Sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD). SGBD MS Access.

(2 ore)
Repere:
1.Moduri de reprezentare a datelor: modelul ierarhic, modelul reţea, modelul relaţional de date.
2.Proiectarea unei BD relaţionale.
3.Tipuri de relaţii între tabelele unei BD relaţionale.
4.Conceptul BD într-un SGBD relaţional (MS Access).
5.Obiectele SGBD MS Access.

Astăzi beneficiem de avantajele aduse de bazele de date relaţionale: capacitatea de

stocare, accesare, şi modificare rapidă a datelor pe calculatoarele low-cost. Totuşi, până la
sfârşitul anilor 1970, bazele de date au stocat cantități mari de date într-o structură ierarhică,
care a fost dificil de navigat şi inflexibilă. Programatorii aveau nevoie să ştie ce doreau
clienţii să facă cu datele înainte de a proiecta baza de date. Adăugarea sau schimbarea
modului de analiză a datelor a fost un proces îndelungat şi costisitor.
În 1970, Edgar "Ted" Codd, un matematician angajat de IBM, a scris un articol care va
schimba toate astea. La acea vreme, nimeni nu şi-a dat seama că teoriile lui Codd vor declanşa
о revoluţie tehnologică la egalitate cu dezvoltarea calculatoarelor personale şi Internet
(Coronel, et al, 2009) Don Chamberlin, coinventor al SQL, cel mai popular limbaj utilizat de
sistemele de baze de date de astăzi, şi-a amintit cum teoriile matematice ale lui Codd nu au
fost luate în seamă. Apoi Ted Codd a organizat un simpozion, iar Chamberlin a ascultat cum
Codd a redus cinci pagini complicate de program la о linie. Simpozionul a convins IBM
pentru a finanţa Sistem R, un proiect de cercetare care a construit un prototip al unei baze de
date relaţional şi care va duce în cele din urmă la crearea limbajelor SQL şi DB2.
Adevăratele sisteme relaţionale s-au afirmat pe piață începând cu anul 1984: sistemul
DB2 (IBM Corp.) funcţionează pe mainframe-urile IBM şi, prin urmare, e portabil pe
RS/6000; Oracle (Oracle Systems) a devenit un sistem de gestiune relaţional portabil pe mai
multe platforme; sistemul RDBMS (AWB) funcţionează pe calculatoarele AT&T 3B;
sistemele de gestiune Informix (Informix Software) şi Sybase (Sybase Inc.) funcţionează în
mediul Unix. Mai multe sisteme de gestiune ale bazelor de date relaţional (FoxPro, Paradox
etc.) au fost elaborate pentru calculatoarele personale.

Dezvoltarea teoriei bazelor de date relaţionale a căpătat о amploare nemaivăzută în

domeniul aplicării tehnicii de calcul. Au apărut о serie de reviste specializate în domeniul
respectiv. Între elaborările teoretice şi producerea sistemelor comerciale s-a creat un spaţiu de
cel puţin 20 ani. Acesta e un rar exemplu când necesitățile software considerabil depășesc
capacitate hardware. Rezultatele obţinute în teoria relaţională au influenţat esenţial sistemele
de gestiune ce se bazează pe celelalte două modele de date: ierarhic şi reţea. Modelul
relaţional de date e aplicat pe larg şi în bazele de date deductive. Pe de altă parte, se observă
convergenţa modelului relaţional şi tehnologiilor orientate pe obiecte.

"Revoluţia relaţională" a introdus mai multe idei valoroase în lumea bazelor de date.
Printre acestea progrese tehnologice şi beneficii ale sistemelor de gestiune ale bazelor de date

1
pot fi menţionate:
• Tabelele sunt un mijloc simplu de reprezentare a datelor. Ele permit programatorilor
şi utilizatorilor finali să-şi organizeze datele în mod acceptabil. Extinderea modelului
relaţional a confirmat puterea de atracţie a acestei reprezentări.
• SQL este un standard de limbaje de interpelări foarte comod. El e un limbaj
nonprocedural de manipulare a datelor şi a contribuit mult la creşterea popularităţii sistemelor
de gestiune ale bazelor de date relaţionale.
• Consistenţa datelor. Sistemele de gestiune relaţionale asigură că nici un utilizator şi
nici о aplicaţie nu pot modifica baza de date, dacă modificarea e în contradicţie cu
constrângerile de integritate.

Conceptul de bază de date

Sunt mai multe definiţii:
1. Baza de date este un ansamblu integrat de în registrări sau de fişiere legate între ele în
mod logic.
Termenul database (bază de date în limba engleză) a apărut pentru prima dată în titlul
unei conferințe organizate în Santa Monica, SUA, în 1964: Development and Management of
Computer Centered Database.
2. Baza de date este un ansamblu structurat de date înregistrate pe suporturi accesibile
de calculator pentru a satisface, chiar simultan, mai mulţi utilizatori de о manieră selectivă şi
în timp oportun (Delobel, Adiba, 1982).
3. Baza de date este colecţie de date aflate în interdependenţă, împreună cu descrierea
datelor şi a relaţiilor dintre ele (Pescaru, et al, 1976).
4. Baza de date este o colecţie de date utilizată într-o organizaţie, colecţie care este
automatizată, partajată, definită riguros (formalizată) şi controlată la nivel central (Everest,
1986).
Faţă de modelul bazat pe fişiere, noutatea adusă de organizarea datelor în baze de date
о constituie existenţa warn filter de descriere globală al bazei, astfel încât să se poată asigura
independenţa programelor faţă de date. Acest fişierul de descriere globală al bazei este
denumit dicţionar de date sau catalog al sistemului.
Termenul de bază de date este folosit de multe ori în mod eronat, confundându-se cu
softul pentru bază de date care este utilizat. În realitate, softul pentru baze de date este numit
sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD), iar baza de date este recipientul care conţine
informaţiile, recipient creat şi manipulat prin intermediul SGBD. Conţinutul acestui recipient
se schimbă foarte des, atunci când se lucrează cu baza de date (adăugări, ştergeri şi modificări
de informaţii)

A proiecta o bază de date înseamnă a-i stabili structura, adică elementele componente,
caracteristicile acestora, restricţiile pe care trebuie să le respecte, relaţiile dintre ele.
A construi о bază de date înseamnă a memora (a introduce) datele în baza de date,
după proiectarea acesteia.
A administra о bază de date înseamnă a asigura: (1) accesul la date al utilizatorilor, în
dependenţă de drepturile fiecăruia (dependenţa şi importanţa fiecăruia în organizaţia
respectivă), (2) coerenţa bazei de date (recuperarea informaţiei atunci când au loc incidente:

2
întreruperea alimentării cu curent electric, operații contradictorii etc), (3) securitatea datelor
stocate etc.
A interoga о bază de date înseamnă a extrage şi a vizualiza datele care îndeplinesc
anumite criterii şi condiţii.
A actualiza о bază de date înseamnă a modifica structura sau informaţiile stocate în
baza de date.

Nu orice colecție de date este o bază de date.

De exemplu, lista cărţilor dintr-o bibliotecă nu este о bază de date, ci un simplu

inventar de obiecte, о listă, un tabel. Dacă la această listă adăugăm lista cititorilor abonaţi la
bibliotecă (eventual şi lista angajaţilor bibliotecii) şi luăm în considerare activitățile specifice
bibliotecii (achiziţionarea de саrţi noi, împrumutul şi restituirea cărţilor de către cititori,
eventual administrarea sarcinilor de serviciu ale angajaţilor), atunci avem de a face сu о bază
de date.
În concluzie, faţă de un inventar (un tabel), о bază de date are următoarele proprietăţi:
♦ reprezintă un anumit aspect al lumii reale, numit microuniversul bazei de date; orice
modificare care se produce în acest microunivers se reflectă în baza de date (de exemplu:
cumpărarea unui nou DVD în vederea închirierii, modificarea diferenţei permise între cursul
de cumpărare şi cel de vânzare al valutei etc);
♦ este о colecţie de date coerentă din punct de vedere logic şi având un înţeles intrisec (de
exemplu: din baza de date asociată bibliotecii universităţii nu vor face parte cărțile de telefon
sau lista de materiale didactice din laboratorul de informatică);
♦ este proiectată, construită şi administrată, având permanent în vedere un anumit scop; о
bază de date este destinată utilizării de către un anumit grup de persoane şi permite
efectuarea unui anumit set de operaţii.

