CUPRINS

ARGUMENT
Am ales ,această temă -Baze de date,datorită importanței cunoașterii
noțiunilor ,care duc la realizarea unei baze de date.Este,imperios necesar
a folosi,aceste aplicații,datorită faptului,că munca cu un număr mai mare
de oameni, poate deveni o plăcere,deoarece toate informațiile despre o
persoană,sunt foarte ușor de administrat.
Informaţiile din lumea ce ne înconjoară sunt structurate în diverse
moduri.
Adesea structura o impunem sau o chiar inventăm noi în procesul de
memorare, înîncercarea de a transforma informa ţiile cu care suntem
bombarda ţi în cuno ştinţe.
Sistemul de structurare a datelor care intervine cel mai frecvent este
tabelul, iar în cazul volumelor mari vorbim despre baze de date.
Procesul de instruire în societatea noastră tot mai informatizată, în aşa
numitaSocietate Informaţională, impune tot mai mult structurarea cuno
ştinţelor acumulate,capacitatea de a le organiza, clasifica, reg ăsi şi mai
ales completa. Vorbim despre managementul cuno ştinţelor, un capitol
important atât al ontologiei, cât şi al informaticii. Putem spune c ă
disciplina "Baze de Date" se ocupă cu câteva din mecanismele de
gestiune a informaţiilor şi a cunoştinţelor.
Căutările pe World Wide Web, modul în care apel ăm la motoarele de
căutare şi modul în care acestea lucreaz ă şi au fost concepute, toate au de
a face cu conceptele şi procedeele de lucru cu Baze de Date. Motoarele de
c ăutare sunt, în fond, ni şte instrumente de c ăutare a informaţiilor într-o
imens ă bază de date, care este actualizat ă continuu, pe m ăsură ce apar
noi pagini Web. Marile motoare de căutare, Google sau Yahoo, folosesc
adevărate "ferme" de servere pe care men ţinaceste imense baze de date,
astfel încât noi să obţinem răspunsul în câteva clipe.
Acestă lucrfare, are drept scop prezentarea elementelor fundamentale
despre baze de date, a conceptelor cu care se lucreaz ă în acest domeniu şi
a modalităţilor de prelucrare a datelor organizate în baze de date.

CAPITOLUL I
INTRODUCERE

O bază de date este o colecție organizată de informații sau de date

structurate, stocate electronic într-un computer. O bază de date este
controlată, de regulă, de un sistem de management al bazelor de date
(DBSM). Cumulat, datele, DBMS și aplicațiile asociate reprezintă un
sistem de baze de date, denumit prescurtat bază de date.

Datele din cele mai obișnuite tipuri de baze de date sunt distribuite de
regulă pe linii și coloane, în diferite tabele, pentru eficientizarea
procesării și interogării datelor. Datele pot fi accesate, gestionate,
modificate, actualizate, controlate și organizate cu ușurință. Majoritatea
bazelor de date utilizează un limbaj structurat de interogare (SQL) pentru
scrierea și interogarea datelor.

O bază de date este un instrument pentru colectarea și organizarea

informațiilor. Bazele de date pot stoca informații despre persoane,
produse, comenzi sau orice altceva. Multe baze de date încep ca o listă
într-un program de procesare a textului sau o foaie de calcul. Pe măsură
ce lista se mărește, datele încep să conțină redundanțe și inconsistențe.
Ele devin greu de înțeles sub formă de listă și există modalități limitate de
a căuta sau a extrage subseturi de date pentru revizuire. După ce încep să
apară aceste probleme, este o idee bună să transferați datele într-o bază de
date creată de un sistem de gestionare a bazelor de date (DBMS), cum ar
fi Access.

O bază de date computerizată este un container de obiecte. O bază de date

poate conține mai multe tabele. De exemplu, un sistem de urmărire a
inventarului care utilizează trei tabele nu reprezintă trei baze de date, ci
una singură care conține trei tabele. Dacă nu a fost proiectată special
pentru a utiliza date sau cod din altă sursă, o bază de date Access își
stochează tabelele într-un singur fișier, împreună cu alte obiecte, precum
formulare, rapoarte, macrocomenzi și module. Bazele de date create în
formatul Access 2007 (care este utilizat și de Access 2016, Access 2013
și Access 2010) au extensia de fișier .accdb, iar bazele de date create în
formatele de Access mai vechi au extensia de fișier .mdb. Puteți utiliza
Access 2016, Access 2013, Access 2010 sau Access 2007 pentru a crea
fișiere în formate mai vechi (de exemplu, Access 2000 și Access 2002-
2003).

Utilizând Access, aveți următoarele posibilități:

 Adăugați date noi la o bază de date, cum ar fi un element nou într-un

inventar
 Editați datele existente în baza de date, cum ar fi modificarea locației
curente a unui element.

 Ștergeți informațiile, de exemplu, dacă un element este vândut sau

eliminat

 Organizați și vizualizați datele în moduri diferite

 Partajați datele cu alte persoane prin intermediul rapoartelor, al

mesajelor de e-mail, al unui intranet sau al internetului

CAPITOLUL II
CONCEPTE FUNDAMENTALE

Istoria cercetărilor în domeniul bazelor de date din ultimii 30 de ani

s-a dovedit a fi de o productivitate excepţională, ceea ce a făcut ca
sistemele de baze de date să reprezinte, după cum se poate demonstra, cea
mai importantă dezvoltare în domeniul ingineriei programării. Baza de
date reprezintă acum cadrul fundamental al unui sistem informaţional şi a
modificat radical modul de operare al multor organizaţii. În particular,
dezvoltarea acestei tehnologii de-a lungul ultimilor ani a dus la crearea
unor sisteme mai puternice, ce pot fi utilizate într-un mod mai intuitiv.
Rezultatul a fost că sistemele de baze de date au devenit din ce în ce mai
accesibile pentru o mai largă varietate de utilizatori.

2.1 Sisteme de gestiune a bazelor de date

Metodologia sistemelor de gestionare a bazelor de date (SGBD) (În

limba engelză Database Management System) relaţionale predomina în
prezent în aplicaţiile din domeniul afacerilor . Metodologia constă în trei
faze principale ale proiectării: conceptuală, logică şi fizică. Prima fază
începe cu realizarea unui model de date conceptual, care să fie
independent de toate consideraţiile fizice. Apoi, acest model este
perfecţionat în decursul celei de-a doua faze şi transformat într-un model
de date logic, prin eliminarea construcţiilor ce nu pot fi reprezentate în
sistemele relaţionale. În cea de-a treia fază, modelul de date logic este
implementat într-un proiect fizic pentru sistemul SGBD avut în vedere. În
faza proiectării fizice se iau în considerare structurile de stocare şi
metodele eficiente de acces al bazei de date de pe capacităţile de stocare
secundare.

