Capitolul 2.

Abordarea cu baze de date

2.1. Concepte de bază

Fiind dată prezentarea generală a domeniului împreună cu succinte incursiuni

în teorie din capitolul precedent, vom continua prin a detalia conceptele deja
prezentate, alături de altele noi şi a familiariza cititorul cu conceptul abordării
cu baze de date.
Abordarea cu baze de date recunoaşte că datele sunt gestionate
analog altor resurse ale intreprinderii, cum ar fi personalul, mijloacele fixe,
captalul. Organizaţiile cheltuiesc mari sume de bani pentru a colecta şi a
manipula date încercând să extragă informaţia necesară în luarea deciziilor.
Unul din obiectivele abordării cu baze de date este păstrarea acestei investiţii
în resurse de date prin protecţia şi gestionarea datelor mai degrabă, decât a
aplicaţiilor care acced datele. Gestionarea datelor implică atât gestionarea
factorilor reprezentaţi de şiruri de biţi pe medii magnetice de memorare cât şi
gestionarea semnificaţiei acestor factori. Semnificaţiile sunt gestionate prin
organizarea lor în structuri logice de entităţi.

2.2. Semnificaţii

O entitate sunt datele despre un obiect specific, fie real, fie abstract. O
entitate are proprietăţi, ea este ceva despre care se cunoaşte ceva. Un
exemplu de entitate este angajatul Ion Ionescu, ale cărei câteva proprietăţi
sunt:
Nume angajat = Ion Ionescu
Număr marcă = 1271
Înălţime = 175
Greutate = 78
Data naşterii = 25 Aprilie 1960
Localitatea naşterii = Timişoara, TM
Data angajării = 1 Septembrie 1986
Funcţia = economist
Compartiment = plan
O colecţie de entităţi cu proprietăţi similare se numeşte tip de entitate sau
câteodată, clasă de entitate. De exemplu, Ion Ionescu, Ion Iliescu şi Ion
Popescu sunt entităţi angajat. Ei au cu toţii proprietăţile de nume angajat,

17
număr marcă, înălţime, greutate, data naşterii, localitatea naşterii, data
angajării, funcţia, compartimentul. Ei sunt, astfel, membri ai tipului de
entitate angajat.
Gestionarea datelor este gestionarea entităţilor, a tipurilor de entităţi
şi a relaţiilor între ele. De fapt, ne vom focaliza pe gestionarea tipurilor de
entităţi mai degrabă decât pe ocurenţe individuale de entitate. Un tip de
entitate reprezintă semnificaţie, pe când o instanţă de entitate reprezintă
fapte.
Proprietăţile unei entităţi se vor numi atributele sale. Alte surse
numesc atributele elemente de date sau item-uri de date sau câmpuri.
Datele sunt fapte plus semnificaţii iar faptele sunt valori ale atributelor.
Se poate cunoaşte semnificaţia unui fapt cunoscând de la ce atribut
şi la ce entitate se aplică faptul.
În plus, o entitate trebuie să aibă unul sau mai multe atribute ale
căror valori identifică în mod unic o instanţă de entitate. Aceste atribute
revelatoare se numesc cheie primară a entităţii. Numărul de marcă din
exemplul de mai sus ar putea fi cheia primară a entităţii angajat.

2.3. Baze de date

Datele dintr-o colecţie de entităţi pot fi agregate şi rezumate în moduri

diferite pentru a produce informaţie. Informaţia este data plasată în context
care poate fi furnizată de către o situaţie sau de alte date. Cine decide care
informaţie este valabilă pentru o afacere? Această povară cade în general în
sarcina decidentului (decision maker).
Cunoştinţe Decizii

Acţiuni
Informaţii
Fapte

Date

Fig.2.1. Datele ca parte integrantă în procesul decizional.

18
De fapt, decidentul poate încerca mai multe seturi posibile de informaţii
înainte de a decide care este într-adevăr util. Pentru a complica lucrurile, să
menţionăm că informaţia utilă de astăzi este frecvent diferită de informaţia
utilă de mâine sau de ieri.
Informaţia pertinentă poate fi reţinută ca parte a memoriei persoanei
şi poate deveni parte a cunoştiinţelor persoanei. Pentru a creşte (a mări)
bazele noastre de cunoştiinţe mentale memorate, noi colectăm şi memorăm
date în formă automată. O astfel de colecţie se numeşte bază de date. Ea
poate fi partajată de mai mulţi utilizatori şi ea este paratajată şi gestionată
pentru a-si păstra valoarea şi calitatea în timp. O bază de date reprezintă nu
numai date despre entităţi dar şi date despre relaţiile dintre entităţi.

