Cuprins:

Cap. 1 Bazele de date Pag. 3

Cap. 2 Proiectarea si construcţia bazelor de date Pag. 8
Cap. 3 Sistemul de gestiune baze de date relaţionale Microsoft® Office Pag 11
Access
Cap. 4 Aplicaţie practica a bazelor de date Access “Gestiunea Clasei” Pag 25

Bibliografie Pag 30
 • Bazele de date
In orice domeniu de activitate informaţia are o importanta decisiva. Cei
care reuşesc in zilele noastre nu mai sunt neapărat cei care au bani, ci cei care
deţin informaţia.
Informaţia trebuie sa prezinte următoarele caracteristici: sa fie corectă
(exactă); sa fie completă; sa fie continuă (informaţia nu trebuie sa curgă doar
când apar situaţii deosebite ci pe măsura ce apar datele si elementele de
noutate,fiind asigurata astfel o informare la zi a managerilor, facilitându-se
intervenţia rapida a acestora); sa sosească la timp; sa fie transmisa pe canalul
cel mai scurt (mărindu-se astfel operativitatea); sa corespunda nu numai din
punct de vedere cantitativ ci si calitativ (conţinutul informaţiei trebuind sa
servească procesului de luare a deciziilor); sa aibă forma de prezentare
adecvata fiecărei situaţii in parte (astfel este facilitat procesul de luare al
deciziilor).
Daca in procesul de luare a deciziilor ne bazam pe informaţii, acestea
rezulta prin strângerea, prelucrarea si consultarea unui volum din ce in ce mai
mare de date.
Conform dicţionarului Webster, cuvântul „dată” înseamnă un lucru cunoscut sau
asumat, fapte sau lucruri din care se poate ajunge la o concluzie.
Pentru a avea valoare pentru utilizator, datele trebuie sa fie adevărate si corecte.

Baze de date - evoluţie, caracteristici

Activitatea de organizare şi prelucrare a datelor a avut în ultimii ani o

evoluţie determinată de doi factori esenţiali şi contradictorii care ar putea fi
desemnaţi prin următorii termeni: necesităţi (ce se doreşte sa se realizeze) şi
posibilităţi (mijloacele avute la dispoziţie).
Necesităţile au crescut continuu în ce priveşte manipularea datelor
manifestându-se nevoia de a avea acces la date tot mai rapid, mai operativ şi în
volum din ce în ce mai mare. O data cu dezvoltarea echipamentelor de calcul şi
a dispozitivelor de memorare, şi cu perfecţionarea tehnicilor de organizare şi
prelucrare a datelor, posibilităţile au devenit mai mari, în măsură să corespunda
mai bine cu nivelul necesităţilor existente. Apariţia de noi posibilităţi a stimulat
formularea de noi cerinţe relativ la serviciile pe care le-ar putea oferi o bază de
date.
Gestionarea datelor de-a lungul timpului a presupus următoarele etape:
1) Prima etapă a evoluţiei tehnicilor de organizare şi prelucrare a datelor
se caracterizează prin adaptarea tipurilor de organizare a datelor existente în
sistemele de prelucrare manuală la condiţiile tehnice impuse de utilizarea
calculatoarelor electronice. Principalul tip de organizare a datelor utilizat în

2
această etapă este fişierul. Sistemele de prelucrare electronică a datelor au
preluat această formă de organizare din sistemul manual, fără a-i aduce
perfecţionări de fond; fişierele secvenţiale, secvenţial-indexate sau cele în acces
direct se întâlnesc şi în sistemele de prelucrare manuală a datelor (de exemplu
fişierele înregistrate pe fişe de carton la biblioteci, magazii, spitale, etc.). În
această etapă datele sânt organizate, în principal, sub formă de fişiere
secvenţiale, organizare condiţionată de utilizarea pe scară largă a benzilor
magnetice ca suport extern de memorarea datelor; nu există o diferenţiere clară
între structura logică a datelor şi structura fizică, acestea fiind, de regulă,
similare. Structura datelor este, de regulă, proiectată pentru a deservi câte o
singură aplicaţie, ceea ce implică o redundanţă mare în memorarea datelor, ca
urmare a faptului că date reprezentând acelaşi aspect al lumii reale sânt
memorate separat pentru fiecare aplicaţie care are nevoie de aceste date. La
aceasta se mai adaugă şi dependenţa aplicaţiilor faţă de date, concretizată prin
aceea că o modificare în structura datelor implică modificări ale programelor de
aplicaţie şi deci recompilarea lor. În această etapă se foloseşte în exclusivitate
prelucrarea pe loturi.
2) Etapa a doua - este marcată de separarea dintre structura logică de
date şi structura fizică, separare prin care se realizează independenţa fizică a
datelor. Sunt utilizate pe scară tot mai largă fişierele secvenţial-indexate şi cele
în acces direct ce au ca suport extern de memorare discul magnetic. Structurii
logice este separata de cea fizică asigurându-se astfel independenţa aplicaţiilor
atât faţă de modificările echipamentelor hardware (bandă magnetică, disc
magnetic, etc.), cât şi faţă de modul de organizare al fişierelor (secvenţiale,
secvenţial-indexate, aleatoare). Dispozitivele de memorare pot fi schimbate
(îmbunătăţite) fără a afecta aplicaţiile. Schimbarea dispozitivelor de memorare
afectează, eventual, structura fizică a datelor, nu şi structura logică, de acea
aplicaţiile care sânt dependente doar de structura logică nu sânt afectate.
În această etapă apar primele facilităţi simple de protecţie a datelor.
3) Etapa a treia - este definită de apariţia fişierelor integrate.
Primele două etape au comun că datele sânt organizate în fişiere
specifice fiecărei aplicaţii în parte; fiecare aplicaţie operează cu un grup propriu
de fişiere fără a avea nici o legătură cu fişierele utilizate de alte aplicaţii. Acest
mod de organizare are o serie de inconveniente:
- redundanţa datelor care constă în aceea că aceleaşi date folosite în
aplicaţii diferite sânt înregistrate în mai multe fişiere. Aceasta conduce la o
utilizare ineficientă a spaţiului de memorare şi ridică probleme în cazul operaţiilor
de actualizare.
- absenţa unor legături logice între datele din grupuri diferite de fişiere,
ceea ce în cazul aplicaţiilor mai complexe duce fie la creşterea excesivă a
timpului de prelucrare, fie la creşterea excesivă a numărului de fişiere.
- flexibilitatea redusă a sistemului care se manifestă prin acea că apariţia
unei noi aplicaţii necesită fie crearea unuia sau mai multe fişiere noi, fie
reorganizarea celor existente.
Aceste inconveniente se pot elimina prin înlocuirea grupurilor de fişiere
destinate unor aplicaţii particulare cu un sistem complex de elemente de date a

