Arborele Vietii in actuala octava creationala

https://www.fortasigratie.ro/intelepciune-gnoza/arborele-vietii.htm

FortaSiGratie.ro -> Intelepciune si Gnoza -> Arborele Vietii

Arborele Vietii in actuala octava creationala

Arborele Vietii este o structura de informatie si energie prin care
constiinta organizeaza materia si materia informeaza constiinta.
Altfel spus, Arborele Vietii este o sursa extrem de condensata de
informatie si energie prin care fiinta poate avea acces la cai de a
intelege Creatia si de a parcurge pasi importanti in cadrul ei. Per
ansamblu, Arborele Vietii reprezinta modul in care este gandita
actuala Octava Creationala (actualul univers multidimenional din
care facem parte). El reveleaza mintea arhetipala a Creatorului cu
privire la implementarea Creatiei sale pentru acest Univers in
care ne-am nascut si in cadrul caruia evoluam. Emularea
jonctiunii Creator-Creatie prin diferentierea Timp-Spatiu si
Spatiu-Timp a experientei creationale, are rolul de a controla si in
acelasi timp de a mentine autentic modul in care Creatorul se
descopera pe sine in cadrul propriei sale Creatii.

TIMP-SPATIUL (planul metafizic) este planul raspunzator pentru

construirea tiparelor calatoriei, cel care divizeaza, imparte si
organizeaza totul de la mare la mic. SPATIU-TIMPUL (planul fizic)
sau felul in care facem propriu-zis parte din calatorie este
contextul in care interactionam ca bucata cu alte bucati din afara
noastra pentru a creste din aproape in aproape, de la mic la
mare, de la fragment la intreg, revenind, incarcati de cunoastere,
de unde am plecat cu mult timp in urma.
Pana cand nu se formeaza complet Timp-Spatiul aferent
tuturor dimensiunilor corespunzatoare viitoarelor noastre
experiente din lumile materiei, Spatiu-Timpul nu se activeaza ci
ramane in stare de potential, incognoscibil, nemanifest, latent. El
exista doar ca destinatie finala, sub forma Logosurilor de tip
Creatie care suntem noi cei din viitor asteptand sa ajungem acolo
pe calea unei experiente doveditoare urmand sa inceapa la un
moment dat de la nivelul celor mai mici fragmente de materie si
energie aflate la baza existentei universului fizic.

Cand toate caramizile din Timp-Spatiu au fost asamblate, se

da drumul la experienta din Spatiu-Timp. Se incepe cu aparitia
noastra in Creatie ca structuri fizice de tip energie/materie si de
acolo se continua cu un intreg proces constand in diferentierea
structurilor animate (animale si umane) iar mai departe a vietii
tot mai inteligente si mai constiente de sine in forme de o
complexitate pe care mintea tridimensionala nu o poate concepe.
Saga creationala este o epopee inimaginabil de ampla despre
devolutie si evolutie, o epopee individuala si de grup in care
hartile misterioase ale devenirii fiecaruia dintre noi se
intersecteaza de o infinitate de ori cu hartile tuturor celorlalti,
desi in plan concret noi nu vedem acest lucru si nu putem alege
decat un singur traseu la un moment dat.

Pe bucla Timp-Spatiu care este o bucla de dezasamblare sau

descendenta, Creatorul se predispune sa devina Creatie, in timp
ce pe bucla Spatiu-Timp care este o bucla de asamblare sau
ascendenta, Creatia se predispune sa devina Creatorul. Procesul
privit de la nivel macro este fara doar si poate indelungat,
modular si secvential. La nivel micro, insa, Creatia diferentiata
din Creator in decursul unor procese de miliarde de ani, apare si
dispare ca structura de o infinitate de ori intr-o clipa datorita
faptului ca insasi existenta sub orice forma cunoscuta se reduce
la pulsiuni periodice de informatie si energie dinspre sursa
(Creatorul) inspre produsul manifestarii/ exteriorizarii sale
(Creatia) dupa tiparele existente a ceea ce vedem ca a evoluat
pana in zilele noastre din aproape in aproape in decursul unei
foarte indelungate istorii. Totul se petrece la o frecventa atat de
ridicata incat ne da senzatia de veridicitate si continuitate in timp
a Universului material. Aceasta poate fi considerata oscilatia
primordiala intre existenta si non existenta a tot ceea ce vedem,
insasi fenomenul care alimenteaza iluzia si prin care Creatorul
asigura persistenta experientelor creationale conform tiparelor
evolutive active.

Iata, schematic si sintetic, imaginea de ansamblu a jocului pe

care il jucam aici, simplitatea si profunzimea procesului in care
suntem direct implicati, claritatea si in acelasi timp misterul vietii
in actuala octava creationala, vorbindu-ne despre noi in termeni
de miliarde de ani si fractiuni de secunda.

Ca sa intelegem mai bine, vom avea in vedere definitiile

urmatoare:

Infinitatea inteligenta: Creatorul, sursa, starea de potential a

tuturor lucrurilor, vasta si tacuta totalitate din care se nasc
oricare si toate fenomenele.
Energia inteligenta: Potentialul manifest al infintatii inteligente
de a crea realitati exterioare pe baza de unitate, iubire si
armonie.
Creatia: Universuri si lumi nascute din energia inteligenta.
Jocul creational: Dinaminca de miliarde de ani, purtatoare de
scop si sens, a intregii lucrari creationale, emanand din Creator si
intorcandu-se inapoi la el.