2.4. Baze de date fizice şi logice

Există două forme de baze de date:

 Baze de date fizice, care sunt reprezentări pe medii de memorare a
entităţilor, atributelor şi a relaţiilor dintre ele
 Baze de date logice care reprezintă entităţi, atribute şi relaţii independente
de modul în care datele şi relaţiile sunt reprezentate şi memorate într-o
bază de date fizică.
Proiectarea bazelor de date logice este topica părţii I. a cursului iar
proiectarea bazelor de date fizice estre topica parţii a II-a a cursului de faţă.

2.5. Gestionarea datelor

Gestionarea datelor include toate activităţile care ne asigură că datele de o

înaltă calitate sunt disponibile pentru a produce informaţia şi cunoştiinţele
dorite. Obiectivele unei gestionări a datelor sunt de a păstra datele integre,
flexibile şi adaptabile. Responsabilităţile în gestionarea datelor includ:
 reprezentarea, memorarea şi organizarea datelor astfel încât ele să poată fi
accesate selectiv şi eficient.
 manipularea şi prezentarea datelor astfel încât ele să poată sprijini efectiv
mediul utilizator.
 protejarea datelor astfel încât ele poată să-şi păstreze valoarea.
Sistemul de gestionare a bazei de date DBMS este un instrument pentru
implementarea efectivă a gestionării datelor.

2.6. Abordarea cu baze de date

Această abordare recunoaşte că datele sunt absolut necesare în ciclurile de

luare de decizii (fig. 2.1.). Cine decide care date vor fi făcute disponibile
pentru decident? În multe organizaţii, personalul care prelucrează datele şi
programatorii decid care date vor fi date şi cui. Dar ştiu programatorii

19
întotdeauna de ce informaţii au nevoie decidenţii? Din păcate, departamentele
de prelucrare date prea adesea răspund la cererile de informaţii de la
utilizatori spunând ba că informaţia “nu este disponibilă” ba că le-ar trebui
trei luni penteru a o extrage, atunci când utilizatorii au nevoie de ea în ziua
respectivă. Gestionarea efectivă a resurselor de date ar trebui condusă de
nevoile utilizator şi nu de capacităţile hard şi soft de prelucrare date. Aceasta
sugerează, pentru început, că grupul de prelucrare date nu este important. Din
contră, el este foarte important, dar el nu-şi poate promova propria existenţă.
El trebuie să sprijine şi să răspundă la cererile de informaţii ale utilizatorilor.
Abordarea cu baze de date se axează pe gestionarea datelor şi nu a
aplicaţiilor. Ea eliberează programatorii de multe responsabilităţi în definirea
şi protejarea datelor, iar efortul grupului de prelucrare date pare mai eficient
în ochii comunităţii utilizatorilor.

2.7. Medii tradiţionale

Mediile tradiţionale (sau orientate pe aplicaţii) se focalizează pe procedură.

Datele curg dintr-un program în altul. Timpul de viaţă al datelor orientate pe
aplicaţii depinde puternic de durata programului. Fiecare program îşi
gestionează propriile sale fişiere: un fişier este o colecţie de date gestionate şi
accesate ca o unitate. El nu trebuie să fie partajabil. Relaţiile între diferitele
tipuri de date şi între fişiere sunt stabilit de logica aplicaţiei program şi nu
sunt parte inerentă a fişierului însuşi.
Datele cerute pentru prelucrare într-un program sunt adesea necesare
şi în alt program, chiar dacă cele două programe nu aşteaptă datele în acelaşi
format. Rezultatul este aceleaşi date în mai multe fişiere, deoarece fiecare
fişier este esenţial în proprietatea unui program (fig. 2.2.). Această
redundanţă cauzează dificultăţi în corelarea şi consistenţa datelor.