3
căror organizare este determinată de legăturile logice intrinseci existente între
acestea şi mai puţin de modul de prelucrare din cadrul fiecărei aplicaţii.
Organizarea sub această formă a datelor este realizată în cadrul fişierelor
integrate. Acestea permit realizarea mai multor fişiere logice pe baza aceloraşi
date fizice. Se reduce astfel redundanţa datelor, fiind posibilă utilizarea în comun
a aceloraşi date fizice de către mai multe aplicaţii. Prin integrarea fişierelor
rezultă o structură logică unitară care urmăreşte să răspundă cerinţelor tuturor
aplicaţiilor. Aceste structuri integrate constituie originea noţiunii de model
conceptual din cadrul bazelor de date actuale, model ce conţine descrierile
tuturor datelor şi a legăturilor dintre ele.
4) Etapa a patra - este etapa bazelor de date propriu-zise.
Trecerea la utilizarea fişierelor integrate, care a oferit posibilitatea
exploatării în comun a aceloraşi date de către mai multe aplicaţii, a făcut tot mai
imperioasă necesitatea realizării independenţei aplicaţiilor faţă de structura logică
a datelor. Aceasta deoarece orice modificare în structura datelor, pentru a
satisface, de exemplu, cerinţele unei noi aplicaţii, putea atrage după sine
modificări ale tuturor aplicaţiilor care exploatau aceea structură de date. Din
acest motiv era necesară desprinderea din cadrul programelor de aplicaţii a
descrierii structurilor de date şi a legăturilor dintre ele. Aceste descrieri care se
referă strict la datele unei aplicaţii poartă numele de model extern. Prin apariţia
modelelor externe, la independenţa fizică a datelor se adaugă şi independenţa
logică. Acesta înseamnă că sânt posibile modificări în structura logică a bazei de
date (la nivelul modelului conceptual) fără ca acestea să afecteze aplicaţiile.
În această etapă se concretizează modelul conceptual ca nivel virtual de
organizare a datelor la care se adaugă modelele externe asociate fiecărui
utilizator.
Tot în această etapă apar tehnici şi proceduri speciale pentru protecţia şi
securitatea datelor, cât şi funcţia de administrare a bazei de date. Redundanţa
datelor este redusă la minimum.

Baza de date are numeroase definiţii. Spre exemplu, baza de date este
considerată un depozit de date structurate conform unui anumit model. O astfel
de definiţie este destul de generala si nu se refera la un anumit tip de baze de
date sau sistem de gestiune al bazelor de date.
O alta definiţie a bazelor de date considera o baza de date ca fiind o
colecţie de itemi de date cu anumite constrângeri, relaţii si cu o anumita schemă
(model).
Un sistem de gestiune al bazei de date (SGBD – DATA BASE
MANAGEMENT SYSTEM) este un soft care realizează interacţiunea cu o bază
de date facilitând definirea, introducerea, consultarea si actualizarea datelor din
baza de date.
Aplicaţiile ce includ baze de date au ca si caracteristica principală faptul
ca principalele operaţii realizate sunt cele de memorare si regăsire, mai puţin
operaţii de prelucrare . aceste operaţii se realizează asupra unor volume mari de
date.

4
 Bazele de date realizează o centralizare, o stocare coerenta a datelor.
Acest lucru necesita existenta unui administrator al bazei de date (ABD – DATA
BASE ADMINISTRATOR ), care este o persoana sau un grup de persoane care
răspund de activităţile legate de baza de date.
Bazele de date implica următoarele elemente de arhitectura:
 Baza de date propriu-zisa in care se memorează datele;
 Sistemul de gestiune al bazei de date, acesta realizând prelucrările
asupra datelor;
O bază de date este o colecţie de date persistente, utilizate de sistemul de
aplicaţii al unei instituţii. Colecţia de date este concretizată printr-un ansamblu de
fişiere pe disc care au o anumită stabilitate în timp, deci care nu sunt date de
intrare, de ieşire sau de manevră.
Un sistem de gestiune a bazelor de date (în engleză DBMS: Data Base
Management System) este un pachet unitar de programe care oferă facilităţi de
descriere a datelor şi de prelucrare a acestora.
Aplicaţiile de baze de date se caracterizează în primul rând prin faptul că
majoritatea prelucrărilor care se fac sunt cele de memorare şi regăsire a datelor,
efectuate asupra unor volume mari de date. În general, operaţiile de prelucrare
sunt destul de simple, spre deosebire de alte domenii ale informaticii. De
exemplu, în domeniul tehnic predomină operaţiile de calcul cu o complexitate
destul de ridicată. Cea mai frecventă operaţie care apare într-o aplicaţie de baze
de date este aceea de consultare a datelor.
Alte operaţii care apar pe lângă cea de consultare sunt:
 introducerea unor noi date;
 modificarea unor date existente;
 ştergerea unor date perimate.
Prin organizarea datelor în baze de date se asigură centralizarea
acestora, fapt care conduce la o serie de avantaje:
1. Reducerea redundanţei datelor
Dacă fiecare aplicaţie lucrează cu fişiere proprii este posibil ca aceleaşi
date să apară de mai multe ori în fişiere diferite. În cazul centralizării datelor,
administratorul bazei de date poate organiza datele, astfel încât toate aplicaţiile
să folosească aceleaşi fişiere. Astfel, se obţine o economie importantă de spaţiu
de memorie, şi nu doar atât.
2. Evitarea inconsistenţei datelor
Duplicarea datelor în fişiere diferite poate crea probleme la actualizare:
este posibil ca prin actualizări parţiale (din omisiune sau datorită unor accidente
neprevăzute) să avem valori diferite pentru una şi aceeaşi entitate (de exemplu,
un client poate avea mai multe nume şi nu mai ştim care este cel real).
3. Posibilitatea partajării datelor
Se referă la posibilitatea utilizării datelor în comun de către mai mulţi
utilizatori şi la posibilitatea dezvoltării de noi aplicaţii, folosind datele deja
existente.
4. Încurajarea utilizării unor standarde

5
 Administratorul bazei de date poate impune alinierea la anumite
standarde, fapt care permite ulterior un transfer rapid al datelor de pe o platformă
(hardware sau software) pe alta.

