Strategii de Control Al Sistemelor de Combatere A Grindinei

FACULTATEA DE AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE
Ing. Ioan PORUMB
TEZĂ DE DOCTORAT
STRATEGII DE CONTROL AL SISTEMELOR
DE COMBATERE A GRINDINEI
Conducător științific,
Prof.dr.ing. Clement FEȘTILĂ
Comisia de evaluare a tezei de doctorat:

PREŞEDINTE: -Prof.dr.ing. Mihail Ioan Abrudean Conducător doctorat ingineria sistemelor ,
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca;
MEMBRI: -Prof.dr.ing. Radu Emil Precup - Membru al Comisiei de calculatoare, tehnologia
informaţiei şi ingineria sistemelor din cadrul CNATDCU ; Prodecan al Facultăţii de
Automatică şi Calculatoare, Universitatea Politehnica Timişoara
-Prof.dr.ing. Emil Pop - Conducător doctorat ingineria sistemelor , Universitatea din
Petroșani;
-Prof.dr.ing. Clement Feștilă - Conducător doctorat ingineria sistemelor ,
-Conf.dr.ing. Eva Henrietta Dulf - Conducător doctorat ingineria sistemelor ,
2018
STRATEGII DE CONTROL AL SISTEMELOR DE COMBATERE A GRINDINEI
Cuvânt înainte
„Ai văzut tu cămările grindinei?”
Iov, în cap 38:22
Căderile de grindină sunt văzute de către majoritatea oamenilor ca ceva normal. Când
acestea au loc căutăm adăpost și încercăm să protejăm repede lucrurile de valoare din zona
imediată. După trecerea furtunii analizăm pagubele și de obicei, pentru cei mai mulți, acestea
sunt suportabile. Nu peste tot se întâmplă așa și aș sublinia aici pagubele imense produse de
grindină în agricultură, cu precădere în zonele viticole, legumicole și pomicole. De
asemenea pagubele sunt imense în cazul parcurilor auto descoperite, zonele cu panouri
fotovoltaice și pot perturba traficul auto și feroviar la un nivel ridicat, cu urmări
dezastruoase, soldate chiar cu pierderi de vieți omenești.
Sunt surse informaționale unde se enumeră furtuni de grindină de o violență extremă
. Una a avut loc în Bangladesh, în aprilie 1982, grindina căzută aici ajungând la dimensiuni
”..cât sticlele de lapte..” cu masa de circa un kilogram și au fost înregistrate 92 de victime
în rândul populației. O a doua este localizată în China, în 1986, unde o furtună de grindină
de mari dimensiuni a avut drept urmare moartea a peste 100 de persoane și distrugerea a
peste 80.000 de locuințe. Enumerările pot continua cu exemplificări ale valorilor pagubelor
produse de furtunile cu căderi de grindină.
Așadar meteorologii care încadrează căderile de grindină în categoria fenomenelor
meteorologice extreme sunt cu totul îndreptățiți. Ele sunt comparabile, ca dimensiune și
pagube, cu un uragan de categoria 5. Se justifică astfel preocuparea permanentă a categoriilor
de populație și a companiilor afectate direct, în combaterea căderilor de grindină și
cercetarea acestui fenomen.
În antichitate și până în evul mediu timpuriu căderea grindinei era văzută ca o
pedeapsă a zeilor sau a altei divinități și ca urmare nu au fost încercări de combatere a
acesteia. În perioada renascentistă, după secolul al XVI-lea, ca urmare a dezvoltării științelor
și a artei, apar primele preocupări în direcția combaterii grindinei. Prima metodă de
combatere a grindinei, atestată oficial, datează din anul 1575 și este atribuită papei Urban
VII care, pentru combaterea grindinei sau furtunilor, a autorizat tragerea clopotelor și
rugăciuni; nu sunt referiri că aceste acțiuni ar fi avut efecte.
Anterior acestei metode, sculptorul Bienvenuto Cellini, care azi este văzut ca unul
din cei mai mari sculptori de după antichitate și de fapt un om universal tipic perioadei
renascentiste, susținea că a reușit să îndepărteze furtunile prin trageri cu tunul. Se pare că
metoda sa a fost aplicată ,nu se știe la ce scară, până în anul 1750. Considerând întemeiate
temerile că tragerile cu tunul reduc căderile de grindină local și că le amplifică în zonele
II
limitrofe precum și accidentele care aveau loc în timpul tragerilor, Maria Tereza,
împărăteasa Austriei, interzice tragerile cu tunul în scopul combaterii furtunilor și grindinei.
Problema efectelor amplificate ale căderilor de grindină în zonele limitrofe nu este lămurită
încă și plângeri asemănătoare au avut loc în Texas și în Colorado cam prin anii 70,
plângeri care au dus la sistarea unor activități experimentale de combatere a grindinei
.Interdicția a fost ridicată la sfârșitul secolului XVIII, iar în anul 1896 Albert Stiger a profitat
de acest fapt punând baza primelor experimente științifice vis-a-vis de folosirea tunurilor
ca metodă de combatere a grindinei.
Controversa privitoare la utilitatea tunurilor antigrindină există din momentul
folosirii lor în acest scop. Majoritatea meteorologilor susțin că nu există nici o bază științifica
reală iar faptul că în zonele unde au fost instalate nu a căzut grindină este o pură întâmplare
; de altfel nu există date concludente că ele au fost folosite cu regularitate pe o perioadă de
timp îndelungată. Cu toate acestea nu pot dovedi nici că tunurile sonice nu au efectele
conforme cu specificațiile producătorilor.
Indiferent de părerile meteorologilor, care afirmă că nu există susținere științifică și
dovezi experimentale care să justifice folosirea tunurilor ca metodă de combatere a grindinei,
începând cu tunul lui Stiger și până în epoca modernă fermierii au achiziționat tunuri sonice,
sumele alocate pentru aceasta nefiind deloc modice. Admițând că mulți au fost păcăliți, este
puțin probabil ca un număr foarte mare de fermieri să facă cheltuieli masive în tunuri sonice,
mai ales că bugetele de producție în agricultură sunt mici și se merge mult chiar pe subvenții
guvernamentale. În plus este de remarcat faptul că în țări cu densitate mare de populație
eșecurile se propagă repede.
III
CUPRINS
Cuvânt înainte II
Cuprins IV
Lista de figuri VI
Lista de grafice și tabele VIII
Acronime IX
Lista Publicațiilor (enumerare) X
Introducere XI
Capitolul 1. Formarea grindinei 1
1.1 Mecanismul formării precipitațiilor în atmosferă 1
1.2 Grindina: problematica generală 4
1.3 Generarea grindinei în norii convectivi: ingrediente 5
1.4 Curenții ascendenți 6
1.4.1 Forța arhimedică asupra particulei de aer: mediu cu instabilitate accentuată 7
1.4.2 Ascensiuni forțate topografic cu instabilitate mică-moderată 7
1.5 Organizarea convecției 8
1.6 Variabile termodinamice optime 8
1.7 Variabile de mediu: înainte și în timpul convecției 9
1.7.1 Variabile înainte de formarea convecției 9
1.7.2 Variabile în timpul convecției 9
Capitolul 2. Detecția grindinei 11
2.1 Evidențe indirecte ale grindinei în datele convenționale radar 11
2.2 Măsurători bazate pe date de reflectivitate 12
2.3 Criterii structurale: tehnica lui Lemon 14
2.4 Înălțimea ecourilor deasupra izotermei de zero: variabile de mediu 15
2.5 Evidențe indirecte ale grindinei în datele radar convențional: VIL 17
2.6 VIL – zilnic și VIL – densitate 20
2.7 Energia cinetică a grindinei 25
2.8 Evidențe indirecte de grindină din date radar convenționale: rezumat 26
2.9 Studiul statistic privind apariția grindinei în depresiunea transilvaniei 28
Capitolul 3. Principii, mijloace și sisteme de combatere a grindinei 34
3.1 Principii de combatere a grindinei
34
3.2 Mijloace de combatere a grindinei 34
3.3 Sisteme de combatere a grindinei 35
3.4 Tipuri de rachete antigrindină 38
3.5 Sistemul antigrindină Românesc 39
3.6 Sisteme informatice performante dedicate sistemelor antigrindină pe plan
45
mondial
Capitolul 4. Realizări în combaterea grindinei 47
4.1 Necesitata combaterii și prevenirii grindinei 47
4.2 Dezvoltarea Sistemelor Antigrindină 48
IV
4.3 Cercetări și justificări ale combaterii grindinei folosind tunuri sonice 50

4.4 Prevenirea și combaterea grindinei cu tunuri sonice moderne 53
4.5 Concluzii 56
4.6 Prevenirea grindinei prin folosirea de rachete antigrindină 57
4.6.1 Stadii în dezvoltarea rachetelor antigrindină
57
4.6.2. Preocupări autohtone în domeniul rachetelor antigrindină
58
4.6.3 Organizarea generală și cinematica rachetei teledirijate
58
4.6.3.1 Organizarea generală a rachetei 59
4.6.3.2 Cinematica rachetei teledirijate 71
4.6.3.3 Funcțiile de transfer ale rachetei 76
4.6.3.4 Sisteme de teledirijare 84
Capitolul 5. Sistem de comandă cu anticipare (preview control) pentru
92
racheta dirijată
5.1 Prezentarea principiului metodei de control al traiectoriei 92
5.2 Metode de compensare a efectelor timpului mort la transmiterea comenzii 96
Capitolul 6. Concluzii, utilitate, dificultăți, soluții propuse 100
Bibliografie
ANEXE
Anexa 1. Curriculum vitae
Anexa 2. Descriere publicații și locul publicării
Anexa 3. Achiziția datelor în sisteme descentralizate și timpii de întârziere
introduși de canalele de comunicații
Anexa 4. Dead time compensation on anti-hail rockets
Anexa 5. Privacy, security, integrity and freshness data în stabilization / tracking
and control systems of weather phenomena
Anexa 6. Servomechanism with reduced sensitivity by uncertainty
Anexa 7. Romanian Anti-Hail Rocket Trajectory Correction and Mitigation of
the Dead Time Effect
V
LISTA DE FIGURI
Figura 1.1 Formarea grindinei 5

Figura 2.1 Dimensiunea grindinei în funcție de reflectivitate. 13
Figura 2.2 Probabilitatea grindinei la sol în funcție de H45 – H0 16
Figura 2.3 Diferența de calcul între VIL-grid și VIL-cel 18
Figura 2.4 VIL Grid și VIL celular 19
Figura 2.5 Probabilitatea apariției de grindină mare 20
Figura 2.6 Estimarea VIL-ului zilei 21
Figura 2.7 Densitate VIL 22
Figura 2.8 Frecvența grindinei 22
Figura 2.9 Mărimea grindinei în funcție de VIL 24
Figura 2.10 Estimarea grindinei 24
Figura 2.11 Frecvențele absolute de apariție a nucleilor de furtună care conțin
28
grindină cu PG>70%
Figura 2.12 Zonele de apariție a nucleilor de furtună care conțin grindină mare 29
Figura 2.13 Zonele de apariție a nucleilor de furtună care conțin grindină foarte
30
mare (> 6 cm)
Figura 2.14 Frecvența relativă de apariție a nucleilor de furtună cu sau fără
31
grindina în funcție de VIL densitate
Figura 2.15 Frecvența relativă de apariție a nucleilor de furtună cu grindină în
31
funcție de VIL densitate
Figura 2.16 Frecvențele relative de apariție a nucleilor de furtună în funcție de
32
reflectivitatea maximă
Figura 3.1 Instalație de însămânțare de la sol 35
Figura 3.2 Generatoare pirotehnice aeropurtate 36
Figura 3.3 Rampa TKB-040 36
Figura 3.4 Sistem automat antigrindină rusesc 37
Figura 3.5 Punct de lansare a rachetelor de tip SD-56 38
Figura 3.6 Rachetă antigrindină rusească ” DRAG” 39
Figura 3.7 Rachetă antigrindină românească ”Alpha-G cod RAG96”DRAG 39
Figura 3.8 Anexa 2 la legea 173/2008 ; organizarea Sistemului Național de
42
Combatere a Grindinei
Figura 3.9 Anexa 3 la legea 173/2008 ; organizarea centrelor de combatere a
43
grindinei
Figura 3.10 Vizualizare 3D Isosurface 45
Figura 3.10 Vizualizare 3D Isosurface 45
Figura 3.12 Vizualizare traiectorii de rachete 3D 45
Figura 3.13 Vizualizarea secțiunilor izometrice orizontale și verticale 45
Figura 4.1 Carte poștală ilustrată prezentând un tun antigrindină pentru protecția
48
zonei viticole Saint-Emilon din Franța (1906)
Figura 4.2 Principiul de acționare al Tunurilor antigrindină canadiene ….............. 48
Figura 4.3 Tun antisonic produs de firma Eggers din Noua Zeelandă …................ 53
Figura 4.4 Tun antisonic produs de firma Eggers din Noua Zeelandă cu protecție
53
de paie împotriva poluării fonice
Figura 4.5 Instalație cu tun sonic de combatere a grindinei instalată la fermele
54
21st Century din O’Neill, Nebraska, Statele Unite
Figura 4.6 Schema unei instalații Inopower cu tun sonic contra grindinei 54
Figura 4.7 Structura rachetei 59
VI
Figura 4.8 Configurația aerodinamică normală 60

Figura 4.9 Forțele care acționează asupra rachetei tip “rață” 61
Figura 4.10 Racheta fără ampenaj 62
Figura 4.11 Racheta cu aripi mobile 63
Figura 4.12 Corpul rachetei 64
Figura 4.13 Aripile rachetei 65
Figura 4.14 Profilurile aripii rachetei 66
Figura 4.15 Forma aripii rachetei 66
Figura 4.16 Coarda medie aerodinamică 67
Figura 4.17 Motorul rachetă cu combustibil solid 69
Figura 4.18 Motorul rachetă cu combustibil lichid 69
Figura 4.19 Tracțiunea motorului 70
Figura 4.20 Motorul turboreactor 71
Figura 4.21 Dependența tracțiunii 71
Figura 4.22 Determinarea algoritmilor de calcul 72
Figura 4.23 Traiectoria calculată 73
Figura 4.24 Studiul dirijării 75
Figura 4.25 Schema structurală 78
Figura 4.26 Amortizarea oscilațiilor 78
Figura 4.27 Funcția de transfer 79
Figura 4.28 Graficul funcției de răspuns 80
Figura 4.29 Schema structurală 80
Figura 4.30 Graficul funcției de răspuns 81
Figura 4.31 Variația coeficienților K și KV/g 84
Figura 4.32 Schema bloc a unui sistem de teledirijare 86
Figura 4.33 Schema funcțională a sistemului de teledirijare 88
Figura 4.34 Sistemul de formare a comenzilor pe un singur canal 90
Figura 4.35 Schema structurală a sistemului de dirijare prin comenzi 91
Figura 5.1 Efectul suprafeței aerodinamice de control ,,lateral” 93
Figura 5.2 Diagrama Simulink 95
Figura 5.3 Corecția traiectoriei 95
Figura 5.4 Principiul predicției după model 96
Figura 5.5 Structuri convenționale pentru reglarea cu anticipație, feedforward de
97
la referință
Figura 5.6 Principiul de aplicare a controlului anticipativ la dirijarea rachetelor 99
Figura 6.1 Punct independent de lansare rachete antigrindină 104
Figura 6.2 Proces distribuit cu stație dispecer, stații regionale și substații de lucru 105
VII
LISTA DE GRAFICE și TABELE
Grafic 4.1 Comparație între părerile experților asupra eficienței tunurilor

52
Antigrindină exprimate în 1902
Grafic 4.2 Comparație între părerile experților asupra eficienței tunurilor
52
Antigrindină exprimate în 1975
Grafic 4.3 Scăderea intensității zgomotului produs de un tun sonic cu distanța 55
Tabelul 4.4 Lungimea totală a corpului rachetei funcție de numărul M 65
Tabelul 6.1 Costuri de implementare a sistemelor antigrindină autohtone 102
Tabelul 6.2 Exploatare anuală a sistemelor antigrindină 103
VIII
Acronime
UPCCG - Unitate Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină;

UCCG - Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină;
AHCU - Anti-Hailstone Combat Unit
ALD - Administration and Logistics Department
LP - Launching Point
CP - Command Point
VIL - Vertically integrated liquid and reflectivity, o măsură radar a conținutului
potențial de apă lichidă precipitabilă pe m3 în interiorul unui nor (Greene
and Clark, 1972).
DVIL - densitate VIL
ANMH - Agenția Națională de Meteorologie și Hidrologie
CAPE - (Convective Available Potential Energy) Este un indice de stabilitate care
măsoară flotație totală de energie achiziționată de o masă de aer, până când,
în timpul creșterii, rămâne mai cald decât mediul înconjurător (convecție
naturala). Se măsoară în J/Kg.
GIS - Geographical Informational System
IX
LISTA PUBLICAȚIILOR
Ing.dipl.drd. Ioan PORUMB, Dan ILINA, „Achiziţia Datelor în Sisteme

Descentralizate și Timpii de Întârziere Introduşi de Canalele de Comunicaţii”, Știintă și
Inginerie, Editura AGIR, Bucuresti 2007, ISBN 973-8130-82-4, ISBN 978-973-720-122-5,
pag. 273.
Ing.dipl.drd Ioan PORUMB, „Dead Time Compensation on Anti-Hail Rockets”,
The 5th Edition of the Interdisciplinarity în Engineering International Conference “Petru
Maior” University of Tîrgu Mureş, Romania, 2011 ,Vol.8 (XXV) no. 2 ,2011 , ISSN 1841-
9267, pag. 183.
Ing.dipl.drd. Ioan Porumb, Ing.drd. Adrian Radames Mesaroşiu , „Privacy,
Security, Integrity And Freshness Data în Stabilization / Tracking and Control Systems of
Weather Phenomena”, 2012 IEEE International Conference on Automation, Quality and
Testing, Robotics (AQTR 2012) - THETA 18th edition - May 24-27, 2012, Cluj-Napoca,
Romania, ISBN 978-973-662-730-9, session code P1 ID 89.
A.R. Mesarosiu, Ing.dipl.drd. I.Porumb, R.Both, „Servomechanism with Reduced
Sensitivity by Uncertainty”, 11th International Conference on DEVELOPMENT AND
APPLICATION SYSTEMS, Suceava, Romania, May 17-19, 2012, ISSN 1844-5039,
section A, paper ID 59.
Ing.drd. Ioan Porumb, Ing.drd. Adrian Radames Mesaroşiu, „Romanian Anti Hail
Rocket Trajectory Correction and Mitigation of the Dead Time Effect”, 2014, IEEE
International Conference on Automation, Quality and Testing, Robotics (AQTR 2014) -
THETA 19th edition - May 22-24, 2014, Cluj-Napoca, Romania, ISBN 978-973-662-973-
0, session code P1, paper ID 138.
X
INTRODUCERE
Teza de doctorat conține o introducere și este structurată pe 6 capitole în care am

prezentat modelele fenomenelor meteorologice care conduc la formarea grindinei , metode
, principii de detecție și mijloace de combatere a acesteia, o bibliografie cu 129 de titluri
din care 7 sunt ale autorului.
Obiectul tezei de doctorat este realizarea unui sistem de comanda cu anticipare
pentru racheta dirijata; Sistemul este destinat detecției, prevenirii și combaterii grindinei.
Capitolul 1 prezinta mecanismul de formare a precipitaților în atmosfera , cu
precădere a formarii grindinei descriind variabilele termodinamice optime înainte și în
timpul convecției.
Capitolul 2 prezintă metode și criterii de detecție a grindinei. Sunt prezentate
modul de evidență indirectă a grindinei în datele convenționale radar, măsurătorile bazate
pe date de reflexivitate utilizând VIL(o măsura radar a conținutului potențial de apa lichida
precipitabila într-un metru cub în interiorul unui nor), tehnica lui Lemon și un studiu
statistic privind apariția grindinei în depresiunea Transilvaniei, unde practic sunt prezentate
valori ale VIL și probabilitatea formării și căderii grindinei.
Capitolul 3 prezintă principiile, mijloace și sisteme de combatere a grindinei.
Sunt cunoscute 2 principii:
 Utilizarea de unde de soc în vederea perturbării curenților de aer din nor sau
spargerea particulelor de gheata formate în aceștia;
 Însămânțarea formațiunilor noroase detectate ca posibile purtătoare de
grindina cu substanțe active (de obicei AgI și KI) , acestea funcționând ca
nuclee de condensare suplimentare împiedicând astfel formarea grindinei.
Ca mijloace de combatere a grindinei sunt cunoscute:
 Tunurile sonice ;
 Instalații de însămânțare a norilor cu substanțe active de la sol ;
 Platforme antigrindină aeropurtate;
 Rachete antigrindină .
În general toate țările au dezvoltate ,mai mult sau mai puțin, sisteme de combatere a
grindinei la nivel statal sau implementate și administrate de către firme private. De
remarcat sistemul antigrindină franțuzesc care se bazează pe instalații de însămânțare cu
substanțe active de la sol foarte simple, acestea fiind acționate local de către fermieri în
urma anunțurilor făcute de centru de meteorologie. De asemenea se remarca sistemul
antigrindină Georgian complet automatizat , cu rachete antigrindină proiectate special
pentru acesta (nu sunt derivate din tehnica militara ).
Sistemul antigrindină Românesc

Sistemul antigrindină românesc își are începuturile cam prin anii 1973 -1976 când
au început primele cercetări în domeniul rachetelor antigrindină din epoca modernă
[33],glumeț botezată „Racheta din șopron” , oprite de către autorități din teamă. „În mintea
lor era că fiecare ţăran va avea în şopron un lansator de rachete” spune inginerul Dinu
Constantinescu , managerul colectivului de cercetare și dezvoltare a proiectului Alpha-G
cod RAG 96 , în același articol .
O lege concretă și care a permis reluarea cercetărilor și practic producția de rachete
antigrindină a fost o hotărâre de guvern [34] prin care se alocau și fondurile necesare.
XI
Uzina Electromecanica Ploiești , producător de armament românesc (în speță

rachete dirijate) , a primit sarcina să conceapă prima rachetă antigrindină. Aceștia s-au axat
pe modificarea rachetei românești nedirijate de tipul B-898, scoasă din dotarea armatei ,
lansată de pe un dispozitiv de lansare TKB-040 ( figura 3.3) și în 21 mai 2004 a fost
inaugurat primul punct de lansare din țară ,la Valea Călugărească , județul
Prahova[35].Centrul de comandă a fost stabilit chiar în incinta Stației meteorologice din
Ploiești iar punctul de lansare rachete avea doar un lansator TKB-040 , o magazie de muniție
și un container pentru personal în care era dispusă și aparatura de comunicații și control.
Legea 173/2008 privind intervenţiile active în atmosferă [36], este prevăzută
componenţa Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor.
Printre alte prevederi sunt definite Administrația Sistemului National Antigrindină
și de Creştere a Precipitațiilor și instituții colaboratoare iar anexa 3 contine structura
efectivă a sistemului, figura 3.9 .
În [37] este prezentată o notă de fundamentare de modificări și adăugiri succesive
la lege , datorate în principal restructurărilor din ministerul Agriculturii conform legii
139/2014 , pentru ca în final să fie emisă „HG nr.1186/29.12.2014 privind organizarea și
funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină și de
Creştere a Precipitaţiilor” . În speță aceasta face revenire la legea 173/2008.
Au existat preocupări pentru producerea în țară o platformă aeropurtată , fiind lansat
proiectul COMAEROPREC .
La acest proiect , demarat în anul 2008 cu termen de finalizare 2012 și în valoare
de 2.357.625 lei, sunt asociați ca parteneri :
 S.C. INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI AEROSPAŢIALE
ELIE CARAFOLI INCAS S.A;
 S.C. ELECTROMECANICA PLOIEŞTI S.A;
 Centrul de Cercetări și Încercări în Zbor Craiova;
 S.C. SIARM S.A. ;
 SC COMFRAC R-D PROJECT EXPERT SRL Bucureşti.
În speță trebuia proiectată o platformă aeropurtată pe care să fie instalate mijloace
specifice de combatere a grindinei . Tot în cadrul acestui proiect erau prevăzute studii de
comportare a formațiunilor noroase în urma însamânțării acestora cu substanțe generatoare
de nuclee de condensare. În presă au fost vehiculate știri că este operațional iar platforma
aeriană de bază era un avion IAR-99 Șoim , produs la Craiova. Practic detaliile proiectului
figurează pe paginile web a partenerilor dar nimeni nu dă detalii de finalizare.
Până la începutul anului 2016 , din sistemului antigrindină românesc au fost realizate:
 centrul pilot UPCCG PRAHOVA cu 8 puncte de lansare în serviciu la Valea
Călugărească , Boldești –Scăeni, Mehedința, Tătaru, Tohani, Ceptura, Pietroasele
,Viperești urmând să fie demarate procedurile pentru construirea unui punct de
lansare la Tisău ;
XII
 Centrul Zonal de Coordonare Moldova și UCCG Moldova 1 Iaşi- 5 puncte de

lansare în vederea omologării;
 UCCG Moldova 2 Vrancea - 4 puncte de lansare în vederea omologării;
 UCCG Mureş și Timiş;
 efectuarea unui studiu de mediu în urma utilizării UPCCG Prahova;
 studii de cercetare în vederea modernizării mijloacelor actuale de combatere a
grindinei;
 Pentru perioada 2016 s-au aprobat fonduri pentru următoarele obiective:
 UCCG Mureş și Timiş , proiecte și documentații de execuție; [38].
Figura 3.3 Rampa TKB-040 [31]
Tipul de rachetă folosit este racheta antigrindină Alpha-G cod RAG 96 care este
prima rachetă de producție civilă din țară ,figura 3.7 (derivată totuși din tehnică militară) ,
este biodegradabilă iar resturile căzute sunt de dimensiuni mici „Pe pământ ajung doar
bucăţele de carton de 1-2 centimetri. E biodegradabilă!” susține managerul de proiect
[33] . Poate zbura 10 000 m apoi se autodistruge. Este de calibru 82,5 mm , masa de 8,8 Kg
și încărcătura utilă de 0,66 Kg. Prețul este confidențial dar se dă un preț de 10 Euro /hectar
, cu toate serviciile incluse [33].
Figura 3.7 [31]
XIII
ADMINISTRAŢIA
APARATUL CENTRAL
Unități noi; Unități cu

tehnologii speciale
CENTRUL ZONAL DE CENTRUL ZONAL DE CENTRUL ZONAL DE

COORDONARE COORDONARE COORDONARE
TRANSILVANIA MOLDOVA MUNTENIA
UCCG UPCCG
UCCG
MOLDOVA1 PRAHOVA
TIMIS
ZONA DE ZONA DE
ZONA DE
COMPARATIE COMPARATIE
COMPARATIE
UCCG
MURES UCCG
UCCG
MOLDOVA2 OLTENIA
ZONA DE
COMPARATIE ZONA DE
ZONA DE COMPARATIE
COMPARATIE
UCCG
MARAMURES
Unit. Creşterea
Unit. Creşterea
Precipitațiilor
Precipitațiilor
ZONA DE
COMPARATE BAZE AERIENE DE BAZE AERIENE DE
OPERARE 2-3 OPERARE 4-5
Grupuri de
Grupuri de Grupuri de
combatere 15-20 combatere 10-15
combatere 20-30
Figura 3.9 Anexa 3 la legea 173/2008 ;14

organizarea centrelor de combatere a grindinei

Zona de comparaţie – suprafaţa adiacentă zonei protejate, stabilită conform
criteriilor din domeniu, și în care se execută activitatea de monitorizare a activității;
Unitate de creştere a precipitaţiilor - parte operaţională și /sau de cercetare a
sistemului, destinată să realizeze intervenţii active în atmosferă, singură sau împreună cu
unităţi similare din ţară ori din ţările vecine, în scopul modificării vremii în zona de interes,
în cadrul unor programe experimentale ori operaţionale;
Unitate de combatere a căderilor de grindină - parte operaţională a sistemului,
autonoma operaţional și care înlătură sau atenuează efectele distructive ale căderilor de
grindină din zona sa de protecţie.
Capitolul 4 prezinta realizări în combaterea grindinei. Este prezentata o istorie a

evoluției și dezvoltării sistemelor de combatere a grindinei, controversele pro și contra vis
a vis de acestea. Este prezentata în detaliu combaterea grindinei cu ajutorul rachetelor
antigrindină și este dezvoltata teoria generala a dinamicii și funcționarii rachetelor,
inclusiv determinarea funcției de transfer a rachetei teledirijate și funcția de transfer a
canalului de teledirijare.
În concluzie, se poate spune că racheta este un element de întârziere de ordinul doi
în raport cu parametrii analizaţi. în forma generală, funcţia de transfer corespunzătoare se
poate scrie astfel:
 (s) 1
Y (s)  K 2 2 , (4.64)
 H (s) T s  2Ts  1
În care χ este unul dintre parametrii v, θ, α, ny, an; K – unul din coeficienţii de transfer
V
K, KT1, K g , VK; T – constanta de timp și ξ – coeficientul de amortizare.
V
Coeficienţi de transfer K, KT1, K g și VK caracterizează proprietăţile de manevră
ale rachetei și sunt dependenţi de presiunea dinamică și de gradul de stabilitate statică (în
principiu, centrarea rachetei). La altitudini mari coeficienţii de transfer se micşorează și ,
prin urmare, proprietăţile de manevră ale rachetei se diminuează. Coeficientul de transfer
KT1 corespunzător unghiului de incidenţă nu depinde de presiunea dinamică, dar depinde în
V
mare măsură de gradul de stabilitate statică. De asemenea, coeficienţii K și K g se pot
modifica funcţie de viteză și altitudine. De exemplu, la racheta antiaeriană de tipul Oërlicon