Conceptul de sistem de gestiune a bazelor de date

Introducere

О bază de date apare ca о colecţie de date stocată pe memorii externe adresabile,

folosite de о multitudine de utilizatori, dar dacă baza de date care nu are asociat un sistem de
gestiune al acesteia, ea nu îşi atinge obiectivele pentru care a fost creată.
Prin urmare un SGBD3 (în engleză Database Management System abreviat DBMS)
este un pachet software de nivel înalt, care permite proiectarea, construirea şi administrarea
bazelor de date dedicate rezolvării problemelor din cele mai variate domenii ale vieţii reale.
Sistemul de gestiune al bazei de date reprezintă software-ul propriu-zis al acesteia care
asigură realizarea următoarelor activităţi:
- definirea structurii bazei de date;
- încărcarea datelor în baza de date;
- accesul la date (interogare, actualizare);
- întreţinerea bazei de date (colectarea şi refolosirea spaţiilor goale, refacerea bazei de date în
cazul unui incident);

3
- reorganizarea bazei de date (restructurarea şi modificarea strategiei de acces);
- securitatea datelor.
Aşadar, sistemul de gestiune al bazei de date apare ca un sistem complex de programe
care asigură interfaţa între о bază de date şi utilizatorii acestuia.

Obiectivele unui SGBD

Sistemului de gestiune al bazei de date îi revin о serie de de obiective, cum sunt:
1) Asigurarea independent datelor.
Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: independenţa fizică;
independenţa logică a datelor.
Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de
memorarea să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie.
Independența logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi articole de date
sau extinderea structurii conceptual (globale), fără ca aceasta să impună rescrierea
programelor existente.

2) Asigurarea unei redundanţe minime şi controlate a datelor din baza de date. Spre
deosebire de sistemele clasice de prelucrare automată a datelor, stocarea datelor în cazul
bazelor de date se face astfel încât fiecare dată să apară о singură dată. Totuşi, nu sunt excluse
nici cazurile în care, pentru a realiza performanţe sporite, referitoare la timpul de acces la
date şi răspuns la solicitările utilizatorilor, să se accepte о anumită redundanţă a datelor, însă
în acest caz se va institui un control automat asupra ei în vederea asigurării coerenţei datelor
din bază.
3) Asigurarea unor facilități sporite de utilizare a datelor. Aceasta presupune:
- folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii);
- accesul cât mai simplu al utilizatorilor la date, fără ca aceştia să fie nevoiţi să cunoască
structura întregii baze de date, acest lucru rămânând în sarcina administratorului bazei de
date;
- existenţa unor limbaje performanțe de regăsire a datelor, care permit exprimarea sub forma
unei conversaţii, a unor criterii de selecţie a datelor şi indicarea unor reguli cât mai generale
pentru editarea informaţiilor solicitate;
- spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere, unde există un singur criteriu de
adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date, sistemul de
gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial, fără sortări suplimentare, în
timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor;
- utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de limbajul natural, cu posibilitatea exploatării bazei
de date în regim conversaţional. Aceasta ar oferi posibilitatea exploatării în mod facil a bazei
de date şi de către utilizatorii neinformaticieni.
4) Sporirea gradului de securitate a datelor împotriva accesului neautorizat la ele. În
condițiile bazelor de date, administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la baza de
date să se facă numai prin canale corespunzătoare, şi poate, totodată, defini, verificări de
autorizare realizate oricând se încearcă accesul la anumite date.
5) Asigurarea integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate,

4
prin intermediul unor proceduri de validare, a unor protocoale de control concurent şi a unor
proceduri de refacere a bazei de date după incidente.

6) Asigurarea partajabilităţii datelor. Partajabilitatea datelor trebuie înţeleasă nu numai

sub aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi acela al
posibilităţii dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date.

Funcţiile unui SGBD

1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul
limbajului de definire. Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. La
nivelul acestei funcţii se descriu multitudinea atributelor (câmpurilor) din cadrul structurii
bazei de date, legăturile dintre entitățile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se
definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele
referitoare la asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor, etc. Rezultatul acestei funcţii
se va concretiza în schema bazei de date, memorate în cod intern.
2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă funcţie şi realizează următoarele
activităţi:
- crearea (încărcarea) bazei de date;
- adăugarea de noi înregistrări (tupluri);
- suprimarea unor înregistrări;
- modificarea valorilor corespunzătoare unor câmpuri;
- căutarea, sortarea şi editarea parţială sau totală a unei înregistrări virtuale etc.
Funcţia de manipulare a datelor se realizează prin intermediul limbajului de manipulare a
datelor.
3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor
utilizatorilor cu baza de date. În cadrul realizării acestei funcţii, apar mai multe categorii de
utilizatori:
- utilizatori „liberi” sau conversaţional!. Aceștia reprezintă categoria beneficiarilor de
informaţii (utilizatori finali) care utilizează limbajele de interogare a bazei de date într-o
formă simplistă. Ei apar ca utilizatori neinformaticieni;
- utilizatori programatori, care utilizează limbajele de manipulare, realizând proceduri
complexe de exploatare a bazei de date;
- administratorul bazei de date apare ca un utilizator special şi are rolul hotărâtor în ceea ce
priveşte funcţionarea optimă a întregului ansamblu.
4) Funcţia de administrare a bazei de date apare ca о funcţie complexă şi este de
competenţa administratorului bazei de date.

Modele pre-relaţionale
Aceste modele pot fi caracterizate ca modele de moment: au oferit soluții pentru
problemele vremii lor, dar nu au avut un fundament teoretic puternic şi riguros.
- în modelul ierarhic - о mulţime de arbori;
- în modelul reţea - о mulţime de grafuri.
Ambele modele pre-relaționale permiteau accesul la date de-a lungul unor drumuri (căi)

5
predefinite, explicit stabilite la nivelul programelor de aplicaţie (de şi numele de modele
navigante). Ca urmare, orice modificare a structurii bazei de date antrena modificarea acestor
căi în programele deja scrise. Exemple: pentru modelul ierarhic: IMS; pentru modelul reţea:
IDS II (de Honeywell), IMAGE (de la Hewlett Packard).
Studiu de caz: modelarea activităţii didactice într-o facultate, cadrele didactice
desfășoară activități didactice de curs sau examen; aceste activităţi sunt pentru studenţi şi se
desfășoară în locaţii (amfiteatre sau laboratoare). De asemenea, cadrele didactice participă la
proiecte de cercetare ştiinţifică. Figura 1 prezintă modelul ierarhic al facultăţii iar figura 2
prezintă modelul reţea.

Figura 1 Modelul ierarhic

Figura 2 Modelul reţea

Modelul relaţional
Considerat drept cel mai important eveniment din istoria bazelor de date, apariţia
modelului relaţional s-a produs în iunie 1970, odată cu publicarea - în revista
Communications of the ACM - a articolului fundamental al lui Edgar Frank Codd (de la IBM
Research Laboratory): „A Relaţional Model of Data for Large Shared Databanks".
Cele mai importante prototipuri de sisteme de gestiune a bazelor de date de tip relaţional au
fost:
- System R, dezvoltat la San Jose Research Laboratory din California spre sfârşitul anilor 70.
Acest model a condus la:
· apariţia unui limbaj structurat de interogare a bazelor de date: SQL.
· producerea mai multor SGBD-uri relaţionale comerciale: DB2 şi SQL/DS de la IBM şi,

6
respectiv, ORACLE de la Oracle Corporation (în deceniul 9 al secolului trecut).
- INGRES (Interactive Graphics Retrival System), dezvoltat la Universitatea Berkeley din
California.
- Peterlee Relaţional Test Vehicle, dezvoltat la IBM UK Centre din Peterlee, Marea Britanie.
Numărul sistemelor relaţionale comerciale a ajuns acum la câteva sute, dintre care cele mai
cunoscute sunt: DB2 (de la IBM), Ingres II (de la Computer Associates International Inc.),
Oracle 10g (de la Oracle Corporation), Ms Access, FoxPro (de la Microsoft), Paradox, Visual
dBase (de la Borland), Sybase Adapted Server (de la Sybase Inc.). Succesul acestui model
continuă să fie atât de mare încât multe sisteme nerelaţionale oferă acum şi о interfaţă cu
utilizatorii de tip relaţional, indiferent de modelul de date pe care se bazează de fapt.