5. Posibilitatea protejării datelor

Administratorul bazei de date, având un control centralizat al datelor,
poate introduce restricţii diferite de acces la date pentru fiecare categorie de
utilizatori.
6. Menţinerea integrităţii datelor
Baza de date trebuie să conţină în permanenţă date corecte. Aceasta
presupune date coerente şi plauzibile, fapt care poate fi garantat de procedurile
de validare utilizate.
7. Independenţa datelor
Într-o aplicaţie scrisă într-un limbaj clasic de programare, cunoştinţele
despre structura datelor şi tehnicile de accesare a acestora sunt "zidite" în
programe. Orice schimbare în modul de reprezentare sau accesare face
imposibilă utilizarea aplicaţiei: trebuie rescrise toate programele care referă
aceste date. Independenţa datelor, garantată de utilizarea bazelor de date,
presupune independenţa aplicaţiei de modul de reprezentare a datelor şi de
tehnicile de acces utilizate.
Trebuie făcută următoarea precizare: simplul fapt de a utiliza un SGBD
nu ne garantează automat obţinerea acestor avantaje. Administratorul bazei de
date trebuie să aibă o viziune de ansamblu asupra problemei care trebuie
rezolvată, să cunoască toate datele problemei (datele de intrare, datele de ieşire,
modul de prelucrare) şi să cunoască facilităţile oferite de SGBD-ul folosit pentru
a putea beneficia de avantajele de mai sus. În primul rând trebuie să aibă
cunoştinţe serioase despre proiectarea aplicaţiilor de baze de date.

6
 Proiectarea si construcţia
bazelor de date
Proiectarea bazelor de date presupune fixarea structurii bazei de date si a
metodelor de prelucrare a datelor spre deosebire de utilizarea bazei de date care
priveşte mai mult ceeace conţine baza de date la un moment dat. Daca baza de
date isi schimba frecvent conţinutul, structura ei ramane nemodificata pe lungi
perioade de timp.

Prin proiectare se determina un model semantic in care sa se reflecte cat

mai fidel lumea reala construit astfel:

1. Se identifica o mulţime de concepte semantice (entitati, tipuri de entitati,

proprietati ale entităţilor, identificatorii entităţilor, relaţii intre entitati si
altele) ce dau informaţii despre lumea reala.

2. Se asociază obiecte simbolice formale prin care sunt reprezentate

conceptele semantice.

3. Se definesc reguli de integritate formale ce se aplica obiectelor simbolice.

4. Se defineşte o mulţime de operatori formali ce pot sa transforme obiectele

formale.

Un model de etapizare a construirii unei baze de date ar putea fi

următorul:

1. Studiul de fezabilitate consta in cercetarea sistemelor operative deja

existente, stabilirea unor alternative cu evaluarea costurilor, a avantajelor
si dezavantajelor fiecărei alternative in parte.

2. Cercetarea sistemului prin determinarea diferitelor detalii ale sistemului

prezent (tipuri de date, dimensiuni, condiţii excepţie) folosind metode de
interogare, chestionare, exemplificări si observaţii directe.

3. Analiza sistemului prin determinarea cauzelor diferitelor evenimente si a

adoptării diferitelor metode, eventualele alternative posibile.

7
 4. Proiectarea sistemului prin determinarea celui mai bun model de
reprezentare si prelucrare a datelor, de asigurare a securităţii si integrităţii.

5. Dezvoltarea sistemului prin stabilirea detaliilor asociate datelor asociate, a

relaţiilor dintre ele si a modului de reprezentare fizica.

6. Implementare prin proiectarea, scrierea si testarea programelor,

antrenarea utilizatorilor, alcătuirea documentaţiei, crearea si încărcarea
fişierelor.

7. Revizuire si întreţinere prin probe de lucru ale noului sistem, efectuarea

unor eventuale modificări, adăugarea de noi componente si urmărirea
procesului de prelucrare a datelor.

In proiectarea bazelor de date se tine seama de independenta datelor pe

diferite nivele. De exemplu reprezentarea fizica a datelor se poate schimba in
timp pentru a obţine performante superioare din punct de vedere al timpului de
răspuns si al spaţiului ocupat fara ca aceasta sa afecteze modul de reprezentare
a datelor in schema conceptuala. Acesta independenta se numeşte
independenta fizica a datelor. De asemenea intre vederi si schema conceptuala
apare o independenta numita independenta logica a datelor. In timpul existentei
unei baze de date pot apare modificări in schema conceptuala prin adăugarea
unor noi entitati sau prin adăugarea de noi atribute unor entitati existente.
Vederile care nu fac referiri la câmpurile modificate raman neschimbate fiind
rescrise numai aplicaţiile pentru care s-au modificat unele atribute sau pot fi
construite vederi noi.

Proiectarea unei baze de date priveşte in primul rând nivelul logic si mai
puţin cel fizic. Proiectarea se poate face plecând de la modelul relaţional care
permite o tehnologie de proiectare si apoi se poate transforma rezultatul
proiectării in oricare dintre modele prin adaptările corespunzătoare.

Modelarea logica a datelor:

Poate cea mai importanta parte din procesul construirii unei baze de date
il constituie studiul sistemului ce urmează sa fie reflectat in baza de date.
Stabilirea informaţiilor relevante pentru sistem si a relaţiilor dintre ele este de cea
mai mare importanta pentru etapele următoare.

Baza de date reprezintă un model al lumii reale si nu poate reprezenta

decât un număr limitat de caracteristici ale ei necesare in unele aplicaţii. Oricât
de perfecţionat ar fi modelul utilizat exista aplicaţii care se pot concepe astfel
incat sa nu poată fi satisfăcute de baza de date. Deci apar interpretări subiective
ale lumii reale reflectate in baza de date.

8
 Pentru a construi o baza de date corespunzătoare unui sistem real dat se
face mai intai o apreciere generala a sistemului. In aceasta apreciere se includ
informaţii privind structura sistemului, elementele esenţiale ale sistemului care
sunt cuprinse intr-o schiţa preliminara. Schiţa cuprinde printre alte informaţii si
modul in care sistemul este văzut de diferitele persoane implicate in sistemul
respectiv. Se creaza un model informaţional in care sunt cuprinse principalele
funcţiuni si fluxul de informaţii din sistem. Sistemul trebuie privit unitar si nu ca o
alăturare a componentelor sale. In baza de date multe parti sunt folosite in
comun de diferitele componente ale sistemului.

Modelul utilizat frecvent in acest caz se numeşte modelul entitate/relaţie

(E/R) descris de Chen in 1976 si perfecţionat ulterior. Acest model are drept
obiecte semantice următoarele:

- Entitatea ce este definita ca un lucru ce poate fi unic identificabil. Se pot

deosebii entitati obişnuite (regular entities) si entitati speciale (weak entities) a
căror existenta este dependenta de existenta altor entitati.

- Proprietatea sau atributul ce defineşte o latura a entitatii sau relaţiei

putând lua valori intr-un domeniu asociat. Proprietăţile pot sa fie simple sau
compuse, chei (sa identifice unic entitatea respectiva), univaloare sau
multivaloare (grup repetitiv), sa poată fi omisa (necunoscuta sau neaplicabila), de
baza sau derivata si aşa mai departe.