V
coeficientul K se modifică de peste 20 ori, iar K g de 10 ori (Figura 4.31).
XV
Pentru asigurarea preciziei necesare de dirijare în diferite condiţii de zbor

V
coeficientul K sau K g trebuie să se modifice cât mai puţin funcţie de natura sistemului de
dirijare. Limitele de variaţie ale coeficienţilor menţionaţi se determină prin proiectare sau
prin metode statistice.
Figura 4.31 Variaţia coeficienţilor K și KV/g
Funcţia de transfer a liniei de telecomandă și telecontrol

În Figura 4.33 a fost elaborată schema funcţională a sistemului de teledirijare prin
comenzi. Instalaţiile de măsurare a coordonatelor ţintei nu sunt cuprinse în circuitul principal
de comandă, ele fiind considerate elemente ale circuitului exterior care acţionează aleatoriu
asupra sistemului de dirijare.
XVI
Dtiiεti
Dtiεt
Instalația de măsurare
Ținta Driiεri HDrε=Dri·Aε·ΔDi
a coordonatelor țintei
εti
hDε
εriD Driiεri hΔε
Instalația de măsurare a
hΔε=Dri·Δεi hε=hΔε·hDε Ecuația
coordonatelor rachetei
+ metodei de
hε dirijare
Date pentru compen- Aparatura de calcul și de

Celula
sarea corecției formare a comenzilor
cinematică
RACHETA
Linia de λε
an δ Pilotul uλ
Racheta teledirijare și
automat telecontrol
TAL
Figura 4.33 Schema funcţională a sistemului de teledirijare
Se notează cu rţ, εţ, și cu r, εr coordonatele reale ale ţintei, respectiv ale rachetei, și
cu rţm, εţm, respectiv rm, εr coordonatele măsurate.
Astfel, funcţia de transfer a instalaţiei de măsurare a coordonatelor ţintei, YŢ(S),
este:
K (S  1)
YT ( S )  2 2 . (4.70)
(T1 s  2T1 s  1)(T2 s  1)
În mod asemănător, funcţia de transfer a instalaţiei de măsurare a coordonatelor
rachetei, YR(S), este:
K 1 ( R s  1)
YR ( s ) 
(T s  2T1R s  1)(T2TR s  1) .
1
2 2 (4.71)
Pentru optimizarea sistemului de dirijare se folosesc rezultatele obţinute în

analizarea reglării automate a sistemelor cu acţionare rapidă. Astfel, pentru sistemul studiat
eroare de dirijare este:
h  R(t )( t   r ) , (4.72)
În care R(t) reprezintă funcţia programată care reproduce fidel distanţa dintre punctul
de dirijare și rachetă, adică distanţa r(t).
În scopul îmbunătăţirii caracteristicilor dinamice ale sistemului de dirijare, creşterii
rezervei de stabilitate a rachetei pe traiectorie, trebuie luat în consideraţie viteza și
acceleraţia fluctuaţiilor care caracterizează abaterile liniare ale rachetei în raport cu
XVII
traiectoria calculată. Pentru determinarea vitezei se calculează derivata de ordinul întâi a

funcţiilor hε și hβ, iar pentru determinarea acceleraţiei, derivata de ordinul doi.
După cum rezultă din practică, comanda de dirijare nu trebuie să conţină derivată
de ordinul doi a erorii, deoarece sistemul devine instabil la semnalele reflectate de ţintă și la
componentele aleatoare ale erorilor de dirijare. Pentru evitarea situaţiei descrise, în procesul
de formare a comenzilor de dirijare se folosesc abateri liniare și viteza lor de vibraţie, iar
acceleraţia corespunzătoare este luată în consideraţie de circuitul de comandă prin
intermediul traductorilor de acceleraţie liniară, TAL, dispuşi la bordul rachetei.
Figura 4.34 Sistemul de formare a comenzilor pe un singur canal

Semnalul general de TAL se însumează cu semnalul comandă de dirijare, astfel că
rezultanta se aplică elementelor de execuţie dispuse în modulul de comenzi.
În procesul de formare a semnalelor comandă de dirijare este necesară
compensarea erorilor dinamice, instrumentale și erorii introduse de forţa de greutate a
rachetei.
În Figura 4.34 este prezentată schema structurală a sistemului de formare a
comenzilor (pe un singur canal).
Funcţia de transfer a liniei de telecomandă și telecontrol este:
Ke s
YLRD ( s )  . (4.73)
Ts  1
Capitolul 5 prezintă sistem de comandă cu anticipare (preview control) pentru racheta

semi-dirijată . Rachetele utilizate în prezent pentru combaterea grindinei sunt rachete
nedirijate și fără posibilitatea de detonare la un moment de timp modificabil de la sol.
Practic se stabilește înainte de lansare elevația , azimutul și timpul de detonare al ogivei
purtătoare de agent de însămânțare (calculate de către centrul de comandă) , ulterior
așteptându-se rezultatul. Dacă formațiunea noroasă și -a schimbat poziția tragere este
zadarnică.
Evoluția fenomenelor meteorologice este greu de previzionat pe perioade lungi și
scurte dar în perioada actuală au fost dezvoltate tehnici de detecție instantanee a
formațiunilor noroase ( nowcasting) . Acestea pot fi integrate în sisteme GIS performante
creându-se premisa ca pentru transportul încărcăturilor de substanțe active în vederea
modificării evoluției furtunilor să poată fi utilizate și rachete antigrindină dirijate.
XVIII
Prețurile unei instalații de teledirijare și racheta în sine pot fi destul de pipărate ,

aceasta fiind o tehnică încă în uz în domeniul militar. Pe aceste considerente, se propune o
tehnică care transformă racheta nedirijată într-o rachetă semi-controlată. În principiu este
vorba despre introducerea suplimentară în construcția rachetei a 4 suprafețe de control ,
dispuse două câte două la un unghi de 180 de grade , cu un unghi de 90 grade între grupuri.
Traiectoria rachetei poate fi controlată în două direcții atât pe orizontală (stânga –dreapta )
cât și pe verticală (sus-jos) acționând suprafața de control corespunzătoare.
5.1 Prezentarea principiului metodei de control al traiectoriei
În [51] am prezentat o variantă. Presupunând ca racheta nu se rotește în jurul axei

sale longitudinale, este posibil să schimbăm direcția în planul vitezei de zbor (Vt) folosind
suprafețe de control acționate electromagnetic. Unghiul poate să aibă două valori; α = αN
atunci când sistemul se află în „deviere” iar termenul controlat este Δt , altfel α = 0.
Forța laterală la „coada” rachetei este aproximată de următoarea ecuație:
= ∝= ∝ (5.1)
Pe durata (Δt), din legea conservării momentului reiese:
∆ = (5.2)
atunci
∆ = (5.3)
Unde M este masa rachetei, care este considerată concentrată în centrul de rotație.
În intervalul (Δt), racheta își va schimba direcția cu un unghi (Δβ) calculat cu
următoarele ecuații, așa cum apare în figura de mai jos:
∆ = ( )∆ (5.4)
sau
∆
∆ = ( )∆ (5.5)
XIX
Vt ∗
Δβ
M
Vl Fl
Fig. 5.1 Efectul aerodinamic al suprafețelor de control ,,lateral”
La un unghi mic arctg( )se permite:

∆ ∆
( ) ≈ (5.6)
așa că:
∆ ≅ (∆ ) (5.7)
Racheta va urma noul vector al vitezei ( )după fiecare interval (Δt).
Scopul acestui sistem de control după lansarea rachetei este de a schimba traiectoria în
zbor.
Traiectoria poate fi corectată după lansare, poziția norilor producători de grindină s-
a schimbat. Datorită vitezei mari a straturilor superioare de aer, aceste modificări pot să
aibă un efect negativ asupra eficienței lansării.
Ca și țintă pentru rachete se consideră un nor generator de grindină, știind de la
datele radar viteza și direcția straturilor superioare de aer, astfel se poate deduce după
lansare eventualele corecții ale traiectoriei rachetei.
Totuși există o problemă dificilă, și anume transmisia comenzilor către suprafețele
aerodinamice. Datorită vitezei ridicate a rachetei și timpului scurt de zbor, întârzierile
XX
provocate de timpul mort devin critice. Aceasta ridică necesitatea compensării „unora”
dintre aceste întârzieri.
După ce direcția inițială de pornire a fost stabilită, în acord nu necesitatea pentru o

variantă simplă și ieftin, se propune un sistem capabil să asigure o derivare controlată în
zborul inițial, în acord cu noile informații rapide privind mișcarea norilor.
Viteza rachetei este:
v = v0 – a∙t (5.8)
unde (v0) este viteza inițială și (a) este accelerația:
( )≅ + ∙ ( ) (5.9)
Înălțimea este:
ℎ( ) = ∫ [ −( + ∙ )∙ ] (5.10)
În timpul zborului, un semnal de deviere este trimis către rachetă la momentul (t1) dar
mecanismul de deviere este activ la (t1+Δτ) unde (Δτ) este echivalent timpului mort.
Semnalul de deviere este activ pe perioada (Δt1). Abaterea unghiulară a rachetei este:
( +∆ ) ∙∆
(5.11)
∆ = ∙
Dacă o nouă comandă este emisă la momentul (t2) noua abatere a rachetei este:
( +∆ ) ∙∆
(5.12)
∆ = ∙
Pentru corecția traiectoriei, sunt folosite patru dispozitive, unul pentru fiecare plan
longitudinal.
În această situația, s-a făcut o simulare în Simulink, cu următoarea
diagramă:
Fig. 5.2 Diagrama Simulink
Rezultatele obținute sunt afișate în figura de mai jos:
XXI
Fig. 5.3 Corecția traiectoriei
În figura 5.3 se poate observa cu ușurință cum corecția traiectoriei se aproprie de

calea propusă după o întârziere de 2-3 secunde (în funcție de diferența de corectat) printr-
un control alternativ dublu, cu ajutorul dispozitivelor corectoare poziționate în planuri
longitudinale opuse pentru fiecare direcție corectată.
Această lucrare propune o idee nouă în combaterea grindinei și atenuarea timpului
mort, folosind în același timp rachete care sunt „ieftine” și pot fi controlate de la sol. Dacă
sunt puse mai multe platforme fixe și mobile într-un sistem robust, precis și fiabil de
combatere a grindinei ,acesta poate fi folosit cu succes pentru a proteja recoltele sau alte
obiective sensibile la căderi de grindină (de exemplu parcurile de automobile sau panourile
solare …) [52] .
5.2 Metode de compensare a efectelor timpului mort la transmiterea comenzii
PROCES
y
H’(s) e-sτ
y’
MODEL
ym
H’m(s e-sτm
y’
Figura 5.4 Principiul predicţiei după model
XXII
Una din soluţiile deja convenţionale de tratare a problemei timpului mort din
intervalele de reglare automată este cea dată de Smith, folosind regulatorul cu predicţie.
Metoda se bazează pe predicţia cu model. Dacă ar fi posibilă separarea structurii raţionale
H'(s) de elementul de întârziere pură (e-sτ), ieşirea intermediară (y'), figura 5.4, apare ca o
predicţie cu timpul (τ) a ieşirii (y). Cum această separare este fizic imposibilă, o soluţie
tehnică constă în modelarea procesului prin diferite metode. Dacă modelul respectă
condiţiile
( )= ( )
(5.13)
=
mărimea "prezisă" (y') poate fi obţinută practic prin mărimea (y'm).
Această structură în buclă deschisă este afectată de erori dacă în timpul funcţionării
procesului aceasta îşi schimbă parametrii.
Predictorul Smith prezintă avantajul includerii procesului într-o buclă închisă, aşa
încât modificarea parametrilor procesului va afecta într-o măsură redusă performanţele
sistemului cu predicţie.
Datorită condiţiilor specifice controlului rachetei există pericolul introducerii unor
întârzieri suplimentare - inclusiv cele de calcul, de transmitere, de acţionare a suprafeţelor
aerodinamice, fiind propusă o altă soluţie, bazată pe sistemele cu comandă cu anticipare (
preview control).
Controlul cu anticipare se aplica în situaţiile în care mărimile de referinţă și / sau de
perturbaţie pot fi cunoscute cu anticipaţie . Se delimitează două structuri tipice .
F F
yr yr
u c + u c +
K P _ K P _
y e y e
a) b)
Figura 5.5 Structuri convenţionale pentru reglarea cu anticipaţie, feedforward de la referinţă
Figura 5.5 : varianta în buclă închisă; a) mai complexă și în buclă deschisă , mai
simplă figura b). Datorită restricţiilor de timp se va adopta structura în buclă deschisă.
Referinţa anticipată ( u ) permite pregătirea comportării sistemului a cărui mărime de ieşire
( y ) este forţată să urmărească referinţa (yr). Semnalul (yr) s-a obţinut prin întârzierea (u)
obţinut prin anticipare.
Principiul de aplicare a controlului cu anticipare la dirijarea rachetei este prezentat
simplificat în figura 5.4. Se presupune cunoscute poziţia norului generator de grindină,
fixându-se orientarea rachetei spre obiectiv ("OBIECTIV") la lansarea din punctului de start
("START") . În prima variantă (1) se presupune lipsa sistemului de dirijare. Poziţia finală
(F1) poate diferi de cea a obiectivului datorită eventualelor mișcări ale aerului în straturile
superioare ale atmosferei, ceea ce va reduce semnificativ eficacitatea lansării. Desigur la
aceste diferenţe poate contribui și eroarea generată de sistemul de radare în stabilirea
caracterului și poziţiei norului.
Durata zborului presupunând cunoscută înălţimea (H) a norului, în ipoteza decelerării
constante a rachetei, din ecuaţia vitezei
XXIII
= − (5.14)
şi a spațiului:
= − = (5.15)
rezultă durata de zbor (T) :
= (5.16)
La o viteza a zborului (Vn) în plan orizontal, distanţa între poziţia finală a rachetei și
nor va fi:
∆ ≤ (5.17)
În cazul corecţiei "standard" fără anticipare, la fel ca în cazul anterior, racheta este
lansată spre obiectivul "văzut" de sistemul de radare în poziţia de start. Se presupune o
posibilă urmărire a deplasării obiectivului (norului) după un interval de timp (Δτob= Δτob2)
în care informaţia este disponibilă în acest caz după intervalul
∆ =∆ +∆ +∆ (5.18)
are loc corecţia traiectoriei. S-au definit (Δτts) durata de transmitere a semnalului de corecţie
iar (Δτjad) durata de activare a suprafeţelor aerodinamice de control al corecţiei. Durata activă
a sistemului electromagnetic de control (Δt) se poate alege proporţională sau chiar egală cu
durata (Δτob2). Obiectivul "realizat" în acest caz corespunde poziţiei finale (F2), figura 5.6.
Dacă corecţia s-a efectuat la înălţimea H2 (H2˂H) se poate estima corecţia de poziţie
∆ ≅ ( − ) (∆ ) (5.19)
evident cu cât (H1≪H), putând reduce durata (Δτ2) eficienţa corecţiei va fi mai mare.
Corecţia cu anticipare poate fi aplicată sub forma anticipării poziţiei obiectivului în
timpul lansării rachetelor. După un timp (Δτob3), mai scurt decât (Δτob2) se va estima viteza
de deplasare a norului în plan orizontal. Se va calcula durata:
∆ =∆ +∆ +∆ (5.20)
Cunoscând poziţia (H31) a rachetei în momentul primirii comenzii de corecţie durata

de acţionare a suprafeţelor aerodinamice de corecţie (Δt3i) va fi determinata de relaţia:
(∆ )= (5.21)
XXIV
aşa cum s-a exemplificat în figura 5.6 în care este prevăzută posibilitatea celei de a doua
corecţii.
În concluzie în ipoteza unor sisteme de calcul rapide ceea ce devine tot mai uşor de
îndeplinit, este posibilă o corecţie cu anticipare a traiectoriei în scopul minimizării "erorii"
între poziţia finală (F) a rachetei și obiectivului.
Referitor la structura rachetei, sistemul electromagnetic de control al suprafeţelor
aerodinamice de control nu pune probleme insurmontabile de realizare sau preţ , asemenea
mecanisme , simple și eficiente , precum și particularitățile de proiectare [53] fiind tratat
de către autor în [54] ,[55] .
F1 F2 F3
2
3 OBIECTIV
C21 Δβ21
Δβ32
1
C32
Δβ31
C31
START
Figura 5.6 Principiul de aplicare a controlului anticipativ la dirijarea

rachetelor
Capitolul 6 prezintă soluții propuse , concluziile generale și contribuțiile originale

ale autorului .
O soluție propusă ar putea fi un sistem antigrindină cu o structură descentralizată la
nivelul punctelor de lansare ,care trebuie să fie construite cu capital privat și să deservească
în mod unic o anumită zonă sau obiectiv. Structura acestor puncte de lansare trebuie să fie
astfel concepută încât să permită funcţionarea independentă de orice alt sistem ,constituind
un plus organizarea la nivel naţional a altor facilităţi (furnizarea de date meteo sub forma
vectorizată de către ANMH și a prognozelor pe termen mediu și lung, programul zborurilor
regulate de la Autoritatea Aeronautică Română ,alte zboruri neregulate sau cu caracter
militar …)[56].
În acest sens, un punct independent de lansare rachete antigrindină, cuprinde (fig.
6.1):
 o staţie meteo proprie;
 software de analiză și detecţie a grindinei;
 sistem de comunicaţii redundant ;
XXV
 sistemul de lansare rachete propriuzis

 sau/şi instalații de însămânțare de la sol – două sau mai multe;
 sistemul de aprovizionare , transport și depozitare;
 personal de deservire;
Sistem
Instalaţie energetic
lansare autonom
rachete
Instalație de
însămânțare de
la sol
telecomandată
Staţie meteo și
Spaţiu
centrul de analiză și
depozitare și
diagnoză dotate cu
administrativ
radar Doppler cu
dubla polarizare și
software specific de
asistarea deciziei
Instalaţie Instalație de
lansare însămânțare de
rachete la sol
telecomandată
Servicii de date Servicii de date exterioare de

exterioare de rezervă bază
Figura 6.1 Punct independent de lansare rachete antigrindină
Se propunem ca pentru protecţie proprie antigrindină în imediata apropiere a staţiei
să fie folosite 2 instalații de însămânțare cu substanțe active de la sol la 180 grade și 2
instalaţii de lansare rachete antigrindină , cate unul pentru fiecare sector, cu rază de acţiune
îndepărtată; de menţionat că fiecare punct de lansare rachete are propriul sistem de dirijare
a rachetelor (teledirijare cu radar propriu sau cu GPS înglobat în GIS de analiză).
XXVI
Figura 6.2 Proces distribuit cu staţie dispecer, staţii regionale și substaţii de lucru
Să ne imaginam procesul de combatere a grindinei distribuit pe întreg teritoriul ţării

cu o singura staţie dispecer, staţii regionale și substaţii de lucru ca în figura 6.2. [57]
După cum s-a mai spus, legăturile informaţionale sunt bidirecţionale, structura fiind
ierarhizată pe trei nivele, schimbul informaţional făcându-se prin mesaje.
Legăturile punctate sunt legaturi informaţionale circulare ( în paralel practic ) între
toate substaţiile și între toate staţiile regionale și reprezintă o alternativă de asigurare a
legăturilor informaţionale cu grad ridicat de siguranţă, atunci când legătura dintre staţia
dispecer și o staţie regională este întreruptă.
În acest caz, staţia dispecer preia și sarcinile acesteia, eventual printr-un echipament
de rezervă special destinat acestei situaţii, sau transmite către aceasta prin intermediul altei
staţii regionale pe canalul circular.
Posibilitățile de routare a mesajelor sunt multe, însă în acest caz fiecare staţie și
substaţie trebuie să aibă un identificator. Acest fapt are și un dezavantaj major, și anume că
de la orice Ri și și , cât și de la D se pot transmite mesaje false, lucru ce periclitează siguranţa
sistemului. Poate fi însă înlăturat prin tehnici și protocoale de autentificare, asigurarea
integrităţii mesajelor și prin criptare (se asigură confidenţialitatea).
XXVII
În cazul sistemelor cu grad ridicat de risc și unde este implicat și armament (în cazul
de față rachete care transporta agenţi catalizatori meteorologici) este exclusă lipsa
operatorului uman ,astfel că întreaga politică de securitate va fi construită în jurul acestui
fapt.
Definirea Subsistemului De Comunicaţii
În cadrul sistemului naţional antigrindină se definesc un număr de Unități de
combatere a căderilor de grindină (UCCG) care pot fi substaţiile S11 la S1n din figura 6.3
,unități de retranslaţie care pot fi R1 la Rn și Centrul naţional de Analiză și diagnoză care
este interconectat (sau este chiar parte constituenta) a ANMH (Agenția Naţională de
Meteorologie și Hidrologie).În viziunea noastră o unitate de combatere a grindinei poate
avea structura din figura 6.1.
Serviciile de date exterioare de baza să fie asigurate prin reţea de comunicaţie
proprie de radiorelee cu capacitatea de 2 Mb/s , constituite într-o reţea de tip semigratar și
cu punctele de retranslaţie aferente.
Serviciile de date exterioare de rezervă să fie asigurate peste rețeaua Internet cu
conexiuni de tip VPN (Virtual Private Networking) .
Ambele servicii de date exterioare au asigurată securitatea datelor prin
criptare simetrică ,cu dispozitive de criptare hardware încorporate la radiorelee și cu routere
cu IPSec încorporat pentru reţeaua VPN. Ambele soluţii se găsesc pe piaţă în diferite variante
iar în lucrarea de faţă se tratează problematica asigurării securităţii datelor care tranzitează
subsistemele de comunicaţie .
Definirea Riscului De Securitate
Având în vedere faptul că peste 70 % din breşele de securitate sunt generate din
interior și ca subsistemele de comunicaţie implicate sunt dedicate și au asigurată o criptare
proprie , riscurile de alterare a datelor sunt de tipul atacul omului din mijloc când un
radioreleu se interpune între Unitatea de combatere a grindinei și centrul de comandă sau
compromiterea cheii criptografice prin divulgarea ei din interior.
Definirea Protocolului De Comunicare
Comunicaţia dintre centrul de comandă și Unităţile de combatere a grindinei se face
pe baza de vectori de date cu câmpuri bine definite .Vectorii de date sunt Vectori de comandă
,Vectori de stare ,Vectori de sincronizare .
Vectorii de date au toţi aceeaşi lungime pentru a preveni posibilitatea ca un presupus
atacator să facă diferenţiere pe baza lungimii lor .
În orice moment centrul de comandă poate emite spre orice UC și începe cu un vector
de sincronizare urmat de un vector de comanda după care aşteaptă un vector de stare și încă
unul de sincronizare de la UC.
Structura Vectorilor De Date ,Distribuţia și Protecţia Cheilor Criptografice
Vectorii de date au două câmpuri și anume câmpul de date și câmpul de autentificare
. Câmpul de autentificare este de fapt o funcție de hashing aplicată câmpului de date și are
XXVIII
o lungime de n1 biţi(n1 se dimensionează în funcţie de tipul de funcţie de hashing folosita

și de lungimea câmpului de date .
Câmpul de date este un și r de n biţi din care primii doi biţi definesc tipul vectorului
(01 de comandă,10 de stare, 11 de sincronizare și 00 nefolosit), următorii 32 biţi conţin
momentul de timp al mesajului în format universal, pe 6 biți este codificat numărul UC
,următorii 128 conţin cheia de criptare simetrică ;urmează date efective prin care se trimit
comenzi sau stări ale parametrilor care trebuie ajustaţi ,acest câmp putând fi dimensionat în
funcţie de necesităţi. În vectorul de comandă Centrul de comandă inserează pe 6 biţi numărul
UC la care se adresează iar în vectorul de stare și sincronizare atât UC cât și Centrul de
comandă inserează numărul specific al UC cu care se face schimbul de date.
Algoritmul folosit la criptarea câmpului de date este de tip AES cu cheie pe 128 biţi
,cheia iniţială fiind generată de către centrul de comandă fiind unică în tot sistemul.
Unicitatea algoritmului constă în faptul că această cheie este distribuită iniţial la UC
prin intermediul operatorilor umani pe suporți de informaţie portabili și se schimba la
fiecare sesiune fără intervenţia umană. În momentul iniţializării schimbului de mesaje
,primul vector de sincronizare trimis de Centrul de comanda va conţine cheia noua(generată
aleator de Centrul de comanda dar păstrată pana la următoarea sesiune ) pe care UC o va
folosi la criptarea câmpului de date din conţinutul vectorului de stare și a vectorului de
sincronizare cu care răspunde aceasta fiind inclusă și în câmpul cheii respectivilor vectori.
UC decriptează primul vector de sincronizare și de comandă cu cheia distribuită
iniţial de centrul de comandă, separă cheia nouă din vectorul de sincronizare și de comandă
trimis ,o păstrează pentru o nouă sesiune și le inserează în vectorul de sincronizare și de
stare cu care răspunde ,criptându-i cu cheia nouă astfel încât Centrul de comanda foloseşte
pentru decriptarea vectorului de stare și sincronizare primit ca răspuns de la UC cheia nouă
pe care el însuşi a generat-o anterior ,în acelaşi timp face și verificarea autenticităţii datelor
[58].
Contribuțiile generale ale autorului sunt:

 Sinteza de literatura privind formarea grindinei, variabilele de mediu și cele
termodinamice înainte și în timpul convecției, detecția grindinei ;
 Principii, mijloace și sisteme de combatere a grindinei ;
 Sisteme informatice dedicate sistemelor antigrindină la nivel mondial .
Contribuții originale ale autorului sunt:
 Realizări în combaterea grindinei cu tunuri sonice și rachete anti grindina ;
 Racheta antigrindină cinematica, funcții de transfer sisteme de teledirijare ;
 Principiul metodei de control a traiectoriei ;
 Metode de compensare a timpului mort la transmiterea comenzii ;
 Controlul anticipativ al dirijării rachetei ;
XXIX
STRATEGII DE CONTROL AL SISTEMELOR DE COMBATERE A GRINDINEI Capitolul 1
CAPITOLUL 1. Formarea Grindinei
1.1 Formarea precipitațiilor în atmosferă