Pentru a descrie vizual si etapizat aspectele enuntate, am

construit imaginea de mai jos, pe care am numit-o Arborele Vietii
aferent dinamicilor din actuala OCTAVA Creationala (actualul
univers multidimenional in care ne gasim). Arborele Vietii se
prezinta in felul urmator:

>> VEZI POZA la marimea originala - 6126 x 3497 pixeli

Se poate spune ca:

- Diferentierea Creatiei din Creator are loc prin mijlocirea

liberului arbitru al Creatorului.
- Interactiunea intre oricare parti ale Creatiei primordiale are la
baza iubirea ca legitate.
- Crearea realitatilor duale se realizeaza ulterior creatiei
primordiale, pe baza de Lumina polarizata, reprezentand o
expresie a iubirii modelate diferentiat de liberul arbitru
creational, care cauta astfel sa se inteleaga mai bine pe sine prin
excluderea si mai apoi regasirea unor aspecte esentiale ale
creatiei primordiale.

Creatia primordiala poate fi vazuta ca o forma-gand extrem de

complexa emanata din Creator, prin exercitarea liberului sau
arbitru. Divizarea acesteia in Timp-Spatiu si Spatiu-Timp
genereaza Logosuri Creatoare si Logosuri Creatie care vor
interactiona intre ele prin intermediul iubirii ca legitate,
folosindu-si la randul lor liberul arbitru mostenit de la Creator
pentru a concepe si tranzita eficient planurile experientei.
Manifestandu-si liberul arbitru in contextul iubirii din care sunt
parte integranta, logosurile primordiale ajung sa conceapa
metode prin care sa evidentieze diferite aspecte particulare ale
acestei iubiri prin disocierea sa in diferiti poli ai experientei.
Apare astfel prima treapta a jocului polaritatii, alcatuita din
lumina variat polarizata (esenta negativa si esenta pozitiva a
vietii).

Aspectul interior reprezentat de ramurile de Timp-Spatiu din

Arborele Vietii reflecta partea de gandire arhetipala a fiintei
noastre creatoare care are rolul de a planifica, prin divizare de la
mare la mic, intregul proces ce urmeaza sa aibe loc ulterior, ca si
evolutie, de la mic la mare, in Spatiu-Timp, avand menirea de a
ne determina sa evoluam de la cea mai neinsemnata forma de
constiinta materiala catre fiinta complexa din Spatiu-Timp care
urmeaza sa devenim la cel mai inalt nivel, 6D superior. Asadar
cine planuieste acest traseu este gandirea arhetipala Timp-Spatiu
a Totalitatii fiintei noastre sau Sinele nostru Timp-Spatiu de tip
Logos Creator.
De partea cealalta se afla aspectul exterior sau partea noastra
de fiinta din Spatiu-Timp care are rolul de se transfera pe Sine,
mai mult sau mai putin, de nenumarate ori, in lumile materiale
1D-6D, croindu-si drum, din aproape in aproape, prin realitatea
fizica, de-a lungul fabuloasei calatorii proiectate in Timp-Spatiu.
Fiinta din ce in ce mai complexa de tip Spatiu-Timp care devenim
pe masura ce ne expansionam ca prezenta si constiinta in lumile
materiei, poate fi considerata in orice moment ca fiind partea
arhetipala de tip Spatiu-Timp a Totalitatii fiintei noastre sau
Sinele nostru Spatiu-Timp de tip Logos Creatie, asteptand sa
devenim el.

Galaxiile, sistemele stelare, sorii, planetele si entitatile de pe

sferele planetare sunt toate Logosi in Logosi din alti Logosi, atat
in Timp-Spatiu (unde activeaza ca Logosi Creatori) cat si in
Spatiu-Timp (unde activeaza ca Logosi Creatie). Apare astfel
destul de evident ca Timp-Spatiul si Spatiu-Timpul sunt o
jonctiune intretesuta care emuleaza Creatorul si Creatia, adica
insasi jonctiunea originara de la care a inceput totul. Emulatia
este reprodusa mai redus ori mai amplu in functie de nivelul din
spectrul creational pe care se desfasoara jocul.

Asa se explica si faptul ca atunci cand cerem ajutor, ghidare

si asistenta prin meditatie sau rugaciune, Sinele Mai Inalt stie
lucruri pe care noi nu le stim, pentru ca acolo, in zona superioara
a planului 6 dimensional totul este deja stiut, ineditul si inefabilul
experientei constand in cunoasterea dobandita ca urmare a
trairii efective a experientei drumului, ales din multele drumuri
posibile, catre ceea ce este deja acolo, in 6D superior, drum pe
care nimeni, niciodata, nu a mai mers.
Logosul Creator se IMPLINESTE prin punerea la dispozitia
Logosului Creatie a planurilor calatoriei sale moment de moment,
in timp ce Logosul Creatie se IMPLINESTE prin alegerea si
parcurgerea ingenua a unei variante de drum din cele puse la
dispozitie de Logosul Creator.