- Relaţia ce defineşte o asociere intre entitati. Numărul de entitati ce apar

intr-o relaţie se numeşte gradul relaţiei. O entitate E poate sa participe la relaţia
R total (prin toate elementele lui E) sau parţial. Relaţiile pot sa fie de tipul unu-la-
unu, unu-la-mai-multi (mai-multi-la-unu) sau mai-multi-la-mai-multi.

9
 Sistemul de gestiune baze de date
relaţionale Microsoft® Office
Access
Microsoft® Office Access este un program de gestionare a bazelor de
date care vă oferă posibilităţi îmbunătăţite de utilizare şi capacităţi extinse de
import, export şi lucru cu fişierele de date XML. Lucrul în Access este mai uşor
deoarece erorile obişnuite sunt identificate şi semnalizate cu opţiuni de
corectare. În plus, Access are o caracteristică nouă care ajută dezvoltatorii de
baze de date să vizualizeze informaţiile despre dependenţele dintre obiectele
bazelor de date.
ACCESS este un sistem de gestiune a bazelor de date de tip relaţional. El
încorporează o mulţime de caracteristici:
1. Un sistem de baze de date relaţionale care suportă două standarde de
interogare: QBE şi SQL;
2. Un limbaj de programare procedural care este un subset al Visual Basic,
şi anume VBA.
3. Un limbaj pentru definirea macro-urilor;
4. Un mediu rapid de dezvoltare a aplicaţiilor cu unelte de realizare a
formularelor şi rapoartelor;
5. Numeroşi asistenţi pentru a uşura dezvoltarea de aplicaţii.

Există două abordări de bază pentru dezvoltarea sistemelor informaţionale:

1. Analiza în profunzime a sistemelor, proiectarea şi implementarea;
2. Realizarea rapida de prototipuri (în care analiza, proiectarea şi
implementarea sunt făcute combinat).
Access furnizează o serie de capacităţi (unelte de design grafic, asistenţi, un
limbaj de nivel înalt pentru macrouri) care facilitează realizarea rapidă de
prototipuri. Dacă aveţi de creat un sistem restrâns şi timpul este limitat, veţi
utiliza o abordare rapida pentru a vă construi aplicaţie. Succesiunea
recomandată pentru realizarea de prototipuri folosind ACCESS este următoarea:
1. Modelarea informaţiilor de interes în termeni de entităţi şi relaţii dintre
entităţi;
2. Crearea tabelelor pentru fiecare entitate
3. Specificarea relaţiilor dintre tabele;
4. Organizarea informaţiilor în tabele folosind interogările
5. Crearea formularelor şi rapoartelor ce facilitează intrările si ieşirile de date;
6. Îmbunătăţirea formularelor cu controale pentru intrări;
7. Crearea de interogări de acţiune, macrouri, sau programe Visual Basic
pentru a realiza funcţiile de procesare a tranzacţiilor în aplicaţie.
8. Crearea de "trigere"(proceduri asociate unor evenimente) pentru a
automatiza unele sarcini repetitive.

10
 Strategie pentru dezvoltarea aplicaţiilor în ACCESS
Separarea tabelelor si a celorlalte obiecte

Într-un mediu multiuser, este aproape imperativ ca tabelele ce realizează

sistemul sa fie plasate într-o baza de date si restul obiectelor sa fie plasate in
alta. Pentru simplificare, mă voi referi la baza de date ce conţine tabelele ca
baza de date - tabele şi la baza de date ce conţine celelalte obiecte ca baza de
date - aplicaţii. Cele doua baze sunt conectate prin link-ing de la baza - aplicaţii
la baza - tabele.
Motivele pentru aceasta strategie sunt:
 Mentenabilitatea
 Performanţa
 Scalabilitatea
Un al doilea beneficiu al separării obiectelor bazei de date este
performanţa. Baza-tabele în mod evident trebuie sa se afle pe server astfel ca
accesul la date sa fie distribuit utilizatorilor sistemului.
Nu exista alt motiv pentru care celelalte componente ale bazei de date sa
fie împărţite. Access asigura performanta maxima doar daca bazele-aplicaţie
sunt stocate pe posturile de lucru. In acest fel nu numai ca se îmbunataţeste
substanţial performanta, dar si reduce substanţial traficul prin reţea.
Al treilea beneficiu al împărţiri tabelelor are de a face cu scalabilitatea.
Deoarece tabelele sunt deja legate, este uşor de schimbat de la o legătura spre
o tabela stocata în format Access către un alt tip de baze de date.
Anumite tipuri speciale de tabele vor trebui stocare mai bine in baza-
aplicaţii decât în baza-tabele. Tabelele care se modifica rareori ar trebui stocate
in baza aplicaţii din cadrul fiecărei staţii de lucru. Un exemplu ar fi o tabela a
tarilor. În majoritatea cazurilor, aceasta tabela aproape ca rămâne neschimbata.
Pe da alta parte, o asemenea tabela este solicitata continuu sa furnizeze date
pentru casete de selecţie, interogări şi aşa mai departe. Prin plasarea sa pe
fiecare staţie de lucru se îmbunataţeste performanţa şi se reduce traficul prin
reţea. Tabelele temporare ar trebui de asemenea sa fie plasate pe fiecare staţie
de lucru. Aceasta este mai mult o necesitate decât o opţiune. Dacă doi utilizatori
rulează acelaşi proces în acelaşi timp si acesta utilizează tabele temporare, va
apărea un conflict când un utilizator va suprascrie tabelele temporare ale
celuilalt. Plasând tabelele temporare pe fiecare staţie de lucru se îmbunătăţeşte
performanţa şi se elimina posibilitatea unor conflicte cu urmări dezastroase.

Utilizarea ACCESS ca interfaţă.

Dacă plănuiţi să folosiţi ACCESS ca interfaţă pentru alte sisteme de baze

de date, trebuie sa ţineţi cont de câteva considerente. De fapt, întreaga
metodologie de proiectare va diferi în funcţie de locul unde doriţi să vă stocaţi
datele (ACCESS sau alt sistem de baze de date).
Într-un sistem unde datele sunt stocate în tabele ACCCESS, motorul JET
al ACCESS asigură toate funcţiile de furnizare şi management al datelor
( securitatea, validarea datelor).