Aplicaţia1 Aplicaţia2 Aplicaţia3

Fişier Fişier Fişier Fişier Fişier Fişier

1_A 1_B 2_A 2_B 3_A 3_B

Fig.2.2. Abordarea orientată pe fişiere

Probleme de consistenţă
Este dificil de a păstra mai multe copii actualizate după orice tranzacţie. De
exemplu, să presupunem că aveţi trei calendare: unul pe birou, unul în
bucătărie şi altul în camera de zi. Care este probabilitatea ca toate să conţină

20
aceaşi înregistrare de întâlnire? Acest tip de inconsistenţă afectează şi mediile
în care datele sunt duplicate în fişiere. Metoda orientată pe aplicaţii implică
faptul că variate fişiere de date sunt formate şi organizate pentru a se potrivi
cu necesităţile programelor particulare (sau ale programatorilor). Fişierele
tradiţionale organizate pe tehnici secvenţiale, relative sau secvenţial-indexate
suportă numai un număr limitat de tipuri de acces. Dezvoltarea unui alt
program care să folosească aceleaşi date înseamnă crearea unui nou fişier şi
astfel există două copii care trebuie să fie consistente.

Probleme de corelaţie
Diferite aplicaţii şi programe folosesc scheme diferite pentru a codifica date.
În consecinţă, încercarea de a corela date între fişiere poate fi consumatoare
de timp şi frustrantă. De exemplu, pot exista cinci (sau mai multe) seturi de
coduri folosite pentru a identifica departamentele academice într-o
universitate: un cod pe patru cifre, un cod pe cinci cifre, un cod pe patru
caractere, un cod pe cinci caractere, un cod de 2 caractere urmat de trei cifre.
Poate să nu existe nici un mijloc evident de a traduce schemele de
codifcare astfel ca fiecare să fie corect la un moment dat dar să fie
inconsistent cu un altul. într-o astfel de situaţie un cod are 60 de intrări, altul
63, altul 58. Numai cineva de la administraţie ştie cheia de traducere.
Inflexibilitatea inerentă a abordării tradiţionale orientată pe aplicaţii
este raţiunea pentru care informaţia “nu este disponibilă” întotdeauna, chiar
dacă utilizatorii ştiu că au obţinut deja datele într-o altă formă. Abilitatea de a
corela informaţia peste marginile aplicaţiilor tradiţionale şi de a oferi
informaţii pentru toate nivelurile decidente, de la operaţional prin tactic la
strategic, este din ce în ce mai importantă. datele trebuie să fie disponibile
pentru operaţii zilnice ale intreprinderii, la fel ca şi pentru planificarea medie
şi de lungă durată. Abordarea cu baze de date poate umple nevoile
utilizatorilor de informaţie.

2.8. Medii baze de date

În mediile cu baze de date, focalizarea este pe date, nu pe procedură. Resursa

de date este separată de programul care se întâmplă să o acceseze astăzi, ea
existând pentru a satisface nevoile de informaţie ale utilizatorului atât astăzi
cât şi mâine. Nu funcţia de prelucrare date este proprietara datelor ci, mai
degrabă, utilizatorii.
Resursa de date este implementată fizic astfel încât ea poate fi
partajată de mai mulţi utilizatori. Astfel nu este nevoie de a face mai multe
copii de date pentru tipuri diferite de acces, deoarece datele sunt integrate în
loc de a servi numai anumite programe.

Sisteme de gestiune baze de date

21
Pentru a primi un retur satisfăcător la investiţiile mari şi crescânde în
prelucrarea datelor, o organizaţie trebuie să se asigure că resursa de date este
bine definită şi documentată, bine organizată şi controlată, partajabilă şi
relevantă pentru deciziile care trebuie să se ia. Un sistem de gestiune a
bazelor de date (DBMS) este un software (adesea şi hardware) special
proiectat pentru a proteja şi gestiona bazele de date. Un DBMS poate:
 defini datele şi relaţiile între ele.
 documenta definiţii de date şi structuri.
 reprezenta, organiza şi memora date pentru acces selectiv şi eficient.
 proteja resursa de date astfel încât aceasta să fie asigurată, sigură,
consistentă şi corectă.
 separa nivelurile logic de fizic astfel încât schimbând implementarea
fizică a bazei de date să nu oblige utilizatorii să-şi modifice viziunea lor
asupra datelor.
 oferi partajarea datelor, dând diferiţilor utilizatori acces concurent la
resursa de date.

Aplicaţia1 Aplicaţia2 Aplicaţia3

DBMS

Fig. 2.3. Abordarea orinetată pe baze de date.

Un DBMS rezidă, în general, pe sistemul de operare gazdă pentru a oferi

accesul la bazele de date fizice. Programele sunt scrise pentru a interacţiona
cu bazele de date prin DBMS şi nu direct.
Dezvoltarea în mediul bază de date se focalizează pentru început în
proiectarea bazei de date logice, apoi în implementarea ei ca o bază de date
fizică, şi în final, asupra programelor suportate de baza de date. Din contră, în
mediul tradiţional orientat pe aplicaţii, datelor li se dă o importanţă
secundară. Din cauza orientării sale, mediul bază de date este mai capabil de
a se adapta la soluţii noi, noi date şi noi tipuri de acces.