Pe bucla de retur din Spatiu-Timp (cea pe care ne aflam in

prezent ca fiinte intrupate), avem de-a face, in mod diferentiat, cu
urmatoarele caracteristici aferente fiecarei dimensiuni specifice
ascensiunii noastre evolutive:

1D – Elementaritate (momentul aparitiei caramizilor creationale

si existenta lor efemera sau de durata pe masura ce calatoria prin
Universul fizic se intampla sub forma de materie si energie)
2D – Senzorialitate (planul in care organismele alcatuite din
materie si energie se diferentiaza de restul mediului inconjurator
si dezvolta instincte de supravieturie, de apartenenta la grup /
specie si de multiplicare)
3D – Directionalitate (sentimentul profund al necesitatii unei
alegeri intr-un ocean de experienta care inunda fiinta si ii solicita
o abordare atenta si lucida inspre consacrarea fie catre polul
compasiv al experientei, fie catre cel autoritarist, fenomen care
activeaza constiinta spirituala a fiintei din Spatiu-Timp)
4D – Sincronicitate (experimentarea orientarii spirituale alese in
dimensiunea anterioara de catre grupuri de fiinte armonizate
prin intermediul aceluiasi tip de polaritate spirituala)
5D – Modularitate (lumina intens polarizata aduce in planul
experientei fiintelor de pe acest nivel o cunoastere esentializata a
uneia din cele doua polaritati fundamentale, fie pozitiva, fie
negativa)
6D – Integralitate (toate variantele de a exista converg printr-o
experienta intensa si unica de constientizare intr-o formula
integrata, fara polaritate, stabilita / fixata / implementata inca de
la inceputurile calatoriei creationale, avand la baza iubirea ca
legitate)
7D – Eternitate (Timp-Spatiul se contopeste cu Spatiu-Timpul
pana cand Timpul se desface de Spatiu si Spatiul se desface de
Timp, astfel incat totul ajunge sa se intample aici intr-o stare a
existentei aspatiala si atemporala, fara marime si fara durata,
neingradita de nici un fel de limite)
8D – Singularitate (diincolo de orizontul evenimentelor, gaura
alba / gaura neagra, volum creational infinit mic cu masa
spirituala infinit mare; aici Creatia este intentionata de Creator si
directionata catre inceputul ciclului sau de manifestare 7D-1D-7D,
respectiv aceeasi Creatie, dupa ce a parcurs ciclul, este resorbita
inapoi in Creator la finele unei calatorii de miliarde de ani)

Din punct de vedere practic, Arborele Vietii poate fi privit in

mai multe feluri, ma refer la modurile principale, esentiale, in
care acesta poate sa reflecte atat la nivel micro cat si la nivel
macro ceea ce avem de inteles si de facut.

Arborele Vietii ne arata faptul ca exista o DEVOLUTIE de la un

nivel incipient, un fel de DEZASAMBLARE in elemente din ce in ce
mai mici, mai disparate, in fragmente, a Creatiei, si o
REASAMBLARE, o EVOLUTIE inapoi la ceea ce este Creatia ca
esenta. Aceasta devolutie urmata de evolutie este explicabila prin
faptul ca in felul acesta constiinta creationala ajunge sa se
inteleaga mai bine pe ea prin prisma elementelor componente
prin care ajunge sa se manifeste, a relatiei dintre ele si a ceea ce
inseamna trairea in acord cu o particica si nu cu intregul. In
momentul in care concepe lantul fragmentarii si densificarii sale,
Mintea Creatoare se gandeste "cum ar fi sa.." iar in momentul in
care se reasableaza de la fragment la intreg redevenind esenta, ea
traieste efectiv acel "cum ar fi".

As vrea sa vorbesc de unul dintre aspectele cele mai importante

ale Arborelui, aspectul care predomina pe aproximativ doua
treimi din structura sa si care practic ii justifica existenta: jocul
polaritatilor.

Conceptul de polaritate este un concept se pare nou pentru

aceasta octava creationala, pentru universul in care traim in
prezent. In universul anterior - acceptand si considerand faptul
ca exista o serie de universuri inlatuite in care experienta dintr-
un univers reprezinta sursa de proiectie a unei experiente noi,
imbogatita si inbunatatita, in universul imediat urmator - daca
luam in considerare acest lucru putem spune ca aceasta
plasmuire a realitatii prin intermediul polaritatilor este
elementul de noutate al universului in care noi traim in prezent.
De aceea, fiind un element de noutate si bazandu-se pe
experienta anterioara din universul pe baza caruia s-a urmarit
construirea unui astfel de model, putem sa ne punem intrebarea
si sa intelegem ce anume vine din experinta anterioara si ce
anume aduce in plus actuala experienta creationala. Din
experienta anterioara se pare ca vine ideea de MISCAT si
MISCATOR, de Logos Creatie si Logos Creator, de emulare a
Creatorului si Creatiei sale insasi in interiorul Creatiei prin
intermediul fiintelor create care devin astfel parte creatoare si
parte creata, parte miscatoare si parte miscata, un programator si
un implinitor al calatoriei creationale. Sunt aspectele prin care
Creatorul ajunge sa se experimenteze pe sine in cadrul Creatiei
sale atat ca elaborator SAU potentiator al experientei creationale
cat si ca implinitor sau semnificator al acesteia.
Dar de aici in actuala experienta creationala s-a creat un
arhetip nou si anume disocierea Creatiei in polaritati, elaborarea
la un nivel si mai mare de finete a ceea ce inseamna Potentiatorul
si Semnificatorul calatoriei creationale. Nu mai este doar un
miscat si-un miscator, un creat si-un creator, de la ele porneste o
adevarata structura de straturi divizate in zone antagonice, de
contrast, pentru experienta creationala. Aici avem de-aface cu
disocierea in polaritati.

Polaritatile sunt un lucru mai fin decat ne-am putea imagina.