Caracteristica principala a aplicatiilor de baze de date consta in faptul ca

accentul este pus pe operatiile de memorare si regasire , efectuate asupra
unor volume mari de date, si mai putin asupra operatiilor de prelucrare a
acestora asa cum este cazul in alte domenii de aplicare a informaticii
(calule tehnico-stiintifice, proiectare, comanda - control samd). Principala
operatie care apare in orice aplicatie de baze de date este cea de regasire a
datelor, in scopul obtinerii de informatii din baza de date. Alaturi de
aceasta apar operatii de memorare, pentru intorducerea de noi date in
baza, operatii de stergere, cat si operatii de actualizare a unor date deja
existente. Organizarea datelor se realizeaza intr-o forma centralizata care
prezinta o serie de avantaje:
1. reducerea redondantei datelor memorate;
2. evitarea inconsistentei datelor memorate;
3. posibilitatea partajarii datelor;
4. incurajarea introducerii standardelor
5. posibilitatea aplicarii restrictiilor de securitate;
6. mentinerea integritatii datelor.

Independenta datelor este o problema a carei rezolvare constituie un scop

in sine in conceptia si organizarea oricarei baze de date. Independenta
datelor inseamna ca exista o delimitare neta intre reprezentarea fizica a
datelor si imaginea pe care o are utilizatorul asupra acestor date
(memorarea si organizarea datelor este transparenta pentru utilizator).
Problema independentei datelor prezinata doua aspecte:

- independenta fizica a datelor: este o masura a imunitatii aplicatiilor fata

de modificarile in structura fizica de memorare a datelor. O modificare a
acestei structuri nu va afecta aplicatia si reciproc, modificari ale aplicatiei
vor lasa structua fizica de date nealterata.
- independenta logica a datelor: se refera la imunitatea modelului prpriu
al fiecaruiutilizator fata de modificari in structura logica globala a bazei
de date. Independenta logica este legata in primul rand de problema
adaugarii de noi uniati logice (campuri, inregistrari) la structura bazei de
date si/sau de modificarea relatiilor existente intre ele. De asemenea
independenta logica permite reorganizarea bazei de date pentru a face fata
cerintelor unor utilizatori noi fara a afecta utilizatorii deja existenti.

2.1 Arhitectura unei baze de date

Asigurarea independentei fizice si logice a datelor impune adoptarea unei

arhitecturi de baze de date organizate pe cel putin trei nivele:
- nivelul intern: colectie de fisiere continand datele fizice, la care se
adauga diverse structuri auxiliare menite sa asigure accesul operativ la
aceste date. Structurile auxiliare pot fi: directoare, indecsi, pointeri, tabele
de dispersie samd. Baza de date fizica este rezidenta in memoria
secundara a calculatorului,in general pe discuri optice.
- nivelul conceptual: abstractizare a unei parti din lumea reala si consta
in descrierea structurii logice a datelor dintr-o baza de date, integrand
viziunile tuturor utilizatorilor asupra aceteia. Acest model specicifica ce
poate face din baza de date, iar aceasta rezulta prin specificarea unor
constrangeri explicite asupra datelor. Acestea sunt proprietati ale datelor
care nu pot fi exprimate prin descrieri de structura.

- nivelul extern: descriere a unei "baze de date virtuale" corespunzatoare

viziunii unui utilizator sau a unui grup de utilizatori. Aceasta descriere
este facuta in termenii unitatilor logice din modelul conceptual. Este
modelul cel mai apropiat de utilizator, fiind derivat din modelul
conceptual, dar poate prezenta deosebiri substantiale fata de acesta.
Termenul tehnic adesea folosit pentru modelul extern este acela de
vedere.vederile au mai multe utilizari in cadrul bazelor de date, cum ar fi
asigurarea securitatii bazei de date, prin limitarea accesului la date a
anumitor categorii de utilizatori. Vederile se evidentiaza ca un nivel de
abstractizare mai ridicat decat modelul conceptual.
O altă arhitectutrăm care s-a impus în ultimul deceniu este arhitectura
client/server: sistemul bazei de date poate fi considerat ca alcătuit dintr-
un server (backend) şi mai mulţi clienţi (frontends). Serverul este
sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) în sine. Clienţii sunt
diferitele aplicaţii care sunt executate.

End-users
Clienţi
Server
Baza de date
Un sistem de gestiune a unei baze de date (SGBD) este o colecţie de
programe care permit crearea şi întreţinerea bazei de date. Un SGBD are
trei componente importante:
1. un subsistem de memorare care inregistrează şi regăseşte datele din
fişiere
2. un subsistem de modelare şi manipulare a datelor care conţine
procedurile de organizare a datelor şi de operare asupra lor (adăugare,
modificare, ştergere) şi de control la partajarea datelor şi access concurent
(tranzacţii multi-user).
3. interfaţa dintre SGBD şi utilizatori.
Structura detailată şi informaţiile despre organizarea fiecărui fişier din
baza de date sunt înregistrate într-un catalog.
Un model de date descrie o manieră de structurare şi manipulare a datelor
dintr-o bază de date. Partea de structură se referă la cum sunt reprezentate
datele: tabele, structuri ierarhice etc. Partea de manipulare a unui model
specifică operaţiile ce se pot aplica datelor pentru a realiza adăugare,
inserare , modificare, ştergere, sortare, selecţie et5c. Comenzile pentru
realizarea unor astfel de operaţii sunt specificate într-un limbaj de
interogare. Comenzile din limbajul de interogare sunt traduse în secvenţe
de isnstrucţiuni maşină pe care subsitemul de memorare le foloseşte
pentru manipularea datelor. Există diferite limbaje de interogare, unele
fiind specializate pentru realizarea unor funcţii anume.

Sistemul de gestiune al bazei de date

SGBD

Sistemul de gestiune albazei de date (SGBD) este intregul ansamblu

sofware care trateaza toate cererile de acces la baza de date.
O cerere de acces la baza de date, o interogare, este formulata de catre
utilizator in termenii conceptelor de la nivelul uneia din vederile definite
in sistem. Aceasta este interpretata de catre SGBD si interpretata de catre
o componenta a acestuia, intrepretorul LMD. Rezultatul este o
interpretare in format intern a interogarii. In etapele succesive de
transformare, SGBD foloseste informatiile de descriere de la toate
nivelele bazei de date (modelul, extern, intern, conceptual), impreuna cu
descrierile interfetelor model extern - intern conceptual si model
conceptual - nivel intern. De asemenea, SGBD poate consulta o serie de
tabele cum ar fi: tabele de autorizare a accesuluila date, tabele continand
informatii de control al accesului concurent, samd.
Cererile de acces la fisiere fizice, rezultate din transformarea interogarii
sunt preluate si rezolvate de catre sistemul de gestiune al
fisierelor.aceasta poate fi un sistem general, parte a sitemului de operare
care gazduieste baza de date, sau un sistem specializat, adaptat cerintelor
speciale ale sistemului de gestiune al bazei de date.
Datele extrase din fisierele fizice, sub forma unor siruri de biti, parcurg
apoi calea inversa, rezultatul transformarii succesive fiind un raspun
formulat in termenii cunoscuti de utilizator (sub forma de tabele, rapoarte,
etc).
SGBD cuprinde doua facilitati importante pentru proiectarea si
exploatarea bazelor de date:
- facilitati de descriere a datelor: prin limbajul de descriere a datelor -
LDD, care serveste pentru descrierea modelelor externe, al modelului
conceptual si a inerfetelor dintre cele trei nivele de organizare a bazei de
date.
- facilitati de manipulare a datelor: prin limbajele de manipulare a datelor
- LMD, acestea constituind interfata dintre SGBD si utilizatori.un LMD
consta dintr-un set de comenzi primitive care corespund operatiilor
vizuale in exploatarea bazei de date cum sunt: formularea cererilor de
acces la date (interogari), adaugarea, stergerea si actualizarea datelor.

