfel te-a trimis gi pe tine, ca pe cavalerul si ostagul su, si le slobozesti pe fecioarele acelea, care sunt curate si neprihdnite” (idem.pp.354-356). Grafie acestor simili-probe — mai curind semiotice decat experimentate ca atare, mai curind pretext de alegorii decit trairi efective — prin care Galaad trece ca prin branza medievala, el va avea, singurul, acces la revelajia complet a Graal-ului. Dar partea exclusiv galaadiand a acesteia, de fapt, finalul ei propriu-zis, nu e ceva perceptibil, ca 0 epifanie, ca 0 imagine, de pild3, spre deosebire de cum e partea ei cea mai intins’, de pind aici, cea impartigits cu Bohor si Perceval (pe care am comentat-o mai sus in relajie cu cel de-al doilea). Desi Galaad igi ,arunca ochii induntrul prefiosului vas gi privi cele din alti lume”, el nu vede nimic concret, ci emite doar o propozitie abstract’, semandnd cu traducerea unei alegorii: ,,Vad aici inceputul si cauza tuturor lucrurilor”. Temeiul intregii creafiuni, adic Dupa care urmeaz& ultima implorare galaadiana adresati Domnului de pe t&rémul nostru: ,$i acum te implor si mi stramufi din din viafa pAménteasca in viata cereasca” (idem, pp. 387- 388). Ceea ce se si intémpla instantaneu. $i deindata ,o mand far’ trup, care rispandea o minunata lumind, cobori si rapi in cer preasfantul vas”, fireste, pentru ca questa Graal-ului_ si poat continua pe cArarile nenumérate ale interpretarilor unei alegorii infinit semnificative, in toate epocile literaturii, dar nu numai ale ei, ci si ale celorlalte arte, prin puzderii de reinterpretiri, pind, si zicem, la cea mai putmic& si original dintre ele: reintrepretarea modem a lui Marcel Proust, botezati de el 4 Ja recherche du temps perdu. Dar dincolo de aceast alegorie, de fapt, dedesubtul ei, raméne ceva esenjial pentru hermeneutica existenfiala: experienfa bazala a confruntirii oricui cu raul, a voastra si a mea, dar §i a celorlalfi muritori, in greaca veche: thanatoi. Nu doar cu raul tematizat in aceasta secventi de text, dar si cu el, ci si cu cel tematizat in altele, cu raul de toate felurile: trupesc, moral, social, religios etc. Dar gi cu frica de rau in general, precum cea de acum, de covid 19, care ¢ tot un rau. $i mai mare, poate, decat oricare altul! Iatd la ce € bund literatura: si ne implice in viefile altora, chiar daca fictive, precum cele ale lui Lancelot, Bohor, Parsifal sau chiar constructul simili-christic Galaad, si si ne faci partasi la cle spre a le injelege si, finalmente, a ne infelege, dandu-ne posibilitatea de a tri mai multe viefi, in principiu, nelimitate ca numér. $i de a deveni, astfel, mai transparenti si inteligibili nou’ ingine. Dar si, nu in ultimul rand, ci poate in primul, mai complecsi, mai profunzi gi mai densi existential. Cu trei cuvinte: superiori noua ingine. Scanned with CamScanner