Precipitațiile sunt condiționate de îndeplinirea anumitor condiții de instabilitate, de
creșterea picăturilor de apă în nor, care depășind o anumită masa critică, cad din nor sub
efectul atracției gravitaționale. Căderea picăturilor nu conduce la dispariția norului dacă
condițiile termodinamice se mențin și acesta este alimentat cu vapori de apă de curenții
verticali ascendenți .
Creșterea dimensiunilor picăturilor de apă sau alte particule noroase a fost studiată și
explicată rezultând mai multe teorii și ipoteze dar care explică și justifică doar parțial
formarea precipitațiilor.
Exista mai multe procese descrise în [1] care duc la formarea unor particule suficient
de mari ca sa cada din nor sub forma de precipitații: procesul Bergeron, condensarea,
coalescenta, depunerea, agregarea, acreția în cazul când în nor sunt prezente cristale de
gheață.
Creșterea cristalelor de gheata prin procesul Bergeron.
În [2] meteorologul suedez Bergeron Tor, explică creșterea dimensiunii cristalelor
de gheață în norii reci, în condițiile existenței picăturilor de apă subrăcită dezvoltând prima
teoretizare făcută în 1911 de către omul de știință german Alfred Wegener [3], în timp ce
studia formarea brumei. Wegener a teoretizat că dacă procesul ( de formare al brumei) s-ar
întâmpla în nor și creșterea dimensiunii cristalelor de gheață ar fi semnificativă, acestea
ar putea să cadă (n.a. în virtutea atracției gravitaționale ). După anii 30 meteorologul german
Walter Findeisen dezvoltă și rafinează munca lui Bergeron atât în plan teoretic cât și
experimental rezultând în final o teorie numită procesul Wegener–Bergeron–Findeisen [4].
În [5] este prezentată teoria Bergeron care susține că presiunea maximă a vaporilor
saturanți în raport cu gheața este mai mică decât în raport cu apa, aerul saturat în vapori în
raport cu apa va fi suprasaturat fată de cristalele de gheață, producându-se desublimarea lor
pe cristale. În urma acestui proces masa vaporilor scade, presiunea acestora se micșorează,
aceștia devenind nesaturați fată de picăturile de apă. Sunt favorizate astfel procesele de
evaporare la nivelul picăturilor de apă, în continuare producându-se și desublimări pe
cristalele de gheață. Prin transportul continuu de vapori de la picăturile de apă la cristalele
de gheață (la nivelul cărora se produce desublimarea) poate fi explicată creșterea dimensiunii
acestor cristale.
Creșterea cristalelor de gheață prin depunere consta în sublimarea directa a
vaporilor de apa pe cristalele de gheata.
Creșterea cristalelor de gheață prin agregare. Procesul de agregare este procesul de
asociere a doua cristale de gheata prin ciocnire. După ciocnire, doua cristale de gheață pot
sau nu să se unească, asta depinzând de formă. La temperaturi mai ridicate, sau dacă ele au
1
forme complicate, se pot asocia prin lipire sau înțepenire. Agregarea se produce cel mai bine
când cristalele se lipesc din cauza formei plate și la temperaturi intre 0 și 3 grade Celsius
când cristalele încep sa se topească și se acoperă cu o peliculă fină de apă. La temperaturi de
sub -10 grade Celsius cele mai multe cristale de gheata se îndepărtează unele de altele.
Creșterea cristalelor de gheață prin acreție implică ciocniri între picăturile de apă
subrăcită și cristalele de gheață care cad cu diferite viteze. Când au loc ciocniri, apa subrăcită
va îngheța. Se pot produce multe tipuri de precipitații, depinzând de dimensiunea picăturilor
de apă subrăcită.
Măzărichea moale (zăpada grăunțoasă) este produsă când dimensiunile picăturilor de
apă subrăcită sunt mai mici în comparație cu dimensiunea cristalelor de gheață. După
ciocnire particula inițială va fi acoperită cu boabe mici de apă înghețată care prind volume
mici de aer intre ele. Acest proces produce granule fărâmițate, albe opace, cu aspect de nea
și daca continuă va produce particule de precipitații cunoscute ca boabe de nea sau măzăriche
(grindina ușoară), depinzând de cât de mari au ajuns. Diametrele sunt de 1-5 mm. Când
diametrul boabelor de măzăriche moale este sub 1 mm, măzărichea este zăpadă grăunțoasa.
Ea cade iarna din nori stratiformi. Pentru ca acest tip de creștere să aibă loc, temperatura
norului va fi în mod obișnuit sub - 5 grade Celsius și conține o cantitate mica de apă lichidă.
Măzărichea tare este produsă când dimensiunea picăturii de apă subrăcită este mare
în comparație cu particula de gheață. După ciocnire, apa subrăcită se împrăștie deasupra
particulei, înainte ca ea sa înghețe. Aceasta acoperire a gheții nu prinde aer și grăuntele care
rezulta este sferic sau de forma neuniforma, parțial transparent și greu. Acesta este procesul
de creștere care ajută sa se formeze grindina vara. Pentru ca sa se formeze grindina, norii
trebuie sa aibă un conținut bogat de apă.
Grindina este alcătuită din sfere sau fragmente de gheață, de diferite forme, cristalizate sau
amorfe, cuprinse între 5 și 50 mm, uneori chiar mai mari. În cazuri excepționale greutatea
lor a depășit chiar 300 g. Grindina cade din norii Cumulonimbus, numai în sezonul cald,
însoțind aversele de ploaie.
Creșterea picăturilor de apă prin condensare are loc când picătura crește în aer
suprasaturat.
Creșterea picăturilor de apă prin coalescență. Viteza de cădere a picăturilor de
ploaie este cu atât mai mare cu cât masa picăturii este mai mare. Picăturile de ploaie mai
mari au o viteza de cădere mai mare decât cele mai mici și , în cădere, se pot ciocni cu
picături de nor sau cu picături de ploaie mai mici. Daca, după ciocnire, picăturile rămân unite
picătura mare crește pe seama înglobării altor picături. Acest proces se numește coalescență.
Coalescența este favorizată când picăturile sunt încărcate electric și există forțe de atracție
electrostatică.
Coalescența este un proces de creștere foarte „eficient”, de colectare a picăturilor din
nor. Ea se produce doar la temperaturi pozitive, în stratul cuprins între nivelul izotermei de
zero grade și nivelul de condensare. Când acest strat este gros sunt posibile precipitații
2
intense. În asemenea situații, procesul se mai numește și „proces de formare a precipitațiilor

în strat cald adânc”. Picăturile cu diametre D< 0, 35 mm sunt esențial sferice, picăturile cu
diametru mai mari de 1 mm au o forma bine aproximata cu cea a unui sferoid. Picăturile mai
mari au o baza plata și apoi progresiv se trece la o forma concava a bazei (D>= 4 mm).
Picăturile mai mari au o probabilitate mare de a se sparge în fragmente mai mici. Procesele
de coalescență și despărțire determina mărimea picăturilor de ploaie (Doviaksi Zrnic
1993)[10].
Pentru a explica mecanismul de creștere în dimensiuni a picăturilor de apă în [5]
este evidențiat faptul că valoarea presiunii maxime a vaporilor saturanți în raport cu o
picătură de lichid este mai mare pentru picături de rază mică datorită efectului stratului
superficial ( de la suprafața lichidului) de grosime egală cu raza de acțiune moleculară.
Stratul superficial se comportă ca o membrană elastică care tinde să comprime picătura de
apa și să micșoreze aria suprafeței libere a lichidului. Sfera având suprafața de arie minimă
pentru un volum dat justifică și forma picăturilor de lichid,. Pentru o picătură de rază r,
presiunea suplimentară ce se exercită asupra lichidului datorită acțiunii acestui strat depinde
invers proporțional de raza picăturii (p = 2σ/r, σ fiind numit coeficient de tensiune
superficială a lichidului în contact cu vaporii săi, valoarea sa fiind dependentă de natura
lichidului și de temperatură, scăzând cu creșterea temperaturii). În cazul electrizării
picăturilor, efectul produs este invers celui produs de stratul superficial, o dată cu creșterea
sarcinii electrice (oricare ar fi semnul acesteia), pentru particule cu o rază dată, valoarea
presiunii vaporilor saturanți la nivelul acestor picături scăzând. Pentru picături neelectrizate,
sau la valori mici ale sarcinii electrice, în condițiile în care aerul este saturat cu vapori în
raport cu picăturile mari, va fi nesaturat în raport cu picăturile de dimensiuni mici, ceea ce
va favoriza producerea evaporării la nivelul picăturilor de rază mică. Acest transport de la
picăturile mici la cele mari determină creșterea dimensiunii picăturilor mari pe seama
evaporării micilor picături de apă.
În [6] și [7] Korolev arată că tranziția apei din fază de vapori în fază lichidă sau
solidă joacă un rol esențial în formarea de nori și precipitații. Direcția și debitul tranziției
de fază „lichid în vapori” sau „gheață în vapori” este determinată de suprasaturația vaporilor
cu privire la lichid, respectiv gheață. Modelarea numerică a lui Howell (1949) [12] și Mordy
(1959) [13] a arătat că suprasaturația într-un nor uniform ascendent atinge un maxim în
apropierea bazei norului în timpul activării de picături și apoi scade monoton. Squires
(1952) a derivat relația între crearea și epuizarea vaporilor de apă într-un nor în mișcare pe
verticală. Soluția ecuației Squires sugerează că, la o primă aproximare, suprasaturarea este
liniar legată de viteza pe verticală și invers proporțională cu concentrația și dimensiunea
medie a picăturilor din nor. Această relație a fost mai târziu utilizată pentru a determina
suprasaturația din norii de convecție de către Warner (1968) [14], Paluch și Knight (1984)
[15], precum și de către Politovich și Cooper (1988) [16]. Timpul caracteristic de tranziție
de fază în nor, datorate epuizării vaporilor de apă în picături, este invers proporțională cu
3
produsul dintre concentrația picăturilor și mărimea medie a acestora (Squires 1952, Mazin
1966, 1968).În [6] sunt descrise și ecuațiile de suprasaturație.
1.2 Grindina: Problematica generală
Toate teoriile referitoare la formarea grindinei în norii convectivi sunt parțiale ,

niciuna nu explică complet formarea grindinei nici conceptual nici ca model fizico-
matematic . Ele se bazează mult pe date probabilistice și sunt aplicabile unor arealuri bine
definite. În această situație detectarea existenței grindinei și căderea acesteia la sol este
dificil de realizat. În [24] se afirmă că „..tehnicile pe care previzionistul le utilizează în timp
real nu sunt orientate direct pentru acest scop. Pe de altă parte, nu se dispune de date precise
de răspuns în timp real iar verificările sunt foarte dificil de realizat.” De obicei există date
și studii climatologice în zonele unde pierderile ce au loc în urma căderilor frecvente de
grindină sunt deosebit de mari.
Un exemplu sunt zonele viticole și pomicole, unde la o cădere de grindină poate fi
compromisă total recolta, altul în cazul parcurilor auto în aer liber și mai nou în cazul
centralelor fotovoltaice. În aceeași lucrare se face mențiunea faptul că zona căderilor de
grindină este mică în comparație cu zona totală a furtunii , ceea ce face foarte dificilă
previziunea cu exactitate a locului unde va cădea grindina, chiar dacă momentul formării
acesteia poate fi detectat cu destulă precizie .
Având în vedere problematica enunțată se constată o dezvoltare a mijloacelor de
detecție a momentului formării grindinei și combaterea acesteia prin împrăștierea, în zona
de formare, a unor nuclei de condensare . De la începerea formarii până la faza de cristale
mari de gheață timpul este extrem de scurt, sub 40 de secunde după unii autori, de aceea
intervenția trebuie să fie rapidă. Metodele și mijloacele de combatere sunt diversificate chiar
dacă rezultatele folosirii lor sunt îndoielnice, o implicație majoră având în acest sens nevoia
imperioasă a potențialilor păgubiți de a se proteja.
4
1.3 Generarea grindinei în norii convectivi: ingrediente

În [8] este prezentată o viziune foarte simplistă a fenomenului. Se ia ca referință de bază
figura 1.1.
Figura 1.1 Formarea grindinei [8]
Grindina se formează în aproape orice nor convectiv aflat într-un oarecare stadiu de
dezvoltare și , preferabil, în nivelurile sale medii și înalte. De obicei grindina apărută se
topește sau se dezintegrează înainte să atingă solul. În cazul în care curenții ascendenți sunt
foarte intenși, parte din picăturile de apă se transformă în cristale de gheață, putând fi
transportate la niveluri foarte înalte ale aceluiași nor sau ale altora numiți însămânțători sau
generatori ai respectivelor cristale de gheață, la alți nori de proporții mai mari care se află în
zone mai reci ale atmosferei. Acești nori însămânțători trebuie să se afle intre -5 și -15 ºC în
timp ce norii generatori ai ploii cu grindină trebuie sa se extindă între -20 și -40 ºC: adică
între 5 și 10 km înălțime. Aceste valori sunt dependente de locul, sezonul, tipul de grindină
etc. drept care trebuie luate orientativ. Ceea ce este sigur, cu un factor comun în toate studiile,
este că norii cu cea mai mare probabilitate de a genera grindina sunt cei convectivi
multicelulari și supercelulari, care au curenți ascendenți puternici și un anumit grad de
organizare. Aceste structuri posedă toate ingredientele pentru a putea genera grindină în
interiorul lor. De fapt prevederea grindinei pe termen scurt este puternic modulată de
prevederea mediului favorabil pentru generarea respectivilor nori convectivi.
5
Embrionii de însămânțare sau particulele solide, în cădere de la înălțimi cu

temperaturi foarte scăzute către medii bogate în apa, vor încorpora instantaneu în celula
germene apa întâlnită. Dacă curenții ascendenți încetează sau grindina deja formată se
deplasează în interior către zone unde nu poate fi menținută de către curenții ascendenți,
atunci începe să cadă.
Dacă mediul ambiental este foarte cald și sec, baza norului va fi foarte înaltă iar
probabilitatea ca grindina formată să atingă solul va fi foarte mică. Dacă mediul este foarte
umed, aerul poate reține mai multă căldură și , pe de o parte, nu va permite congelarea
imediată iar pe de alta va favoriza topirea gheții când aceasta cade în interiorul ei. Din contra,
medii relativ mai seci în nivelurile medii tind sa protejeze grindina care cade, menținându-o
în stare solidă Aceste condiții restrictive fac ca doar anumiți nori convectivi generatori de
grindină în altitudine să poată întâlni medii favorabile, într-o anumită zonă, pentru ca aceasta
să atingă solul.
La nivel operativ se pot distinge diferite faze în activitatea de supraveghere și
detecție a grindinei, cum ar fi:
 Nori potențiali generatori de grindină la orice nivel;
 Nori care pot da grindină la suprafață: zona cea mai probabila;
 Estimarea dimensiunii grindinei;
Climatologiile globale și naționale despre zonele afectate de grindină de o anumită
dimensiune și vânt puternic la suprafață la latitudini medii sunt relaționate cu circulația
jetului și cu forfecarea verticală a vântului, care la rândul său influențează generarea
furtunilor organizate și intense (Doswell and Bosart, 2000) [8], [48]. Aceleași concluzii se
pot extinde și la zona noastră unde zonele cele mai afectate de grindină sunt cele afectate de
perturbații sinoptice, modulate mezoscalar de topografie, încălzire diurnă, etc.
Din cele de mai sus reținem că, prognozarea grindinei este corelată cu tipul de nor
convectiv care se poate forma și acesta, la rândul său, cu intensitatea curenților ascendenți
și gradul de organizare al norului convectiv, atât pe termen scurt cât și pe termen foarte
scurt, care la rândul său este corelat cu gradul de instabilitate atmosferică și cu forfecarea
verticală a vântului, printre alți factori.
Există și unele variabile de mediu de tip termodinamic care sunt foarte importante
în formarea și menținerea grindinei în norii cu dezvoltare verticală. Rolul acestora va fi
evidențiat în subcapitolele următoare.
1.4 Curenții ascendenți
Există mai mulți factori care pot genera curenți ascendenți puternici la nivel
mezoscalar atunci când condițiile sinoptice nu se opun.
6
1.4.1 Forța arhimedică asupra particulei de aer: mediu cu instabilitate accentuată

Se obișnuiește să se relaționeze gradul de instabilitate cu intensitatea curenților
ascendenți. Indicele cel mai relaționat cu respectivii curenți este CAPE. Operativ, ceea ce se
face, este să se evalueze sau să se estimeze intensitatea curenților ascendenți (  max ) în
mediile în care există o instabilitate latentă marcată (e.g., CAPE mare). CAPE și  max
sunt relaționați fizic prin expresia:
max  2  CAPE
(1.1)
(Convective Available Potential Energy) este un indice de stabilitate care
măsoară flotație totală de energie achiziționată de o masă de aer, până când, în
timpul creșterii, rămâne mai cald decât mediul înconjurător (convecție naturala). Se
măsoară în J/Kg.
 max fiind viteza verticală maximă pe care o poate atinge, teoretic, o particulă de aer
în anumite condiții și pentru un profil vertical al lui T-Td. Pe de altă parte, curenții
ascendenți mai intenși implică un timp mai lung de persistență a grindinei incipiente, o
probabilitate mai mare de coliziuni și creșteri, și deci dimensiuni mai mari ale grindinei. În
scopul de a normaliza folosirea lui CAPE la diferite anotimpuri, în afară de perioada de
primăvară – vară pentru care se utilizează de obicei, se folosește CAPE
normalizat, NCAPE, împărțind CAPE la Nivelul de Echilibru (EL) sau cu înălțimea norului
convectiv, PNC, care este de la Nivelul de bază al norului până la nivelul său de echilibru,
estimat dintr-un aerosondaj : CAPE/EL, CAPE/PNC.
1.4.2 Ascensiuni forțate topografic cu instabilitate mică-moderat
Forțaj orografic
În zonele montane, intensitatea curenților ascendenți poate fi puternic modificată în
cazul în care o masă noroasă, potențial instabilă, se apropie de un lanț muntos. Instabilitatea
unei mase de aer cu CAPE coborât sau chiar zero se poate modifica în timpul ascensiunii
forțate orografic iar norul convectiv poate atinge înălțimi pe care altfel nu le-ar fi atins. În
aceste condiții se pot genera căderi de grindină în perioadele reci, dar de dimensiuni relativ
mici.
Forțajul local datorat jetului de nivel jos
Curenții ascendenți pot fi intenși în zonele în care, deși nu există o instabilitate
marcată pe toată verticala, există un jet sau un flux persistent în nivelurile joase, LLJ, care
intră pe o frontieră mezoscalară (fronturi termice, discontinuități de origine topografică etc.).
Forțaj generat de convecția în sine: microfronturi de rafale
Convecția însăși poate genera ascensiuni intense și astfel să adauge un mecanism de
forțaj adițional și local.
7
1.5 Organizarea convecției
Gradul în care este organizată convecția se reflectă în timpul pe care-l petrec

particulele solide în norul convectiv, putând astfel să crească până la dimensiuni
semnificative. O estimare indirectă a gradului de organizare se poate realiza prin persistența
și durata structurii convective, care la rândul ei este relaționată indirect cu dispunerea
curenților ascendenți și descendenți. Una din tehnicile de estimare a prezenței grindinei într-
un nor se bazează pe menținerea reflectivităților intense într-un nivel de explorare radar, sa
zicem în PPI, timp de o durată determinată.
1.6 Variabile termodinamice optime
Cantitatea de grindină potențială ce poate fi generată de o structură convectivă

depinde de cantitatea de apă suprarăcită care exista în nor și care a fost scăzută la temperaturi
foarte coborâte (intensitatea curenților ascendenți) și menținută în interiorul norului o durată
de timp apreciabilă (organizare interna). Cu cât temperatura atinsă va fi mai coborâtă, cu atât
mai intenși vor fi curenții ascendenți și posibilitatea de menținere a cât mai multă apă
suprarăcită. Astfel, norii convectivi care penetrează dincolo de -10ºC vor putea genera
grindină în cantități mai mari decât cei care ajung doar la -5ºC. Grindina de dimensiuni mari
apare de obicei din furtuni cu mare extindere pe verticală capabile să ajungă în zone ale
izotermei de -20ºC. Se observă că norii ce au înălțimi mici care se dezvoltă într-o masă de
aer rece pot atinge temperaturi negative ca cele necesare pentru formarea grindinei de mari
dimensiuni dar, de obicei, cantitatea de apă subrăcită este mai mica decât în furtunile de
primăvară - vară continentale.
Probabilitatea ca grindina să ajungă la suprafață depinde de anumite variabile termice
ale mediului în care se dezvoltă furtuna, dintre care unele pot influența gradul de organizare
al furtunii în sensul că îi determină evoluția viitoare. Există o serie de procese microfizice și
la nivel de furtună care sunt în afara domeniului operativ zilnic și care fac dificilă prevederea
grindinei: Concentrația de particule de gheață și de apă suprarăcită, traiectorii interne ale
grindinei în interiorul norului convectiv etc. Furtuna însăși poate crea medii care să
intensifice generarea de grindină față de altele mai apropiate care, deși au același mediu
sinoptic și mezoscalar, nu o pot face. Toate aceste elemente fac căderile de grindină să fie
fenomene care ocupă un loc mic în timp și spațiu dacă o comparăm cu extinderea furtunii
mamă. Localizarea sa precum și prevederea momentului căderii sale este o sarcină dificilă
în activitatea operativă. Ne vom ocupa de furtunile care pot da naștere la grindină de
dimensiuni mari. Vom studia în special evidențele indirecte ale existenței grindinei prin
prisma datelor radar.
Ingredientele potențiale pentru apariția grindinei la sol pot fi:
8
 Convecție: Curenți ascendenți puternici;

 Organizare: Persistența;
 Cantitate mare de apă suprarăcită și particule solide în regiuni extinse,
reci și foarte reci ale norului;
 Baza norului nici joasă nici înaltă;
1.7 Variabile de mediu: înainte și în timpul convecției
Variabilele de mediu sunt acelea care, bazate pe procesele fizice care generează și
controlează un fenomen anumit, pot fi sau ar trebui sa fie folosite pentru o mai bună estimare
și prevedere a existenței sau inexistenței respectivului fenomen în norii convectivi ce-l pot
genera, atât la nivel subiectiv cât și la nivel obiectiv. Se deosebesc două stadii: când se
așteaptă de forma iminentă apariția convecției și dezvoltarea acesteia în mod semnificativ.
1.7.1 Variabile înainte de formarea convecției pot fi:
1. acelea care determină intensitatea și gradul de organizare al convecției: CAPE și

FORFECAREA vântului. Prin estimarea lui CAPE se încearcă determinarea
curenților ascendenți. Trebuie ținut cont de forțajul mezoscalar care poate genera
curenți ascendenți puternici în medii cu stabilitate mică sau moderata.
2. acelea care ne dau o idee despre înălțimea izotermei de zero și a izotermelor de -
10, -15 și -20ºC: analiza clasică a particulei de aer în aerosondaje și relația ei cu
respectivele înălțimi.
Variabile de mediu înainte de convecție (sumar)

Acelea care garantează formarea convecției organizate și profunde cu înălțimea izotermei de
zero a termometrului umed adecvată:
- Curenți ascendenți intenși (efect orografic);
- Structuri organizate de durată lungă: structura vântului în mediul înconjurător;
- Înălțimea startului de topire (izoterma de zero);
- Înălțimea izotermelor de -10, -15, -20ºC
1.7.2 Variabile în timpul convecției
- Variabile ce condiționează tipul de precipitații ce ating solul sunt: înălțimea

izotermei de zero grade, temperatura medie a stratului aflat între baza norului și
sol, conținutul de umezeală și apă precipitabilă la niveluri medii.
9
- Altele de care trebuie ținut cont: înălțimea sau distanța între nivelul solului și
baza norului.
Independent de datele furnizate de modele sau de utilizarea datelor de radiosondaj,
vom analiza acea informație utilă ce se poate obține din date de teledetecție și completată
cu variabilele de mediu corespunzătoare.
Variabile de mediu în timpul convecției (sumar)

Variabilele de mediu, la nivelul furtunii, ne pot da o idee despre condițiile medio-ambientale
care sunt favorabile, sau nu, pentru formarea grindinei:
- Înălțimea izotermelor reci (0, -5, -10, -20.. ºC);
- Strat uscat la niveluri medii;
- Temperatura medie în starturile joase: baza norului;
10
CAPITOLUL 2. Detecția Grindinei

2.1 Evidențe indirecte ale grindinei în datele convenționale radar
Utilizarea datelor radar s-a impus clar ca fiind elementul vertebral al oricărei tehnici
estimative pentru existența sau inexistența grindinei în norii convectivi, prin intermediul
evidențelor indirecte întrucât radarele convenționale nu detectează în mod direct grindina.
Utilizarea izolată a tuturor datele de satelit nu este recomandabilă din cauza ratei mari
de alarme false pe care o pate genera.
Același lucru apare și cu datele de fulgere. Aici generarea fulgerului este parțial
corelată cu anumite procese microfizice comune formării grindinei. Din păcate nu exista
teorii concludente care să relaționeze numărul, distribuția spațio-temporală etc. a fulgerelor
cu existența sau inexistența grindinei într-un nor, motiv pentru care utilizarea acestor date în
mod izolat ne-ar conduce de asemenea la rate mari de alarme false. Studiile în teren care s-
au realizat în SUA (STEPS 2000, CESAR 2000 [20]) pot oferi noi perspective de cum s-ar
putea utiliza aceste date cu scopul detectării grindinei în norii convectivi și mai ales noile
posibilități care apar cu noile sisteme de detecție de descărcări (Nor-Nor) și a datelor
tridimensionale de descărcări.
În prezent radarul convențional are o anumită capacitate de distingere între
norii convectivi cu sau fără grindină.
- Estimarea dimensiunii, prin intermediul radarului, este mai problematică.
- Utilizarea izolată a datelor de satelit și /sau fulgere (în ziua de azi)
nu este recomandabilă în aceste scopuri.
Dacă radarul convențional este capabil să estimeze indirect intensitatea curenților
ascendenți, cantitatea de apă lichidă menținută în suspensie la niveluri înalte (și reci), gradul
de organizare etc., atunci, și așa s-a demonstrat în NWS din SUA, însemnă că posedă o
anumită capacitate de a discrimina între norii cu grindină și norii fără grindină, și această
abilitate este cu atât mai întărită dacă este completată cu alt tip de informație de tip medio-
ambiental furnizată de modelele numerice de prevedere sau date sondaj mai apropiate
(Variabile ale mediului). Se observă unele limitări inerente ale datelor radar pentru estimarea
prezenței și dimensiunilor grindinei.
Limitările radarelor convenționale
Când se încearcă estimarea probabilității existenței grindinei, și a dimensiunilor sale,

într-o furtună vedem că nu este o sarcina ușoară deoarece radarele operaționale actuale
din ANMH, și în mare parte din toata lumea, nu sunt destinate pentru astfel de scopuri,
mai mult, printre factorii care limitează folosirea lor, trebuie să considerăm:
11
 Procesele care se produc la scara norului și care ne sunt necunoscute

în mare măsură;
 Factorii externi în care se dezvoltă norul și care pot condiționa
căderea la sol a posibilei grindini (înălțimea reală deasupra solului, variabilele
medio-ambientale reale din apropierea norului etc.) ne sunt parțial cunoscute
(modele, radiosondaje) dar întotdeauna în formă aproximativă;
 Incertitudinile caracteristice măsurătorii radar:
 NU permit observarea tipului de hidrometeori care sunt
conținuți în dezvoltările noroase;
 Scenariul de explorare, zone de umbră, rezoluția spațială,
atenuarea, etc;
 Distanța norului față de radar;
Vom face o scurtă revizuire istorică a tehnicilor operative care sunt aplicate radarelor
convenționale, cum ar fi acelea care estimează indirect probabilitatea și posibilele
dimensiuni ale grindinei plecând de la factorii de reflectivitate. Deoarece unele tehnici
folosesc radarul în mod Doppler vom face scurte referiri la acestea. Nu ne vom referi la
radarele polarimetrice.
2.2 Măsurători bazate pe date de reflectivitate
Criterii bazate pe explorarea la nivel jos: persistența ecourilor intense
Primele tehnici se bazau exclusiv pe detecția reflectivităților foarte intense și intense sau
extreme pe PPI (Plan Position Indicator = display radar), menținute în timpul unei perioade
de timp determinate. Pragurile ce se recomandau erau bazate pe studii locale, delimitate în
timp, cu radare de diferite tipuri, etc.
Astfel, cu titlu orientativ, s-au stabilit diferite praguri de lucru, în diferite părți ale
lumii (Z = reflectivitatea la 0,5°):
 Alberta, Canada, totdeauna există grindină daca Z ≥ 50 dBZ;
 Elveția, și alte locuri în lume, nuclee cu Z ≥ 55 dBZ și care persistă mai
multe minute;
 Algoritmii NEXRAD consideră, într-o primă etapă, că existenta unor
semnale între 53-55 dBZ pot fi generate de prezența grindinei în furtună
(acest lucru nu este o tehnică în sine, dar presupune că, în primă instanță,
valori mari ale lui Z pot fi considerate sigure pentru grindină). Nu este mai
puțin adevărat ca s-au măsurat ecouri cu Z mai mari decât aceste praguri care
nu au garantat cu siguranță detecția grindinei [9]. Fixarea unor praguri pentru
12
Z pentru detecția existenței grindinei are puternice variații sezoniere,

regionale și chiar diurne.
În această viziune simplistă trebuie să ținem cont de înălțimea și rezoluția cu care
este văzut nucleul furtunii analizate: 55 dBZ la 200 Km de un radar care explorează la
elevația de 0.5º presupune că vedem structuri aflate la 3-4 Km înălțime și cu o rezoluție
relativ redusă.
Persistența pragurilor înalte s-a inclus și ca element estimativ al existenței sau nu al
grindinei. Fixând un prag de bază, să considerăm 55 dBZ, persistența acestei valori, sau
superioare acesteia, constituie evidențe indirecte ale intensității curenților ascendenți și ai
posibilei organizări interne al convecției. Astfel, ariile acoperite de ecouri de peste 55 dBZ
integrate în timp, ar putea constitui alt indicator util al existenței și delimitării zonelor cu
căderi de grindina [10]. Diverse studii în Elveția au arătat că suprafața căderii de grindină
era corelată cu suprafața acoperită de ecouri superioare pragului de 55 dBZ.
În figura 2.1 se prezintă o histogramă a dimensiunii grelonului de grindină în funcție
de reflectivitățile la 0.5° elevație într-o anumită regiune și într-o anumită perioadă [11].
Regiunea necolorată indică procentajul de observații care au doar ploaie. Regiunile
Figura 2.1 Dimensiunea grindinei în funcție de reflectivitate [8]
colorate reprezintă numărul de observații cu grindină cu un diametru maxim (D) în cm.

