Școala Postliceală Sanitară Suceava

Specializarea Radiologie

BAZE DE DATE

1
 Elev Lauric Sebastian Vasile
Anul 1

BAZE DE DATE

Termenul de bază de date apare în 1967 şi reprezintă o colecţie de informaţii corelate despre
subiectul studiat, relaţiile logice dintre aceste informaţii şi tehnicile de prelucrare corespunzătoare (sortare,
regăsire, apreciere, ştergere, adăugare, inserare, modificare).
Sistemul de gestiune a bazelor de date S.G.B.D. reprezintă sistemul de programe care permite
construirea bazelor de date, introducerea de înregistrări în bazele de date şi dezvoltarea de aplicaţii
privind bazele de date, permiţând astfel accesul utilizatorului la date printr-un limbaj de nivel înalt,
apropiat modului obişnuit de operare; el reprezintă o interfaţă între utilizator şi sistemul de operare.
Orice sistem de gestionare a bazelor de date conţine:
– limbajul de descriere a datelor (LDD), care permite descrierea structurii bazei de date, a
componenţei, a relaţiilor dintre componente, a drepturilorde acces a utilizatorilor la baze de
date (BD);
– limbajul de cereri (LC) este limbajul în care se scriu programele pentru realizarea
prelucrării datelor;
– limbajul de prelucrare a datelor (LPD), care permite operaţii asupra BD, cum ar fi
încărcarea BD, inserarea, ştergerea, căutarea sau modificarea unui element, realizarea de
statistici.
Principalele sarcini ale gestionarului bazei de date sunt:
– reducerea redundanţei prin identificarea informaţiilor comune şi alcătuirea corespunzătoare
a aplicaţiilor;
– eliminarea inconsistenţelor ce rezultă din reducerea redundanţei;
– utilizarea simultană a datelor de mai mulţi utilizatori;
– standardizarea informaţiilor.
– asigurarea securităţii BD prin acordarea şi urmărirea modului de acces a utilizatorilor la
componentele BD;
– asigurarea integrităţii BD;
– asigurarea sincronizării în cazul utilizării simultane a BD de mai mulţi utilizatori ar fi

2
 încărcarea BD, inserarea, ştergerea, căutarea sau modificarea unui element, realizarea de
statistici.
În raport de modul de exploatare a BD, utilizatorii se împart în:
– utilizatorii obişnuiţi sunt utilizatorii care obţin informaţiile fără a avea cunoştinţe de
programare;
– programatorii de aplicaţii scriu programe în limbajul de cereri, acestea sunt apoi compilate
şi memorate în fişiere program, putând fi lansate în execuţie prin invocarea numelui asociat
lor.
Administratorul bazei de date este cel care stabileşte structura iniţială a bazei de date şi modul
de memorare a datelor la nivel fizic, acordă utilizatorilor dreptul de acces la baza de date sau părţi ale
ei, stabileşte condiţiile pentru asigurarea securităţii şi integrităţii datelor, modifică structura BD dacă
este nevoie, asigură întreţinerea bazelor de date făcând copii periodice şi reconstituind baza de date în
cazul în care au apărut erori şi răspunde de modul de utilizare a bazei de date.
Administratorul sistemului de baze de date, care stabileşte bazele de date de pe un sistem de
calcul, alocă spaţii de memorare şi asigură drepturi de acees.
Cele mai multe sisteme de gestiune ale bazelor de date conţin şi o colecţie de utilitare folosite în
diferitele aplicaţii, cum sunt:
– procesoare de limbaje de cereri;
– editoare de rapoarte;
– subsisteme de reprezentări grafice;
– posibilităţi de lucru tabelat;
– procesoare de limbaje naturale;
– programe statistice;
– generatoare de aplicaţii.
Bazele de date se folosesc în sisteme informaţionale pentru diferite domenii, medicină,
agricultură, energetică, comerţ, finanţe, bănci, etc.
Un sistem informaţional destinat pentru prelucrarea, prezentare, păstrarea şi distribuirea
informaţiei pentru un domeniu precis.
Sistemul include în componenţa sa produse soft, Hard şi specialişti ce asigură administrarea
lucrului.
Softul – include o totalitate de algoritmi, limbaje, programe legate cu prelucrarea informaţiei şi
asigură acces la informaţie. În soft sunt incluşi algoritmi ce asigură securitatea informaţiei (protocoale