Desigur, putem spune bine vs. rau, alb vs. negru. Totusi, daca
observam cu foarte mare atentie Arborele inainte si dupa
disocierea in polaritati, vom vedea la un moment dat ca pe
nivelul al 6-lea, al Metacunoasterii, nivelul fara polaritate, nivelul
constiintei si creatiei de camp zero, acolo totul este integrat. Si
cum am putea defini aceasta integrare? Am folosit cuvantul
consensual - "consfintirea caracterului consensual a tot ce se
naste din Creator si ajunge sa interactioneze in cadrul Creatiei
sale" - adica nivelul acela este corespunzator iubirii ca legitate. In
momentul in care asumam faptul ca acolo totul este integrat, este
consensual, este imbinat intr-o armonie desavarsita, Creatia de la
acel nivel vrea sa se experimenteze pe sine si atunci isi pune
intrebarea: cum ar putea sa se inteleaga mai bine pe ea insasi in
conditiile in care are deja implementate in cadrul ei un Sine
Logos Creat si un Sine Logos Creator prin care unul determina si
altul implineste? Pentru ca aceasta Creatie isi pune problema
unei determinari si a unei impliniri la un nivel de specificitate si
detaliu nemaiantalnit in experienta creationala de pana la acest
univers. Prin urmare, nivelul de profunzime dorit se creaza prin
diferentieri ale dinamicilor creationale pe polaritate pozitiva,
respectiv pe polaritate negativa.
E necesar sa intelegem ce inseamna nu doar diferentierea, cat
necesitatea acestei diferentieri. In momentul in care vorbim de
iubire, integrare, consensualitate la nivelul 6D si privim apoi la
aspectul pozitiv unde avem compasiune, generozitate, iarasi
consens si valorizare, ne intrebem prin ce difera cele doua, de ce
discutam de polaritate cand totul era deja prezent la nivel de
integrare, la nivel de legitate a iubirii.

Pai, din momentul in care privim la nivelul 5D pe ramura

pozitiva a sa, unde ca si aspect interior prevaleaza intelepciunea
generozitatii si privim si pe ramura negativa de la acelasi nivel
5D unde gasim ca si aspect interior intelepciunea suprematiei,
realizam ca aceste distorsiuni a ceea ce mai sus era o unitate
armonica desavarsita, nu au sens sa existe decat una in prezenta
celeilate. Pot asadar exista ori ambele aspecte, ori niciunul. Nu
putem defini aspectul pozitiv din zona de polaritate a structurii
arborelui in lipsa aspectului negativ. Concret, intelepciunea
generozitatii: generozitatea nu are sens sa existe decat in
contextul existentei unui termen antagonic - si anume tendinta de
suprimare, de acaparare. Aceasta dorinta de acaparare opusa
generozitatii da un sens acestei generozitati, o ajuta sa inteleaga
ce este ea prin prisma a ceea ce nu este. In felul acesta ajunge
Metacunoasterea de la nivelul 6D sa disocieze in cele 2 aspecte
prin care ea se poate intelege mai bine pe sine: creaza
fragmentare pe doua directii antagonice prin care da sens unor
termeni pe care nu-i putea defi la nivelul imediat superior. La
nivelul 6D nu are sens sa discutam despre generozitate. Acolo
totul este disponibil, totul este iubire, totul este integrat.
Generozitatea este un termen care apare doar ca urmare a
inventarii unui alt termen care o ingradeste, care i se opune.
De aceea partea pozitiva din existenta, oricat cat ar suna de
asemanatoare cu nivelul 6D al integrarii, este totusi o polaritate,
nu are un nivel de universalitate ca la nivelul 6D al
Metcunoasterii. Generozitatea este un aspect limitat al aspectului
perfect integrat al iubirii. Practic iubirea se delimiteaza ca sa se
inteleaga pe ea. Cum? Printr-o redefinire a ei cu ajutorul unui
aspect delimitat de insasi existenta unui contraaspect al sau. Prin
urmare, apare in mod evident in acest caz faptul ca nivelul 5D
este o distorsiune, o reductie a nivelului 6D, la fel cum nivelul 4D
este o reductie, o distorsiune a nivelului 5D si o distorsiune inca si
mai mare pentru nivelul 6D fata de cum era nivelul 5D.