Această histogramă cuprinde rezumatul de 9 zile cu căderi de grindină în cadrul
13
experimentului în teren numit VORTEX (Verification of the Origins of Rotation în

Tornadoes Experiment) realizat în SUA în zone limitrofe Texasului și Oklahomei (lunile de
vară din 1994-1995). În această perioadă au existat furtuni care au acoperit un spectru foarte
amplu: supercelule și non supercelule. În histogramă observăm că pentru reflectivități
moderate (30-45 dBZ), există un procentaj de observații de grindină (cam 20%) și una de
diametru apreciabil (D ≥ 2cm). Să notăm că pe măsură ce reflectivitatea crește, procentajul
de observații de non-grindină descrește, până la pragul de 60 dBZ, unde grindina a fost mereu
observată. Vedem că nu există în mod clar un prag, de separație între grindină și non-
grindină dar exista o zonă de tranziție centrată în jur de 50 dBZ. Grindina de dimensiuni
mari (D ≥ 2cm) s-a întâlnit mai des cu Z de 55 dBZ și chiar mai mult.
Deși nu există lucrări obiective care să relaționeze prezența sau absența grindinei cu
reflectivități înalte, nu este mai puțin sigur că s-au înregistrat precipitații torențiale cu valori
de ordinul a 55 dBZ fără să se constate căderi de grindină în zonă. Inclusiv valori de 60 dBZ
nu garantează în absolut existența grindinei într-un nor.
Oricare tehnică ce utilizează doar praguri ale lui Z în explorări joase la un
moment dat sau în timpul unei perioade determinate poate avea o rată de alarme false
semnificativă.
Ulterior, au apărut tehnici și metode care încearcă să relaționeze grindina cu
reflectivități mai intense și care, în plus, aveau înălțimi de ecouri foarte mari (indice al
intensității convecției) și persistente (organizarea convecției), dând rezultate mai bune fața
de primele experiențe cu reflectivități înalte și persistente [8].
2.3 Criterii structurale: Tehnica lui Lemon
Criteriile lui Lemon [11] merg mai departe: încearcă să deducă prezența sau absența
grindinei plecând de la analiza tipului de structură internă care este asociata conceptual cu
sistemele multicelulare și supercelulare din câmpiile întinse ale SUA în lunile calde
(regiunea cu ecou slab, zona balcon, înclinarea reflectivităților maxime etc.). În criteriile sale
o pondere mare o are și existența ecourilor intense la diferite niveluri.
Această metodă nu ține seama de variabilele medio-ambientale și trebuie adaptate
regional: pe de o parte trebuie să se aleagă indicatorii sau marcatorii de care se va ține seama
și , pe de altă parte, ponderea asociată. Astfel, dacă o furtună ajunge să dea cel puțin 50 dBZ
la niveluri medii-înalte, atunci ponderea asociata era de 20; dacă există o zonă balcon la
nivelurile mediu-înalte și se extinde peste 4 Km față de partea joasă a furtunii, atunci i se
atribuie o pondere de 15 etc… Această metodă s-a dezvoltat ținând cont de modelele
conceptuale ale furtunilor multicelulare și supercelulare ale Marilor Câmpii din SUA din
lunile calde și nu a fost adaptată complet la alte locuri din America de Nord.
14
Actualmente se caută tehnici mai generale care nu dau atâta importanță gradului de
organizare internă care potentează existenta sau absența multicelulelor și supercelulelor. Se
tinde spre găsirea metodelor aplicabile oricărui tip de nor convectiv și pentru orice perioadă
a anului. În plus, se încearcă analizarea faptului dacă o metodă sau o tehnică folosită permite
discriminarea între grindina mică și grindina mare incluzând variabilele medio-ambientale
apropiate furtunii.
2.4 Înălțimea ecourilor deasupra izotermei de zero: variabile de

mediu
În aceste tehnici se ține cont și de anumite variabile medio-ambientale ca elemente
semnificative pentru a prevedea prezența grindinei, plecând de la datele radar analizate
tridimensional (3D).
Metoda lui Waldvogel
Una din metodele cele mai simple și efective pentru estimarea probabilității existenței
grindinei de orice mărime într-un nor, a fost dezvoltata de Waldvogel [13] . Plecând de la
tehnicile și rezultatele de însămânțare a celulelor cu grindină s-a demonstrat că
probabilitatea căderii de grindină la suprafață depinde de diferența între H45-H0, unde H45
este înălțimea ecourilor de 45 dBZ iar H0 înălțimea benzii de topire. Păstrând acești doi
parametri, și cu un singur criteriu, era posibil de separat probabilistic, celulele cu ploaie de
cele cu grindină. O celulă este potențial generatoare de căderi de grindină dacă:
15
H45 – H0 = 1.4 Km (2.1)
Figura 2.2 Probabilitatea grindinei la sol în funcție de H45 – H0 [13]
În figura 2.2 observăm că atunci când diferența este de ordinul a 6 Km probabilitatea

ajunge la 100%. Studiul lui Waldvogel s-a realizat cu un radar de 3 cm, determinând
înălțimea lui H0 plecând de la date de radiosondaj. Teoria care stă la baza acestei relații se
bazează pe faptul că grindina se formează în zone cu picături ale căror temperaturi se află
sub izoterma de -10 ºC: cu cât sunt mai multe picături la aceste temperaturi, cu atât mai
mare va fi cantitatea de apa suprarăcită disponibilă pentru a genera grindina. Odată formată,
diferența de înălțimi între echotopul de 45 dBZ și înălțimea benzii de topire devine critică
pentru căderea grindinei la sol. Metoda lui Waldvogel poate fi utilă pentru discriminarea
norilor cu și fără grindină în termeni probabilistici. Nu indică nimic despre dimensiunea cu
care ar putea ajunge grindina la sol.
Algoritmii NSSL (National Severe Storm Laboratory), pe care-i vom studia în
continuare, sunt mult mai elaborați dar unii identifică celulele suspecte să poarte grindină
plecând de la studiul lui Waldvogel.
Temperatura la 500 hPa
Wagenmaker (1992) a dezvoltat altă metodă operativă corelând valorile mari de
reflectivitate (51-57 dBZ) și înălțimile lor, cu anumite caracteristici medio-ambientale
16
obținute din radiosondaje (nivel de îngheț, temperatura la 500 hPa, înălțimea de 300 hPa,
etc.) unde se dezvoltă furtunile care generează grindină. Metoda dorea sa diferențieze norii
cu și fără grindină, și era aplicată în zona Arkansas. Rezultatele au fost acceptabile. Studiul
său a revelat că, dacă temperaturile din nivelurile medii-înalte deveneau mai reci,
reflectivitățile nucleelor convective ce produceau grindină scădeau de asemenea. A încercat
de asemenea să vadă dacă această metodă poate deosebi situațiile cu grindină „severă”
(diametru ≥ 19mm) de cea ne severă. Rezultatele nu au fost concludente.
S-a demonstrat încă odată, în acest studiu, că utilizarea pragurilor de Z intense nu era
absolut definitorie pentru grindină, și cu atât mai puțin pentru estimarea grindinei de
dimensiuni apreciabile. Informația radar trebuie completată cu alt tip de date, în
particular cu anumite variabile termice ale mediului apropiat furtunii.
2.5 Evidențe indirecte ale grindinei în datele radar

convențional: VIL
Produsul VIL obținut din date radar tridimensionale are o mare importanță la nivel
operativ, motiv pentru care este tratat într-un subcapitol separat.
VIL este o măsură radar a conținutului potențial de apă lichidă precipitabilă pe m2
în interiorul unui nor [14] . Se măsoară în Kg/m2.
VIL = SUM 3.44 x 10-6 [(Zi + Zi+1)/2]4/7 dh (2.2)
Unde SUM reprezintă integrală pe înălțime de la baza inferioară până la cea superioară a
volumului radar considerat, Zi + Zi+1 fiind valorile de reflectivitate în straturile de grosime
dh. La conținut mai ridicat de apă lichidă și înălțime mai mare, vom avea valori VIL mai
mari, și , de aceea, curenți ascendenți mai mari pentru a menține valori de reflectivitate mari
la niveluri superioare. Vedem deci că VIL reprezintă masa de precipitație lichidă suspendată
pe unitatea de suprafață a unui nor.
17
Vil-grid și VIL celular

VIL, care integrează pe verticală valorile lui Z, poate lua doua forme:
 VIL-grid;
 VIL celular;
având în vedere dacă se calculează pe verticala fiecărui punct (X,Y) al volumului cartezian
sau plecând de la analiza 3D (tridimensională) a celulelor convective. În figura 2.3 se poate
vedea diferența de calcul între VIL-grid și VIL-cel. La VIL-grid se integrează TOATE
valorile lui Z pe verticală, iar la VIL-cel, mai întâi se identifică celula convectivă și apoi se
Figura 2.3 Diferența de calcul între VIL-grid și VIL-celular [8]
integrează doar reflectivitățile care o compun.

În figura 2.4 se poate observa că în condiții determinate VIL-grid și VIL-cel pot
diferi în formula de calcul și în considerarea structurii interne a furtunilor. Astfel, structuri
organizate cu înclinare pe verticală datorită forfecării vor fi foarte diferite în valorile celor
doi parametri. În SUA, norii cu precipitații stratiforme arareori depășesc VIL de 10 Kgm-2,
în timp ce norii convectivi pot avea valori pentru VIL între 20 Kgm-2 pentru nori de
primăvară de dezvoltare moderată până la peste 50 Kgm-2 în plină vară. Trebuie menționate
18
situațiile de toamnă în care există sisteme convective cu ecouri semnificative doar la niveluri
joase, dând naștere unor VIL relativ coborâți.
Figura 2.4 VIL Grid și VIL celular [8]

Indicele VIL este foarte ușor de folosit datorită simplității sale. S-a observat că VIL
ar putea fi un fel de „produs magic” pentru identificarea furtunilor intense: curenți ascendenți
puternici cu mare conținut de umezeală, probabilitate mare de grindină, vânturi puternice și
ploi intense. Furtunile care posedă mari extinderi orizontale cu VIL de peste 10 Kgm-2 pot
genera timp semnificativ la suprafață, cu o probabilitate mai ridicată decât cele de
dimensiuni mai mici. De fapt algoritmul folosit în NWS (National Weather Service) pentru
a marca potențialul unei celule este bazat pe valori ale lui VIL celular și alți parametri
derivați (numărul de celule care depășesc anumite valori ale lui VIL).
Acești autori demonstrează că VIL este foarte util pentru a discrimina celulele
convective care pot avea grindină „severă” în Câmpiile Mari, vânturi puternice convective
în zona NE a SUA dar nu este foarte eficace pentru detectarea tornadelor (unde sunt necesare
date de viteza Doppler). De asemenea semnalează că deși VIL este bine corelat cu celule
convective care pot avea asociat timp sever la suprafață, rata de alarme false poate fi ridicată
și nu ține cont de alți factori medio-ambientali.
De aceea, din păcate, nu se poate stabili un prag pentru VIL începând de la care un
nor convectiv să poată da grindină. Așa cum s-a mai spus și mai sus, valori de ordinul a 20-
30 Kgm-2 pot fi semnificative pe timp de iarna și început de primăvară și dimpotrivă să fie
scăzute pentru furtunile cu grindină din vară, de ordinul a 50-60 Kgm-2.
VIL are o serie de limitări operative printre care se pot cita:
 Este foarte sensibil la strategia de explorare a radarului;
 VIL nu mai este reprezentativ la distanțe mari (dincolo de 120-150 Km) sau
distanțe scurte față de radar;
 Nu ține cont de nivelurile îngheț medio-ambientale;
 Variază zilnic și sezonier când se încearcă corelarea sa cu efectele la
suprafață;
 Nu poate discerne între furtuni cu sau fără tornade;
19
 Nu este util pentru alertarea ploilor intense asociate convecției de tip „cald”:
ecouri intense concentrate în straturi joase. Kitzmiller [15] a dezvoltat algoritmi
probabilistici în care se relaționează VIL celular, nivelul de îngheț și alte variabile
asociate furtunilor generatoare de grindină „severă” în câmpiile mari din NE SUA.
A descoperit că un număr mare de căderi de grindină erau relaționate cu VIL mari,
modulate de niveluri joase ale izotermei de zero. Figura (2.5) obținută de acesta [16]
pune în evidență acest lucru: probabilitatea de grindină de dimensiuni mari crește cu
creșterea lui VIL celular și cu scăderea înălțimii nivelului de zero grade. Autorul
lucrează la nivel celular și determină maximul lui VIL celular pe care l-ar putea avea
structura convectivă.
Pentru a ține cont și mai bine de nivelul de îngheț și de factorii sezonieri, au apărut
VIL-ul Zilei [17] și VIL-densitate [18], [19]. În plus, acestor noi parametri li s-au
„cerut” să poată estima dimensiunile grindinei la suprafață, mai ales a celor de dimensiune
mare (19 mm în bibliografia americană).
2.6 VIL – zilnic și VIL – densitate

VIL-ul zilei
Figura 2.5 Probabilitatea apariției de grindină mare [16]
20
Variabilitatea zilnică și sezonieră a lui VIL se poate evita, într-o oarecare măsură,
folosind VIL-ul zilei: estimarea unui VIL prag de la care se poate să se formeze grindina de
o anumită dimensiune. Este vorba despre a include ideea că temperaturile la nivelurile
înalte (500 – 400 mb) influențează dimensiunea grindinei: grindina mai mare apare atunci
când temperatura la 500 mb scade iar cantitatea de umezeală sau apă lichidă transportată în
straturi mai reci, creste. În figura 2.6 a lui Lewis [20], [8] se poate observa cum se poate
obține VIL-ul zilei plecând de la temperatura la nivelul de 500 mb analizate sau prognozate.
Linia separă zonele care pot da
grindină severă de cele non-severă.
Acest VIL al zilei este folosit ca prag
pentru a separa furtunile care au sau nu
grindină de dimensiuni apreciabile.
Acest grafic este adaptat pentru o zonă
anumită (Arkansas în SUA). Iarna, cu
temperaturi mai reci la 500 mb, s-ar
putea genera furtuni cu grindină de
mari dimensiuni pentru valori VIL mai
mici decât în timpul verii.
Figura 2.6 Estimarea VIL-ului zilei [20], [8] Probabilitatea de grindină crește odată
cu VIL mai mari și cu temperaturi mai
coborâte în niveluri medii. Dacă previzionistul este capabil să cunoască T la 500 mb și
variabilitatea pe care o va avea în zona sa în cursul zilei, atunci va fi capabil sa determine
pragul –VIL pentru a delimita furtunile care au potențial de a genera grindină mare de cele
cu grindină mică.
VIL – zilnic are unele limitări, multe dintre acestea fiind comune cu cele ale VIL.
Evidențiem două dintre ele: Nu ține cont de înălțimea nivelului de îngheț;
 Previzionistul trebuie să-l considere ca și când ar varia T la 500 mb
în zona de acoperire radar. Ambii parametri (izoterma de zero și temperatura la 500
mb) nu sunt măsurați de radar, dar se pot obține din modele.
Densitatea VIL
Densitatea VIL este raportul între VIL și Echotop: cantitatea de VIL pe fiecare Km.
Aici VIL se normalizează față de vârful furtunii și de aceea este independent de sezonul în
care se aplică. Se poate obține densitatea de VIL la nivel de grid și celular. Observăm că
pentru densitatea de VIL nu este nevoie de informații despre T la 500 mb ci doar de datele
radar. Este un produs care a dat și continuă să dea rezultate bune.
21
DVIL-grid = VIL-grid / ECHOTOP

Densitatea de VIL, DVIL, este un produs care a avut mai mult succes decât VIL, în
ceea ce privește discriminarea norilor convectivi care pot genera grindină severă de cei cu
grindină non-severă. În DVIL nu se ține cont de variabilele medio-ambientale.
Notă: La fel cum se obține DVIL la nivel de grid, se poate obține densitatea de VIL la nivel
celular, DVIL-cel.
În SUA valori ale densității de VIL de ordinul a 3,5 (g/m3) constituie un prag pentru
separarea și prognoza probabilității
Densitate VIL
60 de grindină potențial mare la
suprafață. Probabilitatea de grindină
50 foarte mare la suprafață se ridică
Non Severă aproape la 100% când densitatea de
40
VIL este de 4- 4,5 unități sau mai
Severă
30 mult. Blaes [21] indică praguri de
20 același ordin pentru a separa
probabilistic celulele cu grindină
10 „severă” de cea non severă, figura
20 30 40 50 60 70 80
VIL-grid 2.7. În Figura 2.8 se prezintă
Figura 2.7 Densitate VIL [21] nomograma operativă din zona
estica a SUA (New England și New
York) care servește de ghid
orientativ pentru a separa celulele
Frecvența grindinei Severe și Non Severe
cu grindină severă de grindină non-
VIL-grid
40 severă. În acest ghid, densitatea de
NUMĂRUL DE EVENIMENTE
30 VIL de 3,28 g/m3 este utilizată ca

20
limita superioară pentru structuri
10
convective care dau grindină non-
0
<3 3 - 3,4 3,5 - 3,9 4 - 4,4 4,5 - 4,9 5 -5,9 severă. 3,5 g/m3 este limita
DENSITATE VIL
inferioară de la care probabilitatea
Severă Non Severă
să existe grindină severă este
Figura 2.8 Frecvența grindinei [21] marcată. Aria de pe nomograma
cuprinsă între 3,28 și 3,5 este o zonă
unde posibilitatea de grindină severă este nedeterminată. Autorii subliniază că această
nomogramă trebuie utilizată ca fiind o parte a procesului de luare de decizii și nu trebuie
folosită ca tehnica exclusivă în prognoza grindinei severe la suprafață.
În figura 2.9 a lui Lewis [20],[8] observăm cum se poate folosi acest produs pentru
estimarea dimensiunii grindinei într-o arie determinata (Arkansas), după ce s-au făcut studii
locale. Vedem că, pentru un VIL dat, cu creșterea echotop-ului descrește dimensiunea
22
grindinei așteptată la suprafață. Din contră pentru un echotop fix dimensiunea grindinei
crește cu creșterea lui VIL. Conform autorilor, aceste tabele trebuie utilizate doar la nivel
orientativ.
Unii previzioniști americani estimează care este valoarea de prag pentru VIL pentru
existența "aproape sigură" a grindinei mari, ca o regulă foarte simplă, totdeauna când se
estimează un echotop (e.g. asociind echotop-ul cu Nivelul de Echilibru dat de un sondaj
reprezentativ). Să presupunem că se așteaptă furtuni cu niveluri de echilibru de ordinul a 12
Km. Valoarea de prag pentru VIL pentru grindină mare ar trebui sa fie:
VILp = 4,5 x Echotop(Km) = 54 Kg/m2 (2.3)
dacă presupunem că valoarea de prag pentru VIL-densitate este de 4,5 pentru grindina
mare.
Dacă din contră, vrem să cunoaștem valoarea lui VIL de la care începem să ne
așteptăm la grindină severă la suprafață (presupunând un prag pentru VIL densitate de 3,5)
trebuie să:
VIL = 3,5 x Echotop = 41 Kg/m2 (2.4)
Deși VIL-densitate dă rezultate relativ bune, pentru o corectă prognoză a existenței
grindinei la suprafață, trebuie să ținem seama de temperatura din nivelurile medii și joase. În
anumite centre din SUA se utilizează în formă experimentală o hartă asemănătoare acesteia,
Figura 2.10 de Lewis [20],[8]. Se folosește în felul următor: se presupune cunoscută T la 500
mb precum și VIL al unei celule; ambele valori interceptează un punct de ecotop
"prognozat" pe hartă. Dacă echotopul real al furtunii este cu 1500 m sau mai mult sub
echotopul prezis, trebuie ca VIL-densitate sa fie mai mare și dimensiunea grindinei să fie
dintr-o categorie mai mare a graficului. Dacă echotopul real este cu 1500 m mai mare decât
cel prezis (VIL - densitate mai mic) grindina posibilă la suprafață va fi dintr-o categorie
mai joasă.
23
Figura 2.9 Mărimea grindinei în funcție de VIL [20], [8]
VIL- densitate adaptat local poate fi un ghid foarte util pentru a diferenția norii cu
grindină mică de aceia care poartă grindină mare, deși multe studii din SUA demonstrează
că VIL - densitate nu are capacitatea de a determina dimensiunea probabilă a grindinei la
suprafață.
Figura 2.10 Estimarea grindinei [20], [8]
Notă: La radarele NWS din SUA (WSR-88D) echotop-ul se generează cu o reflectivitate-

prag de 18 dBZ, aproximativ; radarele din Spania au un prag de 12 dBZ. Această diferență
24
de praguri influențează definirea și calcularea VIL-densitate derivat dintr-un volum

cartezian.
2.7 Energia cinetică a grindinei
Waldvogel [22] a avut ideea de a corela pierderile de la suprafață cu fluxul de energie

cinetică a unei căderi de grindina (E). Prin prisma unor ipoteze foarte clare (grindina sferică,
se comportă ca un împrăștiator de tip Rayleigh), a demonstrat ca E este corelat cu Z în forma
următoare:
E = 5*10 -6 * 10Z* 0.084W(Z) (2.5)
unde W(Z) este o funcție de pondere:
 W(Z)=0 pentru Z <= 40 (reflectivități de ploaie);
 W(Z)=0,1 pentru 40 < Z < 50 (reflectivități de tranziție);
 W(Z) = 1 pentru Z = 50 (reflectivități asociate
grindinei);
Z se măsoară în dBZ, E în Wm-2 sau Jm-2s-1 iar W(Z) este o funcție de pondere care
ține cont de reflectivitățile Z, de ploaie, transformare între ploaie și grindină.
În acest caz W(Z) se consideră constantă în zona de tranziție, deși poate lua și alte
expresii. Pragurile reflectivității de tranziție ploaie-grindină sunt adaptabile fiecărei regiuni.
Aici s-au pus la 40 și 50 dBZ. Algoritmul HDA, Hail Detection Algorithm, dezvoltat de
NSSL (National Severe Storms Laboratory) din SUA, utilizează acest parametru pentru
detecția grindinei cu radarele WSR-88D [23].
Indicele de probabilitate de grindina „severă” se obține prin integrarea, la nivel
celular, a valorii E pe verticală al celulei dar considerând părțile cu Z mai mare și
totdeauna când se întâlnesc la înălțimi care depășesc izoterma de zero și înălțimea de -
20ºC. Baza acestui nou procedeu încearcă să acorde „pondere” porțiunilor din nor cu Z mari
care depășesc în primă instanță înălțimea izotermei de zero și , în plus, dacă depășesc
înălțimea de -20ºC, posibilitatea sa se formeze grindină cu dimensiuni mari este mai mare.
Observăm că în această noua procedură nu se ține cont de VIL și nici de vreo
proprietate geometrică care să amintească de modelele conceptuale ale furtunilor (Lemon,
1980 [8]). Autorii subliniază că acest algoritm necesită adaptarea sa la nivel regional și mai
ales să țină cont de ambientul în care se formează și care înconjoară furtuna. Informația
despre izoterma de 0 grade și cea de -20ºC se obține din sondaje sau modele numerice.
Rezultatul final este probabilitatea de grindină severă la suprafață (POSH). Algoritmul
25
generează de asemenea și posibila dimensiune a grelonului funcție de poziția maximelor lui

Z față de înălțimea izotermei de -20ºC.
Acești din urmă algoritmi par să aibă o capacitate mai mare de a discrimina existența
sau absența grindinei severe față de primii din NEXRAD (criteriile lui Lemon și utilizarea
VIL) deoarece încearcă, parțial, să includă date despre zonele în care se poate dezvolta
grindina; consideră porțiunile din nor care depășesc anumite înălțimi de temperaturi foarte
coborâte, T. Algoritmii din NSSL tind să înlocuiască metodele bazate pe VIL și DVIL. Va
trebui să treacă un anumit timp până să apară studii locale care să indice utilitatea și
limitările acestora.
Alte tehnici mai avansate includ date radar polarimetrice și date de vânt Doppler.
Acestea din urmă pot estima existența sau inexistența zonelor cu divergență puternică la
vârful celulei ca o măsură indirectă a intensității curenților ascendenți [8].
2.8 Evidențe indirecte de grindină din date radar convenționale:

(rezumat)
Din informațiile analizate până acum (și din ce au comentat diverși autori) putem
desprinde următoarele concluzii:
 Radarele convenționale NU DETECTEAZĂ ÎN MOD DIRECT
prezența grindinei;
 Radarele convenționale pot fi utile pentru discriminarea
probabilistică a norilor convectivi cu sau fără grindină, mai ales în
cazul în care datele sale sunt combinate cu parametri medio-
ambientali învecinați cu furtuna și când s-au realizat studii și
adaptări locale;
 Probabilitatea existenței grindinei crește odată cu creșterea VIL,
DVIL, E și descreșterea T la niveluri medii. Cu cât norul are
porțiuni mai mari de precipitații și apă subrăcită deasupra izotermei
de zero cu atât crește probabilitatea existentei grindinei;
Toți algoritmii despre detecție și , în măsură mai mică, estimarea dimensiunii
grindinei, trebuie considerați ca tehnici de alertă care să permită atragerea atenției asupra a
ceea ce ar putea să apară în interiorul unei furtuni. Aceste tehnici cer adaptare regională.
Dacă nu se dispune de un produs gen HAILPROB imaginea principală de
supravegheat trebuie să fie VIL complementată cu HMAX, pentru a deduce densitatea VIL,
DVIL. Persistența temporală a unei celule va fi alt factor de care trebuie ținut cont
deoarece este corelat direct cu gradul de organizare internă al furtunii.
26
Variabilele termice medio-ambientale cum ar fi T la 500 mb, înălțimea izotermelor

de zero (ISOC, ISOW), etc. și climatologia locală trebuie sa fie de asemenea elemente de
luat în calcul. Disponibilitatea unui posibil nivel de echilibru pe care l-ar putea atinge o
particulă ideală, estimarea echotopului prognozat, ar putea fi utile pentru estimarea unei
valori VIL de prag al zilei (această tehnică trebuie verificată la latitudinile noastre). Mediile
foarte umede și calde nu favorizează prezența grindinei la suprafață. La fel și în cazul în
care condițiile medio-ambientale sunt foarte seci în straturile medii-joase.
Căderile de grindină post frontale de front rece nu ating valori VIL atât de ridicate
precum furtunile din perioada caldă. În aceste cazuri se recomandă utilizarea unei imagini
de reflectivitate, de exemplu COL MAX. Celulele persistente cu valori mari de reflectivitate
vor fi cele mai importante în sensul generării de grindină la suprafață.
În nici un caz nu se recomandă utilizarea, în formă separată, a datelor de fulgere sau
de satelit pentru estimarea probabilității de grindină [8].
27
2.9 Studiul statistic privind apariția grindinei în depresiunea

Transilvaniei
În [24] sunt analizate datelor brute oferite de radarul de la Bobohalma (județul
Mureș). Nucleele de furtună analizate au fost acelea care conțin grindină cu o probabilitate
(severă sau non-severă) mai mare de 70 %, figura 2.11. Pentru 0 și 30 cazuri s-a optat pentru
culoare albă.
Figura 2.11 Frecvențele absolute de apariție a nucleilor de furtună care conțin grindină
cu PG>70% [24]
28
Conform autorilor studiului vulnerabilitatea la grindină pentru un areal este funcție

de frecvența căderilor acesteia și de dimensiune. Făcându-se o comparație între zonele
geografice, Figura 2.12 și 2.13, observă că “sectorul central-estic al Apusenilor și
Figura 2.12 Zonele de apariție a nucleilor de furtună care conțin grindină mare [24]
Depresiunea Transilvaniei se înscrie cu o mare diversitate de cazuri legat de diametrul

grindinei, cu observația de conturare a unor areale în care s-au detectat dimensiuni de peste
6 cm și 7 cm, conform figurii 2.13,concluzionând:
“Se poate observa suprapunerea aproape perfectă a zonelor cu grindină mai mare
de 2,5 cm peste arealul în care sunt detectate nuclee de furtună cu grindină cu probabilitate
normală și severă de peste 70%. De aici și concluzia că pe aceste areale cu frecvente mari
crește probabilitatea de apariție a grindinei de dimensiuni medii și mari față de celelalte
zone”, figurile 2.11, 2.12 și 2.13
29
Figura 2.13 Zonele de apariție a nucleilor de furtună care conțin grindină foarte
mare (> 6 cm) [24]
Folosind valorile VIL-densitate pentru toți nucleii de furtună, cu sau fără grindină
s-au obținut valorile din figura 2.14.
Analizând datele, autorii concluzionează:
 VIL-densitate > 4,4 probabilitate de apariției a grindinei mari ;
 3< VIL-densitate > 4,4 probabilitate de apariției a grindinei mici ;
 furtuni fără grindină la o valoare VIL-densitate < 3 ;
Se consideră grindină mare grindina cu dimensiuni mai mari de 2cm și grindină
mică cea cu dimensiuni mai mici 2 cm.
Luând în considerare doar apariția de grindină (mare sau mică) :
 VIL-densitate > 3 g/m3 probabilitate de apariție a grindinei este mai mare de 63 % ;
 VIL-densitate > 4,4 g/m3 probabilitate de apariție a grindinei mai mare de 88 % ;
30
Figura 2.14 Frecvența relativă de apariție a nucleilor de furtună cu sau fără grindina în
funcție de VIL densitate [24]
Figura 2.15 Frecvența relativă de apariție a nucleilor de furtună cu grindină în funcție

de VIL densitate [24]
Blaes [21] face o separare între celulele cu grindină în funcție de mărimea grindinei
indicând praguri VIL-densitate de 4 - 4,5 g/m3 pentru acestea. În SUA (studiul realizat
doar pe câteva situații și acelea cu confirmare de grindină), pragul de separație VIL-
densitate este :
 3,5 probabilitate de grindină mare la suprafață;
 4 la 4,5 probabilitate de grindină foarte mare la suprafață ajunge până la 100% ;
31
Au fost analizate 54963 de situații, unde VIL-densitate < 3 g/m3 , cu nuclee de

furtună care conțin grindină de mici dimensiuni ( 56 % din totalul de cazuri cu grindină
mică ) obținându-se datele din figura 2.15 .
Analizând valorile din figurile 2.14 și 2.15 pentru VIL-densitate > 4,4 g/m3
rezultă 88% probabilitatea apariției de nuclee de furtună cu grindină, Figura 2.15.
Din totalul furtunilor cu grindină, 65% pot conține grindină mare și 35%, grindină
mică (Figura 2.15).
În figura 2.16 este prezentată probabilitatea de apariție a grindinei funcție de
reflectivitatea maximă.
Pentru valori ale reflectivității maxime cuprinse între:
 30 dBZ și 44 dBZ nu sunt nuclee de furtună care să conțină grindină;
 45 dBZ până la 49 dBZ există o probabilitate mică, de14 %, să apară grindină mai
mică de 2 cm ;
 50 dBZ și 54 dBZ probabilitatea apariției de grindină mai mică de 2 cm crește până
la 40%.
 55 dBZ și 59 dBZ probabilitatea apariției nucleilor cu grindină cu diametrul cuprins
între :
 grindină între 2 cm și 4 cm crește până la 19% ;
 grindină < 2 cm au o frecvență crește până la 56%.
 peste 60 dBZ probabilitate să apară nuclee de furtună care să conțină grindină crește
până la 96% ,iar din acestea:
Figura 2.16 Frecvențele relative de apariție a nucleilor de furtună în funcție de

reflectivitatea maximă [24]
32
 22% sunt cazuri de grindină > 4 cm;

 48% cazuri de grindină cu diametrul între 2 și 4 cm;
 26% cu grindină < 2 cm ;
33
CAPITOLUL 3.
Principii, mijloace și sisteme de combatere a
grindinei
3.1 Principii de combatere a grindinei
Din momentul din care au început primele preocupări în domeniul combaterii

grindinei, se conturează două principii de bază agreate de către cercetătorii și producători :
 Utilizarea de unde de șoc în vederea perturbărilor curenților de aer din nor
sau spargerea particulelor de gheață formate în aceștia ;
 Însămânțarea formațiunilor noroase detectate ca posibile purtătoare de
grindină cu substanțe active ( de obicei AgI și KI), acestea funcționând ca
nuclee de condensare suplimentare împiedicând astfel formarea grindinei.
3.2 Mijloace de combatere a grindinei
Ca prim mijloc de combatere care ar putea fi conectat cu primul principiu, dar fără
să aibă o bază teoretica ci mai degrabă una religioasă, a fost clopotul de la biserici sau
catedrale și își are originea într-o aprobare a papei Urban VII privind tragerea
clopotelor[25].
Tunul a fost folosit prima data de către Bienvenuto Cellini în secolul XVI care
susținea că a reușit să împiedice căderea de grindină prin trageri de artilerie [25] dar primul
tun folosit exclusiv la combaterea grindinei a fost cel conceput de austriacul Albert Stiger
și folosea practic ambele principii: unda de șoc și de a împrăștia fum în atmosferă până la
înălțimi de 300m (fumul servea drept nucleu de condensare conform afirmațiilor unui
profesor de mineralogie italian din anii 1880 de la universitatea din Bologna, M. Bombicci)
[26], [27]. Actualmente tunurile antigrindină sunt bazate strict pe generarea de unde de soc.
Instalațiile de însămânțare a norilor cu substanțe active de la sol, asemănătoare
din punct de vedere principial cu primele tunuri concepute de Stiger dar de dimensiuni mult
mai mici, expulzează în atmosferă substanțe generatoare de nuclee de condensare. Sunt
utilizate în condiții offline, centrele meteo asigurând prognoza și furnizând momentele
exacte de timp în care trebuie acționate. Sunt folosite într-un sistem unitar pe un areal mare.
Plasele antigrindină, folosite frecvent în cazul protecției împotriva căderilor de
grindină pe areale mici ( sub 10 ha și cu precădere pentru plantațiile pomicole),sunt mijloace
relativ moderne care se bazează pe acoperirea efectivă a zonei protejate. Plasele sunt de
construcție specială astfel încât să reziste la sarcini mari, rezistente la radiațiile ultraviolete
și să asigure trecerea luminii solare în proporție de peste 90 %. Ele se montează pe piloni,
34
de obicei în formă de acoperișuri în două ape montate unul lângă altul și cu spații între ele
( pentru evacuarea grindinei căzute) peste rândurile de pomi fructiferi. Asigură protecție 100
% și în plus asigură protecția împotriva păsărilor și pot fi montate pe ele și sisteme anti
îngheț.
Platformele antigrindină aeropurtate sunt constituite pe structura unui avion
utilitar pe care sunt montate mijloace de combatere a căderilor de grindină convenționale
sau pur și simplu pulverizează agenții de formare a nucleelor de condensare.
Rachetele antigrindină sunt de obicei rachete ( sau complete de rachete ) militare
scoase din uz care în loc de încărcătura distructivă au montată o încărcătură cu agenți de
formare a nucleelor de condensare. De obicei sunt rachete nedirijate dar tendința actuală este
cea de introducere a tehnologiilor de dirijare a acestora concomitent cu dezvoltarea
tehnologiilor de detecție automată a formării grindinei.
3.3 Sisteme de combatere a grindinei
Când vorbim de sisteme ne referim în special la ansambluri de metode și mijloace

de combatere a grindinei distribuite la nivel național și care au o coordonare unitară. Ele
sunt constituite în baza unor acte normative și implică întotdeauna factorul guvernamental.
Organizația Mondială de Meteorologie dezaprobă total combaterea grindinei cu
unde de șoc , bazate pe concluziile lui Pertner [26] și pe cercetările și experiențele din
1960 care “nu au avut rezultatele scontate ajungându-se la concluzia că unda de șoc trebuie
să aibă o presiune de 300 hPa pentru a sparge o particulă de
grindină cu goluri de aer dar tunurile sonice realizează o
presiune de 1,3 hPa la 100 m de gura tunului” [44], [45], [27]
și este materializată într-o concluzie „În ultimii ani,
activitățile anti-grindină cu tunuri cu scopul de a produce
zgomote puternice au reapărut. Nu există nici o bază
științifică, nici o ipoteză credibilă pentru a sprijinirea unor
astfel de activități. (OMM, 2001)” [31].
Pe aceste considerente sistemele naționale antigrindină
folosesc doar tehnologii de însămânțare a norilor cu agenți de
formare a nucleelor de condensare. Ca agent de condensare se
Figura 3.1 Instalație de folosește, în general, AgI care are structura cristalină
însămânțare de la sol [31] asemănătoare cu a gheții [31] . În aceeași lucrare sunt descrise
sistemele naționale din mai multe țări și în subcapitolele care urmează se redau cele mai
semnificative ca tipologie.
35
Sisteme antigrindină în Franța
Se bazează pe instalații manuale de generare a iodurii de argint la sol, în număr de

aproximativ 650 dispuse grupat în zonele cu probabilitate mare de apariție a căderilor de
grindină, care sunt operate de voluntari ( de regulă fermierii care sunt direct interesați ) .
Prognoza se face de către Meteo-France care transmite avertizarea, cu 4 ore înainte, către
stațiile de emisie din zonele vizate, printr-un sistem telefonic computerizat.
O astfel de instalație, figura 3.1, este compusă din două
rezervoare de înaltă presiune, unul standardizat pentru
presiune cu regulator și unul de oțel inoxidabil pentru
păstrarea soluției acetonice de AgI, și un arzător
cilindric cu duze cilindrice executate în partea
superioară, tangențiale astfel încât să imprime o rotație
amestecului.
Printr-o duză este injectat amestecul (8g AgI
la un litru de aer) la baza arzătorului, apoi amestecul se Figura 3.2 Generatoare
aprinde cu chibrit. Producția este de 1,1 litri/oră pirotehnice aeropurtate [31]
obținându-se 2x1011 nuclee active la -15 grade per
secundă.
Alte două tipuri de sisteme franceze se bazează, unul pe însămânțarea norilor cu
NaCl cu ajutorul mijloacelor pirotehnice aeropurtate, figura 3.2, celălalt cu AgI utilizând
rachete sol-aer. De remarcat că toate sistemele sunt operate de voluntari sau agenți privați.
Sisteme antigrindină de concepție rusească
Se bazează pe rachete Alazan 5 și

Alazan 6 produse de “CPA n.a. V.I. Chapaev”, din
materiale ecologice și cu un grad mare de
siguranță în utilizare datorită timpului mic de
autodistrugere ( 41 sec.) . Rachetele sunt ambalate
în lăzi de 1,5 m lungime și cu masa totală de 60
Kg, lucru care le face greu de manevrat și
depozitat . Sunt lansate de pe rampa de lansare
ruseasca TKB-040, cu operare manuală pe Figura 3.3 Rampa TKB-040 [31]
verticală și orizontală – nu permite automatizare
(este folosită și pentru lansarea rachetelor românești) .
Rusia dispune și de un sistem de combatere a grindinei automat constituit dintr-un
centru de control și 20 până la 40 puncte de lansare .Centrul de control are în componență
36
un radar MRL-5 și sistem de control automat de tip “ANTIGRAD”, figura 3.4 . Punctele
de lansare pot fi de tip manual, de obicei de TKB-040, sau pot fi automatizate [31].
Sistemul este relocabil în orice zonă, la cererea beneficiarului, iar despre punctele
automate de lansare rachete se dau puține detalii tehnice și de construcție, acesta fiind un
sistem antigrindină comercial .
Figura 3.4 Sistem automat antigrindină rusesc [31]
Sisteme antigrindină chinezești
China are cel mai dezvoltat sistem unitar antigrindină . Din punct de vedere
conceptual sistemul chinezesc folosește mai multe tipuri de însămânțare cu agenți de
producere a nucleelor de condensare, modificând concentrația de aerosoli și tipul acestora
în funcție de condițiile meteo și relief. Astfel, însămânțarea cu AgI se face în funcție de
temperatură, cu CO2 solid depinzând de mărime și cu LCO2 sau LN2 care nu depind de
temperatură.
Sistem antigrindină Georgian
Este de producție relativ recentă, proiectul fiind lansat de guvernul georgian în

2013 iar în 2015 era operativ. Sistemul este compus din :
- Radar meteo cu polarizare duală Doppler, în banda C dotat cu software specific de
recunoaștere a formațiunilor cu posibil conținut de grindină;
- O stație de control centrală unde se iau decizii și se poate interveni asupra
masurilor optimizate de sistemul automat de luare a deciziilor ;
- Sistemul automat de „conducere a focului” ( situat în Stația centrală), care preia în
mod automat datele de la radarele meteo ( prin intermediului unui software dedicat)
și stabilește automat punctul de lansare, numărul de rachete necesare, transmițând
automat ordinul de lansare a rachetelor către punctul de comandă (toate
operațiunile automate pot fi invalidate de către operatorul uman);
37
- Punct de lansare a rachetelor de tip SD-56 sau SD-26, care pot lansa 24 rachete
antigrindină;
Figura 3.5 Punct de lansare a rachetelor de tip SD-56 [32]
- Rachete antigrindină de 60mm, care transportă 50 -70 g AgI la o distanță de 2,5-

4,5 Km și se autodistruge după 30-35 secunde ( ele sunt unice și se produc special
pentru sistemul antigrindină georgian ).
Sistemul protejează regiunea Kakheti iar numărul anual estimat de rachete este de
5000 unități [32].
3.4 Tipuri de rachete antigrindină
Având în vedere faptul că potențialii beneficiari ai protecției împotriva căderilor de

grindină sunt fermierii, cu bugete de producție limitate, cu toate că la nivel global
pierderile sunt enorme iar resursa protejată ( hrana ) este una fundamentală, rachetele
antigrindină trebuie să fie ieftine . Ele sunt consumabilele unui sistem antigrindină și
ca atare costurile de exploatare sunt direct legate de acestea.
38
În Rusia se produc și rachetele antigrindină DARG, ale firmei cu același nume, cu

probabilitatea de utilizare sigură de 0,999999 și cu un preț competitiv pe piață, figura 3.6.
Tot în Rusia, prin firma “CPA n.a. V.I. Chapaev” sunt produse rachetele Alazan 5 și Alazan
6 și Alan de calibru 82,5 mm ,cu masa de 8,8
Kg și încărcătură utilă de 0,66 Kg .
Bulgaria produce rachete “LOZA” de
55 mm cu masa de 2,8 Kg și încărcătura utilă
de 400 g.
Georgia, prin firma DELTA, produce
rachete antigrindină destinate exclusiv acestui
scop, acestea nefiind derivate din tehnică
militară. Acestea au calibrul de 60 mm și
transportă o încărcătură utilă de 50-70 g .
România produce, la Electromecanica
Ploiești, racheta antigrindină Alpha-G cod RAG
96 care este prima rachetă de producție civilă din
țară, figura 3.7 (derivată totuși din tehnică
Figura 3.6 Figura 3.7 [31]
militară), este biodegradabilă iar resturile căzute
sunt de dimensiuni mici „Pe pământ ajung doar
bucățele de carton de 1-2 centimetri. E biodegradabilă!” susține managerul de proiect [33].
Poate zbura 10.000 m apoi se autodistruge. Este de calibru 82,5 mm, masa de 8,8 Kg și
încărcătura utilă de 0,66 Kg. Prețul este confidențial dar se dă un preț de 10 Euro/hectar, cu
toate serviciile incluse [33].
3.5 Sistemul antigrindină Românesc
Sistemul antigrindină românesc își are începuturile cam prin anii 1973 -1976 când
au început primele cercetări în domeniul rachetelor antigrindină din epoca modernă
[33],glumeț botezată „Racheta din șopron”, oprite de către autorități din teamă. „În mintea
lor era că fiecare țăran va avea în șopron un lansator de rachete” spune inginerul Dinu
Constantinescu, managerul colectivului de cercetare și dezvoltare a proiectului Alpha-G
cod RAG 96, în același articol .
O lege concretă și care a permis reluarea cercetărilor și practic producția de rachete
antigrindină a fost o hotărâre de guvern [34] prin care se alocau și fondurile necesare.
Uzina Electromecanica Ploiești, producător de armament românesc (în speță
rachete dirijate), a primit sarcina să conceapă prima rachetă antigrindină. Aceștia s-au axat
pe modificarea rachetei românești nedirijate de tipul B-898, scoasă din dotarea armatei ,
lansată de pe un dispozitiv de lansare TKB-040 ( figura 3.3) și în 21 mai 2004 a fost
inaugurat primul punct de lansare din țară, la Valea Călugărească, județul
39
Prahova[35].Centrul de comandă a fost stabilit chiar în incinta Stației meteorologice din

Ploiești iar punctul de lansare rachete avea doar un lansator TKB-040,o magazie de muniție
și un container pentru personal în care era dispusă și aparatura de comunicații și control.
Legea 173/2008 privind intervențiile active în atmosferă [36], este prevăzută
componența Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor.
Printre alte prevederi, în anexa 2 la lege sunt definite Administrația Sistemului
National Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor și instituții colaboratoare iar anexa 3
structura efectivă a sistemului, figura 3.8 și 3.9.
În [37] este prezentată o notă de fundamentare de modificări și adăugiri succesive la lege,
datorate în principal restructurărilor din ministerul Agriculturii conform legii 139/2014,
pentru ca în final să fie emisă „HG nr.1186/29.12.2014 privind organizarea și funcționarea
Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a
Precipitațiilor” . În speță aceasta face revenire la legea 173/2008.
Au existat preocupări pentru producerea în țară o platformă aeropurtată, fiind lansat
proiectul COMAEROPREC .
La acest proiect, demarat în anul 2008 cu termen de finalizare 2012 și în valoare de
2.357.625 lei, sunt asociați ca parteneri :
 S.C. INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETĂRI AEROSPAȚIALE
ELIE CARAFOLI INCAS S.A;
 S.C. ELECTROMECANICA PLOIEȘTI S.A;
 Centrul de Cercetări și Încercări în Zbor Craiova;
 S.C. SIARM S.A. ;
 SC COMFRAC R-D PROJECT EXPERT SRL București.
În speță trebuia proiectată o platformă aeropurtată pe care să fie instalate mijloace
specifice de combatere a grindinei . Tot în cadrul acestui proiect erau prevăzute studii de
comportare a formațiunilor noroase în urma însămânțării acestora cu substanțe generatoare
de nuclee de condensare. În presă au fost vehiculate știri că este operațional iar platforma
aeriană de bază era un avion IAR-99 Șoim, produs la Craiova. Practic, detaliile proiectului
figurează pe paginile web a partenerilor dar nimeni nu dă detalii de finalizare.
Până la începutul anului 2016, din sistemului antigrindină românesc au fost realizate:
 centrul pilot UPCCG PRAHOVA cu 8 puncte de lansare în serviciu la Valea
Călugărească, Boldești – Scăeni, Mehedința, Tătaru, Tohani, Ceptura, Pietroasele,
Viperești urmând să fie demarate procedurile pentru construirea unui punct de
lansare la Tisău;
 Centrul Zonal de Coordonare Moldova și UCCG Moldova 1 Iași- 5 puncte de
lansare în vederea omologării;
 UCCG Moldova 2 Vrancea - 4 puncte de lansare în vederea omologării;
 UCCG Mureș și Timiș;
 efectuarea unui studiu de mediu în urma utilizării UPCCG Prahova;
40
 studii de cercetare în vederea modernizării mijloacelor actuale de combatere a

grindinei;
 Pentru perioada 2016 s-au aprobat fonduri pentru următoarele obiective:
 UCCG Mureș și Timiș, proiecte și documentații de execuție; [38].
41
Coordonare - Strategie
GUVERNUL ORGANIZAȚIA
ROMÂNIEI UNIUNEA EUROPEANĂ
METEOROLOGICĂ
MONDIALĂ Organismele specializate ale UE Funcționale
Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale ADMINISTRAȚIA
Rapoarte Produse meteo
Recomandări Proiecte europene
NAȚIONALĂ DE
Ministerul Economiei și
Finanțelor METEOROLOGIE Centrul
Național de Prognoză
Ministerul Mediului și SIMIN
Dezvoltării Durabile
ADMINISTRAȚIA Regia Autonomă „Administrația Română a
Ministerul Internelor și SISTEMULUI Serviciilor de Trafic Aerian” ROMATSA
Reformei Administrative NAȚIONAL
ANTIGRINDINĂ și Statul Major al Forțelor
Ministerul Educației, DE CREŞTERE A Aeriene
Cercetării și Tineretului PRECIPITAȚIILOR
Regia Autonomă „Autoritatea
Ministerul Apărării Aeronautică Civilă Română”
Colaborare Administrația
Ministerul Transporturilor
Aeroporturilor și
Porturilor
Ministerul Muncii, Familiei
și Egalității de Șanse Administrația Națională
APELE ROMÂNE
Societăți de
Societăți Agricole Organizații Proiectantul Instituții
asigurare în
Reprezentative Neguvernamentale General Științifice
Agricultură
Figura 3.8 Anexa 2 la legea 173/2008; organizarea Sistemului Național de Combatere a Grindinei
42
ADMINISTRAȚIA
APARATUL CENTRAL
Unități noi; Unități cu

tehnologii speciale
CENTRUL ZONAL DE CENTRUL ZONAL DE CENTRUL ZONAL DE

COORDONARE COORDONARE COORDONARE
TRANSILVANIA MOLDOVA MUNTENIA
UCCG UCCG
MOLDOVA1 UPCCG
TIMIS PRAHOVA
ZONA DE
ZONA DE ZONA DE
COMPARATIE
COMPARATIE COMPARATIE
UCCG
MURES UCCG
UCCG
OLTENIA
MOLDOVA2
ZONA DE
COMPARATIE
ZONA DE
ZONA DE
COMPARATIE
COMPARATIE
UCCG
MARAMURES Unit. Creşterea
Unit. Creşterea
Precipitațiilor
Precipitațiilor
ZONA DE
COMPARATE BAZE AERIENE DE BAZE AERIENE DE
OPERARE 2-3 OPERARE 4-5
Grupuri de Grupuri de
Grupuri de
combatere 15-20 combatere 10-15
combatere 20-30
Figura 3.9 Anexa 3 la legea 173/2008; organizarea centrelor de combatere a grindinei

43

Zona de comparație – suprafața adiacentă zonei protejate, stabilită conform
criteriilor din domeniu, și în care se execută activitatea de monitorizare a activității;
Unitate de creștere a precipitațiilor - parte operațională și /sau de cercetare a
sistemului, destinată să realizeze intervenții active în atmosferă, singură sau împreună cu
unități similare din țară ori din țările vecine, în scopul modificării vremii în zona de interes,
în cadrul unor programe experimentale ori operaționale;
Unitate de combatere a căderilor de grindină - parte operațională a sistemului,
autonoma operațional și care înlătură sau atenuează efectele distructive ale căderilor de
grindină din zona sa de protecție.
44
3.6 Sisteme informatice performante dedicate sistemelor antigrindină pe plan

mondial
HASIS – este un software dedicat pentru
sistemelor antigrindină. În implementarea actuală
dispune de 1600 de puncte de lansare și colectează
date de la 13 radare meteorologice. Are capacitate de
prelucrare mare, prelucrând datele în timp real,
oferind vizualizarea 3D a imaginii radar compuse și
identificarea imediată (timp real) a celulelor posibil
generatoare de grindină. Este de fapt un sistem GIS
(Geographical Information System) în timp real care
oferă datele necesare pentru calculul azimutului și
elevației pentru rampele de lansare, ce punct de Figura 3.10 Vizualizare 3D Isosurface
lansare trage și cu ce tip de rachetă se execută
aceasta. Poate furniza și reflexivitate (normală și
diferențială), viteza și direcția vântului, lățimea
spectrală, harta topografică și straturile vectoriale
[31].
Permite comunicarea în timp real cu centrul
de control al zborului și , în plus, aplicația de analiză
pentru simularea însămânțării norului. Ca un
feedback pentru operator poate afișa traiectoriile și
poziția instantanee a rachetelor.
În figurile 3.10, 3.11, 3.12 și 3.13 sunt
prezentate imagini radar prelucrate ale sistemului. Figura 3.11 Vizualizare Isosurface
multipla 3D
Figura 3.12 Vizualizare traiectorii de rachete Figura 3.13 Vizualizarea secțiunilor

3D izometrice orizontale și verticale
45
Concluzii
Indiferent de orientarea religioasă, rasă sau poziție socială oamenii sunt îngrijorați
din cauza căderilor de grindină în primul rând din cauza pericolului pe care îl reprezintă
pentru resursa de bază, adică hrana, dar și din cauza perturbațiilor pe care le pot aduce prin
distrugerea sistemelor de locuit, electrice, de circulație și nu numai.
De aceea, de-a lungul timpului, au căutat continuu mijloace de combatere a acesteia
prin intermediul realizărilor tehnice care au fost la îndemână, în prezent organizând
adevărate sisteme antigrindină bazate pe tehnologii de ultimă oră.
S-a pornit de la tragerea clopotelor și rugăciuni și s-a ajuns la sisteme de rachete.
În prezent se pune accent pe scăderea prețurilor de întreținere și exploatare a acestor
sisteme, concomitent cu creșterea eforturilor de cercetare-proiectare pentru creșterea
eficienței lor.
46
CAPITOLUL 4. Realizări În Combaterea Grindinei
'...Fiecare stat trebuie să-și formeze propriul sistem de luptă cu

calamitățile naturale - sistem care ar ține cont atât de daunele
posibile, cât și de scopurile puse în fața dezvoltării economice a țării".
Robert W. Kates
4.1 Necesitatea combaterii și prevenirii grindinei