11
 Într-un sistem în care ACCESS acţionează ca o interfaţă într-un sistem
client-server, serverul asigură funcţiile de management al datelor. Acest lucru
determina o serie de probleme destul de dificile de implementare. Totuşi,
tehnologia client-server aduce beneficii semnificative:
 Un mai bun control al integrităţii datelor;
 Control îmbunătăţit al securităţii datelor;
 Îmbunătăţirea toleranţei la erori;
 Reducerea traficului prin reţea;
 Îmbunătăţirea performanţelor;
 Control şi management centralizat al datelor.
Client/sever nu este propoziţie totul-sau-nimic, cu atât mai puţin există o
singură cale de a utiliza ACCESS ca interfaţă. O opţiune este de a utiliza
ACCESS ca o interfaţă completa. Aceasta abordare se implementează prin
interogări pe server şi nu stocate în ACCESS. Prin aceste interogări se
dezactivează si abilitatea ACCESS de a lega datele către forme şi rapoarte.
Daca faceţi acest lucru, se elimina toate însuşirile care fac din ACCESS un
produs atât de valoros. Având în vedere cele spuse, mai bine realizaţi o
implementare de acest tip într-un mediu precum VISUAL BASIC.
O altă abordare este de a folosi o combinaţie în care se folosesc tabele
ataşate, interogări SQL ce vor fi transmise şi tabele ACCESS locale. Ideea este
de a obţine avantaje din funcţionalitatea ACCESS, si îmbunătăţiri unde este
posibil. Interogările transmise sunt utilizate pentru a realiza funcţii care pot fi
realizate mai eficient prin comunicarea cu baza de date-de pe server. Pentru a
îmbunătăţii operaţia unele sarcini pot fi procesate local si apoi comunicate
serverului într-o singura comunicare, după ce orice validare iniţiala a fost
realizată. Datele pot fi de asemenea aduse temporar in mediul ACCESS, pentru
ca procesările adiţionale sa poată fi făcute local. Există multe posibilităţi , ce pot
fi aplicate în funcţie de situaţia abordata. Sunt necesare atât experienţa cât şi
încercări de combinare ale metodelor pentru a determina care este cea mai buna
soluţie.

Bazarea formularelor si rapoartelor pe interogări

Sursa înregistrărilor pentru un formular sau raport poate fi bazata pe o

tabela, o interogare sau o comanda SQL. Bazând formularele şi rapoartele pe
interogări înregistrate, puteţi îmbunătăţi substanţial performanţele si flexibilitatea
aplicaţiilor dumneavoastră. În majoritatea cazurilor, nu este necesar să se
afişeze toate câmpurile şi înregistrările într-un formular sau raport. Prin bazarea
formularului sau raportului pe o interogare, puteţi limita mai bine datele ce sunt
transferate prin reţea. Aceste beneficii sunt cel mai vizibile într-un mediu client-
server. Când un formular sau raport se bazează pe un tabel, ACCESS trimete o
comanda SQL care întoarce toate câmpurile si înregistrările din baza de date de
pe server. Pe de altă parte, dacă sursa înregistrărilor pentru formular sau raport
este interogare, doar câmpurile şi înregistrările specificate în interogare sunt
trimese staţiei de lucru.

12
 Mulţi dezvoltatori nu-şi dau seama că bazând un formular sau raport pe o
comanda SQL este mai puţin eficient decât dacă ar fi bazate pe o interogare
salvată. Când se salvează o interogare, motorul JET al bazei de date ACCESS
creează un plan al interogării. Acest plan conţine informaţii privitoare la cea mai
eficientă metoda de executare a interogării. Când interogarea este salvată,
motorul JET priveşte volumul de date precum şi indecşii respectivi. El determina
metoda optima de execuţie a interogării si o salvează într-un plan al interogării.
Acest plan este utilizat când un formular sau raport este deschis.
Când un formular se bazează pe o tabelă, nu se poate controla ordinea
înregistrărilor în formular, cu atât mai mult nu se poate baza formularul pe mai
mult de o tabelă. Nu se pot limita numărul de înregistrări afişate pe formular până
ce formularul este deschis. Prin bazarea formularului pe o interogare, se poate
controla criteriile pentru formular precum şi ordinea iniţială în care sunt afişate
înregistrările. Toate lucrurile menţionate se aplică şi pentru rapoarte, în afară de
ordinea înregistrărilor. Ordinea înregistrărilor într-un raport este determinată de
sortarea şi gruparea raportului însuşi.

Elemente practice
Crearea tabelelor ACCESS

Metoda ce oferă cea mai mare flexibilitate pentru crearea tabelelor este de
a le realiza manual. Se selectează mai întâi DESIGN WIEW din fereastra NEW
TABLE. Va apare fereastra TABLE DESIGN. Se urmează următorii paşi:
1. Se defineşte fiecare câmp din tabel prin scrierea numelui în coloana FIELD
NAME.
2. Se selectează coloana DATA TYPE. Se selectează tipul de câmp potrivit
pentru datele cu care se lucrează.
3. Se selectează
coloana
DESCRIPTION. Ce
se scrie în această
coloana apare în
bara de stare când
utilizatorul introduce
date în câmp.
4. Se continuă
introducerea de
câmpuri după cum
se doreşte. Pentru
a se insera un
câmp între două
câmpuri existente,
se selectează
INSERT ROW de
pe bara de scule.
Crearea tabelelor Access

13
5. Câmpul este inserat
deasupra câmpului
curent. Pentru a
şterge un câmp, se
selectează butonul
DELETE ROW de
pe bara de scule.
Numele câmpurilor pot
avea până la 64
caractere, dar din
motive practice trebuie
limitate la 10-15. Pentru
a nu avea avea
dificultăţi la interogări,
module, etc., se vor
evita spatiile si
caracterele speciale din
numele câmpurilor.
Alegerea tipurilor câmpurilor si a atributelor lor

Selectarea tipului de câmp corect pentru datele voastre

Tipul de date pe care îl selectaţi poate influenţa major performanţa şi

funcţionalitatea aplicaţiei. Câţiva factori ar trebui să vă influenţeze alegerea
privind tipul de dată pentru fiecare câmp din tabel.
 Tipul de dată ce este înmagazinat în câmp;
 Dacă conţinutul câmpului trebuie folosit în calcule;
 Dacă trebuie sortate datele din câmp;
 Felul în care doriţi să sortaţi datele din câmp;
 Cât de important este spaţiul de stocare pentru voi.
Tipul de dată necesar de stocat în câmp are cea mai mare influenţă
asupra tipului de date pe care îl selectaţi. Spre exemplu, dacă trebuie să
înregistraţi date care încep cu cifra 0, nu puteţi selecta un tip de câmp NUMERIC
deoarece zerourile de la început vor fi ignorate (aceste lucruri sunt valabile
pentru diferitele tipuri de coduri).
Pentru datele cu care se vor efectua calculele se va asigura tipuri de dată
NUMERIC sau DATĂ.
Câmpurile MEMO şi OLE nu pot fi sortate, nu selectaţi asemenea câmpuri
dacă datele din ele trebuie sortate sau indexate.
Trebuie ţinut seama de cât de important este spaţiul pe disc
Tipuri de câmpuri valabile în ACCESS.
Text Memo Number Date/ Currency Autonumber Yes/ OLE
Time No Object