2.3 Părțile unei baze de date Access

Următoarele secțiuni reprezintă scurte descrieri ale părților unei baze de

date Access obișnuite -
tabele,formulare,rapoarte,interogări,macrocomenzi,module.

2.3.1 Tabele

Un tabel bază de date seamănă ca aspect cu o foaie de calcul, deoarece

datele sunt stocate în rânduri și coloane. În consecință, este de obicei
destul de ușor să importați o foaie de calcul într-un tabel bază de date.
Diferența principală dintre stocarea datelor într-o foaie de calcul și
stocarea lor într-o bază de date este modul în care sunt organizate datele.

Pentru o bază de date cât mai flexibilă, datele trebuie să fie organizate în
tabele, astfel încât să nu apară redundanțe. De exemplu, dacă stocați
informații despre angajați, fiecare angajat ar trebui să fie introdus o
singură dată într-un tabel configurat doar pentru a reține datele
angajaților. Datele despre produse vor fi stocate în alt tabel, iar cele
despre filiale vor fi stocate în altul. Acest proces se numește normalizare.

Fiecare rând dintr-un tabel se numește înregistrare. Înregistrările sunt

locul unde sunt stocate părți individuale de informații. Fiecare înregistrare
constă într-unul sau mai multe câmpuri. Câmpurile corespund coloanelor
din tabel. De exemplu, puteți avea un tabel numit „Angajați”, unde
fiecare înregistrare (rând) conține informații despre un alt angajat, iar
fiecare câmp (coloană) conține un alt tip de informație, cum ar fi
prenumele, numele, adresa și așa mai departe. Câmpurile trebuie
desemnate ca un anumit tip de date, fie că este vorba de text, dată sau oră,
număr sau un alt tip.

Altă modalitate de a descrie înregistrări și câmpuri este de a vă gândi la

vechile fișe din biblioteci. Fiecare fișă din dulap îi corespunde unei
înregistrări din baza de date. Fiecare informație de pe o fișă individuală
(autor, titlu și așa mai departe) îi corespunde unui câmp din baza de date.

2.3.2 Formulare

Formularele vă permit să creați o interfață de utilizator în care puteți să

introduceți și să editați date. Acestea conțin adesea butoane de comandă
și alte controale care efectuează diverse activități. Puteți crea o bază de
date fără a utiliza formulare dacă editați pur și simplu datele din foile de
date ale tabelelor. Cu toate acestea, majoritatea utilizatorilor de baze de
date preferă să utilizeze formulare pentru a vizualiza, a introduce și a
edita datele din tabele.

Puteți programa butoanele de comandă să determine ce date apar pe

formular, să deschidă alte formulare sau rapoarte sau să efectueze diverse
alte activități. De exemplu, puteți avea un formular numit „Formular
clienți”, în care lucrați cu datele clienților. Acesta poate avea un buton
care deschide un formular de comandă, unde puteți introduce o nouă
comandă pentru acel client.

Formularele vă permit și să controlați modul în care alți utilizatori

interacționează cu datele din baza de date. De exemplu, puteți crea un
formular care afișează numai anumite câmpuri și permite doar efectuarea
anumitor operațiuni. Acest lucru contribuie la protejarea datelor și vă
asigură că datele sunt introduse corect.

2.3.3 Rapoarte

Rapoartele sunt ceea ce utilizați pentru a formata, a rezuma și a prezenta

date. Un raport răspunde, de obicei, la o întrebare specifică, cum ar fi
"Câți bani am primit de la fiecare client anul acesta?" sau "în ce orașe se
află clienții noștri?" Fiecare raport poate fi formatat pentru a prezenta
informațiile în modul cel mai lizibil posibil.

Un raport poate fi rulat în orice moment și va reflecta întotdeauna datele

curente din baza de date. Rapoartele sunt formatate, în general, pentru a fi
tipărite, dar pot, de asemenea, să fie vizualizate pe ecran, să fie exportate
în alt program sau să fie trimise ca atașări la un mesaj de e-mail.

2.3.4 Interogări

Interogările pot efectua mai multe funcții diferite într-o bază de date. Cea
mai comună funcție a lor este să regăsească anumite date din tabele.
Datele pe care doriți să le vedeți sunt împărțite, de obicei, între mai multe
tabele, iar interogările vă permit să le vizualizați într-o singură foaie de
date. De asemenea, deoarece în general nu doriți să vedeți toate
înregistrările deodată, interogările vă permit să adăugați criterii pentru a
„filtra” datele la înregistrările dorite.

Anumite interogări sunt "actualizabile", ceea ce înseamnă că puteți edita

datele din tabelele subiacente prin foaia de date a interogării. Dacă lucrați
într-o interogare de actualizare, rețineți că modificările sunt efectuate
efectiv în tabele, nu doar în foaia de date a interogării.

Interogările sunt de două feluri: de selectare și de acțiune. O interogare de

selectare preia datele și le face disponibile pentru utilizare. Puteți să
vizualizați rezultatele interogării pe ecran, să le imprimați sau să le
copiați în clipboard. Alternativ, puteți utiliza rezultatul interogării ca
sursă de înregistrări pentru un formular sau un raport.

O interogare de acțiune, după cum sugerează și numele, efectuează o

activitate cu datele. Interogările de acțiune pot fi utilizate pentru a crea
tabele noi, a adăuga date la tabele existente, a actualiza datele sau a le
șterge.

2.3.5 Macrocomenzi

Macrocomenzile din Access pot fi considerate un limbaj de programare

simplificat, pe care îl puteți utiliza pentru a adăuga funcționalitate la baza
de date. De exemplu, puteți atașa o macrocomandă la un buton de
comandă dintr-un formular, astfel încât macrocomanda să ruleze ori de
câte ori se face clic pe buton. Macrocomenzile conțin acțiuni care
efectuează activități, cum ar fi deschiderea unui raport, rularea unei
interogări sau închiderea bazei de date. Majoritatea operațiunilor cu baze
de date pe care le faceți manual pot fi automatizate utilizând
macrocomenzi, astfel că acestea vă ajută să economisiți mult timp.