In momentul in care percepem aceasta dualitate in mod

corect si corespunzator, urmatoarea discutie care se impune
este despre nuantarea a ceea ce in cultura si traditia de secole s-a
cosiderat a fi eterna batalie dintre bine si rau. Aceasta batalie a
binelui cu raul pe care o vedem azi reprezentata in atatea opere
de creatie ale timpurilor mai mult sau mai putine moderne, de la
fresce pana la baze de date intregi de poze fantastice in care
laitmotivul acestei lupte este infatisat in fel si chip, ne poate face
sa credem ca o parte o pune pe cealalta. Nu a fost vorba niciodata
de lucrul acesta, a fost vorba doar de acest plan al ALEGERII in
care fiecare trebuie sa aleaga intre bine si rau in functie de niste
conditii exterioare in care intervin ambele curente, cu dinamici
de evenimente specifice. Se creeaza astfel un joc creational
specific exclusiv panului 3D, in care mintea poate sa-ti fie plina de
ganduri agresive sau manipulative, la fel cum mintea poate
ajunge sa-ti fie plina de ganduri de mobilizare in directia unui tel,
a unui ideal aflat in serviciu fata de altii, in care crezi si in a carei
directie esti dispus sa mergi pana la capat.
Sesizam asadar in primul caz o influenta a curentului de
negativitate asupra mintii omului tridimensional iar in cazul
celalalt vorbim de o influenta a curentului de pozitivitate asupra
aceleiasi minti si perceptii. Problema noastra aici este SPRE CE NE
PREDISPUNEM, spre ce alegem sa ne indreptam prin eforturi
constiente si sustinute moment de moment? Curentul de
negativitate asteapta sa te ia in posesie, la fiecare clipa de
neatentie si de superficialitate si de nepasare si de indolenta si de
ignoranta. In partea cealalta ti se ofera variante de a munci de
asa natura - munca - incat sa realizezi la un moment dat cum stau
lucrurile in aceasta lume si cum pot sa stea cu propria ta
contributie adusa la starea lucrurilor. Este momentul in care alegi
mai degraba un parcurs pe paradigma pozitiva decat un
sclavagism urmat de o tendinta agresiva de dominatie a ceea ce
mai devreme te-a dominat pe paradigma negativa. Sunt asadar
doua abordari complet diferite si, din acest punct de vedere, sunt
cunva indreptatite sa existe acele reprezentari ale luptei binelui
cu raul. Dar aceasta lupta a binelui cu raul, repet, nu are loc in
momentul in care te-ai trezit, are loc atunci cand esti adormit,
intr-un moment - oricare ar fi el - dintr-un parcurs civilizational
3D incipient sau de mijloc.

Atunci cand am ajuns intr-o zona superioara a trairilor si

dinamicilor civilizationale 3D, acolo lucrurile sunt deja destul
de clare iar alegerile se fac prin intarirea a ceea ce deja am ales,
prin participarea la dinamicile unei societati in care in nici un caz
nu ne mai batem cuie in cap, in maini si in picioare. Violenta,
constrangerile de tot felul, ambitiile prostesti reprezinta practici
de tip Ev Mediu. Iar Evul mediu a reprezentat o perioada de
groaznica ratacire, de intuneric maxim datorat unor neglijente,
unor neintelegeri majore in contextul evenimentelor de zi cu zi in
care cu totii am fost atat cauza cat si efect. Nu este nici o glorie in
a tot evoca o astfel de conditie umana facand inca un film, doua,
noua despre cum ne ciuruim de gloante sau cum ne taiem
gaturile si dupa aceea ne dam premiu la Cann pentru cea mai
buna drama a anului. Ok, o fi cea mai buna drama a anului,
estetica uratului, fabulosul mizerabil din vietile noastre si din
lumea asta, in care noi ne complacem, si culmea, chiar reusim sa
traim! Nu este nici o glorie in asta, o glorie este in a reusi sa-ti
depasesti conditia limitata si sa treci la urmatorul nivel!

Acum este momentul sa schimbam un pic registrul, pentru as

vrea sa intervin chiar pe Arbore si sa vorbesc despre cateva
lucruri absolut fantastice despre care arborele ne arata ca se
intampla cu noi..

Asadar.. fiind la origine si in esenta noastra o manifestare a

Creatorului ca fiinta creata, Totalitatea Sinelui adica, este normal
sa manifestam acest lucru la randul nostru intr-un mod cat mai
complet si mai relevant in cadrul experientei creationale.
Totalitatea Sinelui poate fi inteleasa si ca o forma gand,
manifesta, a Creatorului, extrem de complexa, care urmareste sa-
si realizeze propria complexitate prin plasmuirea unui act
creational de proportii epice.

In primul rand cum ai putea sa realizezi natura

complexitatii? Pai defalcand experienta pe diferite grade de
intensitate si de complexitate si la diferite nivele de marime: de la
un ansamblu foarte foarte mare de forme-gand pana la
fragmente foarte mici a ceea ce recompune intr-un final
ansanblul respectiv.

Prin urmare, odata aparuti in Creatie ca si Totalitatea Sinelui,

ne individualizam la randul nostru in aspect Creator (sinele 6 D
superior din Timp-Spatiu), respectiv in aspect Creat (sinele 6D
superior din Spatiu-Timp). Aceasta individualizare a Totalitatii
Sinelui emuleaza insasi procesul originar de care am vorbit mai
devreme al desprinderii Creatiei din Creator sub forma unui
aspect individualizat al sau. Asadar, o parte din noi va activa sub
forma de Logos Creator - sinele superior din Timp-Spatiu -
intentionand asemenea creatorului derularea unei experiente
creationale. Care? Aceea din Spatiu-Timp. Cum? Prin proiectarea
ei in detaliu pana la nivelul celor mai marunte fragmente ale sale.
In conditiile acestea, o alta parte, aspectul de Logos Creat
reprezentand sinele superior din Spatiu-Timp este partea care va
parcurge efectiv din aproape in aproape calatoria creationala,
calatoria proiectata in Timp-Spatiu, drumul inapoi catre Sursa, de
la fragment la intreg.