Căderile de grindină sunt văzute de către majoritatea oamenilor ca ceva normal. Când
acestea au loc, căutăm adăpost și încercăm să protejăm repede lucrurile de valoare din zona
imediată. După trecerea furtunii analizăm pagubele și de obicei, pentru cei mai mulți, acestea
sunt suportabile. Nu peste tot se întâmplă așa și trebuie subliniat aici pagubele imense
produse de grindină în agricultură, cu precădere în zonele viticole, legumicole și pomicole.
De asemenea pagubele sunt imense în cazul parcurilor auto descoperite, pot perturba traficul
auto și feroviar la un nivel ridicat, cu urmări dezastruoase, soldate chiar cu pierderi de vieți
omenești.
Grindina produce pagube în special în agricultură, fără a se rezuma la aceasta, care
sunt diferențiate de la o cultură la alta, în funcție de perioada de dezvoltare. Astfel dacă
grindina cade pe culturi tinere și livezile înflorite pagubele sunt mai mari.
Dacă grindina este de mari dimensiuni poate ucide păsările iar dacă bate vântul
suficient de tare se deplasează oblic și poate sparge geamurile locuințelor
De asemenea, grindina poate provoca daune serioase instalațiilor de panouri solare
sau câmpurilor de generatoare electrice eoliene, instalațiilor de înaltă și joasă tensiune,
perturbând grav alimentarea cu energie electrică a consumatorilor industriali și casnici,
antenelor de emisie-recepție a sistemelor de comunicații sau detecție radar perturbând
sistemele de navigație aero și putând astfel provoca adevărate dezastre.
Sunt surse informaționale [27] unde se enumeră furtuni de grindină de o violență
extremă . Una a avut loc în Bangladesh, în aprilie 1982, grindina căzută aici ajungând la
dimensiuni ”..cât sticlele de lapte..” cu masa de circa un kilogram și au fost înregistrate 92
de victime în rândul populației. O a doua este localizată în China, în 1986, unde o furtună de
grindină de mari dimensiuni a avut drept urmare moartea a peste 100 de persoane și
distrugerea a peste 80.000 de locuințe. Enumerările pot continua cu exemplificări ale
valorilor pagubelor produse de furtunile cu căderi de grindină.
Așadar meteorologii care încadrează căderile de grindină în categoria fenomenelor
meteorologice extreme sunt cu totul îndreptățiți. Ele sunt comparabile, ca dimensiune și
pagube, cu un uragan de categoria 5. Se justifică astfel preocuparea permanentă a categoriilor
47
de populație și a companiilor afectate direct, în combaterea căderilor de grindină și

cercetarea acestui fenomen.
4.2 Dezvoltarea Sistemelor Antigrindină

În antichitate și până în evul
mediu timpuriu căderea grindinei era
văzută ca o pedeapsă a zeilor sau a
altei divinități și ca urmare nu au fost
încercări de combatere a acesteia. În
perioada renascentistă, după secolul
al XVI-lea, ca urmare a dezvoltării
științelor și a artei, apar primele
preocupări în direcția combaterii
Figura 4.1 Carte poştală ilustrată prezentând un tun
antigrindină pentru protecția zonei viticole Saint-
Emilion din Franța (1906) [27]
grindinei. Conform [25] prima metodă de combatere

a grindinei, atestată oficial, datează din anul 1575 și
este atribuită papei Urban VII care, pentru
combaterea grindinei sau furtunilor, a autorizat
tragerea clopotelor și rugăciuni; nu sunt referiri că
aceste acțiuni ar fi avut efecte .
Anterior acestei metode , sculptorul
Bienvenuto Cellini , care azi este văzut ca unul din
cei mai mari sculptori de după antichitate și de fapt
Figura 4.2 Principiul de acționare un om universal tipic perioadei renascentiste, susținea
tunuri antigrindină canadiene [27]
că a reușit să îndepărteze furtunile prin trageri cu
tunul. Se pare că metoda sa a fost aplicată , nu se știe la ce scară, până în anul 1750 .
Considerând întemeiate plângerile că tragerile cu tunul reduc căderile de grindină local și că
le amplifică în zonele limitrofe precum și accidentele care aveau loc în timpul tragerilor,
Maria Tereza, împărăteasa Austriei, interzice tragerile cu tunul în scopul combaterii
furtunilor și grindinei. Problema efectelor amplificate a căderilor de grindină în zonele
limitrofe nu este lămurită încă și plângeri asemănătoare au avut loc în Texas și în Colorado
cam prin anii 70, plângeri care au dus la sistarea unor activități experimentale de combatere
a grindinei .Interdicția a fost ridicată la sfârșitul secolului XVIII, iar în anul 1896 Albert
Stiger a profitat de acest fapt punând baza primelor experimente științifice vis-a-vis de
folosirea tunurilor ca metodă de combatere a grindinei.
48
La baza experimentelor acestuia au stat conform [25],[27] afirmațiile unui profesor

italian de mineralogie de la universitatea din Bologna, M. Bombicci . Acesta susținea că prin
injectarea unor nuclee de condensare în nor, sub formă de fum, este posibilă împiedicarea
formării de particule de gheață suficient de mari care să se transforme apoi în grindină. În
1886 Stiger a instalat 6 tunuri [26] [27] (produse de el după multe experiențe efectuate în
curtea din spatele casei și care constau dintr-un tub tronconic executat din tablă de 2mm cu
diametrul bazei de 20 cm și baza superioară de 69 cm așezat pe un trepied de lemn; acesta
proiecta fumul în sus până la 300 m) cu care executa trageri în momentele care precedau
furtuna prevestitoare de grindină.
În acel an nu au avut loc căderi de grindină. În anul următor au fost instalate 30 tunuri
antigrindină, de către municipalitatea orașului Windisch-Feistritz, cu un succes răsunător
deoarece în zonele limitrofe grindina a produs pagube însemnate în timp ce în oraș nu s-au
înregistrat căderi de grindină. În Italia, promotorul tunurilor antigrindină a fost Dr. E.
Ottaviani [49]. El a achiziționat, în urma unei vizite de documentare în Windisch-Feistritz,
câteva tunuri pe care le-a instalat pe teritoriul italian unde de asemenea nu s-au înregistrat
căderi de grindină majore.
În aceste circumstanțe vestea a traversat oceanul și în SUA existau firme care nu
excludeau posibilitatea folosirii tunurilor în combaterea grindinei. Întrezărind o oportunitate,
firma Greinitz (producătoare de armament [50]) a introdus tunurile în fabricație începând
producția industrială în anul 1898.Tunurile aveau denumirea comercială de „grelifuge”
(adică antigrindină) și au fost comercializate în Austria, Italia și Franța cu instrucțiuni
detaliate de utilizare. Prețurile erau între 110 și 240 de coroane, în funcție de tun. Existau 5
variante comercializate iar, în instrucțiunile de utilizare, firma producătoare recomanda
instalarea de tunuri diferite pe 4 aliniamente de 10 Km fiecare cu distanța de 1 Km între
tunuri, putând acoperi astfel 4000 hectare [27], [28].
Producția tunurilor pe cale industrială și susținerea guvernamentală au dus la o
dezvoltare rapidă a unor adevărate sisteme antigrindină care erau operate de voluntari. Doar
în Italia, în anul 1899, au fost înregistrate peste 2000 de tunuri antigrindină[29].
Urmare a succeselor obținute de Stiger și introducerea tunurilor sonice antigrindină
în producție de serie în 1898 de către firma producătoare de armament Greinitz la prețuri
accesibile a apărut necesitatea unor reglementări, schimburi de idei și stabilirii unor direcții
de dezvoltare ulterioare. Au avut loc 4 congrese antigrindină organizate în special de către
marii producători de vinuri. Acestea sunt descrise în [39] de către Plumandon.
În 1899 a avut loc primul congres antigrindină la Casele Monferrato din Piemont,
aceasta fiind o zonă foarte afectată de grindină și au fost instalate baterii de tunuri
antigrindină [27], [40]. Au participat 500 persoane, prezentând referate de studii și încercări
atât producătorii cât și cei care le utilizau. Concluzia generală a fost aceea că rezultatele
utilizării tunurilor sonice drept mijloace antigrindină sunt promițătoare și că este justificată
folosirea lor. Urmare la acestea metoda de protecție împotriva căderilor de grindină, folosind
49
tunuri sonice, s-a extins fulgerător și în alte zone din Franța, Spania și Ungaria dar cel mai
utilizate erau în Italia unde, numai la protecția antigrindină a viilor din nord, este atestată la
nivelul anului 1900, existența a peste 10000 tunuri totalizând 9.500.000 de trageri soldate cu
7 morți și 78 de accidente cu răniri [27] .
În 1900, în luna noiembrie, a avut loc congresul 2 antigrindină la Padova, Italia.
Au fost prezentate, pe lângă referate, 60 modele de tunuri sonice. Președintele congresului,
profesorul Sandri de la Colegiul de Agricultură din Brescia, a solicitat ca să fie făcută o
recomandare pentru emiterea de legi care să oblige guvernele să suporte cheltuielile de
protecție împotriva căderilor de grindină. La acest congres a excelat totuși un model de tun
„complet automatizat și care funcționa pe bază de acetilenă, aprinderea era făcută cu ajutorul
unei scântei electrice. Reglarea dintre două descărcări succesive se făcea cu un mecanism
de ceasornic, se puteau opera centralizat mai multe baterii de tunuri, conectate prin
conductori electrici la centrul de comandă al exploziilor” [41], [27].
Congresul al treilea a fost organizat în 1901 la Lyons sub auspicii guvernamentale.
În această perioadă firmele private erau depășite fiind implicate mediile academice din țările
care foloseau tunuri sonice. Oamenii de știință implicați și -au exprimat îndoiala privind
eficacitatea tunurilor sonice, Pernter (șeful serviciului meteorologic al Austriei) venind și cu
un studiu bine documentat în care arăta că nu este fizic posibilă spargerea cristalelor de
gheață deja formate cu ajutorul undelor de șoc produse de tunurile din aceea vreme [26] tot
el fiind cel care v-a opri în Austria, în 1906, tragerile cu tunul ca mijloc antigrindină. Se
recomandă cercetarea mai amănunțită a fenomenului.
Congresul 4, ultimul din serie, a avut loc în Austria la Graz în anul 1902. Până la
aceea dată se înregistraseră suficiente eșecuri ca să apară și suspiciuni legate de folosirea
tunurilor sonice. Se recunoaște că nu toate căderile de grindină pot fi combătute cu ajutorul
tunurilor sonice.
4.3 Cercetări și justificări ale combaterii grindinei folosind tunuri sonice
Cercetările se desfășoară practic în două etape distincte și anume 1895-1905 și după

cel de-al doilea război mondial.
Primele teoretizări au apărut prin anii 1880 și au fost făcute de un profesor italian de
mineralogie de la universitatea din Bologna, M. Bombicci. Acesta de fapt nu susținea tunul
ca mijloc generator de undă ci ca generator de aerosoli (concret particule de fum ) care să
fie împrăștiate în atmosferă creând astfel nuclee de condensare și împiedicând astfel
formarea gheții. Stiger și -a bazat primul tun pe această idee de fapt dar producerea la scară
industrială a tunurilor sonice, începând cu anul 1898, a neglijat aspectul aerosolic al tunului
insistând pe efectul undei de șoc produse de către acesta. În [40] Pernter documentează faptul
că particulele de gheață formate nu pot fi distruse de unda de șoc produsă de tun dar se emit
și alte ipoteze.
50
O primă ipoteză este avansată de către Stiller [56] care susținea că de fapt fenomenul
activ la tragerea cu tunul este acela că unda de șoc perturbă atmosfera statică, calmă, de
dinaintea furtunilor cu căderi de grindină.
O altă ipoteza a lui Stiller era că turbionul generat de unda de șoc a tunului, care
ajungea și până la 600 de metri, “altera dinamica formării grindinei în norul care se apropia”
[27], [42].
O ipoteză interesantă , propusă în [43] de C. Abbé, afirma că o dată cu propagarea
undei de șoc a tunului se propagau și anumite particule fine ( impurități rezultate în urma
arderii încărcăturii detonante) „care împiedică atingerea gradului de suprasaturație, ce
determină formarea particulelor de grindină, prin formarea de noi picături de apă”, ipoteză
reluată de Young după 1977 în [42].
După al doilea război mondial se reiau cercetările referitoare la rolul undei de șoc ca
element distructiv al particulelor de gheață, dar în urma eșecului experimentelor din anii
1960 [44],[45] s-a concluzionat că este nevoie de 300 hPa ca să fie spartă o particulă de
gheață care conține goluri de aer. (unda de șoc a tunurilor este de maxim 1,3 hPa la 100 de
metri de la gura țevii ) .
Reluând ipoteza lui C. Abbé [43] în 1977 Young [42] a dezvoltat-o, translatând-o
practic în zona cercetărilor moderne, afirmând că “însămânțarea higroscopică a norilor poate
fi accelerată coalescența în partea caldă a norului (cu temperaturi de peste 0 grade) în acest
fel reducând apa disponibilă pentru formarea grindinei și a concluzionat ca poate fi o
metodă posibilă de combatere a grindinei” [27] .
Între anii 1900 și anii 1960 meteorologia a evoluat exponențial datorită dezvoltării
echipamentelor de observare și analiză a atmosferei și de asemenea au evoluat și mijloacele
tehnice capabile să transporte în atmosferă încărcături care să modifice evoluția
formațiunilor noroase într-o stare în care nu se formează grindină.
Cele mai ieftine astfel de mijloace au fost rachetele artizanale, în Italia dezvoltându-
se în ritm foarte accelerat industria rachetelor explozive, între anii 1960 și 1970, până când
a fost oprită prin lege, în 1970 [27].
Rămași prin această interdicție fără nici un mijloc de apărare împotriva căderilor de
grindină, cerința fermierilor a crescut față de tunuri. În acest context a reînceput producția
de tunuri sonice, prima țară care s-a orientat fiind Franța prin anii 1970 [31].
Deși tunurile sonice sunt combătute cu fermitate de către meteorologi, aceștia nu au
dezvoltat nici o teorie care să infirme cu certitudine utilizarea lor . În graficele 4.1 și 4.2
este redată o comparație a părerilor exprimate de către experți în 1902 și 1975 referitor la
utilitatea și eficienta tunurilor sonice. În condițiile date, în 1975 un procent mare de experți
susțin ca tunurile reduc grindina (doar 13% negau eficacitatea tunurilor), explicând
reintrarea acestora pe piață.
51
Grafic 4.1 Părerile experților asupra eficienței tunurilor

antigrindină în 1902
45
40
40
35
30
26
25
20 18
15 16
15 13
9 8
10
5
5
0 0
0
Experţi care Experţi care Experţi care Experţi care Experţi care Experți indeciși
consideră tunurile consideră că consideră că consideră că consideră că
complet tehnologia este tehnologia este tehnologia este tehnologia este
ineficiente îndoielnică şi îndoielnică îndoielnică dar eficientă
improbabilă probabilă
Nr. %
Grafic 4.2 Părerile experților asupra eficienței tunurilor

antigrindină în 1975
350 318
300
250
200
150
95 94
100
59,5505618
44 43
50 27
13
0
Experţi care Experţi care Experţi care Experţi care nu au
consideră consideră că consideră că nici o opinie
tehnologia tehnologia reducetehnologia reduce
complet grindina cu 1-25% grindina cu 26-
ineficientă 82%
Nr. %
52
4.4 Prevenirea și combaterea grindinei cu tunuri sonice moderne
Prima țară care s-a lansat în

producția de tunuri sonice după cel de-al
doilea război mondial este Franța [46].
Compania care a început producția, în
1972, a fost Corballan care a repus în
producție tunul lui Stiger . Compania a
vândut tunuri în întreaga Europă .
Tunuri sonice asemănătoare au
fost produse și în alte țări din Europa,
inclusiv Noua Zeelandă și Canada [46].
Figura 4.3 Tun antisonic produc de firma
În 1989 a fost instalat primul tun
Eggers din Noua Zeelandă
sonic din Canada de către compania
Carballan. Canadianul Gerald Ollivier, în
1995, a brevetat un generator de unde de șoc. Acesta era dotat cu mecanisme controlate
electric, mecanisme adaptabile și altor tunuri sonice. Olliver a creat „Hailstop Equipments
Inc.” și a reușit să vândă în doar 6 ani
cam 400 de tunuri sonice. Condiționat de
utilizarea instalațiilor antigrindină
conform cu instrucțiunile se ofereau chiar
garanții contractuale, prin care se acordau
despăgubiri. pentru primii 3 ani, în caz că
tunul nu combătea grindina. Datele legate
de cifra de vânzare sunt neoficiale, la fel
și faptul că firma Hailstop Equipments
și -a încetat activitatea (după unele surse
Figura 4.4 Tun antisonic produc de firma din 2006) [46].
Eggers din Noua Zeelandă cu protecție de paie În Noua Zeelandă producător de
împotriva poluării fonice tunuri antigrindină este firma Mike
Eggers Ltd. Exportă tunuri sonice în toată lumea, suprafața protejată de o instalație fiind de
75 ha iar prețul este de 50.000 dolari [46].
În Belgia se produce tunul la un preț de 42.000 euro și costuri de exploatare anuale
în jur de 500 euro.
Toate tunurile sonice au același principiu de funcționare, bazat pe un amestec
exploziv care produce unda de șoc . Este compus dintr-un dozator de amestec exploziv,
camera de combustie și conul de dispersare și obținere a vortexului exploziv. Amestecul
exploziv este acetilena în combinație cu aerul ( sau în unele cazuri se folosește oxigen sub
53
presiune pentru a mări puterea exploziei). Unda de șoc, percepută mai mult ca un șuierat
puternic decât ca explozie sau bubuitura specifică unui tun, se propagă până la 15.000 metri
și determină, susțin producătorii dar nu și meteorologii, “dis rupere a fazei de creștere a
particulelor de grindină” [27].
Parafrazându-l
pe Abbé [43] și Young
[42] fabricanții de tunuri
sonice afirmă că undele
sonice au un efect
ionizant asupra aerului,
împiedicând procesul de
creștere prin coalescență
Figura 4.5 Instalație cu tun sonic de combatere a grindinei a cristalelor de gheață
instalată la fermele 21st Century din O’Neill, Nebraska, Statele din nor, dar
Unite meteorologii, inclusiv
Organizația Mondială de Meteorologie, infirmă asemenea teorii .
În figura 4.6 este

prezentat schematic
tunul Inopower,
Conform instrucțiunilor,
se activează repetat la 4
până la 7 secunde pe
întreaga perioadă a
furtunii, atât timp cât
frontul este în raza de
acțiune a tunului, având
o rază de protecție de
500 metri. Producătorul
spune că trebuie să
funcționeze în perioada
Figura 4.6 Schema unei instalații Inopower cu tun sonic
contra grindinei de apropiere a furtunii
recunoscând că unda de
șoc nu poate sparge cristalele de gheață formate .
Alimentarea se face de la instalații fotovoltaice pentru evitarea supratensiunilor care
apar pe rețeaua de energie electrică în timpul furtunilor.
Pentru toate tipurile de instalații de tip tun sonic se recomanda protejarea laterală cu
baloți de paie, material care este la îndemâna oricărui fermier. Zgomotul generat este de
54
130 dB la instalație și scade la 60 dB la 1000 metri. În graficul 4.3 se dă nivelul

zgomotului măsurat cu distanța.
Grafic 4.3 Scăderea intensității zgomotului

produs de un tun sonic cu distanța
140 130
120 112
nivelul zgomotului dB
100
100
80
80 73 68
61
60
40
20
0
10 45 100 150 200 500 1000
Distanta de la gura tunului în metri
Tunurile sonice au avut critici încă din momentul apariție lor dar s-au perpetuat și
au continuat se fie produse și comercializate datorită disperării și neputinței fermierilor față
de căderile de grindină și pagubele majore produse de către acestea . În lipsa oricărui mijloc
de apărare se merge pe principiul că orice este mai bun decât nimic, fermierii preferând să
facă ceva decât să stea în așteptare. De-a lungul evoluției lor se observă că au fost adevărate
explozii în momentele de după dezastre mari provocate de grindină sau după ce s-au anunțat
date statistice de succes coroborate cu dorința de profit a producătorilor.
Nu au existat și nu există fundamentare științifică a folosirii undelor de șoc în
combaterea căderilor de grindină dar nici teorii care să le infirme fără echivoc.
Paradoxală este situația că deși meteorologii cataloghează toate argumentele
producătorilor ca pe niște fantezii pseudoștiințifice, fermierii continuă să cumpere și să
instaleze tunuri sonice . Conștienți că nu se pot sparge particulele de gheață gata formate cu
unde de soc, fapt dovedit și matematic încă din 1900 [40]‚ și experimental în anii 60
[44],[45] producătorii recomandă folosirea acestora înainte de formarea gheții, deci în faza
incipientă a furtunii. Furtunile cu grindină sunt greu de previzionat chiar și de către sistemele
meteo de nivel național, viteza de deplasare a fronturilor de aer pe timpul lor fiind de peste
100 Km/oră, iar instalațiile sonice au o rază de 500 metri și radarele de însoțire a acestora
sunt instalații „de jucărie” cu ecran în comparație cu radarele meteo performante (care au
costuri de achiziție de ordinul milioanelor de dolari și costuri mari de întreținere și operare)
.
Evoluția vremii depinde de mulți factori și este prognozată cu probabilitate, aceasta
fiind mai mare cu cât arealul previzionat este mai mic, ca atare producătorii recomandă
corelarea datelor obținute de la radarele tuturor instalațiilor sonice adiacente cu datele
55
radarelor din sistemelor meteorologice naționale. Impediment ar fi doar acela că fermierul

ar trebui să fie meteorolog cu experiență mai ales că datele furnizate de radare sunt
predispuse interpretărilor iar formatele de ieșire sunt total alambicate, necesitând pregătire
specială în vederea interpretării.
Cum am mai prezentat în cadrul lucrării , nu contează părerea meteorologilor, uneori
obiectivă, justificată și nepertinentă, ci nevoia de protecție și resursele de care dispune
fermierul . Cât timp ele vor exista la un nivel suficient de mare vor exista comercianți care
să tragă foloase de pe urma lor.
Pe aceste considerente, tunurile sonice se folosesc peste tot în lume unde căderile de
grindină sunt frecvente.
Deși este unul singur, am să amintesc aici tunul antigrindină din comuna Codăești,
județul Vaslui. Este achiziționat printr-un proiect de alocare a fondurilor europene în anul
2013 și aparține pomicultorului Horațiu Titu care susține că îi protejează livada în proporție
de 85-95 % și a costat 46000 Euro [46].
Utilizare pe scară largă o au în SUA unde o baterie de 8 tunuri protejează ,din 2003,
o suprafață de 1000 ha și recoltă de 12 milioane de dolari . Fără funcționarea lor fermierii
spun că recolta ar fi fost distrusă de grindină.
O alta utilizare a lor, în domeniul neagricol de data aceasta, este la fabrica Nisan din
SUA unde din 2004 protejează un parc auto în valoare de 400 milioane de dolari. Fabrica nu
a făcut publice date de utilizare.
4.5 Concluzii
Controversa privitoare la utilitatea tunurilor antigrindină există din momentul

folosirii lor în acest scop. Majoritatea meteorologilor susțin că nu există nici o bază științifica
reală iar faptul că în zonele unde au fost instalate nu a căzut grindină este o pură întâmplare;
de altfel nu există date concludente că ele au fost folosite cu regularitate pe o perioadă de
timp îndelungată. Cu toate acestea nu pot dovedi nici că tunurile sonice nu au efectele
conforme cu specificațiile producătorilor.
În principiu ele sunt simple dar producătorii le livrează, mai ales în perioada actuală,
însoțite de sisteme tehnice și gadget-uri de efect. Enumerăm aici radarele portabile care dau
posibilitatea fermierului să studieze atmosfera, sistemele de comandă și control de la
distanță și produsele informatice asociate de asistare a deciziei, fără a mai lua în discuție
situația care va apare și anume instalații antigrindină automatizate complet, asemănătoare
cu sistemele antigrindină de mare întindere.
Indiferent de părerile meteorologilor, care afirmă că nu există susținere științifică și
dovezi experimentale care să justifice folosirea tunurilor ca metodă de combatere a grindinei,
de la punerea lor pe piață mulți fermieri au cheltuit sume mari pentru cumpărarea de tunuri
sonice. Se poate admite că mulți dintre ei au fost păcăliți, dar este puțin probabil ca un număr
56
foarte mare de fermieri să facă cheltuieli masive în tunuri sonice, mai ales că sunt foarte
atenți cu bugetul de producție în multe țări acesta fiind parțial subvenționat, iar în țări cu
densitate mare de populației eșecurile se propagă repede.
4.6 Prevenirea grindinei utilizând rachete antigrindină