Informal putem defini modelul relaţional de date ca pe un model în care:

· datele sunt percepute de utilizatori ca nişte tabele şi numai ca nişte tabele;
· operaţiile disponibile pentru utilizatori (spre exemplu, pentru obţinerea informaţiilor) sunt
operaţii care generează noi tabele pe baza tabelelor vechi: operaţia de selecţie (SELECT)
extrage о submulţime de rânduri dintr-un tabel, operaţia de proiecţie (PROJECT) extrage о
submulţime de coloane, operaţia de juxtapunere (JOIN) asociază două tabele pe baza valorilor
identice pe care le conţin în anumite coloane, de asemenea identice; sau, toate aceste
submulţimi rezultate pot fi privite şi ele ca nişte tabele.
Numele modelului relaţional provine de la conceptul matematic de relaţie. Relaţia
poate avea mai multe reprezentări, una dintre ele fiind tabelul. Din acest motiv, cel puţin la
nivel informal, termenii de relație şi tabel pot fi consideraţi sinonimi.

PROIECTAREA Ş1 IMPLEMENTAREA BAZELOR DE DATE

Arhitectura ANSI-SPARC
Asigurarea independenţei fizice şi logice a datelor impune adoptarea unei arhitecturi
organizată pe cel puţin 3 nivele (arhitectura ANSI-SPARC):
1. nivelul intern (baza de date fizică)
2. nivelul conceptual
3. nivelul extern

7
 Obiectivul arhitecturii cu 3 nivele este separarea vederii fiecărui utilizator asupra bazei
de date de modul în care ea este reprezentată fizic.

Nivelul intern (baza de date fizică) este о colecţie de fişiere ce conţin datele fizice la
care se adaugă diverse structuri auxiliare menite să asigure accesul operativ la date.
Structurile auxiliare pot fi: directoare, indecși, pointeri, tabele de dispersie. Modul de
organizare a bazei de date fizice este în mare măsură influenţat de configuraţia
echipamentelor hardware care suportă baza de date şi de sistemul de operare. Schimbarea
sistemului de operare sau modificări în configuraţia hardware pot atrage modificări ale bazei
de date fizice. Dacă este satisfăcută condiţia de independență fizică, aceste modificări în
nivelul intern al bazei de date nu vor ataca nivelele superioare ale acesteia. Nivelul intern
tratează chestiuni cum ar fi:
• alocarea spaţiului de stocare pentru date şi indecși ;
• descrierea înregistrărilor pentru stocare (cu dimensiunile de stocare pentru date) ;
• plasarea înregistrărilor ;
• tehnici de comprimare a datelor şi de codificare a acestora.

Nivelul conceptual conţine structura logică a bazei de date, aşa cum este ea văzută de
administratorul bazei de date. Fiecare bază de date are un model conceptual propriu prin care
sunt numite şi descrise toate entitățile logice din baza de date împreună cu legăturile dintre
acestea. El reprezintă о imagine completă а cerinţelor organizaţiei privind datele.
Ex: în descrierea bazei de date a unei întreprinderi pot apărea concepte ca: angajat,
produse, furnizor, beneficiar, etc.
Nivelul conceptual integrează viziunile tuturor utilizatorilor asupra bazei de date, fiind

8
rezultatul unui compromis între cerinţele diferitor utilizatori. Nivelul conceptual reprezintă:
• toate entităţile, atributele şi relaţiile dintre ele;
• constrângeri asupra datelor;
• informaţii semantice asupra datelor;
• informaţii privind securitatea şi integritatea.

De reţinut că nivelul conceptual este о descriere a conţinutului de date din baza de date
şi NU cuprinde nici un fel de referire la modul de memorare a datelor sau la strategia de
acces. De ex. descrierea unei entităţii trebuie să conţină numai tipurile de date (integer, real,
character) şi lungimea lor (numărul maxim de cifre sau caractere), dar nici о informaţie
privind stocarea, cum ar fi numărul de octeţi ocupat.

Nivelul extern este cel mai apropiat utilizatorului. Este ceea ce vede acesta din baza
de date, sau modul cum vede acesta baza de date. Nivelul extern este derivat din cel
conceptual dar poate prezenta deosebiri substanțiale faţă de acesta. Un termen deseori folosit
pentru modelul extern este acela de vedere sau viziune/vizualizare. Prin aceste viziuni,
utilizatorii au acces doar la părţi bine definite din baza de date, fiindu-le ascunse parole care
nu-i interesează. Prin modelul extern se realizează independenţa logică a datelor. Fiecărei
viziuni îi corespunde о descriere în termenii entităţilor logice din modelul conceptual. Diferite
vederi pot avea reprezentări diferite ale aceloraşi date. De ex., un utilizator poate vedea datele
calendaristice în format an-lună-zi, altul le poate vedea ca zi-lună-an. Vederile pot include
chiar date combinate sau derivate din entităţi diferite.

Proiectarea bazelor de date

Proiectarea unei baze de date = procesul de creare a unui proiect pentru baza de date
care să asigure desfășurarea corectă a activităților şi rezolvarea cerinţelor utilizatorilor.
Realizarea unei baze de date se desfășoară în mai multe etape; cele mai importante
sunt: (1) analiza, (2) proiectarea şi (3) implementarea.
(1) în etapa de analiză se examinează în mod sistematic şi aprofundat acel aspect al
lumii reale care trebuie transpus într-o bază de date: о tipografie, magazin universal,
organizarea unei expoziții etc; se stabilesc gradul de generalitate, dimensiunea bazei de date,
categoriile şi numărul de viitori utilizatori. О bază de date trebuie să conducă la ameliorarea
activităţii din organizaţia respectivă şi se realizează la cererea proprietarului.

(2) Etapa de proiectare se poate descompune în trei subetape:

a) proiectarea bazei de date la nivel conceptual,
b) proiectarea bazei de date la nivel logic şi
c) proiectarea bazei de date la nivel fizic. În această etapă se poate selecta sistemul de
gestiune a bazei de date, se proiectează interfeţele şi aplicaţiile de utilizare şi administrare a
bazei de date.

(3) Etapa de implementare constă din realizarea propriu-zisă a bazei de date: scrierea

9
programelor, conversia şi încărcare a datelor.
Principalele scopuri ale etapei de proiectare sunt:
· reprezentarea datelor şi a relaţiilor dintre date, conform cerinţelor formulate de utilizatori şi
condiţiilor impuse de programele de calculator;
· furnizarea unui model de date care să asigure orice tip de prelucrare a datelor;
· schiţarea unui proiect astfel structurat încât să satisfacă parametrii de eficienţă specificaţi
(de exemplu: obţinerea datelor solicitate într-un interval de timp cel mult egal cu о valoare
prestabilită).
Proiectarea bazei de date se poate face prin metoda:
· bottom-up: se începe cu stabilirea atributelor şi - prin analiza asocierilor dintre ele - se obţin
entităţile şi relaţiile dintre entităţi;
· top-down: se dezvoltă un model de date, constând din câteva entităţi şi relaţii foarte
generale. Apoi, modelul este rafinat, obţinându-se modele din ce în ce mai detaliate;
· mixtă: se combină şi se integrează metodele de mai sus.