2.3.6 Module
Modulele, la fel ca macrocomenzile, sunt obiecte pe care le puteți utiliza
pentru a adăuga funcționalități în baza de date. În vreme ce
macrocomenzile se creează în Access, alegând dintr-o listă de acțiuni de
macrocomandă, modulele sunt scrise în limbajul de programare Visual
Basic for Applications (VBA). Un modul este o colecție de declarații,
instrucțiuni și proceduri stocate împreună ca o unitate. Un modul poate fi
un modul de clasă sau unul standard. Modulele de clasă sunt atașate la
formulare sau rapoarte și conțin, de obicei, proceduri specifice
formularului sau raportului la care sunt atașate. Modulele standard conțin
proceduri generale care nu sunt asociate cu alt obiect. Modulele standard
sunt listate sub Module în Panoul de navigare, în timp modulele de clasă
nu sunt.

CAPITOLUL III
PROIECTAREA BAZELOR DE DATE
O bază de date proiectată corespunzător vă oferă acces la informații
actualizate și exacte. Pentru că un design corect este esențial pentru a vă
atinge obiectivele în lucrul cu o bază de date, investind timpul necesar
pentru a afla principiile de bună proiectare are sens. În final, este mult
mai probabil să vă încheiați cu o bază de date care să vă satisfacă
necesitățile și să poată găzdui cu ușurință modificarea.
Acest articol oferă instrucțiuni pentru planificarea unei baze de date
desktop. Veți învăța cum să decideți ce informații aveți nevoie, cum să
împărțiți acele informații în tabelele și coloanele corespunzătoare, precum
și modul în care aceste tabele se raportează reciproc. Trebuie să citiți
acest articol înainte de a crea prima bază de date desktop.

Access furnizează experiențe de proiectare care vă permit să creați

aplicații de baze de date pentru web. Multe aspecte legate de proiectare
sunt diferite atunci când proiectați pentru web. Acest articol nu tratează
proiectarea de aplicații de baze de date pentru web.

3.1 Crearea unei baze de date în Access

Access pentru Microsoft 365 Access 2021 Access 2019 Access 2016

Utilizând Access, puteți crea o bază de date fără a scrie cod sau a fi expert
în bazele de date.

Șabloanele bine proiectate vă ajută să construiți rapid baze de date. Găsiți

cu ușurință exact datele pe care le doriți, utilizând interogări. Creați
instantaneu formulare pentru intrările de date simple. Rezumați datele în
rapoarte grupate și de rezumat. Zeci de experți vă ajută să începeți lucrul
foarte ușor și să fiți productiv.

Crearea unei baze de date

Deschideți Access.

Dacă Access este deja deschis, selectați Fișier > Nou.

Selectați Bază de date necompletată sau un șablon.

Introduceți un nume pentru baza de date, selectați o locație și Creare.

Dacă este necesar, selectați Activare conținut în bara de mesaje galbenă

la deschiderea bazei de date.
Importul datelor din Excel

Deschideți registrul de lucru Excel, asigurați-vă că fiecare coloană are un

titlu și un tip de date coerent, apoi selectați zona de date.

Selectați Date externe > Excel.

Selectați Navigare pentru a găsi fișierul Excel, acceptați valorile

implicite, apoi faceți clic pe OK.

Selectați Primul rând de date conține titluri de coloană?, apoi faceți

clic pe Următorul.

Parcurgeți restul ecranelor expertului și selectați Terminare.

Câțiva termeni referitori la baze de date pe care trebuie să îi

cunoașteți
Access organizează informațiile în tabele: liste de rânduri și coloane care
amintesc de un tampon contabil sau o foaie de calcul. Într-o bază de date
simplă, este posibil să aveți un singur tabel. Pentru cele mai multe baze
de date, veți avea nevoie de mai mult de unul. De exemplu, este posibil să
aveți un tabel care stochează informații despre produse, un alt tabel care
stochează informații despre comenzi și un alt tabel cu informații despre
clienți.

Fiecare rând este denumit mai corect înregistrare, iar fiecare coloană,
câmp. O înregistrare este un mod semnificativ și unitar de a combina
informații despre ceva anume. Un câmp este un singur element
informațional, un tip de element care apare în fiecare înregistrare. În
tabelul Produse, de exemplu, fiecare rând sau înregistrare păstrează
informații despre un produs. Fiecare coloană sau câmp cuprinde un
anumit tip de informații despre acel produs, cum ar fi numele sau prețul.

Ce reprezintă o bună proiectare a bazei de date?

Anumite principii ghidează procesul de proiectare a bazelor de date.

Primul principiu este faptul că informațiile dublate (numite și date
redundante) sunt defecte, deoarece deșeuriază spațiul și mărește
probabilitatea erorilor și a inconsecvențelor. Al doilea principiu este
faptul că corectitudinea și exhaustivitatea informațiilor sunt importante.
Dacă baza de date conține informații incorecte, orice rapoarte care extrag
informații din baza de date vor conține și informații incorecte. Ca
rezultat, toate deciziile pe care le luați care se bazează pe aceste rapoarte
vor fi apoi dezinformate.

O bună proiectare a bazei de date este, prin urmare, una care:

 împarte informațiile în tabele bazate pe subiect pentru a reduce datele

redundante.
 oferă Access informațiile necesare pentru a reuni informațiile din
tabele, după necesități.

 oferă suport și asigură acuratețea și integritatea informațiilor dvs.

 satisface necesitățile de procesare și raportare a datelor

Procesul de proiectare

Procesul de proiectare constă din următorii pași:

 Determinarea scopului bazei de date    

-acest pas vă ajută să vă pregătiți pentru restul pașilor.

 Găsirea și organizarea informațiilor necesare     

-se colectează toate tipurile de informații pe care doriți să le înregistrați în

baza de date, cum ar fi numele produsului și numărul comenzii.

 Împărțirea informațiilor în tabele    

-se împart elementele informaționale în entități sau subiecte majore, cum

ar fi Produse sau Comenzi. Fiecare subiect devine apoi un tabel.
 Transformarea elementelor informaționale în coloane    

-se decide ce informații doriți să stocați în fiecare tabel. Fiecare element

devine un câmp și este afișat sub formă de coloană în tabel. De exemplu,
un tabel Angajați poate include câmpuri cum ar fi Numele de familie și
Data de aggajare.

 Specificarea cheilor primare    

-se alege cheia primară a fiecărui tabel. Cheia primară este o coloană care
se utilizează pentru a identifica în mod unic fiecare rând. Un exemplu ar
putea fi ID produs sau ID comandă.

 Configurarea relațiilor în tabel    

-se verifică fiecare tabel și se decide cum sunt corelate datele dintr-un
tabel cu datele din alte tabele. Adăugați câmpuri la tabele sau creați tabele
noi pentru a clarifica relațiile, după cum este necesar.