22
Implicaţii
Există mai multe implicaţii de domniu larg în stabilirea mediului baze de date
şi în gestionarea corectă a datelor. Funcţia de prelucrare de date trebuie să fie
capabilă a răspunde mai rapid şi mai eficient la nevoile de modificare de
informaţii. Calitatea datelor, accesibilitatea şi relevanţa s-ar înbunătăţi şi atât
utilizatorii cât şi personalul de prelucrare date ar deveni mai productivi.

2.9. Obiective ale abordării cu baze de date

Adoptarea unei abordări orientate pe baze de date pentru a gestiona resursele

de date ale unei organizaţii are mai multe obiective.
1. Protejarea valorii datelor
2. Facerea resursei de date responsabilă pentru necesităţile de schimbări de
informaţii
3. Permiterea organizaţiei de prelucrare date de a suporta mai bine planurile
şi scopurile de afaceri ale companiei
4. Reducerea costului de înbunătăţire a performanţei

1. Protejarea valorii datelor înseamnă controlul integrităţii, securităţii şi

siguranţei datelor. DBMS oferă aceste facilităţi.
2. Anumite DBMS-uri includ tehnici flexibile de structură de date care se pot
acomoda cu noile cerinţe de informaţii cauzate de modificarea nevoilor
organizaţiei. Ele oferă limbaje de interfaţă standard pentru a accede baza de
date, eliberând astfel programatorii de necesitatea de a şti în detaliu
memorarea şi structura fizică a datelor. Abordarea cu baze de date foloseşte
tehnici de modelare date care permit ca resursele de date să fie definite
independent de implementarile lor fizice. Ea se bazează mai mult pe
gestionarea semnificaţiei datelor decât pe cea a faptelor.
3. Al treilea obiectiv spune că gestionarea resurselor de date şi a planificării
datelor trebuie să fie aliniate cu planurile de afaceri ale organizaţiei.
Facilităţile de teleprelucrare, cele de telecomunicaţii , cele de automatizări ale
locurilor de muncă trebuie să ducă la mărirea productivităţii organizaţiei.
Metodologiile de proiectare logică a bazelor de date folosesc obiectivele
organizaţiei ca şi restricţiile în sistemele de informaţii de planificare.
4. Al patrulea obiectiv spune că un DBMS care oferă independenţa datelor ne
asigură toate aplicaţiile pot continua să se execute chiar şi dacă datele
memorate sunt reorganizate pentru a da o mai bună performanţă unor aplicaţii
sau dacă se schimbă mediile de memorare fizică, apariţia unar medii noi.

2.10. Beneficii ale abordării cu baze de date

Abordarea cu baze de date poate înbunătăţi:

 controlul datelor
 accesibilitatea datelor

23
 calitatea datelor
 partajarea datelor
 siguranţa datelor
 securitatea datelor
 performanţa