Practic acea calatorie din Timp-Spatiu a avut drept consecinta

descompunerea a ceea ce putem considera ca fiind Logosul
Creator, partea noastra de fiinta care gandeste la cum ar fi sa
devina o multime de bucati si o multime de posibilitati, iar apoi, o
alta parte, mai exact Logosul Creatie, implineste aceasta
experienta a existentei ca bucata, prin tranzitarea tuturor
nivelelor care s-au creat atunci cand procesul proiectarii
fragmentarii s-a intamplat, adica prin tranzitarea tuturor
nivelelor dimensionale 1D-6D. Asadar, drumul acesta inapoi la
Sursa de la fragment la intreg este parcurs de sinele din Spatiul-
Timp prin tranzitarea tuturor nivelelor dimensionale 1D-6D, a
ciclurilor de vieti aferente fiecarui nivel si a incarnarilor
succesive din cadrul aceluiasi ciclu. In acest proces, parte din
constiinta sinelui 6D superior Spatiu-Timp este permanent
transferata catre instantele sale de la nivelele Spatiu-Timp
inferioare dimensional, aferente momentelor de timp si nivelelor
calatoriei creationale. Cu cat nivelul dimensional este unul aflat
mai inspre zonele incipiente ale evolutiei, cu atat mai putina
constiinta va fi transferata. Cu cat calatoria avanseaza catre grade
de complexitate tot mai mari ale experientei creationale aferente
dimensiunilor Spatiu-Timp superioare, cu atat va fi transferata si
manifestata mai multe constiinta.

Cele doua tipuri de constiinta (Logo Creator din Timp-Spatiu si

Logos Creatie din Spatiu-Timp) comunica intre ele si converg una
in alta, nu sunt unitati disparate si de sine statatoare. Datorita
faptului ca de la un nivel incipient al existentei integrate a fiintei
din Spatiu-Timp si a fiintei din Timp-Spatiu se creaza mai multe
planuri ale experientei care practic reprezinta diviziuni,
simplificari, destructurari a ceea ce initial era integrat, era unitar,
face ca atat fiinta din Timp-Spatiu cat si fiinta din Spatiu-Timp, sa
interactioneze pe fiecare nivel dimensional ca bucati, astfel incat
putem spune in momentul in care suntem pe un palier 3D
corespunzator actualului nivel, ca sinele din Spatiu-Timp,
actualul noi, este o bucata din ceea ce este sinele din Spatiu-Timp
in dimensiunea sa originara, acolo in 6D Superior. Mai mult, asa
cum exista un Spatiu-Timp 3D, exista si un Timp-Spatiu 3D. Asa
cum exista un Spatiu -Timp 4D Pozitiv, exista si un Timp-Spatiu
4D pozitiv corespunzator acestuia. Be bucla negativa, de
asemenea.

Vom defini realitatea curenta, tridimensionala (3D), cea pe

care o cunoastem si din care facem parte sub forma de fiinta
intrupata, ca fiind realitatea Spatiu-Timp sau realitatea fizica.
Aceasta realitate are 3 dimensiuni ale spatiului si o singura
dimensiune a timpului, ceea ce inseamna ca aceasta realitate
fizica este acel gen de realitate in care ne putem misca in oricare
din cele 3 directii spatiale si suntem imobilizati intr-un singur
punct de timp la un moment dat, prezentul, acum-ul. Asadar aici
timpul nu poate fi accesat decat in momentul prezent, odata trait
acest moment el nu mai poate fi reprodus sau retrait niciodata
caci devine un trecut ireversibil la care nu mai avem acces pentru
a schimba nimic. Iar ulterior momentului prezent, timpul devine
iarasi o fantomatica holograma mai mult sau mai putin lipsita de
substanta si oricum inaccesibila, constand cel mult in ipotetice
anticipatii ale unei versiuni de prezent care s-ar putea manifesata
si pe care alegem sa le numim in mod sugestiv, viitor. Acesta este
deci Spatiul-Timpul, cel pe care-l cunoastem, in care traim si in
care suntem constieti de noi insine asa cum stim ca suntem in
prezent.

Vom defini realitatea vietii si constiintei de dincolo de corpul

fizic, realitatea paralela a fiintei noastre spirituale
tridimensionale, cea pe care uneori ne-o amintim ca urmare a
experientelor din preajma mortii, ca fiind realitatea Timp-Spatiu
sau realitatea metafizica. Aceasta realitate are 3 dimensiuni ale
timpului si o singura dimensiune a spatiului. Ceea ce inseamna ca
aceasta realitate este de asa natura incat ne putem misca in
oricare dintre cele 3 directii temporale, examinand simultan tot
ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla pe diferite bucle de
timp (trecutul, prezentul si viitorul fiind accesibile instantaneu in
orice ordine si din orice directie) aflandu-ne insa intr-o stare de
omniprezenta spatiala, nepercepand in mod nesar miscarea ca
fiind din punctul A in punctul B, ci pe noi ca fiind mai degraba
intr-o superpozitie vis-a-vis de orice lucru sau dinamica pe care le
dorim supuse atentiei. Aceasta superpozitie poate fi interpretata
prin faptul ca realitatea metafizica nu este despre activitati,
manevre, deplasari, ci mai degraba este despre o concluzionare,
analizare, sintetizare prin observarea dinamicilor din Spatiu-
Timp prin care am trecut, la care am participat, pe care le-am
traversat ca fiinta intrupata.

Experientele din pragul mortii sunt ferestrele prin care

uneori ajungem sa conectam cele 2 realitati, Spatiu-Timpul cu
Timp-Spatiul. Trecand un pic dincolo si revenind inapoi aici,
avem posibilitatea sa ne dam seama cam despre ce este vorba si
cum arata lumea cealalta. Si sa avem si o dovada a faptului ca
dincolo se intampla lucruri si se intampla intr-un mod foarte
diferit de ceea ce cunoastem ca se intampa aici. Descrierile deja
cunoscute ale acestor experiente sunt cam toate la fel. Dar am sa
incerc sa fac o sinteza..