 Rafinarea proiectării    

- se analizează proiectarea pentru a detecta eventuale erori. Creați tabelele

și adăugați câteva înregistrări de date eșantion. Vedeți dacă puteți obține
rezultatele dorite din tabele. Faceți ajustări la proiectare, după cum este
necesar.

 Aplicarea regulilor de normalizare    

-se aplică regulile de normalizare a datelor pentru a vedea dacă tabelele

sunt structurate corect. Efectuați ajustări ale tabelelor, după cum este
necesare

 Determinarea scopului bazei de date

-se notează scopul bazei de date pe hârtie-scopul său, modul în care vă
așteptați să-l utilizați și cine îl va utiliza. Pentru o bază de date mică
pentru o firmă de pornire, de exemplu, este posibil să scrieți ceva simplu,
cum ar fi "baza de date pentru clienți păstrează o listă de informații
despre clienți în scopul de a produce corespondență și rapoarte". Dacă
baza de date este mai complexă sau este utilizată de mai multe persoane,
așa cum se întâmplă deseori într-o setare corporativă, scopul ar putea fi
cu ușurință un paragraf sau mai multe și ar trebui să includă când și
modul în care fiecare persoană va utiliza baza de date. Ideea este să aveți
o declarație de misiune bine dezvoltată, la care se poate face referire în
timpul procesului de proiectare. Efectuarea unei astfel de declarații vă
ajută să vă concentrați asupra obiectivelor atunci când luați decizii.

 Găsirea și organizarea informațiilor necesare

-pentru a găsi și a organiza informațiile necesare, începeți cu informațiile

existente. De exemplu, este posibil să înregistrați comenzi de achiziție
într-un registru sau să păstrați informațiile despre clienți pe formulare de
hârtie într-un dulap de fișiere. Strângeți acele documente și enumerați
fiecare tip de informații afișate (de exemplu, fiecare casetă pe care o
completați într-un formular). Dacă nu aveți formulare existente,
imaginați-vă în schimb că trebuie să proiectați un formular pentru a
înregistra informațiile despre clienți. Ce informații ați pune în formular?
Ce casete de completare ați crea? Identificați și enumerați fiecare dintre
aceste elemente. De exemplu, să presupunem că păstrați în prezent lista
de clienți pe fișele index. Examinarea acestor cărți poate arăta că fiecare
fișă conține un nume de clienți, o adresă, un oraș, un stat, un cod poștal și
un număr de telefon. Fiecare dintre aceste elemente reprezintă o coloană
potențială într-un tabel.
Când se pregătește această listă, nu vă preocupați că trebuie să vă iasă
perfect de la început. Mai degrabă, listați fiecare element care vă vine în
minte. Dacă va mai utiliza cineva baza de date, cereți-i opinia. Puteți să
rafinați lista mai târziu.

În continuare, se i-au în considerare tipurile de rapoarte sau

corespondența pe care doriți să le produceți din baza de date. De
exemplu, poate doriți ca raportul privind vânzările de produse să prezinte
vânzările după regiune sau ca raportul de sinteză privind stocul să
prezinte nivelurile stocului de produse. Se recomandă, de asemenea, să
generați scrisori-formular pentru a le trimite către clienți care anunță un
eveniment de vânzări sau oferă un bonus. Proiectați-vă raportul în minte
și imaginați-vă cum ar arăta. Ce informații ați pune în raport? Listați
fiecare element. Faceți același lucru pentru scrisoarea-formular și pentru
orice alt tip de raport pe care anticipați că îl veți crea.

Gândindu-vă la rapoartele și la corespondența pe care doriți să le creați,

veți reuși să identificați elementele de care aveți nevoie în baza de date.
De exemplu, să presupunem că le oferiți clienților posibilitatea de a opta
(sau nu) pentru actualizări periodice de e-mail și doriți să imprimați o
listă a celor care au optat pentru aceasta. Pentru a înregistra informațiile
respective, adăugați o coloană „Trimitere mesaje de e-mail” la tabelul de
clienți. Pentru fiecare client, puteți să setați câmpul la Da sau Nu.

Cerința de a trimite mesaje de e-mail clienților sugerează alt element de

înregistrat. Când știți că un client dorește să primească mesaje de e-mail,
va trebui să știți și adresa de e-mail la care să le trimiteți. Prin urmare,
trebuie să înregistrați o adresă de e-mail pentru fiecare client.

Se recomandă să construiți un prototip pentru fiecare raport sau listare de

ieșire și să luați în considerare elementele de care aveți nevoie pentru a
genera raportul. De exemplu, atunci când examinați o scrisoare-formular,
vă vin, probabil, în minte câteva lucruri. Dacă doriți să includeți o
formulă de salut adecvată: de exemplu, șirul „Dl”, „Dna” sau „Dra” care
începe o formulă de salut, va trebui să creați un element de salut. De
asemenea, puteți să începeți o scrisoare mai degrabă cu „Stimate domn
Șerbănescu”, decât cu „Dragă Dl. Ion Șerbănescu”. Acest lucru
sugerează, de obicei, că este bine să stocați numele de familie separat de
prenume.

Un punct-cheie de reținut este că trebuie să fragmentați fiecare informație

în părțile sale utile cele mai mici. În cazul unui nume, pentru ca numele
de familie să fie ușor accesibil, va trebui să fragmentați numele de familie
în două părți, Prenume și Nume de familie. Pentru a sorta un raport după
numele de familie, de exemplu, este util să aveți numele de familie al
clientului stocat separat. În general, dacă doriți să sortați, să căutați, să
calculați sau să raportați pe baza unui element informațional, trebuie să
puneți acel element în câmpul său propriu.

Gândiți-vă la întrebările la care doriți ca baza de date să răspundă. De

exemplu, câte articole din produsul recomandat ați vândut luna trecută?
Unde locuiesc cei mai buni clienți ai dvs.? Cine este furnizorul celui mai
bine vândut produs al dvs.? Anticiparea acestor întrebări vă ajută să aveți
zero elemente suplimentare de înregistrat.

 Împărțirea informațiilor în tabele

Pentru a împărți informațiile în tabele, alegeți entitățile sau subiectele

majore. De exemplu, după găsirea și organizarea informațiilor pentru o
bază de date pentru vânzarea unui produs, lista preliminară poate arăta
astfel:

Entitățile majore afișate aici sunt produsele, furnizorii, clienții și

comenzile. Prin urmare, se recomandă să începeți cu aceste patru tabele:
unul pentru informații despre produse, unul pentru informații despre
furnizori, unul pentru informații despre clienți și unul pentru informații
despre comenzi. Deși acestea nu constituie o listă completă, reprezintă
totuși un bun punct de plecare. Puteți continua să rafinați această listă
până când veți avea o proiectare care funcționează bine.