Impulsionați de presiunea mare pusă de către producătorii agricoli asupra
problematicii căderilor de grindină, oamenii de știință și producătorii de mijloace de
combatere a acesteia și -au intensificat eforturile în direcția cercetării, fundamentării și
producerii de mijloace de protecție împotriva grindinei. Din punct de vedere științific undele
de șoc generate de tunurile sonice sunt pură fantezie, fapt susținut și de către Organizația
Mondială de Meteorologie [31], rămânând viabilă doar teoria însămânțării higroscopice cu
substanțe active (cele mai cunoscute fiind AgI și KI, chinezii folosind și CO2) .
Modul de inoculare a acestora în formațiunile noroase se realizează prin instalații de
însămânțare de la sol, platforme aeropurtate și rachete.
4.6.1 Stadii în dezvoltarea rachetelor antigrindină
Nu se poate afirma cu certitudine cine, când și unde au început cercetările și au

reușit lansarea primei rachete. Se poate afirma însă că începuturile lor sunt strâns legate de
praful de pușcă. În China era cunoscut praful de pușcă încă din primii ani ai erei noastre,
chinezii remarcându-se mai mult prin crearea de artificii, dar rachetele s-au dezvoltat în
Europa după secolul XV . Primele atestări scrise despre rachete apar în manuscrisul „Varia
II 374” semnat de șeful de arsenal și de armurierul Conrad Haas de la Sibiu (anii1529-1569
) [47], unde este expus pentru prima dată în lume principiul rachetei în trepte cu combustibil
solid. Haas menționează că își procura pulberile speciale de la Ioan Românul, care deținea o
fabrică de praf de pușcă la Alba Iulia, lucru care dovedește indirect că se făceau cercetări și
în domeniul combustibililor pentru rachete.
Contribuții remarcabile la dezvoltarea rachetelor au avut [47] I.V. Mescerski, în 1879
pune bazele mecanicii punctului și corpului cu masa variabilă; cercetările în domeniu sunt
continuate de K.E. Tiolkovski, care în 1898 regăsește ecuația lui Mescerski și o folosește
ulterior (începând cu anul 1903) pentru determinarea traiectoriilor interplanetare, concepând
în acest sens și o rachetă cu mai multe trepte, cu combustibil lichid. Lucrările teoretice și
experimentale ale lui R.H. Goddard, din perioada 1910-1940, se referă la motoare rachetă,
rachete multietajate și traiectoriile rachetelor.” [49]
Trebuie menționat sibianul Hermann Oberth care reprezintă în domeniul rachetelor
ce a reprezentat Darwin în evoluția vieții sau Copernicus în cunoașterea cosmosului. El este
cel care a postulat practic tezele zborului cosmic. [49]
57
Rachetele au fost folosite ca mijloc de combatere a grindinei după cel de-al doilea
război mondial. De menționat aici canonada de rachete din anii 60 din Italia, unde s-a
dezvoltat o adevărată industrie de rachete, dar a fost stopată prin lege în anii 70 datorită
faptului că erau rachete aproape artizanale, din categoria artificiilor, și generau multe
accidente [27]. Aceste rachete foloseau principiul sonic pentru combaterea formării
grindinei. Deși bine pusă la punct, tehnologia rachetelor controlate este costisitoare. O breșă
a apărut când sistemele militare au scos din uz rachetele nedirijate. S-a creat un surplus mare
din această categorie de armament, producătorii fiind direct interesați în a le schimba
destinația. Punând în loc de încărcătura distructivă încărcătură cu agenți de formare a
nucleelor de condensare, le-au transformat în veritabile rachete antigrindină.
4.6.2. Preocupări autohtone în domeniul rachetelor antigrindină
Primele cercetări privind folosirea rachetelor pe post de mijloace antigrindină au fost

făcute în laboratoarele din Academia Militară iar prima rachetă realizată a fost F.A.-63 în
anul 1963, de către maior inginer Dumitru Olaru. Au urmat apoi F.A.-67, F.A.-76, F.A.-76M
utilizabile pentru înălțimi medii, iar ulterior tipurile R.P.G.-1, R.P.G.-2 pentru acțiune în
stratul troposferic[47].
Prin anii 1973 -1976 au început primele cercetări în domeniul rachetelor antigrindină
din epoca modernă [33], glumeț botezată „Racheta din șopron”, oprite de către autorități din
teamă. „În mintea lor era că fiecare țăran va avea în șopron un lansator de rachete” spune
inginerul Dinu Constantinescu, managerul colectivului de cercetare și dezvoltare a
proiectului Alpha-G cod RAG 96, în același articol, care este prima rachetă concepută
special ca mijloc de combatere a grindinei .
Rachetele utilizate sunt rachete nedirijate și fără posibilitatea de detonare la un
moment de timp modificabil de la sol. Practic se stabilește înainte de lansare elevația,
azimutul și timpul de detonare al ogivei purtătoare de agent de însămânțare (calculate de
către centrul de comandă), ulterior așteptându-se rezultatul. Dacă formațiunea noroasă și -a
schimbat poziția tragere este zadarnică.
4.6.3 Organizarea generală și cinematica rachetei teledirijate

scurte dar în perioada actuală au fost dezvoltate tehnici de detecție instantanee a
formațiunilor noroase (nowcasting). Acestea pot fi integrate în sisteme GIS performante
modificării evoluției furtunilor să poată fi utilizate și rachete antigrindină dirijate, cu
condiția ca prețuirile să fie economice. Pe aceste considerente descriu și câteva noțiuni
despre racheta teledirijată.
58
4.6.3.1 Organizarea generală a rachetei

Generalități
În ultimul deceniu, în domeniile proiectării și construcției de rachete au fost
obținute realizări deosebite, atât din punct de vedere tehnic, cât și tehnologic. Ca urmare au
apărut noi tipuri de rachete, cu performanțe tehnico-tactice ridicate.
Racheta este un sistem complex, alcătuit din următoarele elemente: corpul rachetei
cu suprafețele aerodinamice, aparatura de dirijare, stabilizare și comandă a zborului,
instalația de propulsie, sistemul automat de comandă a exploziei, sistemul de alimentare cu
energie electrică, etc.
Pentru exemplificare, în figura 4.7 se prezintă structura unei rachete cu două trepte,
la care instalația de propulsie funcționează cu combustibil solid. Se fac următoarele notații:
1 – instalația de propulsie a treptei de start, 2 – instalația de propulsie a treptei de marș, 3 –
modulul care conține aparatura de dirijare și de stabilizarea zborului, 4 – încărcătura utilă,
5 – sistemul automat de comandă a exploziei, 6 – suprafețele de comandă, 7 – corpul
rachetei, 8 – aripile, 9 – stabilizatoare.
Motorul de start este destinat, în special, pentru a imprima rachetei viteza inițială
necesară declanșării procesului de dirijare. Timpul de
funcționare al motoarelor de acest tip este, de regulă, de 2 -
4 s. În final, prin tehnici adecvate, motorul de start se
detașează de racheta purtătoare, urmând ca aceasta să-și
continue mișcarea cu o viteză aproximativ uniform
accelerată imprimată de motorul de marș.
Funcție de configurația aerodinamică, rachetele
dirijate pot fi de tip „rață”, fără ampenaj, cu aripi mobile,
etc, în continuare analizându-se în detaliu principalele
elemente constructive ale rachetei [49], [50].
Configurația aerodinamică a rachetei
Totalitatea elementelor constructive (corp, aripi,
stabilizatoare și suprafețele de comandă) sunt asamblate
într-o schemă aerodinamică unitară, în scopul obținerii unor
performanțe de zbor optime și alcătuiesc configurația
aerodinamică a rachetei dirijate. Ea trebuie să satisfacă
următoarele cerințe mai importante: să asigure condiții
optime de dirijare, stabilitate, și manevră, precum și o forță
de rezistență minimă la înaintare, să permită folosirea cât Figura 4.7 Structura
mai completă a tuturor suprafețelor portante, în scopul rachetei [49]
obținerii unei portanțe maxime, să fie simplă din punct de
59
vedere constructiv, să permită realizarea caracteristicilor de zbor optime (viteză, distanță de

acțiune și altitudine), să asigure o bună stabilitate pe canalul de ruliu.
Se vor analiza succesiv modelele de configurație aerodinamică prezentate,
reliefându-se particularitățile, avantajele și dezavantajele fiecărei scheme.
Configurația aerodinamică normală [49]
Dacă suprafețele de comandă sunt dispuse în spatele aripilor, racheta dirijată are o
configurație aerodinamică normală, figura 4.8. Pentru acest model, pentru a imprima rachetei
o mișcare de rotație cu un unghi de incidență pozitiv, organele de comandă trebuie să se
rotească cu un unghi de bracare negativ, adică
 
  0. (4.1)
   rot
Unghiul de incidență al organelor de comandă notat cu αc se calculează cu relația:
c  c  , (4.2)
în care δc este unghiul de bracare al comenzii și α este unghiul de incidență al
rachetei.
Figura 4.8 Configurația aerodinamică normală [49]

În acest caz forța portantă a comenzilor se scade din forța portantă totală a rachetei,
adică:
P  Pa  Pcorp  Pc (4.3)
Pentru compensarea pierderii în portanță se întreprind diferite măsuri constructive.
Astfel, se mărește distanța Lp dintre punctul de acționare al comenzii și centrul de greutate
al rachetei (brațul comenzii).
De regulă, aripile sunt dispuse în vecinătatea centrului de greutate, ceea ce asigură
o eficiență maximă configurației aerodinamice. De asemenea, prin mărirea suprafeței aripii,
unghiul de incidență al rachetei se micșorează și , în final, se poate obține forța portantă
60
inițială PΣ, anulându-se astfel efectul datorat scăderii forței portante a comenzilor, Pc, din
valoarea forței portante a rachetei.
Ca un dezavantaj al schemei, organele de comandă funcționează cu eficiență
scăzută în mediu perturbat, ceea ce impune mărirea suprafețelor de comandă aproximativ cu
30% comparativ cu schema aerodinamică de tip “rață”.
Configurația aerodinamică normală este proprie rachetelor cu rază mare de acțiune,
indiferent de clasă[50].
Configurația aerodinamică tip „rață” [49]
Dacă suprafețele portante sunt dispuse în fața aripilor, racheta dirijată are o
configurație aerodinamică de tip „rață”, figura 4.9. Comparativ cu celelalte scheme, modelul
studiat asigură o portanță mai ridicată, deoarece forțele portante corespunzătoare corpului
Figura 4.9 Forțele care acționează asupra rachetei tip “rață” [49]
rachetei, aripilor și comenzilor au același sens. Portanța totală a rachetei este de forma:
P  Pa  Pcorp  Pc , (4.4)
în care Pa este portanța aripii, Pcorp – portanța corpului și Pc – portanța comenzilor.
Asupra rachetei dirijate acționează forța portantă totală, PΣ, forța laterală Rl, forța de
înaintare Rx, forța de tracțiune T și forța de greutate G (figura 4.9).
Caracteristic pentru configurația aerodinamică de tip “rață” este faptul că pentru
rotirea rachetei cu un unghi de incidență pozitiv, organele de comandă trebuie să se rotească
cu un unghi de bracare pozitiv, adică:
 
   0. (4.5)
   rot
61
Unghiul de incidență al comenzii se calculează cu relația αc = δc + α, în care

parametrii αc, δc, α au semnificația prezentată la racheta cu configurație aerodinamică
normală. Dacă αc ≤ 25º eficiența aerodinamică a rachetei dirijate este corespunzătoare.
Configurația aerodinamică de tip „rață” asigură manevrarea satisfăcătoare a
rachetei dirijate. Organele de comandă funcționează cu eficiență în mediu neperturbat. Ca
urmare, suprafețele de comandă pot să fie mai mici cu 30% comparativ cu suprafețele de
comandă corespunzătoare celorlalte configurații aerodinamice.
Principalele dezavantaje ale schemei sunt: aripile și corpul rachetei nu sunt folosite
cu eficiență maximă la crearea portanței, deoarece mediul în care se deplasează racheta este
perturbat; momentul de ruliu poate avea valori apreciabile, datorită curgerilor asimetrice pe
suprafața corpului rachetei.
Totuși, multe tipuri de rachete sunt realizate după configurația aerodinamică
prezentată, în special rachetele din clasele cu rază mică și medie de acțiune [49].
Configurația aerodinamică fără ampenaj [49]
Tendința de creștere a suprafeței aripii în condițiile respectării unei anumite limite
a anvergurii a condus la mărirea lungimii corzii la încastrare. În acest caz organele de
comandă sunt dispuse în spatele aripilor (pe bordul de fugă). În literatura de specialitate, o
astfel de configurație aerodinamică se întâlnește sub denumirea de schemă fără ampenaj,
figura 4.10. Ea prezintă o variantă particulară a configurației aerodinamice normale [49].
Principalele avantaje pe care le prezintă schema sunt: anvergura aripii foarte mică
și unghiul de săgeată foarte mare. În aceste condiții rezistența la înaintare a rachetei este
minimă. De asemenea, aripa lucrează cu eficiență mare în mediu neperturbat, contribuind la
obținerea portanței maxime. Schema este mai puțin expusă fenomenului de fluturare, care
constă în posibilitatea ca, în
anumite condiții, aripa să
vibreze.
Ca dezavantaje
principale pot fi menționate:
complexitatea construcției
Figura 4.10 Racheta fără ampenaj [49]
aripii și eficiența scăzută a
organelor de comandă, deoarece ele funcționează în mediu perturbat.
Din succinta analiză efectuată până acum rezultă dezavantajele care caracterizează
schemele aerodinamice prezentate: inerție mare în prelucrarea comenzilor de dirijare,
manevrabilitate scăzută și folosire incompletă a suprafețelor portante ale aripilor și
corpului. Pentru înlăturarea acestora s-a creat configurația aerodinamică cu aripi mobile,
figura 4.11 [49].
62
Configurația aerodinamică cu aripi mobile [49]
Această configurație reprezintă forma aerodinamică la care aripile îndeplinesc rolul

de organe de comandă și de sustentație.
Schema se utilizează, în special, în
proiectarea și realizarea rachetelor echipate
cu motor cu combustibil solid și capsulă de
auto dirijare. Modelul este „foarte
manevrier”, deoarece în relația de calcul a

portanței în care C L este coeficientul
portanței, δa – unghiul de bracare al aripii și
Figura 4.11 Racheta cu aripi mobile [49]
Sa – suprafața aripii, intervine unghiul de
bracare al comenzii, care, în cazul studiat, este de aripi (figura alăturată). Se observă că
suprafața portantă a aripii este folosită complet, iar forța de rezistență la înaintare este
minimă. Totuși, pentru rotirea aripilor sunt necesare organe de acționare foarte puternice,
ceea ce implică mărirea gabaritului și greutății totale a rachetei.
V 2
P  CL
S a  a    . (4.6)
2
Configurațiile aerodinamice studiate au următoarele caracteristici comune: dispun
de axă de simetrie aerodinamică, planul de fixare al aripilor este identic cu planul în care
sunt situate comenzile, forma în plan și în profil a comenzilor este identică cu a aripii. Aceste
particularități simplifică studierea caracteristicilor aerodinamice ale rachetei.
După cum s-a arătat, principalele elemente care definesc configurația aerodinamică
sunt: forma corpului rachetei, aripa, organele de comandă și stabilizatoarele. În raport cu
configurația geometrică și caracteristicile acestor elemente se obțin parametrii optimi ai
schemelor aerodinamice, ceea ce impune analiza lor separată.
Corpul rachetei
În interiorul corpului rachetei sunt dispuse încărcătura utilă, instalația de propulsie
și aparatura de bord. Corpul rachetei contribuie activ la crearea portanței. Se menționează
ca aproximativ 90% din portanță este creată de aripi, iar restul, de corpul rachetei și organele
de comandă.
Densitatea de dispunere a aparaturii în interiorul corpului trebuie să fie maximă; în
același timp întrucât limitele în care poziția centrului de greutate al rachetei poate sa varieze,
trebuie să fie optime, pentru a satisface condițiile de stabilitate și dirijare, iar forța de
rezistență la înaintare a rachetei dirijate, minimă.
63
Figura 4.12 Corpul rachetei [49]
Corpul rachetei trebuie să reziste solicitărilor la care este supus în timpul zborului și
transportului, în condițiile specifice de exploatare.
Din punct de vedere constructiv, corpul rachetei, este format din următoarele
compartimente distinctive (Figura 4.12) [49]:
- partea frontală sau ogiva (lf);
- partea cilindrică (lc);
- partea terminală (lt);
Partea frontală poate fi de diferite forme geometrice (conică, semisferică, trunchi
de con, ogivală, etc.).
Pentru o formă ogivală ecuația părții frontale a rachetei este:
r  a b  x x , (4.7)
în care
Rmax
a b  2l f ,
lf ; (4.8)
iar lf reprezintă lungimea părții frontale.

Se calculează derivata expresiei de mai sus și se obține:
dr
 ab  2ax . (4.9)
dx
În practică lungimea maximă a părții frontale se determină cu relația aproximativă:
l f  2,5  4D , (4.10)
în care D este diametrul părții cilindrice a rachetei. El se calculează cu expresia:
G02
D , (4.11)
A
unde G02 este greutatea părții de marș a rachetei, iar A = (2.000 – 18.000) reprezintă
un coeficient geometric de asemănare.
Lungimea relativă a părții frontale este:
64
lc
lf  . (4.12)
D
Partea terminală a rachetei dirijate se reprezintă, de regulă, sub forma unui trunchi
de con. Lungimea ei se calculează cu relația:
l t  (1,5  2,5) D . (4.13)
Lungimea totală, L, a corpului rachetei variază funcție de numărul M (tabelul 4.4)
[49].
Tabelul 4.4
M
Până la 1 1 – 2,5 2,5 - 4
L
(12 – 14)D (14 – 16)D (16 – 20)D
Rezultă lungimea părții cilindrice a rachetei

l c  L  l f  lt . (4.14)
Corpul rachetei are o structură modulară care asigură simplitatea operațiilor de
asamblare mecanică și exploatare.
În principiu, aparatura de dirijare, combustibilul și încărcătura utilă sunt dispuse
în partea cilindrică a corpului rachetei.
Aripa [61]
Forma aripilor trebuie astfel aleasă încât portanța să fie maximă, iar rezistența la
înaintare, minimă. Din punct de vedere mecanic, aripile trebuie să reziste la solicitările
caracteristice zborului. Rachetele dirijate pot avea o singură pereche de aripi (Figura 4.13, a
Avion Rachetă SA-2S [61]), sau două perechi de aripi (Figura 4.13, b Rachetă antitanc
dirijată prin fir Maliutka, At-3 Sagger [62]).
Racheta cu o singură pereche de aripi are același contur aerodinamic ca și avionul
supersonic; de aceea ea se mai numește și rachetă-avion.
a [61] b [62]
Figura 4.13 Aripile rachetei
Dacă unghiul dintre aripi este drept racheta este cu aripi în formă de cruce; dacă
unghiul are valori diferite de 90º racheta este cu aripi în formă de X.
65
Profilul aripi este foarte variat. El reprezintă figura geometrică obținută prin
intersecția aripii cu un plan perpendicular pe planul aripii, paralel cu axa longitudinală a
rachetei. În figura 4.14 se prezintă profilurile cele mai des întâlnite în practică (în figură, a
este profilul lenticular, b –
profilul romboidal, c – profilul
hexagonal, iar d – profilul
triunghiular).
Parametrii care
caracterizează forma profilului
Figura 4.14 Profilurile aripii rachetei [49] sunt: grosimea profilului, ε, și
coarda aerodinamică, C [49].
Grosimea relativă a profilului se calculează cu relația:
d max
 100% , (4.15)
c
În care dmax este grosimea maximă a profilului, iar C – coarda medie.
Forma aripii în plan, determinată de parametrii aerodinamici ai rachetei, reprezintă
o caracteristică importantă a aripii.
Astfel, aripile pot fi: trapezoidale, în
săgeată, dreptunghiulare sau triunghiulare (Figura
4.15).
Indiferent de forma în plan sau de tipul
profilului, aripa este caracterizată, în general de
Figura 4.15 Forma aripii rachetei
aceleași elemente. Pentru exemplificare se [49]
analizează aripa trapezoidală.
În aerodinamică se folosesc următoarele notații de bază referitoare la geometria
suprafeței portante: C1 – coarda de vârf, C2 – coarda de încastrare, C0 – coarda de centru, χ1
– săgeata (unghiul) bordului de atac, χ – săgeata (unghiul) bordului de fugă, b – anvergura
aripii, η – raport de trapezoidalitate, λ – alungirea aripii.
Portanța aripii este dependentă de λ, ceea ce demonstrează importanța acestui
parametru. El se determină cu relația:
b2
 . (4.16)
Sa
De asemenea
C0

C1 . (4.17)
Unghiul bordului de atac, χ1, determină valoarea forței de rezistență la înaintare și

încălzirea aerodinamică a bordului. Cu cât χ1 este mai mare, cu atât este mai mică încălzirea
66
aerodinamică. El variază în limitele χ1 = 60º - 80º. Unghiul bordului de fugă, χ, variază în

limitele χ = 15º - 20º.
Un parametru care caracterizează aripa este suprafața, Sa, egală cu raportul dintre
masa proprie a rachetei (fără a socoti treapta de start) și coeficientul de încărcare al aripii:
G02
Sa  , (4.18)

unde Π = 5.000 – 7.000 N/m2.
Se impun câteva observații cu privire la coarda medie aerodinamică. Ea este coarda
unei aripi dreptunghiulare care permite obținerea acelorași caracteristici aerodinamice cu ale
aripii reale, pe întregul domeniu de variație al numărului Mach.
Coarda medie aerodinamică se calculează cu relația:
4 1  
C S a 1   (4.19)
3 b    12 
De asemenea, pentru
determinarea acesteia se folosește
următoarea metodă grafică (Figura
4.16): se trasează dreapta AB care
unește mijlocul coardei de
încastrare cu mijlocul coardei de
Figura 4.16 Coarda medie aerodinamică [49]
vârf; se prelungește coarda de vârf
cu segmentul CD = C2; se prelungește coarda de încastrare cu segmentul de dreaptă EF = C1
și se unesc punctele E și D între ele. Prin punctul de intersecție al dreptei AB cu dreapta
ED se trasează dreapta MN paralelă cu axa, obținându-se astfel coarda medie aerodinamică.
Punctul care marchează mijlocul coardei medii aerodinamice se suprapune
întotdeauna cu centrul de greutate al aripii.
Suprafețele de comandă [60]
Rachetele dirijate folosesc următoarele elemente de comandă destinate să creeze

forțe și momente de dirijare: motorul de bază prevăzut cu dispozitive care-i permit rotirea
față de cele două plane de zbor, motoare independente fixate lateral pe corpul rachetei,
comenzi gazodinamice, aripi mobile, și suprafețe aerodinamice de comandă.
Dacă zborul rachetei dirijate se desfășoară în straturile dense ale atmosferei,
suprafețele de comandă sunt plasate în spatele sau fața aripilor.
Formele suprafețelor de comandă în plan și în profil sunt identice cu forma și
profilul aripilor. De asemenea, planul de dispunere al comenzilor este identic cu planul de
dispunere al aripilor. În majoritatea cazurilor, suprafețele de comandă sunt plasate în spatele
aripilor (de exemplu, la configurația aerodinamică de tip „rață”).
67
Caracteristicile geometrice ale unei comenzi sunt: suprafața, Sc, și distanța, Lp,
dintre centrul de greutate al rachetei și axa de rotire a comenzii (brațul comenzii).
Suprafața comenzii se determină din condiția:
 st   D , (4.20)
st D
unde M este momentul de stabilizare și M – momentul de dirijare.
st * *
După cum s-a arătat   Pp L p , unde P reprezintă portanța rachetei, iar Lp -
distanța dintre centrul de greutate și punctul de aplicare al forței portante.
Momentul de dirijare se calculează cu relația:
 D  Pc L p , (4.21)
în care Pc reprezintă portanța comenzii. Din relațiile de mai sus se obține:
PL*p  Pc L p , (4.22)
unde
c V 2
Pc  C L  c Sc . (4.23)
2
După efectuarea calculelor de află:
PL*p  st
Sc  Sc 
V 2 , sau V 2 , (4.24)
C L c  c Lp C L c Lp
2 2

în care C L c este coeficientul aerodinamic al portanței comenzii și  c - unghiul de
incidență al comenzii.
În practică, pentru determinarea suprafeței organelor de comandă se folosește
următoarea relație simplificată: Sc = (0,06 – 0,1)Sa.
Pentru realizarea comenzii rachetei dirijate pot fi folosite interceptoarelor (mici
suprafețe de comandă plasate pe extradosul sau intradosul aripilor, în centrul sau în zona
marginală a acestora). Prin deplasarea interceptorului în sus sau în jos portanța aripii se
micșorează sau se mărește; totodată se modifică poziția centrului de presiune, ceea ce
implică modificarea momentului aerodinamic. Așadar, portanța se poate redistribui pe
anvergura aripii funcție de distanța de deplasare a interceptorului. În consecință, rezultă
momentul aerodinamic necesar dirijării rachetei. Ca dezavantaj, forța de rezistență la
înaintare a rachetei dotate cu astfel de elemente de comandă este mare. De asemenea,
eficiența interceptoarelor scade odată cu trecerea la viteze supersonice.
Sistemul de propulsie [64]
Funcție de natura combustibilului, rachetele dirijate folosesc motoare rachetă cu

combustibil solid, motoare rachetă cu combustibil lichid, aeroreactoare, motoare speciale
(atomice, ionice, etc.).
68
Până în prezent motorul rachetă cu combustibil solid este considerat ca fiind cea
mai simplă instalație de propulsie.
Motorul rachetă cu combustibil solid (MRCS) [63]
Motorul rachetă cu combustibil solid se compune din următoarele elemente

principale (Figura 4.17): 1– încărcătura de aprindere; 2 – carcasa; 3– combustibilul, ajutajul
reactiv, 4– Garnitură ;5– Conul de evacuare.
Tracțiunea și consumul specific sunt parametrii principali ai MRCS. Ei depind de
numărul M, dar variază în raport cu altitudinea.
Viteza de ardere depinde de presiunea
din camera de ardere și temperatura inițială a
pulberii.
Dezavantajele MRCS sunt: consum
specific ridicat și greutate proprie mare (corpul
motorului este construit din pereți groși, capabili
să reziste la temperaturi și presiuni foarte
ridicate). Pe măsura perfecționării tehnologiilor
Figura 4.17 Motorul rachetă cu
de realizare, greutatea MRCS a scăzut foarte
combustibil solid [63]
mult.
Motorul rachetă cu combustibil lichid (MRCL) [64]
Din punct de vedere constructiv, MRCL este mult mai complicat. Componenții de
ardere sunt introduși sub presiune în camera de ardere, prin intermediul unor dispozitive
speciale numite injectoare.
MRCL este folosit ca motor de bază și foarte rar ca
motor de start. Diagrama unui motor este prezentată în figura
4.18, unde: 1- Alimentare combustibil; 2 – Alimentare lichid
oxidant; 3 – Pompa de alimentare combustibil; 4 – Pompa de
alimentare lichid oxidant; 5 – Turbina; 6 – Gaz; 7, 9 – Valve
combustibil; 8, 10– Valve oxidant; 11 – evacuare turbină; 12 –
Dispozitiv de mixare; 13 – Camera de ardere; 14 – Conul de
evacuare .
Tracțiunea și consumul specifice ale MRCL nu depind
Figura 4.18 Motorul de numărul M dar, ca și la MRCS, variază cu altitudinea.
rachetă cu combustibil Principalele dezavantaje ale MRCL sunt construcția
lichid [64] complicată și consumul specific relativ mare. În procesul de
exploatare este necesară adoptarea unor măsuri de protecție a
69
personalului care vine în contact cu aceste instalații, deoarece componenții de ardere sunt
toxici.
Motorul statoreactor [49]
Statoreactorul face parte din clasa motoarelor reactive la care, în calitate de oxidant,
se folosește oxigenul din atmosferă. Pentru crearea presiunii în camera de ardere se folosește
presiunea dinamică a fluxului de aer. Forța de tracțiune a motorului crește proporțional cu
valoarea numărului M și este maximă dacă M = 3 ÷ 5, situație în care consumul specific
este minim.
Tracțiunea motorul scade odată cu creșterea altitudinii. Dependența dintre
tracțiunea relativă a motorului și consumul specific relativ funcție de altitudine se prezintă
în Figura 4.19, unde T este tracțiunea relativă a
motorului și q – consumul specific relativ.
Tracțiunea relativă a motorului
reprezintă raportul dintre tracțiunea la sol și
tracțiunea la altitudinea de zbor, iar consumul
specific relativ, raportul dintre consumul la sol și
consumul la altitudinea de zbor. Din Figura 4.21
rezultă că tracțiunea relativă scade pe măsură ce
altitudinea crește, în timp ce consumul specific
Figura 4.19 Tracțiunea motorului
relativ scade până la o anumită altitudine, după care
[49]
rămâne aproximativ constant.
Principalul dezavantaj al acestui tip de motor este că nu poate funcționa la viteze
mici, motiv pentru care rachetele prevăzute cu motoare statoreactoare trebuie să dispună de
motoare suplimentare (acceleratoare de pornire).
Motorul turboreactor [60]
În figura 4.20 se prezintă schema și structura motorului turboreactor. Principalele

elemente componente sunt: compresorul difuzorul , camera de ardere cu injectoare, turbina,
ajutajul reactiv (arbore între ajutaj și turbină ), tubul de evacuare.
Din punct de vedere constructiv motorul turboreactor este de complexitate ridicată.
În schimb consumul specific – atât în regim de zbor subsonic, cât și supersonic (până la M
= 3) – scade comparativ cu celelalte tipuri de motoare analizate. De asemenea, tracțiunea
motorului scade odată cu creșterea altitudinii.
Dependența tracțiunii motorului și consumul specific de numărul M se prezintă în
Figura 4.21.
70
Principalul dezavantaj al motorului turboreactor este construcția complicată și , în

consecință, greutatea sa mare.
Figura 4.21 Dependența tracțiunii

Figura 4.20 Motorul turboreactor [60]
[49]
Aparatura de dirijare [60]