Controlul datelor. Controlul înbunătăţit al datelor oferă mai multă

consistenţă în descrierea datelor, facilitează standardizarea convenţiilor de
numire date şi reduce efortul de programare cerut pentru a schimba
implementarea de date.
Accesibilitatea datelor. Accesibilitatea datelor este abilitatea
utlizatorului de a extrage informaţia necesară din resursa date. Accesibilitatea
datelor este mărită de către limbajele de interfaţă prietenoase şi de către bine
proiectatele ecrane de intrare şi de ieşire.
Calitatea datelor. Calitatea datelor este măsurată de către
consistenţa şi comletitudinea bazei de date. Conţine ea date relevante pentru
nevoile de decizie ale utilizatorului? Conţine ea toate interrelaţiile cerute între
tipurile de date şi satisface ea toate restricţiile specifice?
Partajabilitatea datelor. Partajabilitatea datelor este necesară
pentru a ţine în comun datele într-adevăr comune. Fără partajabilitate, datele
proliferează iar calitatea lor devine necontrolabilă. Fără partajabilitate, datele
sunt private şi personale, fără nici un control asupra calităţii lor.
Partajabilitatea datelor se referă nu numai la conţinutul bazei de date dar şi la
logica care accesează şi gestionează datele. Duplicarea redusă a datelor
grăbeşte accesul la date, facilitează programarea cerută pentru actualizarea
datelor, reduce posibilitatea de a apare date inconsistente. Mai puţină
redundanţă în efortul de gestionare a datelor înbunătăţeşte, deasemenea,
productivitatea personalului de prelucrare date.
Siguranţa datelor. Refacerea datelor (data recovery) este necesară
pentru a păstra resursa de date în siguranţă faţă de posibilele erori. Erorile pot
fi detectate şi corectate sau, mai bine, pot fi prevenite. Partea de dificultate în
oferirea unei resurse de date sigure rezidă în posibilitatea de a face datele
disponibile utilizatorilor în timp ce sunt refăcute după erori.
Securitatea datelor. Securitatea datelor previne accese neautorizate
la date. Nu toate mediile cer aceleaşi scheme elaborate de securitate dar
aproape toate datele organizaţiei trebuie să aibă protecţie la acces. Anumite
baze de date (de ex. rapoartele Dow Jones) sunt deschise publicului numai
pentru afişare, altele (de ex. Serviciile de bursă numite Internal Revenue
Service) cer o autentificare strictă pentru afişare. Multe baze de date au
restricţii mult mai stringente pentru modificări în conţinutul bazei de date.
Performanţă. Performanţa resursei de date se referă la eficienţa sa
şi la efectivitatea sa. Eficienţa măsoară utilizarea resurselor fizice ale
calculatorului, iar efectivitatea măsoară cât de bine sistemul de date se

24
întâlneşte cu nevoile de informaţii ale utilizatorului. Aceste caracteristici sunt
puternic înlănţuite. De exemplu, un utilizator poate fi nesatisfăcut de sistem
dacă timpul sau de răspuns se măsoară în ore şi nu în secunde sau minute.
Timpul de răspuns este considerat, în general ca fiind o măsură a eficienţei,
dar sigur el afectează şi efectivitatea.

2.11. Costurile unei abordări cu baze de date

Costurile pentru a stabili şi opera un mediu bază de date includ

1. Costurile tehnologiei DBMS
2. Costurile operării bazei de date
3. Costurile de conversie logică şi fizică
4. Costurile de planificare
5. Costurile de risc
Costurile tehnologiei DBMS. Software-ul DBMS este scump,
costul lui variind în concordanţă cu mărimea calculatorului gazdă. De
exemplu, un DBMS care se va executa pe un mainframe (calculator central)
mare poate costa uşor $40.000 şi uzual costă $100.000. Puţini oameni vor
cheltui atâţea bani pe un software pentru un calculator personal. Un DBMS
pentru un astfel de calculator poate fi ieftin, cam $150, dar cel mai adesea
este cuprins în plaja $600 - $1.500. Funcţionalitatea unui DBMS pentru un
micro este în general, un subset al funcţionalităţii unui DBMS pentru un
mainframe. Costurile tehnologiei DBMS includ software, hardware şi
personal. Folosirea efectivă a posibilităţilor software ale unui DBMS, în
special în mediile cu un mainframe mare, pot cere o investiţie substanţială în
achiziţionarea şi/sau antrenarea programatorilor, analiştilor de sistem,
administratorilor de date. Aceste costuri par să scadă pe măsură ce DBMS-ul
devine mai familiar personalului de prelucrare date şi altor tipuri de utlizatori,
dar ele încă rămân semnificative.
Costurile operării. Costurile operării unui mediu baze de date
includ costuri hardware pentru resursele CPU, mediile de memorare şi
comunicaţi, la fel ca şi costurle software pentru întrţinerea DBMS-ului şi a
programelor care acced bazele de date. Folosirea unui DBMS cere în mod
normal un overhead (regie) software şi hardware mai mare decât în cazul
folosirii organizării convenţionale cu fişiere, nu numai în timpul
implementării sistemului dar şi în continuare. Multe organizaţii dedică un
mainframe pentru memorarea şi accesul la bazele de date.
Costuri de conversie. Conversia de la mediu orientat pe aplicaţii la
un mediu orientat pe baze de date implică:
1. datele trebuie extrase din sistemele cu fişiere convenţionale şi aduse într-
un DBMS
2. logica aplicaţiilor trebuie modificată pentru a lucra cu facilităţile DBMS.
Multe organizaţii nu-şi pot permite să convertească toate fişierele şi
programele deodată. O soluţie rezonabilă pentru probleme de conversie