Atunci când revizuiți prima dată lista preliminară de elemente, veți fi

probabil tentați să le plasați într-un singur tabel în loc de patru, așa cum s-
a indicat în exemplul anterior. Aici veți afla motivul pentru care această
idee nu se recomandă. Luați în considerare tabelul afișat aici:
În acest caz, fiecare rând conține informații despre produs și despre
furnizorul acestuia. Pentru că puteți avea mai multe produse de la același
furnizor, informațiile despre numele și adresa furnizorului trebuie
repetate de mai multe ori. Acest lucru consumă spațiu pe disc.
Înregistrarea informațiilor despre furnizor o singură dată într-un tabel
separat pentru Furnizori și apoi legarea acelui tabel la tabelul Produse
reprezintă o soluție mult mai bună.

O a doua problemă legată de această proiectare se ivește atunci când

trebuie modificate informațiile despre furnizor. De exemplu, să
presupunem că trebuie să modificați adresa unui furnizor. Întrucât apare
în mai multe locuri, ați putea să modificați din greșeală adresa într-un loc
și să uitați să o modificați și în celelalte. Înregistrarea adresei furnizorului
într-un singur loc rezolvă problema.

Când proiectați baza de date, încercați întotdeauna să înregistrați fiecare

fapt doar o singură dată. Dacă vă dați seama că repetați aceeași informație
în mai mult de un singur loc, cum ar fi adresa unui anumit furnizor,
plasați această informație într-un tabel separat.

În fine, să presupunem că există un singur produs furnizat de Coho

Winery și că doriți să ștergeți produsul, dar să păstrați informațiile despre
numele și adresa furnizorului. Cum puteți să ștergeți înregistrarea
produsului fără a pierde însă informațiile despre furnizor? Nu puteți.
Întrucât fiecare înregistrare conține informații despre un produs, precum
și informații despre un furnizor, nu puteți să ștergeți una fără a o șterge și
pe cealaltă. Pentru a păstra aceste informații separat, trebuie să împărțiți
un tabel în două: un tabel pentru informații despre produs și alt tabel
pentru informații despre furnizor. Ștergerea unei înregistrări de produs ar
trebui însemne numai ștergerea informațiilor despre produs, nu și
ștergerea informațiilor despre furnizor.

După ce ați ales subiectul care este reprezentat printr-un tabel, în

coloanele din acel tabel ar trebui să fie stocate numai informații despre
subiect. De exemplu, în tabelul despre produse ar trebui să fie stocate
numai informații despre produse. Întrucât adresa furnizorului este o
informație despre furnizor și nu despre produs, aceasta face parte din
tabelul despre furnizor.

 Transformarea elementelor cu informații în coloane

Pentru a determina coloanele dintr-un tabel, decideți ce informații sunt

necesare pentru a urmări subiectul înregistrat în tabel. De exemplu, pentru
tabelul Clienți, informații precum Numele, Adresa, Localitatea, Județul,
Codul, Trimitere e-mail, Formula de salut și Adresa de e-mail ar putea
constitui un bun punct de plecare pentru lista de coloane. Fiecare
înregistrare în tabel conține același set de coloane, astfel încât să puteți
stoca Numele, Adresa, Localitatea, Județul, Codul, Trimitere e-mail,
Formula de salut și Adresa de e-mail pentru fiecare înregistrare. De
exemplu, coloana pentru adresă conține adresele clienților. Fiecare
înregistrare conține date despre un client, iar câmpul adresă conține
adresa acelui client.

După ce ați determinat setul inițial de coloane pentru fiecare tabel, puteți
să rafinați coloanele. De exemplu, se recomandă să stocați numele
clientului sub forma a două coloane separate: prenumele și numele de
familie, astfel încât să puteți să sortați, să căutați și să indexați numai
acele coloane. În mod similar, adresa constă de fapt din cinci componente
separate, adresa, localitatea, județul, codul poștal și țara/regiunea și se
recomandă, de asemenea, să stocați aceste informații în coloane separate.
Dacă doriți să efectuați o operație de căutare, de filtrare sau de sortare
după județ, de exemplu, aveți nevoie de informații despre județ stocate
într-o coloană separată.

De asemenea, luați în considerare dacă baza de date va conține informații

numai de origine națională sau și de origine internațională. De exemplu,
dacă intenționați să stocați adrese internaționale, se recomandă să aveți o
coloană pentru Regiune în loc de Județ, întrucât o astfel de coloană poate
cuprinde informații și despre județe, dar și despre regiunile din alte
țări/zone. În mod similar, puteți utiliza Cod Poștal/Zip dacă urmează să
stocați adrese internaționale.

Lista următoare afișează câteva sfaturi pentru stabilirea coloanelor.

 Nu includeți date calculate    

În majoritatea cazurilor, nu trebuie să stocați în tabele rezultatul

unor calcule. În schimb, puteți dispune ca Access să efectueze
calculele când doriți să vedeți rezultatul. De exemplu, să
presupunem că există un raport despre Produse comandate care
afișează subtotalul de unități comandate pentru fiecare categorie de
produse din baza de date. Cu toate acestea, nu există nicio coloană
cu subtotalul Unităților comandate în niciun tabel. În schimb,
tabelul Produse include o coloană de Unități comandate, care
stochează unitățile comandate pentru fiecare produs. Folosind acele
date, Access calculează subtotalul de fiecare dată când imprimați
raportul. Subtotalul propriu-zis nu trebuie stocat într-un tabel.

 Stocarea de informații în cele mai mici părți logice ale sale    

Este posibil să fiți tentat să aveți un singur câmp pentru nume

complete sau pentru nume de produse, împreună cu descrierile
 produselor. Atunci când combinați mai multe tipuri de informații
într-un câmp, este dificil să regăsiți date individuale mai târziu.
Încercați să împărțiți informațiile în părți logice; de exemplu, creați
câmpuri separate pentru nume și prenume sau pentru numele,
categoria și descrierea produsului.

După ce se rafinează coloanele de date din fiecare tabel, sunteți pregătit

să alegeți cheia primară a fiecărui tabel.

 Specificarea cheilor primare

Fiecare tabel trebuie să includă o coloană sau un set de coloane care

identifică în mod unic fiecare rând stocat în tabel. Acesta este, adesea, un
număr unic de identificare, cum ar fi numărul ID al unui angajat sau un
număr de serie. În terminologia bazelor de date, această informație se
numește Cheia primară a tabelului. Access utilizează câmpurile cheie
primară pentru a asocia rapid date din mai multe tabele și a reuni datele
pentru dvs.

Dacă există deja un identificator unic pentru un tabel, cum ar fi un număr

de produs, care identifică în mod unic fiecare produs din catalogul dvs.,
puteți utiliza identificatorul respectiv drept cheie primară a tabelului, dar
numai dacă valorile din această coloană vor fi întotdeauna diferite pentru
fiecare înregistrare. Nu puteți avea valori dublate într-o cheie primară. De
exemplu, nu utilizați numele persoanelor drept cheie primară, pentru că
numele nu sunt unice. Ați putea avea cu ușurință două persoane cu același
nume în același tabel.