Modelul conceptual al BD relaționale

Aşa cum am văzut mai sus, proiectarea unei baze de date începe cu analiza situaţiei
reale care trebuie modelată prin baza de date. Această analiză necesită un dialog între
proiectantul bazei de date şi viitorii ei utilizatori. Astfel, sunt puse în evidenţă:
♦ cerinţele utilizatorilor privind datele care trebuie stocate şi administrate;
♦ cerinţele utilizatorilor privind operaţiile care trebuie efectuate cu aceste date.
Etapa următoare constă în realizarea modelului conceptual al bazei de date. În cazul
modelului relaţional, se începe cu о descriere detaliată a entităţilor şi atributelor, a relaţiilor
dintre entităţi şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească. Această descriere poate fi
reprezentată prin mai multe forme: schema conceptuală, diagrama entitate-relaţie (diagrama
ER).

Entități
În literatura dedicată bazelor de date există mai multe definiţii pentru termenul
entitate:
Entitate = un „lucru" sau un „obiect" din lumea reală care poate fi distins (deosebit) de toate
celelalte lucruri sau obiecte.
Entitate = un obiect (un tablou etc), un eveniment (naşterea unei persoane etc), о activitate
(închirierea unei maşini etc.) din lumea reală care poate fi descris(ă) prin caracteristici bine
definite (despre care există date care pot fi stocate).
Trebuie să facem distincţie între conceptele de entitate şi instanţă a unei entităţi, această
distincţie este similară celei dintre tipul de dată şi valoare într-un limbaj de programare.

Prin entitate înţelegem mulţimea tuturor elementelor de un anumit tip (care prezintă
aceleaşi caracteristici).

10
 Atribute
Atribut = о caracteristică a unei entităţi.
Un atribut posedă un nume şi - pentru fiecare înregistrare - poate lua о valoare dintr-o
mulţime fixată de valori, numită domeniul de valori ale atributului.
Exemplu:
Fie entitatea Ţări; considerăm atributele Nume, Continent, Capitală, Formă De Guvernământ,
Suprafaţa, Sărbătoare Națională. Tabelul ce urmează prezintă câteva înregistrări ale acestei
entităţi şi valorile luate de atribute.
Numelară Continent Capitala Forma de Nr.km Sărbătoare
guvernământ pătraţ naţională
i

Slovacia Europa Bratislava Republică 49.036 1 Sept.

constituțională

Franţa Europa Paris Republică 547.02 14 Iul.

prezidenţială 6

România Europa Bucureşti Republică 237.50 1 Dec.

constituţională 0

Japonia Asia Tokyo Monarhie 370.07 29 Apr.

constituţională 3

SUA America de Washington Republică 9.363. 4 Iul.

Nord prezidenţială 123

Clasificarea atributelor
A) Atributele se pot clasifica după complexitate:
· atribute compuse;
· atribute simple sau elementare, după cum ele se mai descompun sau nu în alte atribute, de
mai mică complexitate. Există atribute ce nu pot fi decât simple (atributele Capitală,
Suprafața, Continent ale entităţii ţări). Există însă atribute care pot fi considerate fie simple,
fie compuse. De exemplu atributul Data Nașterii cu valorile: 1 ianuarie 2000, 2 Mai 1990 etc.
poate fi privit fie ca un atribut simplu, fie ca unul compus din atributele Zi, Lună, An.
Este indicat să îl tratăm ca un atribut compus, dacă prevedem necesitatea de a avea
acces direct la luna sau anul de naştere al unei persoane înregistrate în baza de date. Dacă însă
о astfel de necesitate nu este probabilă şi dacă dorim să simplificăm structura entităţii (şi deci
a bazei de date), atunci este preferabil să îl tratăm ca atribut simplu.
B) Atributele se pot clasifica după mulţimea de valori în :
· atribute cu valori unice;
· atribute cu valori multiple, după cum ele pot lua câte о singură valoare (de exemplu,

11
atributele Capitală, Suprafața, Continent ale entităţii Ţări) sau, dimpotrivă, pentru unele state
pot lua câte о singură valoare, pentru altele mai multe valori, iar pentru altele nici о valoare
(de exemplu, atributul Oraş Cu Minimumul Milioane Locuitori al entităţii Ţări).
Când este cazul se pot defini limite inferioare şi/sau superioare pentru numărul de
valori pe care le poate lua un astfel de atribut pentru о înregistrare oarecare (de exemplu,
putem specifica faptul că atributul Nr Telefon al entităţii Persoane poate lua minimum о
valoare - telefonul de serviciu - şi maximum trei).
C) Atributele se pot clasifica după stabilitate în:
͢ atribute de bază;
͢ atribute derivate, după cum ele au valori de sine stătătoare sau valori care pot fi
calculate din valorile altor atribute. De exemplu, să considerăm entitățile corelate
Cărţi, cu atributul Număr Autori - şi Autori, cu atributul Titlu; atributul Număr Autori
este un atribut derivat: valorile pe care le ia pentru diferite înregistrări ale entităţii
Cărţi pot fi calculate pe baza numărului de apariţii ale atributului Titlu pentru diferite
înregistrări ale entităţii Autori.

Cheia primară, un atribut special

Un atribut special îl reprezintă identificatorul unic. Utilizarea înregistrărilor unei
entităţi ridică două probleme foarte importante:
- modul de adresare a fiecărei înregistrări a unei entităţi;
- determinarea înregistrărilor care se repetă.
Să presupunem că, dispunem de о bază de date a trenurilor care circulă în România şi
vrem să prelucrăm informaţiile legate de un rapid care leagă oraşul Timişoara de Cluj Napoca.
Ca să ne referim la această înregistrare Trenuri ar trebui să enumerăm toate valorile pe care le
iau atributele entităţii. Dacă ar fi 5 sau 10 atribute nu ar fi prea greu; dar dacă ar fi 50? Pentru
a simplifica referirea la instanţele unei entităţi s-a recurs la mecanismul identificatorului unic,
adică al cheii primare.

Cheia primară = un atribut sau cea mai mică mulţime de atribute ale unei entităţi care
iau, fiecare înregistrare a entităţii respective, о valoare şi numai una, sugestiv prin sensul
figurat al cuvântului cheie. De obicei, acest atribut este denumit cu ajutorul prefixelor cod sau
id.
Exemple:
1) pentru entităţi precum Studenţi, Profesori, Angajat un exemplu de identificator unic
este codul numeric personal; un contraexemplu: numele (chiar însoțit de prenume) sau data
naşterii. Se poate utiliza şi atributul convenţional CodStudent (CodProfesor etc), cu valori
formate din iniţialele numelui şi prenumelui, urmate de numere distincte formate din 2 sau 3
cifre.
2) Pentru entitatea Comenzi putem folosi un atribut convenţional (de exemplu:
CodComandă, cu valori numere distincte) sau putem folosi trei atribute ale sale: Nume
Furnizor, Nume Client, Data Emiterii.

12
 În alte situaţii, identificatorul unic este compus dintr-o combinaţie de două sau mai
multe atribute (identificator unic compus). De exemplu combinaţia dintre titlu, numele
autorului şi data apariţiei poate forma unicul identificator al entităţii CARTE. Oare
combinaţia titlu şi nume autor nu era suficientă? Răspunsul este NU, deoarece pot exista de
exemplu mai multe volume scrise de Mihai Eminescu având toate titlul Poezii, dar apărute la
date diferite.
О entitate (de exemplu: Angajaţi, având atributele Nume, Prenume, Iniţiala Tatălui,
Adresă, Funcţie, CodDepartament, Salariu, Data Angajării) poate avea mai multe atribute care
pot juca rolul de identificator unic; de exemplu:
Nume, Prenume, Adresă;
Nume, Prenume, Iniţiala Tatălui, Adresă;
Nume, Prenume, Funcţie, CodDepartament;
Nume, Prenume, Adresă, Funcţie, CodDepartament.
Toate aceste combinaţii de atribute se numesc chei candidate. Prima combinaţie
îndeplineşte condiţia de minimalitate (pe care a doua nu о poate satisface). Ca atare, dintre
cele două, numai aceasta poate constitui un identificator unic sau о cheie primară pentru
entitatea Angajaţi, în timp се a doua este numai о cheie candidat. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru a treia şi a patra combinaţie de atribute, ca şi pentru prima şi a patra combinaţie de
atribute.
La alegerea cheii candidate ţinem cont de următoarele:
♦ compusă din cel mai mic număr de atribute;
♦ compusă din atribute ale căror valori nu sunt susceptibile de modificări în viitor;
♦ care nu este susceptibilă să-şi piardă unicitatea în viitor;
♦ care are valorile cele mai mici (cuvintele cele mai scurte, numerele cu cel mai mic număr
de cifre etc);
♦ care este cel mai uşor de utilizat.