25
masivă este de a lăsa sistemele orientate pe aplicaţii să-şi trăiască intervalul
de viaţă (în general 7 - 10 ani) şi să le convertească pe măsură ce ciclul lor de
viaţă se apropie de sfârşit. Această abordare cere o planificare atentă căci
elementele de date şi relaţiile neidentificate în ciclurile de început ale
implementării pot da restructurări de bază de date costisitoare.
Costuri de planificare. Pentru a asigura o longevitate a bazelor de
date şi o efectivitate continuă a cheltuielilor legate de prelucrarea datelor,
planificarea resursei de date trebuie să adreseze:
 controlul şi metodele de transfer într-un mediu condus de date
 identificarea şi stabilirea de priorităţi pentru proiectele de implementare
 nevoile, achiziţia şi controlul tehnologiilor hard şi soft
Controlul şi metodele includ standarde şi proceduri, metodologii de
dezvoltare sisteme, tehnici de modelare date, roluri şi responsabilităţi în
administrarea datelor precum şi metode de a selecta din tehnologiile hard şi
soft pentru a răspunde efectiv şi eficient la nevoile de informaţii ale
utilizatorilor.
Costuri de risc. Există, de asemenea, şi costuri de risc asociate cu
un mediu baze de date. Un mediu baze de date slab proiectat poate răni
(vătăma) mult din comunitatea utilizatorilor, pe când un fişier prost proiectat
într-un mediu orientat pe proces, în special unul pentru o aplicaţie care se
execută în mod batch, afectează utilizatorii mai puţin. Fără o proiectare,
structurare şi întrţinere adecvată, un mediu baze de date nu poate să răspundă
la nevoile utilizatorilor şi va fi mai scump decât face. Iar o aplicare
nepotrivită a posibilităţilor DBMS-ului va vătăma performanţa pentru o lungă
perioadă.

2.12. Indicaţii pozitive şi negative

Un mediu baze de date ajută o organizaţie cu:

 o nevoie de interogare interactivă şi capacitate de actualizare
 o creştere aşteptată a volumului de date
 o expansiune aşteptată a domeniului de decizii care se suportă de către
sistemele informatice
 un comitet pentru gestionarea resurselor de date
Nu toate organizaţiile care prelucrează date sunt gata de a folosi un
DBMS efectiv pentru a implementa un mediu baze de date. Câteva din
indicaţiile pe care o abordare tradiţională orientată pe aplicaţii care sunt însă
stisfăcătoare pentru o organizaţie includ:
 volume relativ mici de date cu o creştere în volum aşteptată mică
 o redundanţă mică sau de loc în cerinţele datelor de aplicaţie
 un mediu de prelucrare date relativ fix cu o prelucrare batch extensivă şi o
dorinţă mică pentru acces interactiv

26
2.13. Ce nu poate face un DBMS?

Instalarea unui DBMS nu garantează că nenorocirile mânuirii datelor din

organizaţie vor lua sfârşit sau că integritatea, partajabilitatea, accesibilitatea,
siguranţa, securitatea şi performanţa datelor vor fi atinse. Ceea ce înseamnă
este că organizaţia are un instrument promiţător pentru a controla resursa de
date.
Interfeţe software. Anumite DBMS-uri sunt vândute ca şi sistem de
bază la care cumpărătorul poate adăuga opţiuni, iar alte DBMS-uri se vând ca
şi pachete “complete”. În ambele cazuri, DBMS-ul trebuie să interfaţeze cu
alt software din mediu. De exemplu, multe DBMS-uri nu au monitor de
comunicaţii inclus ci, mai degrabă, o interfaţă cu un monitor. Anumite
DBMS-uri au numai rudimente de facilităţi de descriere de date incluse, care
pot cere sisteme dicţionar de date separate. Alte DBMS-uri nu au posibilităţi
de gestionare ecrane incluse iar organizaţia de prelucrare date utilizator
trebuie să cumpere sau să scrie programe “screen painter”. Multe organizaţii
se îndreaptă spre pachete DBMS care oferă un evantai complet de posibilităţi.
Mulţi din vânzătorii majori de DBMS-uri (de ex. Cullinet Software Inc.)
oferă, de asemenea, software de aplicaţii care interfaţează bine cu pachetele
lor DBMS. Mulţi clienţi găsesc aceasta compatibilitatea confortabilă şi
atractivă, cu toate că ea costă scump!
Startul. O organizaţiecare cumpără un DBMS poate să nu ştie cum
să-l folosească. Anumiţi vânzători DBMS oferă servicii de consultanţă pentru
a ajuta clienţii să-şi pornească prima bază de date dar e rar când ajută la
stabilirea unui mediu solid de baze de date. Organizaţia trebuie apoi să aplice
metodologia de dezvoltare sisteme care foloseşte avantajele suportului
DBMS:
Alte probleme. Un mediu baze de date trebuie să fie îngrijit de
oameni pentru a supravieţui. DBMS-ul este doar un instrument care face
îngrijirea mai uşoară dar el poate găsi cauzele datelor de proastă calitate, nu
poate reconcilia pretenţiile de proprietate asupra datelor, nu poate decide cine
are nevoie de care informaţie, nu poate decide cum ar trebui proiectate bazele
de date, nu poate decide care strategie de evoluţie a bazelor de date va avea
cel mai mare impact asupra afacerilor, nu poate decide asupra politicilor
potrivite şi asupra procedurilor pentru administrarea datelor şi nu poate
converti un mediu orientat pe aplicaţii într-unul orientat pe date. Mai de
grabă, un DBMS este chiar o parte a gestionării cu succes a datelor.
Instrumente şi metode. Instrumentele şi metodologiile disponibile
cvare permit ca un DBMS să fie folosit mai eficient sunt:
 sistemele dicţionar de date
 monitoare de performanţă