O cheie primară trebuie să aibă întotdeauna o valoare. Dacă valoarea unei

coloane poate deveni neatribuită sau necunoscută (valoare care lipsește)
la un moment dat, ea nu poate fi utilizată drept componentă într-o cheie
primară.

Trebuie să alegeți întotdeauna o cheie primară a cărei valoare nu se va

modifica. Într-o bază de date care utilizează mai multe tabele, cheia
primară a unui tabel poate fi utilizată ca referință în alte tabele. Dacă
cheia primară se modifică, modificarea trebuie să se aplice, de asemenea,
oriunde este se face referire la cheie. Utilizarea unei chei primare care nu
se va modifica reduce posibilitatea ca cheia primară să nu mai fie
sincronizată cu alte tabele care fac referire la ea.

Adesea, un număr arbitrar unic este utilizat drept cheie primară. De

exemplu, puteți atribui fiecărei comenzi un număr de comandă unic.
Scopul numărului comenzii este doar de a identifica o comandă. Odată
atribuit, aceasta nu se modifică niciodată.

Dacă nu aveți în minte o coloană sau un set de coloane care pot constitui
o cheie primară bună, luați în considerare utilizarea unei coloane care are
tipul de date Numerotare automată. Atunci când utilizați tipul de date
Numerotare automată, Access atribuie automat o valoare pentru dvs. Un
astfel de identificator este lipsit de informație; nu conține informații
factuale care să descrie rândul pe care îl reprezintă. Identificatorii lipsiți
de informație sunt ideali pentru a fi utilizați drept cheie primară, deoarece
nu se modifică. O cheie primară care conține informații despre un rând,
numărul de telefon sau numele unui client, de exemplu, este mai probabil
să se modifice, întrucât informațiile factuale propriu-zise se pot modifica.

1. O coloană setată la tipul de date Numerotare automată poate constitui

adesea o cheie primară bună. Două ID-uri de produs nu sunt niciodată
identice.

În unele cazuri, se recomandă să utilizați două sau mai multe câmpuri

care, împreună, asigură cheia primară a unui tabel. De exemplu, un tabel
Detalii comandă care stochează elemente de linie pentru comenzi poate
utiliza două coloane în cheia sa primară: ID comandă și ID produs.
Atunci când o cheie primară utilizează mai multe coloane, se mai
numește cheie compusă.

Pentru baza de date pentru vânzarea unui produs, puteți să creați o

coloană Numerotare automată pentru fiecare dintre tabele pentru a servi
drept cheie primară: IDProdus pentru tabelul Produse, IDComandă pentru
tabelul Comenzi, IDClient pentru tabelul clienți și IDFurnizor pentru
tabelul Furnizori.

 Crearea relațiilor între tabele

După ce s-au împărțit informațiile în tabele, este nevoie de o modalitate

de a reuni aceste informații în moduri semnificative. De exemplu,
următorul formular include informații din mai multe tabele.
1. Informațiile din acest formular provin din tabelul Clienți...

2. ...tabelul Angajați...

3. …tabelul Comenzi...

4. …tabelul Produse...

5. …și tabelul Detalii comandă.

Access este un sistem de gestionare a bazelor de date relaționale. Într-o

bază de date relațională, împărțiți informațiile în tabele separate, bazate
pe subiect. Apoi, se utilizează relațiile în tabele pentru a reuni
informațiile, după cum este necesar.

 Crearea unei relații unu-la-mai-mulți

Luați în considerare acest exemplu: tabelele Furnizori și Produse din baza

de date despre comenzile de produs. Un furnizor poate furniza orice
număr de produse. Prin urmare, pentru orice furnizor reprezentat în
tabelul Furnizori pot exista mai multe produse reprezentate în tabelul
Produse. Relația dintre tabelul Furnizori și tabelul Produse este, prin
urmare, o relație de tip unu-la-mai-mulți.

Pentru a crea o relație unu-la-mai-mulți în proiectarea bazei de date, luați

cheia primară din partea „unu” a relației și adăugați-o ca o coloană sau
coloane suplimentare la tabelul din partea „mai-mulți” a relației. În acest
caz, de exemplu, adăugați coloana ID furnizor din tabelul Furnizori la
tabelul Produse. Access poate apoi să utilizeze numărul ID al furnizorului
din tabelul Produse pentru a găsi furnizorul corect pentru fiecare
comandă.

Coloana ID furnizor din tabelul Produse se numește cheie străină. O cheie

străină este o cheie primară a altui tabel. Coloana ID furnizor din tabelul
Produse este o cheie străină, întrucât este și cheia primară din tabelul
Furnizori.
Furnizați baza pentru asocierea de tabele corelate, stabilind perechi de
chei primare și chei străine. Dacă nu sunteți sigur ce tabele trebuie să
partajeze o coloană comună, prin identificarea unei relații unu-la-mai-
mulți se asigură faptul că cele două tabele implicate necesită, într-adevăr,
o coloană partajată.

 Crearea unei relații mai-mulți-la-mai-mulți

Se i-a în considerare relația dintre tabelul Produse și tabelul Comenzi.

O singură comandă poate include mai mult de un produs. Pe de altă parte,

un singur produs poate apărea în mai multe comenzi. De aceea, pentru
fiecare înregistrare din tabelul Comenzi pot exista mai multe înregistrări
în tabelul Produse. În plus, pentru fiecare înregistrare din tabelul Produse,
pot exista mai multe înregistrări în tabelul Comenzi. Acest tip de relație
este denumită relație mai-mulți-la-mai-mulți, întrucât pentru fiecare
produs pot exista mai multe comenzi, iar pentru orice comandă pot exista
mai multe produse. Rețineți că, pentru a detecta existența relațiilor mai-
mulți-la-mai-mulți în tabelele dvs., este important să luați în considerare
ambele părți ale relației.

Subiectele celor două tabele, comenzile și produsele, au o relație de tip

mai-mulți-la-mai-mulți. Acest lucru prezintă o problemă. Pentru a
înțelege problema, imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ați încerca să creați
relații între cele două tabele, adăugând câmpul ID Produs în tabelul
Comenzi. Pentru a avea mai mult de un produs pentru fiecare comandă,
aveți nevoie de mai multe înregistrări în tabelul Comenzi pentru fiecare
comandă. Ați repeta informații despre comenzi pentru fiecare rând care se
referă la o singură comandă, rezultând o proiectare ineficientă care ar
putea duce la date incorecte. Veți întâmpina aceeași problemă dacă puneți
câmpul ID comandă din tabelul Produse: veți avea mai mult de o
înregistrare în tabelul Produse pentru fiecare produs. Cum rezolvați
această problemă?

