Experiențele din preajma morții se pot manifesta în diferite feluri, cu elemente

comune precum perceperea unei lumini strălucitoare, un sentiment de pace sau

trecerea printr-un tunel. Un studiu recent a examinat cât de frecvent se manifestă
aceste fenomene. Potrivit frontiersin.org, toate experiențele din preajma morții
sunt unice (croite pe profilul individului), dar au elemente comune. Cercetătorii
de la Universitatea din Liege, Belgia, au analizat aceste elemente comune ale
cazurilor de moarte clinică. „Din câte știm, până acum nu s-a făcut nici un studiu
riguros pentru a afla dacă experiențele de moarte clinică urmează un tipar clar.
Scopul studiului nostru a fost să stabilească frecvența cu care aceste elemente
sunt observate la nivel global (în toate cazurile analizate) și poziția cronologică
pe care fiecare element o ocupă în relatările pacienților”, a afirmat Charlotte
Martial, liderul cercetării.

Ce spun cei care au murit şi au înviat

Cei mai mulți pacienți și-au amintit o senzație de pace și o lumină puternică.
Aproape două treimi dintre pacienți au relatat că s-au întâlnit cu spirite sau alți
oameni. Cercetătorii au colectat și analizat 154 de relatări ale unor persoane care
au experimentat fenomenul de moarte clinică. Studiul a relevat că, în drumul spre
viața de apoi, fiecare om trece prin patru stadii. Cercetătorii au colectat și
analizat 154 de relatări ale unor persoane care au experimentat fenomenul de moarte
clinică. Studiul a relevat că cele mai multe „călătorii” spre viața de apoi au
început cu experiența extracorporală, echivalentă cu părăsirea corpului fizic și s-
au sfârșit cu revenirea sufletului în trup, în 36% din cazuri. Se sugerează,
astfel, că experiențele de moarte clinică par a fi declanșate de un sentiment de
detașare de corpul fizic și se încheie cu revenirea spiritului în corp.
„Rezultatele studiului nostru arată că experiențele de moarte clinică au un
caracter universal, adică pot avea elemente comune dintr-un anumit fenomen. Dar, în
același timp, am observat că ordinea în care pacienții au relatat că au
experimentat anumite fenomene a variat”, a afirmat Charlotte Martial. Totuși, unele
cercetări recente demonstrează că există viață după moarte iar creierul are
activitate cerebrală chiar şi la 15 minute după declararea decesului.

Deja am plecat ''dincolo, pe lumea cealalta"... eram in moarte clinica.

Eram intr-un puternic fascicol de lumina, care m-a ridicat deasupra casei, am
trecut prin tavan, si ma inaltam spre nori. Imi vedeam trupul din afara. Era un
fascicol de lumina compus dintr-un fel de dragoste lichida, un fel de rau, ceva ce
ma umplea si ce nu pot descrie. Vedeam Lumina, simteam acea dragoste si pace care
pur si simplu NU pot fi descrise in cuvinte.

In momentul acela imi doream sa ajung "dincolo" !

Nu exista nici un fel de confuzie, nici un dubiu. Intelegeam clar ce se intampla.

Vederea mea era diferita - vedeam in acelasi moment de jur imprejur, deasupra si
dedesupt, in fata si in spate, nu doar intr-o singura directie, ca pe pamant. Nu ma
mai interesa NICI de copiii mei, NICI de sotia mea, NICI de casa mea, NICI de
prietenii mei, nu ma mai interesa absolut nimic, dar absolut nimic de pe pamant. Nu
era egoism, ci era o dezlipire toatala, fara absolut nici un regret.

Doream din tot sufletul sa fiu dincolo ! Eram cu totul desprins de pamant. Imi
doream cu toata puterea sa ajung la dragostea si pacea care veneau din acea Lumina,
imi doream linistea, fericirea si odihna care veneau de la Dumnezeu.

Mi-am vazut de sus casa, masina, becul din fata casei, totul se vedea de deasupra.
Cand sufletul mi-a iesit din trup, tot ce era legat de lumea aceasta a incetat ! Nu
mai aveam nici o legatura cu lumea aceasta.

Fascicolul s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte si am inceput sa urc
spre ceruri. Am inceput sa aud o muzica extraordinara - era o muzica cum nu se
poate descrie. Am vazut o poarta mare si alba, dinspre care curgea acel rau de
dragoste.

Dar atunci, intr-o fractiune de secunda, mi-am vazut cei 5 copilasi ramasi pe
pamant. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a spus: “Vii sau te intorci la
ei? Alege unde vrei sa te duci: vii in cer, sau sa te intorci pe pamant.”

Undeva in fata am vazut-o pe mama mea, un prieten si alti cunoscuti ai mei, care
sunt morti. Era ca un fel de galerie care ma strigau. Ma simteam erou. Dar m-am
uitat la cei 5 copii ai mei si i-am vazut asa de tristi. Duhul mi-a aratat din nou
imaginea de pe pamant. Erau cei 5 copii ai mei si in spatele lor 2 sicrie - eu si
sotia mea. Atunci am trait durerea copiilor mei... L-am vazut pe micutul meu de 4
ani cu mutrita lui de copil necajit.

In clipa aceea Dumnezeu mi-a spus: “Copiii acestia sunt responsabilitatea ta!” M-am
uitat din nou la Cer, am inteles ca eu voi ajunge intr-o zi in Cer, asa ca am spus:
“Doamne, de dragul copiilor mei ma intorc pe pamant.” Am revenit, raul acela de
dragoste m-a adus inapoi, am trecut din nou prin nori, am intrat prin tavan si am
ajuns inapoi.

Moartea nu m-a durut deloc. Am ales sa ma intorc pe pamant, la copilasi si la

sotie, dar cu extraordinar de multa parere de rau pentru ceea ce am lasat dincolo!"

* * *

Am fost foarte, foarte impresionat de ceea ce mi-a istorisit prietenul meu. Toata
perspectiva asupra mortii se schimba dupa astfel de momente. Moartea ramane o
durere imensa doar pentru cei ramasi in urma, pe pamant, dar dincolo de moarte este
o bucurie fantastica pentru cel plecat in vesnicie, daca L-a slujit pe Dumnezeu in
viata de pe pamant.

Pentru cel care moare, daca L-a slujit pe Dumnezeu pe acest pamant, dincolo Il
intalneste tot pe Dumnezeu. Daca nu L-a slujit pe Dumnezeu pe pamant... dincolo il
intalneste... pe cel pe care l-a slujit. Dar atentie! Nu poti sa slujesti decat ori
lui Dumnezeu, ori diavolului. Nu exista alta alternativa si nici neutru nu poti fi.

Cui slujesc eu?

"Ca daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si
daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem.” (Romani 14, 8)