Relaţii
Relație într-o bază de date = о legătură logică între două sau mai multe entităţi.
Relaţii 1-1
Să presupunem că, proiectăm baza de date a unei policlinici. În fiecare cabinet lucrează un
singur medic şi о singură asistentă. Este evident că (din punctul de vedere al ocupării
cabinetelor, al lucrului în echipă) cele două entităţi, Medici şi Asistente, se află în relaţia 1-1.
Pentru a stabili о relaţie (numită Lucrează Cu) de 1-1 între entităţile Medici şi Asistente vom
utiliza acelaşi atribut pe post de cheie primară (aici atributul CodCabinet).

13
 Figura 3. Implementarea unei relaţii 1-1 în MS Access
Relaţii 1-m
Fie două entităţi U şi V (de exemplu: Pacienți şi Programări) având atributele a1 (cheie
primară), a2, ... , an şi respectiv b1(cheie primară), b2, ... , bm, ap (de exemplu: codPacient,
numepren, datanaşterii, adresa, telefon, nrSerieCI, CNP, respectiv nrProgramare,
dataprogramare, oraprogramare, codpacient). Prin cheie externă înţelegem un atribut al
entităţii V a cărui mulţime de valori coincide cu mulţimea valorilor cheii primare din
entitatea U (aici: atributul codPacient este cheie primară pentru entitatea Pacienţi şi cheie
externă pentru entitatea Programări).

14
 Figura 4. Implementarea unei relaţii 1-m în MS Access

Observaţii:
• În diagrama entitate-relaţie, cheile externe se reprezintă la fel ca şi cheile primare, dar
sublinierea se face punctat.
• Observăm că în timp ce, la nivelul entităţii U, valorile luate de atributul a1 sunt unice (el
fiind cheie primară), la nivelul entităţii V valorile luate de atributul a1 pot fi duplicate (el fiind
cheie externă).
• Din punctul de vedere al relaţiei 1-m dintre entităţile U şi V, entitatea U poate fi privită
drept entitate principală, iar entitatea V drept entitate secundară.
Pentru a stabili о relaţie (numită Areprogramare) de 1-m între entitle Pacienţi şi
Programări procedăm astfel:
1. includem în descrierea ambelor entităţi un acelaşi atribut (aici: CodPacient);
2. definim acest atribut drept cheie primară pentru entitatea principală şi cheie externă pentru
entitatea secundară.

Relaţii n-m
În acest caz, ne bazăm pe faptul că în modelul relaţional nu numai entităţile, ci şi relaţiile
dintre ele sunt relaţii în sens matematic şi, ca urmare, pot fi reprezentate prin tabele.
Să considerăm baza de date a unei facultăţi care conține cel puţin entităţile Curs (IdCurs,
denumire) şi Student (NrMatricol, nume, prenume, grupa). Evident un student poate să se
înscrie la mai multe cursuri, iar la un curs pot participa mai mulţi studenţi.Avem de-a face cu
о relaţie n-m, numită CerereŞiOfertă.

Pentru а crea о relaţie n-m între două entităţi (aici CerereŞiOfertă între entităţile Curs şi
Student) procedăm astfel:
1. identificăm cheile externe - două atribute care să corespundă atributelor care funcţionează
drept chei primare pentru cele două entităţi (aici: IdCurs şi NrMatricol);
2. definim о entitate nouă, CursStudent descrisă prin cele două atribute; această entitate este
numită şi entitate intersecţie.
3. reducem astfel stabilirea unei relaţii n-m (aici: relaţia dintre Curs şi Student) la stabilirea a
două relaţii 1-m (aici: relaţiile dintre Curs şi CursStudent, şi respectiv dintre Student şi
CursStudent.
Observăm că singurele relaţii dintre entităţi care conduc la tabele intermediare sunt relaţiile de

15
cardinalitate n-m. Tabela corespunzătoare trebuie să conţină cel puţin cheile externe necesare
relaționării celor două entităţi; în acest caz, cheia primară a relaţiei este formată din cele două
atribute; altfel: se poate adăuga relaţiei un alt atribut care va fi definit drept cheie primară a
acesteia.
Diagrama entitate pentru о relaţie n-m:

Reguli de integritate pentru bazele de date relaţionale

După modelarea bazei de date la nivel structural (definirea entităţilor, atributelor lor şi
a relaţiilor dintre ele), urmează nivelul operaţional al modelării:
♦ stabilirea tipurilor de operaţii care se pot efectua asupra datelor stocate (sortare, căutare,
vizualizare, adăugare, ştergere, modificare etc.);
♦ verificarea respectării regulilor de integritate (ceea ce va asigura corectitudinea şi
consistenţa datelor).
Distingem următoarele tipuri de reguli de integritate:
♦ reguli de integritate a entităţilor;
♦ reguli de integritate a relaţiilor (numite şi reguli de integritate referenţiale)
La acestea se adaugă şi regulile de integritate impuse de situaţia reală modelată prin baza de
date, numite restricţii procedurale.

Valoarea specială Null a atributelor

Pentru a analiza regulile de integritate trebuie să analizăm situaţia unei valori speciale
pe care о pot lua atributele entităţilor: valoarea Null.

16
Nul l= valoarea pe care о ia un atribut pentru о înregistrare a unei entităţi atunci când pentru
respectivă înregistrare:
• nu există о valoare (de exemplu, pentru entitatea Angajaţi, în cazul salariaţilor care nu sunt
membri de sindicat, atributul Restanţă cotizaţie nu poate lua nici о valoare, deci i se atribuie
valoarea Null.
• există о valoare dar nu a fost înregistrată (de exemplu, atributul SerieNrCI),
• nu ştim dacă există sau nu о valoare (de exemplu, atributul NrApartament).
Prin urmare, această valoare (artificială), care nu trebuie confundată cu valoarea 0 sau
cu şirul vid de caractere, a fost incorporate modelului relaţional bazelor de date pentru a
permite tratarea excepţiilor şi a datelor incomplete.

Integritatea entităţilor
Prima regulă de integritate se aplică cheilor primare.
Oricare ar fi entitatea E din baza de date, nici un atribut care face parte din cheia sa primară
nu poate lua valoarea NULL pentru nici о înregistrare a entităţii.
Dacă un atribut din structura cheii primare a entităţii primeşte valoarea NULL este contrazisă
cerinţa de minimalitate a cheii primare (ar însemna că restul atributelor care formează cheia şi
care iau numai valori din domeniile lor de definiţie ar fi suficiente pentru a identifica în mod
unic fiecare instanță a entităţi).

Implementarea modelului conceptual

Regulile се se pot extrage pot fi descrise prin elemente ale modelului conceptual:
atribute, identificatori unici, relații între entităţi.
Trecerea de la modelul conceptual la modelul fizic se face prin implementarea într-un
SGBD (Microsoft Access în această lucrare) a elementelor specifice reprezentate simbolic
mai jos.

Model Conceptual Model Fizic

Entitate........................................................... ->- Tabel

Atribut............................................................. -> Coloană
Identificator unic............................................ -► Cheie primară
Relaţie.............................................................. -► Cheie străină (externă)

Un pas important în construirea bazei de date îl reprezintă crearea tabelelor a relaţiilor dintre
ele, conform regulilor de integritate.