Răspunsul este să creați un al treilea tabel, denumit adesea tabel de

asociere, care împarte relația mai-mulți-la-mai-mulți în două relații unu-
la-mai-mulți. Inserați cheia primară din fiecare dintre cele două tabele în
cel de-al treilea tabel. În consecință, al treilea tabel înregistrează fiecare
ocurență sau instanță a relației.
Fiecare înregistrare din tabelul Detalii comandă reprezintă un articol de
linie pe o comandă. Cheia primară a tabelului Detalii comandă constă din
două câmpuri: cheile străine de la tabelele Comenzi și Produse. Numai
câmpul ID comandă singur nu funcționează ca o cheie primară pentru
acest tabel, deoarece o singură comandă poate avea mai multe articole de
linie. ID comandă se repetă pentru fiecare articol de linie pe o comandă,
astfel încât câmpul nu conține valori unice. Utilizarea câmpului ID
produs singur nu se recomandă întrucât un singur produs poate apărea în
mai multe comenzi diferite. Dar luate împreună cele două câmpuri produc
întotdeauna o valoare unică pentru fiecare înregistrare.

În baza de date cu vânzările de produse, tabelul Comenzi și tabelul

Produse nu sunt legate între ele direct. În schimb, sunt corelate indirect
prin tabelul Detalii comandă. Relația mai-mulți-la-mai-mulți între
comenzi și produse este reprezentată în baza de date utilizând două relații
unu-la-mai-mulți:

 Tabelul Comenzi și tabelul Detalii comandă au o relație unu-la-mai-

mulți. Fiecare comandă poate avea mai multe elemente de linie, dar
fiecare element de linie este conectat la o singură comandă.
 Tabelul Produse și tabelul Detalii comandă au o relație de unu-la-mai-
mulți. Fiecare produs poate avea mai multe elemente de linie asociate
cu el, dar fiecare element de linie se referă la un singur produs.

Din tabelul Detalii comandă, puteți să determinați toate produsele pentru

o anumită comandă. De asemenea, puteți determina toate comenzile
pentru un anumit produs.

După încorporarea tabelului Detalii comandă, lista de tabele și câmpuri ar

putea arăta astfel:

 Crearea unei relații de tip unu-la-unu

Un alt tip de relație este relația de tip unu-la-unu. De exemplu, să

presupunem că trebuie să înregistrați unele informații speciale
suplimentare despre produs care vă vor trebui rar sau care se aplică doar
la câteva produse. Întrucât nu aveți nevoie des de aceste informații și
întrucât stocarea informațiilor din tabelul Produse ar avea ca rezultat un
spațiu gol pentru fiecare produs la care nu se aplică, le veți plasa într-un
tabel separat. Asemenea tabelului Produse, utilizați ID produs drept cheie
primară. Relația dintre acest tabel suplimentar și tabelul Produs este o
relație de tip unu-la-unu. Pentru fiecare înregistrare din tabelul Produse,
există o singură înregistrare care se potrivește în tabelul suplimentar.
Când identificați o astfel de relație, ambele tabele trebuie să aibă un câmp
comun.

Atunci când este necesară o relație de tip unu-la-unu în baza de date, luați
în considerare dacă puteți pune informațiile din cele două tabele împreună
într-un tabel. Dacă nu doriți să faceți acest lucru dintr-un anumit motiv,
întrucât ar putea rezulta în mult spațiu necompletat, lista următoare
afișează cum s-ar reprezenta relația în proiectarea dvs.

 Dacă cele două tabele au același subiect, vă puteți configura probabil

relația utilizând aceeași cheie primară în ambele tabele.
 Dacă cele două tabele au subiecte diferite cu chei primare diferite,
alegeți unul dintre tabele (oricare) și inserați cheia sa primară în
celălalt tabel ca o cheie străină.

Determinarea relațiilor dintre tabele vă ajută să vă asigurați că aveți

tabelele și coloanele corecte. Atunci când există o relație unu-la-unu sau
unu-la-mai-mulți, tabelele implicate trebuie să partajeze o coloană sau
mai multe coloane comune. Atunci când există o relație mai-mulți-la-mai-
mulți, este necesar un al treilea tabel pentru a reprezenta relația.

 Procesul de rafinare a proiectării

Odată ce aveți tabelele, câmpurile și relațiile necesare, ar trebui să creați

și să populați tabele cu date eșantion și să încercați să lucrați cu
informațiile: crearea interogărilor, adăugarea de înregistrări noi și așa mai
departe. Astfel, veți evidenția eventualele probleme, de exemplu, poate fi
necesar să adăugați o coloană pe care ați uitat să o inserați în timpul fazei
de proiectare sau este posibil ca un tabel să trebuiască împărțit în două
tabele pentru a elimina dublarea.

Verificați dacă puteți să utilizați baza de date pentru a obține răspunsurile

dorite. Creați schițe brute pentru formulare și rapoarte și verificați dacă
acestea afișează datele așteptate. Căutați dublurile inutile de date și,
atunci când găsiți vreuna, modificați proiectarea pentru a o elimina.

Pe măsură ce încercați baza de date inițiale, veți descoperi probabil că se

pot face îmbunătățiri.

CONCLUZII

În realizarea,acestui proiect ,mi-am propus următoarle obiective

1. Însuşirea cuno ştinţelor de baz ă referitoare la modul de proiectare şi de
programare a bazelor de date.
2. Familiarizarea cu modelul Entitate/Asociere şi cu modelul relaţional.
3. Studiul algebrei relaţionale, ca suport pentru prelucările realizate în
baze de date relaţionale.
4. Studiul dependenţelor funcţionale şi al formelor normale, în scopul
optimizării stocării datelor în bazele de date.
5. Prezentarea unor no ţiuni referitoare la limbajele utilizate în domeniul
bazelor de date.
Desigur că,sunt necesare cunoştinţe anterioare de matematică,
programarea calculatoarelor,structuri de date şi algoritmi, limbaje de
programare (C, C+,C++).

BIBLIOGRAFIE
2.Covrig L. – Baze de date. Microsoft Access 2000, Editura Teora,
Bucureşti,
2000
3.Oprea D., Airinei D., Fotache M. – Sisteme informa ţionale pentru
afaceri,
Editura Polirom, 2002
4.Todoroi D., Micuşa D., Clocotici V., Linga I., Ţapcov V., Drucioc N.,
Calcatin A.,
5.Morari M. – Data Bases and Communication Tools. MS Access 2000,
Editura
ASEM, Chişinău, 2002
6.https://support.microsoft.com/ro-ro/office/introducere-%C3%AEn-
programarea-access-92eb616b-3204-4121-9277-70649e33be4f
7.https://support.microsoft.com/ro-ro/office/no%C8%9Biuni-de-baz
%C4%83-despre-proiectarea-bazelor-de-date-eb2159cf-1e30-401a-8084-
bd4f9c9ca1f5#