Cei care sunt pe punctul de a trece pragul acuza adesea dureri

puternice sau pur si simplu simt ca vor muri. Ei sunt adesea intr-
o stare de criza la care asista si alte persoane, de cele mai multe
ori personal medical. La un moment dat medicii constata ca
persoana respectiva a intrat in incapacitate de functionare
cerebrala, asta insemnand ca, teoretic, creierul este mort. Totusi
pacientul ii aude pe medici in momentul in care il declara mort.
Respectivul pacient isi paraseste corpul si se priveste de undeva
de sus. El aluneca apoi printr-un tunel indreptandu-se catre o
lumina stralucitoare. Moment in care absolut orice fel de durere
dispare. Acolo ajunge intr-o lume foarte placuta, intalneste
adesea figuri cunoscute - rude, prieteni - cu care are un dialog
extrem de creativ. Apare o entitate luminoasa la un moment dat
care ii transmite celui in cauza un sentiment de nesfarsita iubire
si deplina fericire. Multi descriu aceasta entitate ca pe ceva
asemanator Divinitatii. Respectivul isi vede intreaga viata intr-o
fractiune de secunda prin fata ochilor. Si nu numai ca reuseste sa-
si revada viata ci si sa inteleaga ceea ce a trait pana in prezent, la
un nivel de densitate a informatiei - raportata la perioada de timp
in care aceasta informatie este supusa analizei - extraordinar de
mare (nivel al densitatii) si extraordinar de mica (perioada de
timp). Respectivul isi vede asadar intreaga viata prin fata ochilor,
analizeaza, intelege niste aspecte importante pentru el, trage
anumite concluzii si, la un moment dat, entitatea luminoasa ii
transmite mesajul ca nu a venit inca timpul de a parasi lumea
fizica si de a se reintalni cu lumea de dincolo intr-un mod
irevocabil, definitiv, in sensul de a nu mai reveni la viata
pamanteana, de a-si incheia socotelile aici si acum. Asadar,
entitatea il trimite inapoi. Omul parcurge traseul pe care a ajuns
acolo inapoi catre corpul lui fizic iar la un moment dat se
trezeste, isi revine si isi aduce aminte aceasta experienta.

Iar acum ca am reusit sa definim ce presupun cele doua

diviziuni prin care am fost conceputi sa existam partial intr-o
lume, partial in cealalta, atat ca parte de constiinta care se
gandeste la cum ar fi sa, cat si parte de constiinta care participa
nemijlocit la actul propriu-zis al acestei calatorii despre cum ar fi,
este cazul sa intram mai in adancime in acest fenomen al acestor
doua diviziuni de tip Spatiu-Timp si Timp-Spatiu, pornind de la
nivelul originar al diseminarii Creatiei din Creator pana la cel
mai mic fragment la care ajungem sa existam ca si Creatie si
intorcandu-ne ulterior inapoi catre Sursa.

Ce reprezinta de fapt aceasta calatorie? Ce se ascunde in

spatele ei? Cum este ea parcursa raportata la cele doua
dimensiuni ale fiintarii?

Propun sa privim din punct de vedere al faptului ca ambele

entitati de tip Sine Superior sunt lasate sa spunem MOSTENIRE de
Totalitatea Sinelui ca sursa si destinatie a calatoriei noastre
creationale prin lumile tot mai fragmentate si ulterior polarizate.
Inseamna ca sinele superior din Spatiu-Timp suntem noi cei din
viitor deveniti ceea ce am fost meniti sa devenim la capatul unei
indelungate calatorii minutios proiectate de catre Sinele Superior
din Timp-Spatiu, calatorie aducatoare de beneficii extraordinare
la nivel de cunoastere.

Mai exact.. Undeva, o parte din noi (Sinele din Timp-Spatiu) a

gandit din aproape in aproape o calatorie fabuloasa in care am
intrat la nivel de bucati (Sinele Spatiu-Timp 1D). Atat de mici si
atat de putini constiente de sine incat la inceputul evolutiei
noastre ne astepta un dans creational de miliarde de ani menit sa
ne transforme treptat dintr-o multime de atomi intr-o prezenta
extrem de vasta si de articulata. O prezenta care traversand rand
pe rand toate planurile creationale, va fi ajuns la un moment dat
o structura identificata ca fiind chiar sinele nostru 6D Superior
din Spatiu-Timp care a urmarit in toata aceasta perioada ca NOI
sa devenim EL. Este un altfel de a spune ca noi cei din prezent
muncim ca sa devenim noi cei din viitor. Dar aceasta munca nu
este una batuta in cuie, prescrisa si nedeviabila de la o unica
solutie si singura posibilate a intamplarii ei. Nu. Este o munca
proiectata la nivel de harta, asadar sub forma unor drumuri
posibile. De catre cine? De catre sinele 6D superior din Timp-
Spatiu de tip Logos Creator care cu asta se ocupa. Logosul Creatie
este practic sinele superior din Spatiul-Timp a carui constiinta
este tranferata progresiv in calatorie, crescand ca si amplitudine
a manifestarii pe masura ce parcurge calatoria, pe unul din
nenumarate drumuri disponibile, posibile, puse la dispozitie
conform hartii, pana cand manifestarea capata o densitate
spirituala intr-atat de mare prin afirmarea unei constiinte intr-
atat de ample incat, ceea ce percepem a fi NOI devine insasi fiinta
originara din Spatiu-Timp care a calatorit de fapt in toata aceasta
perioada, din ce in ce mai putin fragmentat, pentru a se regasi la
un moment dat pe ea insasi perfect reintregita, in forma in care a
fost plasmuita de Totalitatea Sinelui (lasata mostenire) si, in plus,
imbogatita cu experienta efectiva a unei calatorii incredibil de
vaste, generatoare de metacunostere, pe cai nu doar ingenue ci
mai ales unice in toata Creatia. Lucru absolut fascinant!