17
Tabel = о structură utilizată pentru stocarea şi organizarea datelor.
Tabelele sunt formate din linii şi coloane. Fiecare coloană reţine date de anumit tip şi
corespunde unui atribut al entităţii; numele atributului devine antetul coloanei.
Un rând din tabel corespunde unui element al entităţii (instanţă) şi se numește înregistrare.
Aceasta descrie complet proprietățile unei instanțe. Dacă ne imaginăm un tabel sub forma
unei grile asemănătoare unei foi de calcul tabelar, coloanele verticale din grilă sunt coloanele
tabelului, iar rândurile orizontale reprezintă rândurile tabelului.
О cheie primară este reprezentată de о coloană sau о combinaţie de coloane ale căror valori
sunt unice la nivelul tabelei şi sunt completate obligatoriu. Cheile primare provin din
identificatorii unici ai entităţii.
О relaţie dintre două entităţi va fi transformată într-o coloană cheie străină.
О constrângere de integritate implementează о regulă referitoare la о coloană sau la întregul
tabel. Constrângerile de integritate pot fi stocate în baza de date, ca parte a definiţiei tabelului.
Crearea unui tabel se realizează în două etape:
a) în prima etapă, se stabileşte structura tabelului, specificându-se numele câmpurilor,
lungimile acestora, precum şi tipul informaţiilor care vor fi introduse în fiecare câmp;
b) în a doua etapă, se încarcă efectiv datele în tabel.

SGBD Access: prezentare generală

Microsoft Office Access 2010 este un sistem de gestiune a bazelor de date
(SGBD) dezvoltat de firma Microsoft care oferă următoarele facilităţi:
■ permite lucrul atât pe staţii individuate cât şi în reţea, cu exploatarea
partajată a datelor;
■ are în structură un limbaj neprocedural SQL (Structured Query
Language) - larg răspândit în toate SBDG-urile;
■ modul de lucru vizual facilitează crearea rapidă a unor aplicaţii;
■ este autodocumentat şi coţine Wizard-uri;
■ are acces la reţeaua Internet.

Access 2010 include facilităţi oferite de sistemul de operare Microsoft Windows (de exemplu
meniu contextual al obiectelor) şi permite şi facilităţi de tipul drag and drop. Microsoft
Access este compatibil cu tehnicile de legare şi încapsulare din tehnologia OLE Microsoft
(Object Linking and Embedding). Este recomandată utilizarea Microsoft Access dacă:
■ sunt necesare baze de date relaţionale (tabele multiple sau multi­dimensionale) sau dacă se
anticipează adăugarea unor noi tabele pe viitor;
■ cantitatea de date este mare;
■ este necesară о legătură permanentă cu о bază de date externă de dimensiuni mari, cum ar
fi una construită cu Microsoft SQL Server sau cu sistemul integrat al organizaţiei;
■ este necesară regruparea datelor din diverse tabele într-un singur loc cu ajutorul unor
interogări complexe;
■ baza de date este accesată de mai mulţi utilizatori (se poate beneficia de mecanismele de
modificare furnizate de baza de date).

18
 Caracteristici generale
Extensia fișierelor .accdb
Pentru a lansa aplicația Microsoft Access 2010 se acţionează butonul Start de pe bara de
aplicaţii, se selectează Microsoft Office, apoi Microsoft Office Access 2010.

După lansare, Microsoft Access 2010 pe ecran va apărea vizualizarea Backstage:

În partea din stângă a ecranului sunt vizibile link-uri către ultimele fişiere de tip bază
de date utilizate. În cazul închiderii accidental a bazei de date, aceasta poate fi deschisă rapid
selectând primul link din lista Open Recent Database.

19
· Crearea unei baze de date
· Salvarea unei baze de date
· Închiderea unei baze de date
· Deschiderea unei baze de date
Cele trei componente principale ale interfeței utilizator (IU) Access 2010 sunt:
· Panglica este banda de file care străbate fereastra programului și care conține grupuri de
comenzi.
· Vizualizarea Backstage este colecția de comenzi pe care le vedeți pe fila File de pe
panglică.
· Panoul de navigare este panoul din partea stângă a ferestrei programului Access, care
vă permite să lucrați cu obiecte bazei de date. Panoul de navigare a înlocuit Panoul de bază de
date din Access 2010.
Aceste trei elemente oferă mediul în care se creează și se utilizează bazele de date.
Panglica
Panglica este principalul înlocuitor pentru meniurile și barele de instrumente din
versiunile anterioare Access 2010. Aceasta se compune în principal din file care au grupuri de
butoane/comenzi.
Unul din avantajele principale ale Panglicii este că unifică într-o locație unică acele
activități sau puncte de intrare care necesitau afișarea de meniuri, bare de instrumente, panouri
de activități și alte componente din IU. În acest mod, trebuie să căutați într-un singur loc
comenzile, nu în mai multe locuri.
Când deschideți o bază de date, Panglica apare în partea de sus a ferestrei principale
Access, unde afișează comenzile din fila de comenzi activă.
Panglica include o serie de file care conțin comenzi. În Access 2010, principalele file din
Panglică sunt File, Home, Create, External Data și Database Tools. Fiecare filă conține
grupuri de comenzi asociate, iar aceste grupuri scot la suprafață unele dintre elementele
suplimentare noi din IU, cum ar fi galeria, care este un nou tip de control ce prezintă opțiunile
în mod vizual. Panglica mai conține file principale care grupează comenzi frecvent utilizate
asociate, file contextuale care apar doar atunci când le utilizați, precum și Bara de instrumente
Acces rapid, o bară de instrumente mică ce pe care aveți posibilitatea să o particularizați cu
comenzile dvs. preferate.
Pe filele panglicii, unele dintre butoane vă oferă o galerie de opțiuni, în timp ce altele lansează
o comandă.
■ pagina File - vizualizarea Microsoft Office Backstage, ce este colecția de comenzi:
deschidere, salvare, creare, protejare, partajare, stabilire a opţiunilor, imprimare, închidere.
■ pagina Home (Views, Clipboard, Sort&Filter, Records, Find, Window, Text
Formatting, Images) - pagina principală Access, conține funcţii de editări de bază cum ar fi
Cut şi Paste, împreună cu marea majoritate a opţiunilor de formatare;
■ pagina Create (Templates, Tables, Queries, Forms, Reports, Macros&Code) - grupează
toate opţiunile de creare;
■ pagina External Data (Import&Link, Export, Collect Data) – conține toate operaţiile
care facilitează colaborarea şi schimbul de date;
■ pagina Database Tools (Tools, Macro, Relationships, Analyze, Move Data, Add-Ins) -
coloana vertebrală a Access-ului. Aici se pot crea sau menţine relaţiile dintre tabele, se

20
analizează performanţele fişierului şi se execută rutine de întreţinere.
Comenzile care sunt disponibile în panglica reflectă, de asemenea, obiectul activ în
prezent. De exemplu, dacă aveți un tabel deschis în vizualizarea Datasheet View și faceți clic
pe Form din fila Create din grupul Forms, Access creează formularul pe baza tabelului activ.
Mai exact, numele tabelului activ este introdus în proprietatea Record Source a noului
formular. În plus, unele file din panglică apar doar în anumite contexte. De exemplu, fila
Design apare numai atunci când aveți un obiect deschis în vizualizarea Design View.
Aveți posibilitatea să utilizați comenzile rapide de la tastatură pentru a utiliza Panglica.
Toate comenzile rapide de la tastatură din versiunile anterioare de Access funcționează în
continuare. Sistemul de acces la tastatură înlocuiește acceleratoarele de meniu din versiunile
anterioare de Access. Acest sistem utilizează indicatori mici cu o singură literă sau o
combinație de litere care apar în Panglică atunci când apăsați tasta ALT. Acești indicatori
arată ce comandă rapidă activează controlul de dedesubt.
Când ați selectat fila de comandă, aveți posibilitatea să navigați la comenzile disponibile din
acea filă.
Panoul de navigare
Panoul de navigare vă ajută să vă organizați obiectele din baza de date și este
principalul mijloc de a deschide sau de a modifica proiectul unui obiect din baza de date.
Panoul de navigare a înlocuit Fereastra bază de date prezentă în versiunile Access anterioare
Access 2010.
Panoul de navigare este organizat pe categorii și grupuri. Aveți posibilitatea să alegeți
dintr-o varietate de opțiuni de organizare și, de asemenea, să vă creați propria schemă de
organizare particularizată în Panoul de navigare. În mod implicit, o baza de date nouă
utilizează categoria Tip obiect, care are grupuri ce corespund diverselor tipuri de obiecte bază
de date. Categoria Tip obiect organizează obiectele bază de date într-un mod similar cu
afișarea din Fereastra bază de date din versiunile anterioare.
Panoul de navigare se poate minimiza și ascunde, dar nu se poate estompa prin
deschiderea obiectelor bază de date în fața lui.
Vizualizarea Backstage
Vizualizarea Backstage este o caracteristică nouă în Access 2010. Acesta conține
comenzi și informații care se aplică la o întreagă baza de date, cum ar fi Compactare și
reparare, precum și comenzile existente în meniul File din versiunile anterioare, cum ar fi
Imprimare.
Vizualizarea Backstage ocupă fila File din panglică și conține multe comenzi care se
aflau înainte în meniul File. De asemenea, vizualizarea Backstage conține alte comenzi care
se aplică la un întreg fișier de tip bază de date. Când deschideți Access, dar nu deschideți o
bază de date (de exemplu, deschideți Access din meniul Start din Windows), veți vedea
vizualizarea Backstage.
În Vizualizarea Backstage, aveți posibilitatea să creați o bază de date nouă, să
deschideți o bază de date existentă, să publicați o bază de date pe Web prin SharePoint Server
și să efectuați multe activități de întreținere a fișierelor și bazelor de date.