3
pictografice, diferite parole, siguranţă, etc).
Hardul – este o totalitate de echipamente tehnice (Calculatoare, Controale, etc). Destinate
pentru "învierea" softului. El este o parte fizică. Hardul asigura transformarea informaţiei exterioare în
informaţie interioară cu care lucrează sistemul informatic şi transformarea informaţiei interioare, în
mod de prezentare exterioară pe care o înţelege utilizatorul informaţiei.
Informaţia este o măsurare de eliminare a entropiei. Hartly a propus măsurarea informaţiei în
biţi. Bitul este o unitate elementară de măsură a entropiei, baza determinării acestei valori el a luat un
system simplu cu 2 stări, dar aceste stări nu se ştiu până în system, nu se demonstrează, de exemplu noi
ştim sistemul dee calcul binar (2 numere 0.1).
Apariţia unui sistem elementar este probabilistica şi fiindcă avem două stări.
Informaţia în sistemul unformatic se reprezintă prin măsurarea ei, prin Biţi.
Baza de date – este o totalitate de obiecte.
O bază de date - reprezintă o colecţie de date integrate, anume, structurată şi dotată cu o
descriere a structurii şi a realităţilor dintre date.
Bit – este o unitate de măsură a informaţiei egală cu 8 - biţi. (volum - fişier, BD se măsoară în
biţi). Fiecare obiect în baza de date este caracterizat cu o totalitate de atribute, ce descoperă
proprietăţile obiectului. Fiecare atribut din caracteristica bazei de date în structura datei se foloseşte o
singură dată.. De exemplu BD - Student. Aceasta includ studenţii dintr-o instituţie. Fiecare student în
această BD este caracterizat cu proprietăţile sale. Fiecare atribut descrie o proprietate, Nume, prenume,
data naşterii, adresa, telefon, anul naşterii, grupă.
Dată în BD a primit denumirea de "Tuplu" iar fiecare Tuplu are structura sa. În orice lucru cu
BD se foloseşte sistemul de gestionare a bazelor de date. Prin menajarea datelor, se scoate informaţia
de date.
Informaţia – măsura necunoştinţelor.

Proiectarea unei baze de date după modelul relational

Majoritatea bazelor de date din domeniul juridic sunt baze de date relaţionale; de aceea, vom
descrie succint etapele proiectării acestora. Proiectarea bazelor de date presupune fixarea structurii
bazei de date şi a metodelor de prelucrare a datelor. Dacă, în mod obişnuit, baza de date îşi schimbă
frecvent conţinutul, structura ei rămâne nemodificată pe lungi perioade de timp.
Prin proiectare se determină un model semantic, care să reflecte cât mai fidel lumea reală,
construit astfel:

4
 1. Se identifică o mulţime de concepte semantice (entităţi, tipuri de entităţi, proprietăţi ale
entităţilor, identificatorii entităţilor, relaţii între entităţi) ce dau informaţii despre lumea reală.
2. Se asociază obiecte simbolice formale, prin care sunt reprezentate conceptele semantice.
3. Se defineşte o mulţime de operatori formali ce pot să transforme obiectele formale.
Etapele construirii unei baze de date sunt următoarele:
1. Studiul de fezabilitate, ce constă în cercetarea sistemelor existente, evaluarea costurilor pe
diversele alternative.
2. Cercetarea sistemului existent (tipuri de date, dimensiuni etc.).
3. Analiza sistemului prin determinarea cauzelor diferitelor evenimente şi a adoptării
metodelor şi a alternativelor posibile.
4. Proiectarea sistemului prin determinarea celui mai bun model de reprezentare şi prelucrare a
datelor, de asigurare a securităţii şi integrităţii.
5. Dezvoltarea sistemului prin stabilirea detaliilor asociate datelor prevăzute a fi luate în
considerare, a relaţiilor dintre ele şi a modului de reprezentare fizică.
6. Implementarea sistemului prin proiectarea, scrierea şi testarea programelor, antrenarea
utilizatorilor, alcătuirea documentaţiei, crearea şi încărcarea fişierelor.
7. Revizuire şi întreţinere prin probe de lucru ale noului sistem, efectuarea unor eventuale
modificări, adăugarea de noi componente şi urmărirea procesului de prelucrare a datelor.
Proiectarea urmăreşte obţinerea de baze de date care să întrunească următoarele calităţi:
corectitudine, consistenţă, distribuire, flexibilitate.
Criteriile de clasificare pentru determinarea modelului logic de date optim corespunzător unei
baze de date sunt:
 Validare structurală - reflectarea consistentă a modului de utilizare a informaţiilor în
lumea reală;
 Simplitate - uşurinţa înţelegerii structurilor chiar de către utilizatori fără o pregătire
specială;
 Neredundanţă - eliminarea, pe cât posibil, a reprezentării de mai multe ori a aceleiaşi
informaţii sau a informaţiilor ce se pot deduce logic din altele;
 Distribuire - un model general aplicabil mai multor domenii, fără caracteristici specifice
unor aplicaţii sau tehnologii particulare;
 Extensibilitate - posibilitatea de a dezvolta noi componente cu efecte minime asupra
bazei de date existente;

5
 Integritate - consistenţa în modul de utilizare şi întreţinere a valorilor din informaţii.