Tipul câmpului poate fi unul dintre următoarele:

14
  Text: numărul de caractere care pot fi stocate in acest tip de câmp este
de maximum 255. Se pot introduce si text si cifre in acest tip de câmp.
 Memo: in acest tip de câmp se pot stoca maximum 65535 caractere de
tip text, cifre sau combinaţie a acestora
 Number: este un câmp de tip numeric si se pot stoca numai cifre.
Lungimea acestuia poate fi de 1, 2, 4 sau 8 biţi in funcţie de tipul de
mărimea câmpului aleasa in partea de jos a ferestrei de creare a
tabelului (o descriere a acestor date o veţi găsi mai jos in cadrul
descrierii partii de jos a ferestrei).
 Date/Time: acest tip de câmp va stoca date de tip data si ora cu valori
intre 100 si 9999. Mărimea acestui câmp este de 8 biţi.
 Currency: acest tip de câmp poate stoca valori numerice si de tip
"moneda" folosite la calcule matematice. Acurateţea calculelor este de
15 caractere in partea stânga a virgulei (valoarea întreaga) si de 4
caractere in partea dreapta a virgulei (zecimale).
 AutoNumber: acest tip de câmp este folosit pentru stocarea unor
numere unice folosite ca referinţa in găsirea datelor. Numărul respectiv
este generat automat la introducerea unei noi înregistrări in tabel si nu
este indicat a i se modifica valoarea.
 Yes/No: este un câmp de tip "bit" si va stoca o valoare de tip adevărat
sau fals.
 OLE Object: este un tip câmp care poate stoca obiecte OLE (tip Excel,
imagini, aplicaţii). Obiectul poate fi stocat in câmp sau poate fi stocata
doar o legătura (referinţa) către obiectul respectiv. Mărimea obiectului
stocat poate fi pana in 1 gigabyte, in limita spaţiului de pe disc
disponibil.
 Hyperlink: acest tip de câmp va stoca informaţia ca text si va fi afişata
ca o legătura către resurse de pe Internet. Pot fi introduse date de tip
text si cifre.
 Lookup wizard: este un vrăjitor care va ajuta sa creaţi un câmp care sa
culeagă datele dintr-un alt tabel sau dintr-o lista de valori pe care le
veţi introduce voi.

Proprietăţi ale câmpurilor

1) Mărimea limitează ceea ce este introdus în câmp. Această proprietate este

valabilă doar pentru câmpurile TEXT şi NUMERICE.
2) Formatul este o proprietate valabilă pentru toate tipurile de câmpuri, mai puţin
OLE. Permite să specificaţi modul în care ACCESS va afişa datele.
3) Masca de introducere: determina ce date merg într-un câmp;
4) Captarea
5) Valoarea implicită
6) Regula de validare : controlează ceea ce este introdus în câmp
7) Textul de validare: furnizează mesaje de eroare utilizatorului;
8) Obligatoriu: face pe utilizator să introducă o valoare;

15
9) Permite lungimea zero: permite situaţii în care nu există valori;
10)Indexat: serveşte pentru a accelera căutările ; poate fi utilizat spre indexare
unul sau mai multe câmpuri;
11)Cheia primară: cel mai important index.
12)Caracteristica de căutare: un câmp îşi poate căuta valoarea într-un alt tabel
sau interogare dintr-o listă fixată de valori
Proprietăţi ale tabelelor: permit specificarea unor proprietăţi care sunt
valabile a se aplica întregului tabel.
Tabelele constituie fundaţia aplicaţiei realizate. O tabelă structurată
incorect poate face o aplicaţie ce este proiectată bine nefolositoare.

Despre câmpurile cheie

O cheie este un câmp sau mai multe câmpuri care poate identifica în mod
unic un obiect din lumea reala care sa încearcă sa fie reprezentat în înregistrarea
respectiva.
În legătura cu câmpurile cheie folosim următoarea terminologie:
1. Cheie primară , este câmpul ce identifica în mod unic o înregistrare dintr-
un tabel;
2. Cheie compusă, foloseşte spre identificare două sau mai multe câmpuri
concatenate.
3. Cheie străina (secundara) este un câmp dintr-un tabel care identifica în
mod unic înregistrările dintr-un alt tabel. (este cheie primara)
Cheile secundare se folosesc pentru crearea legăturilor dintre tabele.
Cheile din cadrul tabelelor bazei de date joaca rolul de indecşi. Accesul la
baza de date se face mai rapid daca aceasta este indexată.
De menţionat că toate câmpurile ce joaca rol de cheie primara trebuie sa
conţină valori.
Un tip special de cheie primara se poate realiza prin definirea câmpului
respectiv de tip AutoNumber. Astfel, calculatorul generează automat pentru
fiecare înregistrare din tabel un număr unic.

Despre relaţiile între tabele

Avantajele oferite de bazele de date sunt condiţionate de o modelare a

acestora ca entitati şi stabilirea de relaţii între acestea.
Exista trei tipuri de relaţii:
1) relaţii 1 la 1 , când în fiecare tabel exista doar o înregistrare corespunzătoare
respectivului câmp
2) relaţii 1 la mai mulţi , când în primul tabel exista o singura înregistrare cu
câmpul respectiv, iar în tabelul corespondent mai multe înregistrări;
3) relaţii mai mulţi la mai mulţi, când câmpurile corespunzătoare din tabelele
legate conţin fiecare mai multe înregistrări.

16
Crearea
relatilor:
Se selectează
din meniul
Tools
opţiunea
Relationships
Se adaugă
tabelele prin
opţiunea
Show table
Fereastra Relationsships

Se creaza relaţiile prin tragerea de legături între tabele. Se poate

specifica şi tipul relaţiei.
Relaţiile intre tabele se folosesc pentru a se asigura corelarea
acestora in sensul de a nu exista înregistrări „orfane" după ştergerea
datelor din tabelul principal.
Pentru o exemplificare mai uşoara a corelării informaţiilor din tabele
noastre voi folosi varianta a doua: funcţia „Relationships" din Access.
După ce aţi apăsat butonul „Relationships" va apărea fereastra cu acelaşi
nume, care in cazul nostru va fi goala. Pentru a crea relaţia intre tabele se
face clic-dreapta mouse pentru apărea meniul contextual. Din aceasta se
va alege opţiunea „Show Table..." pentru a apărea fereastra de alegere a
tabelelor. Aceasta fereastra arata exact ca si de alegere a tabelelor pentru
crearea interogărilor, deci va este cunoscuta. Din aceasta veţi alege
tabelele care vor fi adăugate in relaţia respectiva. După aceasta acţiune
se va închide fereastra de adăugare pentru a se accesa fereastra de
crearea a relaţiei propriu-zisa.
Pentru a lega cele doua câmpuri cu nume identic din tabelele noastre
se va folosi facilitatea drag'n'drop a sistemului de operare Windows. Deci
se va selecta câmpul corespunzător din prima tabela " si, cu butonul
stanca al Mouse-ului apăsat, se va îndrepta spre câmpul relaţionat din a
doua tabela . Aici se va elibera butonul Mouse-ului pentru a se crea
relaţia. La eliberarea butonului Mouse-ului va apărea fereastra de editare
a relaţiei (1):