21
Creați o bază de date nouă, necompletată
1. Porniți Access din meniul Start sau dintr-o comandă rapidă.
Apare vizualizarea Backstage.
2. Alegeți una dintre următoarele variante:
o Creați o nouă bază de date Web
i. Sub Șabloane disponibile, faceți clic pe Bază de date Web.
ii. La dreapta, sub Bază de date Web, tastați un nume pentru fișierul bază de date în
caseta Nume fișier sau utilizați-l pe cel furnizat pentru dvs.
iii. Faceți clic pe Creare.
Se creează baza de date nouă și se deschide un tabel nou în vizualizarea Foaie de date.

o Crearea unei baze de date desktop noi

i. Sub Șabloane disponibile, faceți clic pe Bază de date.
ii. La dreapta, sub Bază de date, tastați un nume pentru fișierul bază de date în caseta
Nume fișier sau utilizați-l pe cel furnizat pentru dvs.
iii. Faceți clic pe Creare.
Se creează baza de date nouă și se deschide un tabel nou în vizualizarea Datasheet View.
Access 2010 furnizează un număr de șabloane odată cu produsul și aveți posibilitatea
să descărcați și mai multe de la Office.com. Un șablon Access este o bază de date pre
proiectată, completată cu tabele, formulare și rapoarte cu aspect profesionist. Șabloanele vă
oferă un important punct de pornire atunci când creați o bază de date nouă.
Crearea unei baze de date noi dintr-un șablon eșantion
1. Porniți Access din meniul Pornire sau dintr-o comandă rapidă. Apare vizualizarea
Backstage.
2. Faceți clic pe Șabloane eșantion, apoi răsfoiți prin șabloanele eșantion.
3. Când găsiți șablonul pe care doriți să-l utilizați, faceți clic pe acel șablon.
4. La dreapta, în caseta Nume fișier, tastați un nume de fișier sau utilizați-l pe cel furnizat.
5. Faceți clic pe Creare.
Access creează noua bază de date din șablon și o deschide.
Aveți posibilitatea să descărcați șabloane Access suplimentare de la office.com direct din
Vizualizarea Backstage.
Crearea unei baze de date noi dintr-un șablon Office.com
1. Porniți Access din meniul Pornire sau dintr-o comandă rapidă.
Apare vizualizarea Backstage.
2. Sub panoul Șabloane Office.com, faceți clic pe o categorie, apoi, când apar șabloanele în
acea categorie, faceți clic pe un șablon.
De asemenea, aveți posibilitatea să căutați un șablon utilizând caseta de căutare furnizată.
3. În caseta Nume fișier, tastați un nume de fișier sau utilizați-l pe cel furnizat.
4. Faceți clic pe Descărcare.
Access descarcă automat șablonul, creează o bază de date nouă pe baza șablonului, o
stochează în folderul dvs. de documente (de exemplu, folderul Documentele mele), apoi
deschide baza de date.
Când deschideți (sau creați și deschideți) o bază de date, Access adaugă numele de

22
fișier și locația bazei de date la o listă internă de documente utilizate recent. Lista se afișează
în fila Recent a vizualizării Backstage, pentru fi posibilă deschiderea bazelor de date utilizate
recent.

Open Recent Database

1. Porniți Access.
2. În Vizualizarea Backstage, faceți clic pe Recent, apoi faceți clic pe baza de date pe care
doriți să o deschideți.
Access deschide baza de date.

Deschiderea unei baze de date din vizualizarea Backstage

1. Porniți Access.
2. Faceți clic pe fila File, apoi pe Open. Când apare caseta de dialog Open, răsfoiți și selectați
un fișier, apoi faceți clic pe Open. Se deschide baza de date
File contextuale de comenzi
În plus, față de filele standard de comenzi, Access 2010 are, de asemenea, file
contextuale de comenzi. În funcție de context (adică de obiectul la care lucrați și operațiunea
pe care o efectuați), este posibil să apară una sau mai multe file contextuale de comenzi lângă
filele standard de comenzi.
Activarea unei file contextuale de comenzi
Faceți clic pe fila contextuală de comenzi.
- sau -
1. Apăsați și eliberați tasta ALT.
Apar tastele de acces.
2. Apăsați tasta sau tastele afișate în tasta de acces care apare pe sau cel mai aproape de
fila contextuală de comenzi.
Filele contextuale de comenzi conțin comenzi și caracteristici care sunt necesare
pentru lucrul într-un anumit context. De exemplu, când deschideți un tabel în vizualizarea
Proiect, filele contextuale conțin comenzi care se aplică numai când lucrați cu un tabel în acea
vizualizare. De asemenea, când deschideți un tabel în vizualizarea Design View, apare o filă
contextuală de comenzi denumită Design lângă fila Database Tools. Când faceți clic pe fila
Design, Panglica afișează comenzile disponibile numai atunci când obiectul este disponibil în
vizualizarea Design View.
Galerii
Panglica mai utilizează și un tip de control denumit galerie. Controlul galerie este
proiectat să atragă atenția asupra rezultatelor pe care doriți să le obțineți. Mai degrabă decât să
afișeze numai comenzi, controlul galerie afișează rezultatul utilizării acelor comenzi. Ideea
este de a furniza un mod vizual de a naviga și vedea ce poate face Access 2010, cu accentul
pus pe rezultate, nu pe comenzile în sine.
Galeriile sunt de diferite forme și dimensiuni. Există o structură de tip grilă, o
reprezentare verticală de tip meniu și chiar un aspect de tip panglică, ce plasează conținutul
galeriei în interiorul panglicii.

23
 Ascundere Panglicii
Uneori, este nevoie să se aloce mai mult spațiu zonei de lucru. Din acest motiv,
Panglica poate fi restrânsă, astfel încât să rămână numai bara cu filele de comandă. Pentru a
ascunde Panglica, faceți dublu clic pe fila activă de comenzi. Pentru a o afișa din nou, faceți
dublu clic din nou pe fila activă de comenzi.
Ascunderea și restaurarea Panglicii
1. Faceți dublu clic pe fila activă de comenzi (fila activă este cea evidențiată).
2. Faceți dublu clic din nou pe fila activă de comenzi pentru a restaura Panglica.
Bara de instrumente Acces rapid