27
 instrumente de dezvoltare aplicaţii şi tranzacţii
 utilitare pentru validarea structurilor de memorare a bazelor de date
 caracteristici de interogare şi scriere rapoarte
 metode de proiectare baze de date
Unele din acestea pot fi oferite de către vânzătorul DBMS; altele trebuie
scrise sau cumpărate din altă parte.

2.14. Personalul

Ca şi în alte tehnologii, cheia succesului într-un DBMS constă din oamenii

care lucrează zilnic cu ea. Personalul de prelucrare date şi utilizatorii îşi
partajează responsabilitatea pentru o efectivitate a mediului baze de date.
Utilizatorii. Utlizatorii trebuie să ajute la definirea cerinţelor de date
şi la proiectarea bazelor de date pentru a sprijini sistemele lor de informaţie.
Dacă ei vor sta în expectativă, vor avea numai ce le este oferit. Fără influenţa
utilizatorilor, programatorii vor încerca numai să ghicească cerinţele
organizaţiei.
Administratorii de date. O funcţie utilizator necesară într-un mediu
baze de date efectiv este aceea de administrator de date. Administratorul de
date (DA) asigură că bazele de date ale intreprinderii continuă să ofere
serviciu eficient utilizatorilor lor. Responsabilităţile sale primare sunt de a
controla şi gestiona resursa de date, de a stabili standarde de numire date, de
a construi şi întreţine sistemul dicţionar de date, de a rezolva probleme de
incompatibilitate şi comunicare între grupuri de utilizatori, de a stabili
priorităţi de dezvoltare, de a planifica şi implementa antrenamente pentru
utilizatori, de a dezvolta materiale documentare pentru utilizatori, de a
proiecta baze de date logice. Acestea cer o persoană care poate fi o legătură
între DP şi comunităţile de utilizatori.
Analiştii. Unul din rolurile prelucrării de date este jucat de către
analistul de sistem, care este responsabil atât pentru proiectarea bazei de date
cât şi pentru proiectarea aplicaţiilor program. Analistul bazei de date cere
însuşiri în:
 folosirea dicţionarului de date
 metodologia de proiectare bază de date logică
 sarcini de proiectare bază de date logice, incluzând recunoaşterea şi
catalogarea entităţilor şi atributelor precum şi identificarea relaţiilor între
entităţi.
 instrumente baze de date, incluzând ajutoare de proiectare baze de date,
capacităţi interogare/rapoarte, ajutoare de dezvoltare aplicaţii şi interfeţe
utilizator
 comunicaţii cu utilizatorii şi administratorii de date
Conversia la un mediu baze de date nu numai că lărgeşte domeniul
responsabilităţilor analiştilor de aplicaţii; el modifică, de asemenea,