Alegerea tipului de relaţie

17
 Aici se va selecta opţiunea „Enforce Referenţial Integrity" pentru a se
asigura ca nu raman date „orfane" in urma operaţiilor de ştergere (aşa cum
am mai spus ceva mai sus). Pentru a vedea ce fel de legături pot exista intre
tabele se poate selecta butonul „Join Type...". Aici noi vom alege opţiunea
corespunzătoare. Astfel se va crea o relaţie unu-la-unu sau unu la mai mulţi.

Integritatea referinţelor.

În esenţă, integritatea referenţiale înseamnă că fiecărei înregistrări din

partea „mai mulţi” a relaţiei îi corespunde o înregistrare din partea „1”. Prin
acest lucru rezultă că nu se poate introduce o înregistrare în tabelul care
răspunde părţii „mai mulţi” a relaţiei fără ca să existe o înregistrare
corespunzătoare în tabelul ce corespunde părţii „1”.
De asemenea, integritatea referenţiale previne ştergerea înregistrării ce
corespunde tabelului din partea relaţiei „1” fără să fi fost şterse mai înainte
toate înregistrările din partea tabelului ce corespunde partii relaţiei „mai mulţi”.
Astfel nu pot exista înregistrări „orfane” când înregistrarea părinte nu mai
există.

Despre interogări folosind QBE

La prima vedere s-ar putea crede că despărţind informaţiile în mai multe

tabele şi stabilirea de relaţii între ele creează mai multe dureri de cap decât s-
ar merita. Multor persoane le place sa aibă toate informaţiile într-un singur
ecran (precum în foile de calcul) şi nu vor sa ştie nimic despre chei şi relaţii
între tabele.
Interogările vizează această problemă. Ele permit utilizatorului sa alăture
datele din unul sau mai multe tabele, să sorteze datele în diferite moduri , să
genereze câmpuri de calcul şi să specifice criterii ce trebuie îndeplinite de
înregistrări.
Interogarea nu conţine ea însăşi date, dar reorganizează datele din
tabele, fara a schimba datele din tabele. Odată definită o interogare, ea poate
fi utilizata exact ca un tabel. Din această cauză, e folositor să ne gândim la
interogări ca la tabele virtuale. În mod similar, în alte sisteme de gestiune a
bazelor de date, interogările sunt denumite vizualizări, pentru că permit unor
utilizatori diferiţi si unor aplicaţii diferite să abordeze diferit aceleaşi date.

18
 Crearea practică a interogărilor.

Se selectează
butonul New din
panelul Queries.
Se adaugă
tabelele dorite la
interogare.
Se examinează
elementele de
baza din ecranul
de creare a
interogărilor.
Se salvează
interogarea având
în vedere că
numele este bine
sa înceapă cu
„qry………..”.

Operaţiuni de bază cu interogări:

1. Proiecţia unui
câmp înseamnă
includerea lui în
definirea
interogării.
Acest tip de
interogare se
foloseşte spre
exemplu când
lucrăm cu tabele
in care o parte din
câmpuri sunt
publice, iar o altă
parte sunt
secrete.
Adăugare de
elemente la interogare.

2. Sortarea .
Când se foloseşte o interogare pentru a sorta, nu se schimbă ordinea în
structura înregistrărilor din tabele. Ca rezultat, diferite interogări bazate pe
acelaşi tabel pot afişa înregistrările în ordine diferită.

19
3. Selecţia.
Selectează înregistrările care satisfac condiţiile specificate . pot exista
criterii complexe pentru realizarea sortării, construite prin operatorii logici ŞI
(AND), SAU (OR) şi NEGATIE (NOT).

4. Reuniunea.
Aduce împreună informaţii care se găsesc în mai multe tabele. Access
realizează o căutare automată a informaţiilor dinspre tabelul ce corespunde
părţii „1” a relaţiei înspre tabelul ce corespunde părţii „mai mulţi” a relaţiei.

5. Crearea câmpurilor de calcul.

Un câmp de calcul este un câmp virtual, a cărui valoare este obţinută prin
realizarea de operaţii cu unul sau mai multe câmpuri din interogare. Cu
ajutorul lor se pot realiza operaţii matematice obişnuite, dar şi operaţii
complexe care să includă clauze de condiţionare IF <condiţie> THEN
<acţiune> ELSE <acţiune> END IF.

Pentru a nu avea dificultăţi atunci când lucrăm la un proiect mai complex,

este bine ca în Access să
utilizăm următoarele
convenţii de denumire a
obiectelor.
Trebuie de asemenea
reţinut că deşi pentru
numele câmpurilor sau a
diferitelor obiecte ACCESS
acceptă denumiri din mai
multe cuvinte, pentru a
păstra compatibilitatea cu
alte aplicaţii vor trebui
folosite denumiri standard,
în limita a 8 caractere.
Se va utiliza mai degrabă
literele mari pentru a separa
cuvintele, decât spaţiile.
Convenţii de denumire

Despre interogări folosind SQL

Atât QBE cât şi SQL sunt

procedee de creare a
interogărilor în bazele de
date relaţionale. Avantajul
QBE este interfaţa grafica
şi relativa uşurinţă de
utilizare. Avantajul SQL

20
 este că s-a integrat în mod aproape complet în lumea bazelor de date
relaţionale.
Crearea interogărilor SQL se face prin meniul WIEW – SQL, deschizându-se
fereastra de editare SQL.

Pentru crearea interogărilor în SQL, instrucţiunea specifică este SELECT.

Sintaxa acesteia este următoarea:
1. SELECT <field1>…<fieldn> - arata câmpurile care se doresc a
fi obţinute în urma interogării;
2. FROM <table> … - arata tabelul sau tabelele (entităţile)
din care se realizează extragerea câmpurilor ;
3. WHERE <conditie1 AND/OR conditie2…> -specifică condiţia sau
condiţiile pe care vor trebui să le satisfacă înregistrările pentru a fi incluse în
rezultatul final
4. ; - toate
instrucţiunile SQL se
termină prin punct şi virgulă.
Dacă le uitaţi, SQL le
adaugă automat.