Cand se va ajunge urcand treapta cu treapta scara experientei si

evolutiei la nivelul de integrare si autorealizare lasat mostenire
de Totalitatea Sinelui (prin divizarea sa originara in aspect creat
si aspect creator menite sa isi construiasca si sa isi implineasca
singure propria devolutie si evolutie creationala) atunci se incepe
recompunerea Totalitatii ca si ultima treapta experientiala
necesara implinirii octavei.

Fiecare nivel dimensional este o experienta in sine, atat

interioara cat si exterioara, atat pentru Sinele Superior din Timp-
Spatiu cat si pentru Sinele Superior din Spatiu-Timp. Sinele
Superior din Timp-Spatiu a proiectat harta calatoriei si acorda
asistenta intre doua intrupari (densificari) succesive Sinelui
Superior din Spatiu-Timp - cel care calatoreste propriu zis. Se
implineste, in acest fel, pas cu pas, scopul si sensul calatoriei din
punct de vedere al nivelului 6D superior. Care ar putea fi acela?
Pai am putea sa-i spunem: nasterea unei sincronicitati. Ce ar
putea sa insemne aceasta sincronicitate incat sa si intelegem ceva
din ea? Ar putea sa insemne urmatorul lucru: ca aceasta
sincronicitate este o afinitate care se dezvolta progresiv, prin
cunoastere, intre cele doua sine, atat cantitativ cat si calitativ, din
punct de vedere al faptului ca ele ajung sa se inteleaga atat de
bine unul prin celalalt cu ajutorul experientei colaborative a
devolutiei si evolutiei, incat identitatile lor lasate mostenire de
Totalitatea Sinelui ajung sa convearga natural una in cealalta,
redevenind unica entitate, atat Creatie cat si Creator, care este
Totalitatea Sinelui din 7D Superior din care au fost diferentiate si
pe care acum ajung sa o recompuna de la sine.

La acest nivel experiential ultimativ se pare ca isi face aparitia

fenomenul de tip Gaura Neagra, constand in acumularea unei
mase spirituale infinit mari in raport cu un volum al manifestarii
infinit mic, ceea ce inseamna ca a inceput procesul retragerii
complete din actuala Octava Creationala - inapoi in Creator - a
fiintei autorealizate. O fiinta autorealizata in aceasta octava
creationala va renaste ulterior, nu se stie cand si cum, in
urmatoarea octava, imediat superioara celei actuale. Aceasta
octava urmatoare va avea in mod necesar la baza constructiei si
organizarii sale experienta cumulata prin intermediul octavei
curente. Aparitia fiintei ca Totalitate in noua octava, dupa ce, in
prealabil, s-a reintegrat in Creator, se va intampla printr-un
fenomen diametral opus disparitiei sale din actuala, prin urmare
un proces de tip Gaura Alba, derulabil la scara cosmologica in
noul Univers multidimensional.

Si inainte sa inchei as mai vrea sa mai adaug un lucru: daca

urmarim la nivelul 7D din ce este practic compusa Totalitatea
Sinelui, acolo practic insasi Timp-Spatiul si Spatiul-Timpul,
aceasta tesatura universala de fizic si metafizic, nu erau create.
Ele s-au desprins ulterior si au creat ceea ce noi cunoastem ca
fiind universul nostru material in care ne traim episoade dupa
episoade de experiente incarnationale si celalalt univers, sa-i
spunem spiritual, in care avem ocazia sa examinam etapele de
cunoastere si experienta pe care le-am parcurs aici. In momentul
in care aceste doua realitati si insasi ingredientele fundamentale
din care ele sunt constituite - spatiul si timpul - nu erau create, nu
putem vorbi de o existenta a Universului, nu putem vorbi de o
existenta a materiei, nu putem vorbi de perceptia temporala sau
spatiala asupra experientei, oricarei experiente.

Drumul acesta de la intreg la fragment si inapoi de la

fragment la intreg, este o calatorie la niste dimensiuni pe care ni
le putem cel mult imagina intr-un mod extrem de redus fata de
amploarea la care ele se desfasoara. Amploarea aceasta la care se
intampla lucrurile este provocarea primordiala si ultimativa pe
care calatoria creationala ne-o adreseaza.

Imi plac mult urmatoarele versuri ale lui Eminescu din

"Scrisoarea 1". Acestea reusesc sa surprinda - in cel mai
metaforic si esentializat mod cu putinta - fenomenul
SINGULARITATII urmat de procesul diseminarii din Creator a
intregii plasmuiri creationale:

“La-nceput, pe când fiinta nu era, nici nefiinta,

Pe când totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Când patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns...
Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,
Caci era un intuneric ca o mare far-o raza,
Ce nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.
Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,
Si in sine impacata stapânea eterna pace.

Cand deodat-un punct se misca... cel dintâi si singur. Iata-l

Cum din Haos face Muma, iara El devine Tatal.
Punctu-acela in miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapânul fara margini peste marginile lumii.
De-atunci negura eterna se desface in fasii,
De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii...
De atunci si pâna astazi colonii de lumi pierdute
Vin din sure vai de haos pe carari necunoscute
Si in roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase-n viata asta de un dor nemarginit."

Comentarii (0)