28
abordarea analistului a sistemelor de dezvoiltare. Metoda de dezvoltare
prototip este cea a “succesului crescător” în care o bază de date este
proiectată mai de grabă rapid şi apoi reglată în timp pentru a saitisface
cerinţele de efectivitate şi eficienţă.
Programatorii. În mediul baze de date programatorii sunt
responsabili cu generarea codului care accede bazele de date utilizator.
Principalele diferenţe între sarcinile programatorului într-un mediu baze de
date şi cele dintr-un mediu convenţional orientat pe aplicaţii sunt
următoarele:
 Responsabilităţile de codificare tradiţională pentru descrierea atributelor
şi a caracteristicilor lor fizice sunt eliminate pentru datele rezidente în
baza de date. Această înseamnă reducerea cu 30-50% a timpului de
codificare aplicaţie, depinzând de cât efort este cheltuit în scrierea
descrieirilor de fişiere.
 Limbajele de codificare tradiţionale, de exemplu COBOL, sunt în general
îmbogăţite cu comenzi pentru a accede baza de date, cerând ca
programatorul să câştige deprinderi şi cunoştiinţe noi.
 Anumite DBMS-uri oferă un limbaj programatorilor-utilizatori, care poate
împiedica nevoia de codificare în limbaje tradiţionale ca şi COBOL.
Aceste limbaje programator-utilizator sunt distincte de orice altă facilitate
disponibilă de limbaj utilizator (end-user)
 Programatorul transferă utilizatorilor mai multă sau mai puţină
responsabilitate pentru a genera “cod”. Utilizatorii îşi pot scrie propriile
lor accese la baza de date folosind limbaje nonprogramator adaptate.
Programatorii pot deveni, de asemenea, mai productivi deoarece
DBMS presupune responsabilităţi pentru controale de refacere şi securitate
asupra datelor, eliminând această codificare din îndatoririle programatorului.
Decât să codifice definiţii de date şi rutine pentru salvare-restaurare şi
protecţii de securitate, programatorul poate utiliza DBMS-ul pentru a face
aceasta. Pregătirea programatorului (şi a analistului) este cerută nu numai
pentru folosirea unui DBMS particular dar şi pentru a cunoaşte, în general,
avantajele şi dezavantajele mediului baze de date. Această pregătire
conceptuală trebuie făcută înainte de cea a vânzătorului de DBMS care este
mai detaliată.
Un impact adiţional, adesea traumatic, asupra programatorilor îl
constituie marea independenţă a utilizatorilor, datorată noii abilităţi de a
accede baza de date prin ei înşişi, folosind interfeţe end-user.
Administratorii bazei de date. Administratorul bazei de date DBA
a fost deja menţionat în introducerea făcută în primul capitol. DBA este
responsabil cu proiectarea fizică a bazei de date (proiectarea logică a bazei de
date fiind responsabilitatea administratorului de date). Similaritatea în titluri a
condus anumite organizaţii să numească DA ca IRA (Information Research
Administrators). DBA gestionează şi controlează proiectarea bazei de date

29
fizice, evaluează performanţa bazei de date, reorganizează baza de date aşa
cum e nevoie pentru a menţine o performanţă satisfăcătoare, şi evaluează noi
caracteristici DBMS. În multe organizaţii DA şi DBA sunt aceaşi persoană
(sau grup de persoane).

2.15. Comentarii finale

Principalul obiectiv al mediului baze de daet este de a oferi o mulţime de date

consistente, exactă, accesibilă, sigură, controlabilă şi extensibilă pentru a
servi nevoile de informaţie ale unei comunităţi de utilizatori în creştere.
Investiţia iniţială în software DBMS, efortul de proiectare bază de date logică
şi fizică, persoanele superpregătite, toate îşi vor avea justificarea deşi poate
nu imediat evidentă. Beneficiul real al mediului de baze de date este calitatea
înbunătăţită a datelor, precum şi disponibilitatea şi costurile reduse pentru
suportarea în continuare a nevoilor de date a utilizatorilor.

Memento

Accesibilitate Entitate
Aplicaţie program Fişier
Atribut Informaţie
Dată Integritate
Administrator de date DA Baze de date logice
Bază de date Metodolgie
Administrator bază de date DBA Performanţă
Sistem de gestionare baze de date DBMS Bază de date fizică
Monitor de comunicaţii date Cheie primară
Sistem dicţionar de date Interogare
Element de dată Refacere
Independenţa datelor Editor de rapoarte
Integritatea datelor Securitate
Gestiunea datelor Partajabilitate
Tranzacţie

Bibliografie

1. Durrel, W. Data Administration, McGraw-Hill, New York, 1985

2. Kahn, B.K. Some realities of data administration, Comm.ACM 26 (Oct.
1983)
3. Weldon, J.L. Data Base Administration, Plenum Press, New York, 1981

30