Compactarea bazei de date

Daca vi se pare ca baza dvs. de date s-a cam "ingrasat" (in Access se
întâmpla cest lucru mai ales daca se lucrează cu introduceri, actualizări si
ştergeri repetate), aveţi la dispoziţie o rutina care sa elimine spatiile goale care s-
au creat. Aceasta opţiune se găseşte in meniul Tools -> Database utilities.
Acesta se numeşte Compact and repair Database... .
Aşa cum v-am promis in articolul trecut, pe parcursul acestui articol va voi
prezenta un utilitar la MS Access necesar daca se doreşte trecerea bazei de
date de pe acest SGBD pe MS SQL Server - un sistem mult mai performant si cu
mai multe facilitaţi. Deasemenea va voi prezenta utilitarul care este folosit pentru
a gestiona MS SQL Server.

Crearea formularelor de afişare

La ce folosesc formularele? Daca baza de date nu este accesata prin

intermediul altei aplicaţii, formularele Access pot afişa informaţiile intr-un mod
mai plăcut ochiului decât o face o interogarea sau chiar tabelul care conţine
înregistrările.
Dar sa purcedem la crearea formularelor. Voi începe prin prezentarea
modurilor de generare a acestora. Bine-nţeles ca si aici exista cele doua alegeri
cu care cred ca v-aţi obişnuit din celelalte lecţii: prin intermediul unui "vrăjitor"

21
sau manual.
Daca nu doriţi sa va personalizaţi sau sa adăugaţi diverse facilitaţi
formularului, modul automat (a se citi prin intermediul "vrăjitorului") este cel mai
indicat. Chiar si după generarea formularului in acest fel puteţi sa va
personalizaţi formularul prin aşezarea câmpurilor si a butoanelor, adăugarea de
noi câmpuri si/sau butoane, facilitaţi de căutare etc.
Generarea automata a formularelor se face alegând, mai intai, obiectul
Forms din fereastra de gestionare a bazei de date si apoi opţiunea "Create form
by using wizard" (exact cum se vede in imaginea de mai jos).

La alegerea acestei opţiuni va apărea fereastra de alegere a sursei de

informaţii, care poate fi tabel sau interogare, si a câmpurilor care vor fi folosite
(vezi imaginea de mai jos).

Aici noi vom alege "Query: q_manual". Dintre câmpurile disponibile noi le
vom alege pe toate cu excepţia câmpului "user.id_epress" care nu este necesar.
După alegerea câmpurilor se va apăsa butonul "Next" la fiecare pas. Bine-nţeles
ca puteţi alege anumite opţiuni ca: tipul de afişare (tabular, pe coloane), fundalul
formularului etc. Ca nume al formularului eu l-am lăsat pe cel implicit: q_manual.
După alegerea numelui formularului se încheie generarea acestuia prin apăsarea
butonului „Finish". In acest moment aplicaţia Access începe generarea
formularului pe baza opţiunilor dvs. La terminarea acestui proces formularul va
arata astfel:

22
 Pesonalizarea formularului se poate trecând in modul "Design" prin
poziţionarea pointer-ului Mouse-ului pe bara ferestrei formularului si făcând clic-
dreapta mouse. Dintre opţiunile meniului contextual alegeţi "Form Design". Astfel
formularul va apărea in modul editabil. Aici puteţi sa aranjaţi câmpurile cum doriţi,
sa adăugaţi butoane cu ajutorul facilitaţii "Toolbox" care apare in partea stanca a
ferestrei aplicaţiei si, ca o opţiune avansata, puteţi accesa proprietăţile
formularului prin prin poziţionarea pointer-ului Mouse-ului pe bara ferestrei
formularului si făcând clic-dreapta mouse si alegând opţiunea "Properties". In
fereastra care apare, "Form", se poate personaliza detalii despre:

• care bara de rulare sa apăra: orizontala, verticala, amândouă sau nici una;
• ce tip de vizionare se poate folosi: Datasheet sau Form sau amândouă;
• daca pot apărea butoanele standard ale ferestrei tip Windows: close,
minimiza, maximize;
• daca se centrează automat fereastra sau nu;

23
 Aplicaţie practica a bazelor de
date Access “Gestiunea Clasei”
Formularul de intrare in aplicaţie permite accesul la funcţiunile principale
proiectate pentru aplicaţie:
 Introducere date
 Lista contacte
 Găsire elev
 Elevi căminişti
 Ajutor aplicaţie
 Ieşire aplicaţie - STOP

Deschidere automata a formularului de

intrare in aplicaţie se setează din meniul
instrumente, opţiunea lansare in execuţie,
introducându-se numele aplicaţiei si selectându-se
formularul care va fi lansat automat la pornirea
aplicaţiei.

Setarea opţiunilor pentru deschiderea automata a unui formular

24
 Pentru ca aplicaţia sa fie funcţionala , baza de date trebuie sa fie populate
cu înregistrări. Baza de date este realizate
pe baza a doua tabele: elevi si părinţi.
Acestea sunt legate astfel incat
introducerea datelor sa se facă corect.
Introducerea datelor se face prin
intermediul unui formular, unde se
introduce atât datele elevului cat si pe ale
părinţilor. Formularul conţine butoane de
adăugare înregistrare , salvare
înregistrare si ştergere înregistrare,
navigare intre înregistrări si ieşire din
formular .

Structura tabelelor bazei de date

Formularul de populare a bazei de date

Datele principale referitoare la elevii clasei sunt listate prin intermediul

unui raport , care listează sumar toţi elevii clasa si câteva date importante ale lor
( nume părinţi, telefon elev, telefon părinţi)

25
 Raport listare date elevi clasa

Aplicaţia permite si găsirea tuturor datelor elevului sau elevilor al căror

nume este introdus intr-o fereastra de căutare:

26
 Daca mai mulţi elevi au acelaşi nume de familie vor fi listaţi toţi elevii cu
numele respective. Selecţia realizata se obţine prin intermediul unei interogări
condiţionale unde se cere valoarea parametrului nume care se aplica câmpului
nume, iar daca acestea coincid va fi afişata lista înregistrărilor corespunzătoare.

Formularul rezultat al cautarii după nume elev.

27
 In fereastra de intrare a aplicaţiei exista si un buton de ajutor care permite
unui utilizator nou al aplicaţiei sa găsească informaţii despre utilizarea aplicaţiei
si eventual chiar despre modalitati de imbunatatire a funcţiilor acesteia.

Formularul de ajutor al aplicaţiei

Bibliografie

28
1. ZENOVIC GHERASIM- PROGRAMARE ŞI BAZE DE DATE - Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2005
2. Microsoft Access Tutorial- Richard Holowczak
3. Designing Relaţional Database Systems / Rebecca Riordan.
4. Access 2002 Bible- Cary N. Prague and Michael R. Irwin
5. http://office.microsoft.com/ro-ro/access/

29