Bara de instrumente Acces rapid este o bară de instrumente adiacentă Panglicii, care
permite accesul la comenzi cu o singură apăsare pe butonul mouse-ului. Setul implicit de
comenzi cuprind Salvare (Save), Anulare (Undo) și Restabilire (Can’t Redo) și aveți
posibilitatea să particularizați bara de instrumente Acces rapid pentru a include comenzile pe
care dvs. le utilizați cel mai des. De asemenea, aveți posibilitatea să modificați plasarea barei
de instrumente și să o modificați din dimensiunea mică implicită în dimensiune mare. Bara de
instrumente mică apare lângă filele de comenzi din Panglică. Când comutați la dimensiune
mare, bara de instrumente apare sub Panglică și se extinde la lățime completă.
Particularizarea barei de instrumente Acces rapid
1. Faceți clic pe cea mai din dreapta săgeată verticală din bara de instrumente.
2. Sub Customize Quick Access Toolbar, faceți clic pe comanda pe care doriți să o adăugați
și ați terminat.
Sau, în cazul în care comanda nu este listată, faceți clic pe More Commands și treceți la
pasul următor al acestei proceduri.
3. În caseta de dialog Access Options, selectați comanda sau comenzile pe care doriți să le
adăugați, apoi faceți clic pe Add.
4. Pentru a elimina o comandă, evidențiați-o în listă în partea dreaptă, apoi faceți clic pe

24
Remove. Ca alternativă, faceți dublu clic pe comandă în listă.
5. Faceți clic pe OK când finisați.
Panoul de navigare

Când deschideți o bază de date sau creați una nouă, numele obiectelor din baza dvs. de
date apar în Panoul de navigare. Obiectele bazei de date includ tabelele, formularele,
rapoartele, paginile, macrocomenzile și modulele. Panoul de navigare înlocuiește fereastra
Bază de date utilizată de versiunile anterioare de Access. Dacă ați utilizat fereastra Bază de
date pentru a efectua o activitate în versiunea anterioară, acum o veți efectua în Panoul de
navigare. De exemplu, dacă doriți să adăugați un rând la un tabel în vizualizarea Foaie de
date, deschideți acel tabel din Panoul de navigare.
Panoul de navigare nu este disponibil într-un browser Web. Pentru a utiliza Panoul de
navigare cu o bază de date Web, trebuie să deschideți mai întâi baza de date utilizând Access.
Pentru a deschide un obiect de bază de date sau a aplica o comandă la un obiect de bază de
date, faceți clic cu butonul din dreapta și selectați un element de meniu din meniul contextual.
Comenzile din meniul contextual variază în funcție de tipul obiectului.
Deschiderea obiectului de bază de date, cum ar fi un tabel, formular sau raport.
În Panoul de navigare, faceți dublu clic pe obiect.

25
- sau -
În Panoul de navigare, selectați obiectul, apoi apăsați ENTER.
- sau -
În Panoul de navigare, faceți clic cu butonul din dreapta pe un obiect, apoi faceți clic pe
Deschidere.
Rețineți că aveți posibilitatea să setați opțiuni pentru obiectele deschise cu o singură
apăsare pe butonul mouse-ului în caseta de dialog Opțiuni de navigare.
Panoul de navigare divide obiectele bazei de date în categorii, iar aceste categorii
conțin grupuri. Anumite categorii sunt predefinite pentru dvs. și aveți posibilitatea să creați
propriile grupuri particularizate.
În mod implicit, Panoul de navigare apare când deschideți o bază de date în Access,
inclusiv bazele de date din versiunile anterioare de Access. Aveți posibilitatea să împiedicați
apariția implicită a Panoului de navigare dacă setați o opțiune de program. Următorul set de
pași explică modul în care se efectuează fiecare acțiune.
Pentru a afișa sau a ascunde Panoul de navigare

Faceți clic pe buton în colțul din dreapta sus al Panoului de navigare ( ) sau apăsați F11.
Împiedicarea apariției implicite a Panoului de navigare
1. Faceți clic pe fila Fișier, apoi pe Opțiuni.
Se afișează caseta de dialog Opțiuni Access.
2. În panoul din stânga, faceți clic pe Baza de date curentă.
3. Sub Navigare, debifați caseta de selectare Afișare Panou navigare, apoi faceți clic
pe OK.
Documentele în file
Începând cu Office Access 2010, aveți posibilitatea să afișați obiectele bazei de date în
documente care se află în file în loc de ferestre suprapuse. Pentru utilizarea obișnuită, este
posibil să preferați interfața cu file document. Acest tip de afișare poate fi activat sau
dezactivat din Opțiuni Access. Dacă modificați setările filelor document, trebuie să închideți
și să deschideți din nou baza de pentru a se produce noile setări.
Afișarea sau ascunderea filelor document
1. Faceți clic pe fila Fișier, apoi pe Opțiuni.
Se afișează caseta de dialog Opțiuni Access.
2. În panoul din stânga, faceți clic pe Baza de date curentă.
3. În secțiunea Opțiuni aplicație, sub Opțiuni fereastră document, selectați faceți clic
pe Documente în file.
4. Bifați sau debifați caseta de selectare Afișare file document. Debifarea casetei de
selectare dezactivează filele document.
5. Faceți clic pe OK.
Note:
o Afișare file document este o setare care ține de fiecare bază de date. Ea trebuie setată
independent pentru fiecare bază de date.

26
o După ce modificați setarea Afișare file document, trebuie să închideți și să deschideți din
nou baza de date pentru a se produce modificările.
o Bazele noi de date create în Access 2010 au ca setare implicită afișarea filelor document.
o Bazele de date create utilizând versiuni anterioare de Access utilizează în mod implicit
ferestre suprapuse.

Bară de stare
Ca și în cazul versiunilor anterioare de Access, în Access 2010 aveți posibilitatea să
afișați o bară de stare în partea de jos a ferestrei. Acest element standard din IU este în
continuare locul în care se afișează mesajele de stare, sfaturile cu privire la proprietăți,
indicatorii de program etc. În Access 2010, bara de stare are de asemenea două funcții pe care
le veți vedea în bara de stare din alte programe Office 2010: comutarea Vizualizare/Fereastră
și Panoramare.
Aveți posibilitatea să comutați rapid în fereastra activă între una din vizualizările
disponibile utilizând controalele disponibile în bara de stare. Dacă vizualizați un obiect care
acceptă panoramare variabilă, aveți posibilitatea să reglați nivelul de panoramare pentru a
mări sau a micșora utilizând glisorul din bara de stare.
Bara de stare poate fi activată sau dezactivată în caseta de dialog Opțiuni Access.
Afișarea sau ascunderea barei de stare
1. Faceți clic pe fila Fișier, apoi pe Opțiuni.
Se afișează caseta de dialog Opțiuni Access.
2. În panoul din stânga, faceți clic pe Baza de date curentă.
3. Sub Opțiuni aplicație, bifați sau debifați caseta de selectare Afișare bară de stare.
Debifarea casetei de selectare dezactivează afișarea barei de stare.
4. Faceți clic pe OK.

Minibara de instrumente

În versiunile de Access anterioare, până la Access 2010, formatarea textului necesita

deseori utilizarea unui meniu sau afișarea barei de instrumente Formatare. Utilizând Access
2010, aveți posibilitatea să formatați textul mai ușor, utilizând minibara de instrumente. Când
selectați text pentru formatare, minibara de instrumente se afișează automat deasupra textului
selectat. Dacă mutați indicatorul mouse-ului în minibara de instrumente, aceasta apare și
poate fi utilizată pentru a se aplica text aldin, cursiv, pentru a se modifica dimensiunea
fontului, culoarea textului, etc. Când mutați indicatorul din minibara de instrumente, aceasta
se estompează. Dacă nu doriți să utilizați minibara de instrumente pentru a aplica formatare
textului pentru o selecție, mutați indicatorul câțiva pixeli într-o parte și minibara de
instrumente va dispărea.

27
Formatarea textului utilizând minibara de instrumente
1. Selectați textul pe care doriți să-l formatați.
Minibara de instrumente apare transparentă deasupra textului.
2. Aplicați formatări utilizând minibara de instrumente.
Obținerea Ajutorului
Când aveți o întrebare, aveți posibilitatea să obțineți ajutor dacă apăsați F1 sau faceți
clic pe pictograma care afișează un semn de întrebare, aflată în partea din dreapta a Panglicii.
Ajutorul mai poate fi găsit și în Vizualizarea Backstage:
Faceți clic pe fila File, apoi faceți clic pe Help. O listă de resurse de Ajutor apare în
Vizualizarea Backstage.

28