Dacă până acum am privit matricea primordială a echilibrului ca fiind

infinită și cu potențial infinit, observăm că și această primă jumătate a

diviziunii, creația divină, îl cuprinde în singularitate pe Il Separatio: infinitul
mare și infinitul mic – în legendă, cavalerul Amantes.
Infinitul, la rândul său, se află în sistem binar cu finitul.
Să luăm atomul ca etalon al finitului - suntem formați dintr-un număr finit de
atomi. Însă la rândul lui, atomul poate fi divizat la infinit (fractal). Atomul
este la rândul lui marca lui Il Separatio - singularitatea, granița dintre macro
și micro, conține astfel un potențial infinit de informație, fiind format din
99.99999% spațiu/vid. Căci atomul nu e nimic altceva decât o diviziune a
spațiului. În ceea ce-l privește, electronul e încărcat cu sarcină electrică
negativă, nucleul este încărcat pozitiv și în loc să se atragă, electronul se
rotește în jurul atomului cu viteza luminii. De aceea centrul atomului trebuie
să conțină, în mod obligatoriu, acea singularitate care îl conectează continuu
cu restul universului, prin liantul infinit al vidului. Ceea ce se transmite în
vid poate fi radiat simultan înspre orice singularitate a oricărui atom din
univers, deoarece există aceeași singularitate în fiecare. Dacă este aceeași,
atunci orice transmisie de energie și informație este simultană și perfect
coerentă în toți atomii. Din acest motiv energia atomului nu se epuizează
niciodată - ea este doar recirculată, reciclată la nivelul vidului.
Drept urmare, sistemele infinite și cele finite sunt opuse, însă principiul
superior al lui Il Separatio, al diviziunii, stă la baza existenței. Binaritatea
constituie polarizare cu rolul de a susține feedback-ul. Il Separatio are
nevoie la nivel macro de un Dumnezeu și de o contrapondere, un principiu al
răului, așa cum are nevoie și la nivel micro, în lumea materială, de cavalerul
care înțelege să-și activeze de acum o forță uriașă, venită de dincolo de
dimensiunea lui, care îi asigură la prima vedere un fel de nemurire, însă de
fapt această forță nu e decât vidul inițial, privit la rezoluție mai mică. De
aceea el devine cantitate neglijabilă: nu mai contează dacă există, sau dacă
poate să existe la infinit; dacă face bine sau rău.
Cavalerul sau producția la nivel micro de Il Separatio are rolul de a
conștientiza polarizarea care generează prin diviziune. Dacă la un moment
dat primează principiul binelui, balanța va înclina spre a se activa și
principiul răului, binele și răul fiind deci guvernate de echilibrul neutralității
lui Il Separatio.
La urma urmei, putem urmări cu ușurință, la nivel holistic, marele gros-plan,
feedbackul dintre paralelismul lui Il Separatio: acțiunea lui la nivel superior
și la nivel inferior. Și întrepătrunderea lor este tot Il Separatio: „Fiindcă cerul
este în pământ, dar în chip pământesc, și pământul este în cer, dar în chip
ceresc.” (Eugenius Philalethes).