Aparatura de dirijare reprezintă ansamblul instalațiilor care asigură zborul rachetei
pe traiectorie. Ea poate fi dispusă în întregime, sau numai parțial, la bordul rachetei.
Pentru dirijarea rachetelor la țintă se folosesc, de regulă, sisteme teledirijate și
autodirijate.
Aparatura de stabilizare [60]
Această aparatură – alcătuită din blocuri funcționale distincte – asigură stabilizarea
zborului rachetei. De regulă, rachetele dirijate au trei canale de stabilizare și anume: canalul
de tangaj, canalul de girație și canalul e ruliu. Aparatura de stabilizare a zborului mai poartă
denumirea de pilot automat și se dispune în întregime la bordul rachetei.
4.6.3.2 Cinematica rachetei teledirijate [50]
Noțiuni generale despre teledirijare

Analiza cinematică reprezintă cea mai simplă metodă de studiu a
comportamentului rachetei dirijate pe traiectorie. Analiza cinematică este de fapt de natură
geometrică și nu ia în considerație acțiunea forțelor și momentelor, precum și proprietățile
dinamice ale sistemului de dirijare.
Studiul cinematic al zborului rachetei dirijate evidențiază influența metodei de
dirijare asupra traiectoriei.
Funcție de poziția punctelor mobile în spațiu, metodele de dirijare se clasifică în
două mari grupe:
- metode care folosesc poziția relativă a trei puncte oarecare în spațiu (rachetă -
țintă – punctul de dirijare);
71
- metode care utilizează poziția relativă a două puncte în spațiu (rachetă - țintă).
Din prima grupă fac parte metodele celor trei puncte, semi îndreptării, îndreptării
totale a traiectoriei, respectiv cu coeficienți constanți; din a doua – metodele mișcării pe
curba de urmărire, dirijării cu unghi de corecție constant, aproprierii paralele, respectiv
navigației proporționale.
De regulă, metoda celor trei puncte se folosește la realizarea sistemelor teledirijate,
iar metoda celor două puncte, la realizarea sistemelor autodirijate.
Metoda celor trei puncte. Principiul metodei. Determinarea algoritmilor de

calcul [49] [60]
În principiu, metoda celor trei puncte constă în asigurarea stabilității rachetei pe o
Figura 4.22 Determinarea algoritmilor de calcul [49]

traiectorie dreaptă determinată de punctul de dirijare și țintă. Punctele sunt coliniare, racheta
„acoperind” ținta.
Pentru determinarea algoritmilor de calcul ne vom referi la Figura 4.22, în care C
este traiectoria țintei, OXTYTZT – axele sistemului de coordonate terestru, Ți – poziția
centrului de greutate al țintei la un moment dat, Ri – poziția centrului de greutate al rachetei
la un moment dat, r(t) – raza vectoare a rachetei, rt(t) – raza vectoare a țintei și T0 – poziția
centrului de greutate al țintei în momentul lansării rachetei.
În conformitate cu principiul metodei rezultă:
 r t    t t 
 r t    t t  (4.25)
72
unde εr(t), εt(t) reprezintă unghiul de înclinare al rachetei, respectiv al țintei și βr(t),
βt(t) – azimutul rachetei, respectiv al țintei în raport cu sistemul de coordonate dat.
Din ecuația de mai sus rezultă:
 (t )   t (t )   r (t )
 (t )   t (t )   r (t ) (4.26)
Pentru elaborarea și prelucrarea comenzilor de dirijare este necesară cunoașterea
deviației liniare hε, hβ a rachetei față de traiectoria calculată (Figura 4.23). Se observă poziția
rachetei la un moment dat pe traiectoria de zbor calculată (punctul M din planul Q) și poziția
pe traiectoria reală (punctul R); de poate determina erorile unghiulare de poziție Δε și Δβ (r
reprezintă raza vectoare a rachetei).
Rezultă relațiile de calcul ale parametrilor hε, hβ:
h  r (t )
h  r (t )
(4.27)
în care
   t   r
   t   r (4.28)
Figura 4.23 Traiectoria calculată [49]
Deci:
h  r (t ) t   r 
h  r (t ) t   r . (4.29)
Expresiile de mai sus arată că pentru formarea comenzii de dirijare nu este necesară
cunoașterea reală a distanței dintre punctul de dirijare rachetă, ci este suficient să se
73
folosească o anumită funcție de timp care aproximează convenabil funcția r(t). De asemenea,
relațiile menționate exprimă posibilitatea dirijării rachetei la țintă fără să se măsoare valoarea
absolută a coordonatelor unghiulare ale rachetei și țintei; este deci suficientă cunoașterea
diferenței dintre valorile absolute ale parametrilor unghiulari.
Ecuația generală a traiectoriei rachetei dirijate prin metoda celor trei puncte
[49]
Pentru determinarea poziției rachetei față de țintă la un moment oarecare se

folosește operatorul funcțional m = m(t). Se obține:
 
r  mrt (4.30)
 
în care r este raza vectoare a rachetei, iar rt - raza vectoare a țintei.
Derivând expresia anterioară se obține:
  
r  m rt  mrt
(4.31)
unde
   
r  V ; r  V .
r t t (4.32)
așa încât:
  
Vr  m rt  mVt . (4.33)
Din ecuația de mai sus rezultă ca mișcarea de urmărire se face într-un plan definit
  
de vectorii Vr , rt și Vt (planul de urmărire).
Dacă traiectoria țintei reprezintă o curbă dispusă în planul în care se găsesc punctul
de lansare al rachetei și punctul de dirijare, planul de urmărire este fix, iar traiectoria este
cuprinsă în planul de zbor.
Dacă traiectoria țintei este dispusă în planul care trece prin punctul de dirijare
(Figura 4.24) mișcarea țintei și rachetei este descrisă de relațiile:
 t   t (t )
, (4.34)
rt  rt (t )
în care ηt este unghiul polar al razei vectoare a țintei.
Ordonând ecuațiile de mai sus funcție de η, se obține:
rt  rt ( t ) . (4.35)
Pentru metoda studiată este adevărată egalitatea ηr = ηt, deoarece centrul de
74
Figura 4.24 Studiul dirijării [49]
greutate al rachetei este pe direcția razei vectoare a țintei rt, rezultă că zborul rachetei
este descris de funcția r = r(ηt).
Pentru studiul dirijării este necesar să se determine dependența astfel obținută.

Proiectând vectorul viteză, V , al rachetei pe direcția razei vectoare a rachetei și pe normala
la aceasta, rezultă:
Vr  r
. (4.36)
Vn  r
Din Figura 4.24 se obține:
Vr  V cos(   )
Vn  V sin(   ) (4.37)
și rezultă:
r  V cos(   )
r  V sin(   ) (4.38)
de unde: r   V 2  r 2 2 , (4.39)
deoarece r  0 rezultă: r  V 2  r 2 2 , (4.40)

prin metoda celor trei puncte se obține:
r  V 2  r 2 t2 , (4.41)
75
întrucât   t .
Relația de mai sus descrie mișcarea rachetei dirijate în conformitate cu principiul
metodei celor trei puncte dacă ținta efectuează o mișcare plană. Din ecuația de mișcare a
țintei se observă că zborul este determinat de mișcarea razei vectoare, deci nu de mișcarea
propriu zisă a țintei. Așadar metoda analizată, comparativ cu alte metode, prezintă un avantaj
evident, deoarece permite dirijarea rachetei împotriva țintelor care execută bruiaj activ
asupra stației de dirijare.
Pentru integrarea ecuației precedente este necesar să se cunoască funcția t   (t )
, ceea ce este destul de dificil. În consecință, de cele mai multe ori se folosește o metodă
grafică de construcție a traiectoriei de zbor a rachetei dirijate.
4.6.3.3 Funcțiile de transfer ale rachetei [49]
Pentru analiza sistemelor de reglare automată se folosesc schemele structurate. În

ceea ce privește studierea rachetei este suficient să se cunoască sistemul de ecuații liniarizate
care descrie mișcarea acesteia în planul analizat. Funcție de ecuațiile astfel determinate se
deduc funcțiile de transfer ale rachetei.
Se scrie sistemul sub formă operațională:
s ( s  a1 )v ( s )  a ( s )  a 3 H ( s ),
s ( s )  a 4 ( s )  0,
v( s )   ( s )   ( s )  0 (4.42)
și se analizează proprietățile dinamice are rachetei în anumite puncte caracteristice
stabilite, folosind metoda coeficienților staționari.
În aceste condiții se pot determina funcțiile de transfer care leagă parametrii de
ieșire v, θ, α, a și n de parametrul de intrare δ.
Parametrii de ieșire se calculează cu relațiile:
v
v( s )  ,


 (s)  ,


 (s) 
 (4.43)
în care Δ este determinantul principal al sistemului, iar Δv, Δθ, Δα sunt determinații
care se obțin din determinantul principal prin schimbarea coloanelor respective cu coloanele
formate din mărimile aflate în membrul drept al sistemului.
Determinantul principal este:
76
s( s  a1 ) 0 a2
 0 s 
 a 4  s s 2  (a1  a4 )s  (a 2  a1a 4 ) 
1 1 1
. (4.44)
Determinanții corespunzători variabilelor de ieșire sunt:
 a3 H (s) 0 a2
v  0 s a 4  (a3 a4  a3 s) H (s);
0 1 1
(4.45)
s(s  a1 )  a3 ( s) a 2
  0 0  a 4  a3 a 4 H (s);
1 0 1
(4.46)
s( s  a1 ) 0  a3 H ( s)
  0 s 0  sa3 H ( s).
1 1 0
(4.47)
Din determinanții de mai sus rezultă funcțiile de transfer ale rachetei.
Funcția de transfer corespunzătoare unghiului de tangaj, v, se calculează cu relația:
v
v( s) a3 s  a3 a 4
Yv ( s)     2 . (4.48)

 H ( s)  H (s ) s s  a1  a 4 s  (a 2  a1 a 4 ) 
De regulă a2 + a1a4 ≠ 0. Relația este adevărată dacă racheta îndeplinește condiția de
stabilitate statică, adică a2 > 0.
Se împarte relația anterioară la a2 + a1a4 și după efectuarea calculelor
corespunzătoare se obține:
T1 s  1
Yv (s)  K
s(T 2 s 2  2Ts  1) , (4.49)
 a3 a 4
în care K  a  a a este coeficientul de transfer care caracterizează proprietățile
2 1 4
a
de manevră ale rachetei, T1  a [ s ] - constanta de timp a rachetei și caracterizează
4
răspunsul rachetei la bracarea organelor de comandă și se mai numește constanta de

1
manevră a rachetei. T  a 2  a1 a 4
[ s ] - ce reprezintă perioada oscilațiilor proprii,
a4
  a1  a2  a1a4 - coeficientul relativ de amortizare și determină amortizarea
2
oscilațiilor proprii ale rachetei.
Relația poate fi exprimată mai simplu sub forma:
77
1  K
Yv ( s )  2 2  KT1   , (4.50)
T s  2Ts  1  s 
1
unde termenul T 2 s 2  2Ts  1 reprezintă un element de întârziere de ordinul II,
K
KT1 poate fi considerată o mărime constantă și reprezintă un element de integrare.
s
În Figura 4.25 se reprezintă schema structurală corespunzătoare relației de mai sus,
iar în Figura 4.26, graficul de amortizare în timp a oscilațiilor.
( ) ( )
1
+2 +1
Figura 4.25 Schema structurală
Figura 4.26 Amortizarea oscilațiilor
78
Așadar, când se alege parametrul de ieșire (unghiul de tangaj, v) și parametrul de

intrare (unghiul de bracare al comenzilor, δ) racheta este echivalentă cu un sistem format din
trei elemente în conexiune mixtă (paralel – serie) și anume: un element de ordinul II cu
1
funcția de transfer Y1 ( s )  T 2 s 2  2Ts  1 , un element de integrare cu funcția de transfer
1
Y2 ( s )  K și elementul de proporționalitate KT1. Se observă că elementul de integrare și
s
elementul de proporționalitate sunt conectate în paralel.
Pentru obținerea performanțelor de manevră și amortizare necesare zborului
rachetei este necesară optimizarea funcției de transfer astfel determinate.
Funcția de transfer corespunzătoare „unghiului de pantă” al traiectoriei se
determină cu relația [49]:

 (s) a3 a 4
Y ( s)     2 , (4.51)

 H (s )  H (s) s s  (a1  a 4 ) s  (a 2  a1 a 4 )
de unde, după efectuarea calculelor corespunzătoare, se obține:
1
Y ( s )  K 2 2
. (4.52)
s (T s  2Ts  1)
Structural, expresia reprezintă un element de integrare înseriat cu un element de
întârziere de ordinul II, denumit uneori și element oscilant (Figura 4.27). Graficul funcției
se reprezintă în Figura 4.28.
( ) ( )
1
+2 +1
Figura 4.27 Funcția de transfer
Funcția de transfer a rachetei corespunzătoare unghiului de incidență α se determină

cu relația:

 ( s) a3 s
Y ( s)     2 , (4.53)

 H ( s)  H ( s) s s  (a1  a 4 )s  (a 2  a1 a 4 )
de unde se obține:
1
Y ( s )  KT1 2 2
. (4.54)
T s  2Ts  1
79
Figura 4.28 Graficul funcției de răspuns
Schema structurală corespunzătoare relației se prezintă în Figura 4.29, iar graficul

răspunsului indicial, în figura 4.30.
( ) ( )
KT1 1
+2 +1
Figura 4.29 Schema structurală
80
Figura 4.30 Graficul răspunsului indicial
În continuare se determină funcția de transfer corespunzătoare suprasarcinilor

normale. Parametrul de ieșire este suprasarcina normală ny. [49]
Din a doua relație prezentată la începutul acestui subcapitol (grupul de relații 4.42)
T  P
se poate deduce:   a 4 . Dacă a 4  , atunci:
mV
T  P
  , (4.55)
mV
care se mai scrie:
T  P g
   , (4.56)
mg v
în care
T  P
  ny . (4.57)
mg
81
n y ( s)
Pentru determinarea funcției de transfer este necesară analizarea relației
 H ( s)
V
între parametrul de ieșire, ny(s) și parametrul de intrare δH(s). Dacă = constant se obține
g
relația:
V
n y (s)  s ( s )
g (4.58)
și deci:
n y (s) V s ( s )
Yn y ( s )   . (4.59)
 H (s) g  H (s)
 ( s)
Se introduce raportul  ( s ) determinat anterior și se obține:
H
V 1
Yn y ( s )  K 2 2 , (4.60)
g T s  2Ts  1
V
unde K g este coeficientul de transfer al rachetei la suprasarcina normală.
În mod asemănător se determină funcția de transfer pe suprasarcina laterală

n z ( s)
Ynz (s) 
 d ( s) . (4.61)
Se obține:
V s ( s )
Yn z ( s )   . (4.61)
g  d (s)
Se determină funcția de transfer corespunzătoare accelerației normale care se

calculează cu relația, a n  V , de unde rezultă:
an (s) s ( s)
Yan ( s)  V
 H ( s)  H ( s) . (4.62)
 ( s)
În relația de mai sus de introduce valoarea raportului  ( s ) , determinată anterior,
H
și rezultă:
1
Ya n ( s )  VK 2 2 . (4.63)
T s  2Ts  1
Funcțiile de transfer Yv(s), Yθ(s), Yα(s), Yn(s) și Yan(s) au fost determinate în
următoarele condiții:
- viteza de zbor a rachetei este cunoscută;
- influența forței de greutate asupra mișcării rachetei este neglijabilă;
- racheta are axă de simetrie aerodinamică și este stabilizată pe canalul de ruliu sau
viteza unghiulară de rotire în jurul axei longitudinale este limitată.
82
Funcțiile de transfer depind de parametrii constructivi și aerodinamici ai rachetei.

Funcțiile de transfer obținute caracterizează integral schemele aerodinamice ale rachetelor
dirijate.
Parametrii K, T, ξ corespunzători funcțiilor de transfer pot fi diferiți funcție de
forma aerodinamică a rachetei (uneori diferențele sunt esențiale), ceea ce influențează
caracteristicile dinamice ale rachetei.
În concluzie, se poate spune că racheta este un element de ordinul doi în raport cu
parametrii analizați. în forma generală, funcția de transfer corespunzătoare se poate scrie
astfel:
 (s) 1
Y (s)  K 2 2 , (4.64)
 H (s) T s  2Ts  1
În care χ este unul dintre parametrii v, θ, α, ny, an; K – unul din coeficienții de transfer
V
K, KT1, K , VK; T – constanta de timp și ξ – coeficientul de amortizare.
g
V
Coeficienți de transfer K, KT1, K și VK caracterizează proprietățile de manevră
g
ale rachetei și sunt dependenți de presiunea dinamică și de gradul de stabilitate statică (în
principiu, centrarea rachetei). La altitudini mari coeficienții de transfer se micșorează și ,
prin urmare, proprietățile de manevră ale rachetei se diminuează.
Coeficientul de transfer KT1 corespunzător unghiului de incidență nu depinde de
presiunea dinamică, dar depinde în mare măsură de gradul de stabilitate statică. De
V
asemenea, coeficienții K și K g se pot modifica funcție de viteză și altitudine. De exemplu,
la racheta antiaeriană de tipul Oërlicon [60] coeficientul K se modifică de peste 20 ori, iar
V
K de 10 ori (Figura 4.31).
g
83
Figura 4.31 Variația coeficienților K și KV/g
Pentru asigurarea preciziei necesare de dirijare în diferite condiții de zbor

V
coeficientul K sau K g trebuie să se modifice cât mai puțin funcție de natura sistemului de
dirijare. Limitele de variație ale coeficienților menționați se determină prin proiectare sau
prin metode statistice.
84
4.4.3.4 Sisteme de teledirijare [60]
Generalități
Sistemele de teledirijare sunt destinate dirijării rachetelor din clasele sol-aer, aer-
aer, și navă-navă, având elementele componente dispuse la sol sau pe purtător (avion sau
navă).
Aparatura de la sol este dispusă în punctul de comandă (punctul de dirijare), care
poate fi staționar sau mobil, funcție de destinație și concepție tactică de utilizare a sistemului
de rachete.
Caracteristic sistemelor descrise este că distanța de acțiune a complexului nu
depinde de condițiile meteo-climatice, dar este limitată de performanțele stației de dirijare și
de parametrii liniei de comandă și telecontrol.
Sistemul dispune de aparatură specială care permite aprecierea momentului optim
de lansare a rachetei, controlul zborului de ansamblu și determinarea automată a erorii de
dirijare. Totodată el este dotat cu instalații destinate descoperirii și selecției țintelor mobile,
evaluării gradului lor de periculozitate, determinării probabilității maxime de distrugere.
În fine, dar nu în ultimul rând, sistemele de teledirijare sunt prevăzute cu instalații
de protecție împotriva bruiajului radio și de radiolocație, de localizare a deranjamentelor și
de recunoaștere a aviației proprii.
Funcție de principiul de funcționare și de soluții tehnice de realizare, sistemele
teledirijate se împart în două grupe distincte și anume: sisteme de teledirijare prin comenzi
și sisteme de teledirijare pe zonă de semnal egal (zonă echisemnal).
Schema bloc. Principiul de funcționare

Elementele principale ale schemei-bloc sunt prezentate în Figura 4.32. Sistemele
teledirijate prin comenzi cuprind: stație de radiolocație de însoțire automată a țintei, stație
de radiolocație de însoțire automată a rachetei, aparatură de calcul și de formare a
comenzilor de dirijare, linie de comandă și telecontrol, alcătuită din radioemițătorul de
comenzi, aparatură de recepție și radioemițătorul de recunoaștere de la bordul rachetei.
85
Figura 4.32 Schema bloc a unui sistem de teledirijare

În practică se întâlnesc sisteme de teledirijare la care stațiile de radiolocație și
aparatura de calcul și telecomandă sunt asamblate împreună și alcătuiesc stația de
radiolocație de dirijare (SRLD).
O caracteristică generală SRLD constă în faptul că transmiterea tuturor comenzilor
se face pe aceiași linie de telecontrol.
Principiul de funcționare al sistemelor de teledirijare prin comenzi este următorul:
stațiile de radiolocație destinate urmăririi automate a țintei, respectiv rachetei, măsoară pe
întreaga durată a procesului de dirijare coordonatele curente ale țintei și rachetei; semnalele
rezultate, care conțin informația utilă, se aplică aparaturii de calcul ce determină traiectoria
86
de zbor a rachetei funcție de metoda de dirijare aleasă, abaterea rachetei în raport de

traiectoria calculată, comenzile de dirijare, coordonatele punctului de întâlnire, momentul de
lansare realizează selecția țintelor aeriene și apreciază gradul lor de periculozitate,
elaborează comenzile pentru ridicarea treptelor de siguranță ale sistemului de comandă a
exploziei încărcăturii utile, cuplarea focosului de proximitate, reglarea tracțiunii motorului
de marș și generarea impulsului activ de recunoaștere a rachetei etc. După discretizarea și
codificarea semnalelor de comandă, acestea se aplică radioemițătorului de comenzi, unde
sunt amplificate în putere și modulate în frecvență. În final, prin intermediul liniei de
telecomandă și telecontrol, semnalele de comandă astfel elaborate se transmit
radioreceptorului montat la bordul rachetei.
După cum rezultă din schema-bloc (Figura 4.34), la bordul rachetei se află dispuse
instalații speciale care selectează și repartizează fiecare semnal de comandă pe canalele și
circuitele special destinate. Suprafețele de comandă se rotesc proporțional cu valoarea
semnalului; rezultă forțele și cuplurile aerodinamice care determină înscrierea rachetei pe
traiectoria calculată. Răspunsul rachetei la comenzile de dirijare este controlat prin
intermediul liniei de telecontrol.
Comenzile de dirijare pot fi semnale sinusoidale modulate în frecvență sau
impulsuri modulate în cod; ultima formă sub care se pot prezenta comenzile de dirijare este
mai eficientă la bruiaj activ și se folosește frecvent în practică.
Semnalele de comandă recepționate și prelucrate de aparatura de bord asigură
menținerea rachetei în vecinătatea traiectoriei calculate și funcționarea corectă a tuturor
instalațiilor existente la bord. Procesul de dirijare se declanșează după terminarea etapei
nedirijate (2 ÷ 4 s), când stația de dirijare emite comenzile necesare dirijării rachetei în plan
vertical, respectiv orizontal.
Metodele de dirijare folosite frecvent sunt metoda celor trei puncte și metoda semi
îndreptării. Pentru fiecare metodă de dirijare poate fi elaborată o gamă variabilă de sisteme
de teledirijare prin comenzi, care diferă între ele numai prin soluțiile tehnice și tehnologice
de realizare.
Schema funcțională a sistemului [50]
În Figura 4.33 a fost elaborată schema funcțională a sistemului de teledirijare prin
comenzi. Instalațiile de măsurare a coordonatelor țintei nu sunt cuprinse în circuitul principal
de comandă, ele fiind considerate elemente ale circuitului exterior care acționează aleatoriu
asupra sistemului de dirijare.
87
Dtiiεti
Dtiεt
Instalația de măsurare
Ținta Driiεri HDrε=Dri·Aε·ΔDi
a coordonatelor țintei
εti
hDε
εriD Driiεri hΔε
Instalația de măsurare a
hΔε=Dri·Δεi hε=hΔε·hDε Ecuația
coordonatelor rachetei
+ metodei de
hε dirijare
Date pentru compen- Aparatura de calcul și de

Celula
sarea corecției formare a comenzilor
cinematică
RACHETA
Linia de λε
an δ Pilotul uλ
Racheta teledirijare și
automat telecontrol
TAL
Figura 4.33 Schema funcțională a sistemului de teledirijare
Se notează cu rț, εț, și cu r, εr coordonatele reale ale țintei, respectiv ale rachetei, și
cu rțm, εțm, respectiv rm, εr coordonatele măsurate.
După cum s-a arătat, variabila de intrare în sistemul de dirijare prin comenzi este
abaterea liniară a rachetei în planul vertical, hε, respectiv, orizontal, hβ, în raport cu traiectoria
calculată. Rezultă:
h  r  c   ,
h  r  c   ,
(4.65)
În care εc și βc sunt coordonatele unghiulare corespunzătoare traiectoriei calculate.
Dacă se analizează cazul general (ținta se deplasează cu viteză variabilă și execută
permanent diferite manevre), pentru a crește precizia de dirijare este necesară introducerea
unghiurilor de corecție. Ele se adaugă la ecuațiile care descriu metoda de dirijare.
Coordonatele unghiulare ale traiectoriei calculate sunt determinate de ecuațiile
corespunzătoare metodei de dirijare și de parametrii de mișcare ai țintei. Astfel:
 c   t  A r ,
 c   t  A r ,
(4.66)
unde Aε și Aβ sunt coeficienții caracteristici metodei de dirijare, care iau în
considerație unghiurile de corecții și
r  rt  r . (4.67)
În concluzie,
88
h  r  t   r   rA r ;
h  r  t   r   rA r.
(4.68)
În relațiile de mai sus, primul termen caracterizează eroarea de dirijare, iar al
doilea, unghiul de corecție. Din schema funcțională (Figura 4.33) rezultă că variabila de
intrare în circuitul de formare a comenzilor de dirijare este semnalul de corecție
hrc  rm A rm , unde rm și Δrm sunt parametrii măsurați.
Corecția depinde de parametrii de mișcare ai țintei, rț, εț, βț, precum și de distanța
dintre punctul de dirijare și rachetă care este o funcție de structura coeficienților de corecție
Aε și Aβ.
Parametrul care trebuie reglat este semnalul-eroare h  rm  m , care reprezintă
diferența dintre parametrii de mișcare ai țintei, respectiv ai rachetei.
Se compară semnalele hrε și hΔε și rezultă:
h  h  hr . (4.69)
Funcție de diferența astfel obținută, aparatura de calcul determină semnalul
comandă de dirijare, λε, care, odată codificat, este transmis spre rachetă. Semnalele de
comandă sunt recepționate, prelucrate și aplicate pilotului automat, unde sunt amplificate în
putere. În final ele se transmit elementelor de execuție dispuse în modulul de comenzi.
Legătura dintre parametrii de ieșire din complexul instalațiilor aflate la bordul
rachetei și parametrii de intrare în sistemul de măsură a coordonatelor rachetei se realizează
prin intermediul celulei cinematice.
Fluctuațiile parametrilor de mișcare a rachetei sunt sesizate de aparatura de măsură
a coordonatelor și introdusă automat în aparatura de calcul, care determină comanda de
dirijare, corectând permanent traiectoria de zbor a rachetei.
Aceste procese dinamice cu acționare rapidă definesc mobilitatea sistemului și a
rachetei.
Performanțele sistemului de dirijare și caracteristicile de manevră ale rachetei se
apreciază cu ajutorul funcțiilor de transfer care caracterizează schema structurală. Ele se
prezintă direct, așa cum sunt deduse în lucrare ( Funcțiile de transfer ale rachetei), deoarece
complexitatea calculelor, numărul mare de elemente care alcătuiesc schema funcțională și
spațiul afectat tratării acestor probleme nu permit o analiză detaliată.
Utilizarea funcțiilor de transfer în aprecierea performanțelor sistemului permite
determinarea anumitor corespondențe între parametrii de intrare și parametrii de ieșire,
corespondențe utile pentru analiza și sinteza sistemului de dirijare, fără a fi necesară
rezolvarea ecuațiilor diferențiale care descriu funcția lui generală.
Astfel, funcția de transfer a instalației de măsurare a coordonatelor țintei, YȚ(S),
este:
K (S  1)
YT ( S )  2 2 . (4.70)
(T1 s  2T1 s  1)(T2 s  1)
89
În mod asemănător, funcția de transfer a instalației de măsurare a coordonatelor

rachetei, YR(S), este:
K1 ( R s  1)
YR ( s) 
(T s  2T1R s  1)(T2TR s  1) .
1
2 2 (4.71)
Pentru optimizarea sistemului de dirijare se folosesc rezultatele obținute în

analizarea reglării automate a sistemelor cu acționare rapidă. Astfel, pentru sistemul studiat
eroare de dirijare este:
h  R (t )( t   r ) , (4.72)
în care R(t) reprezintă funcția programată care reproduce fidel distanța dintre punctul
de dirijare și rachetă, adică distanța r(t).
În scopul îmbunătățirii caracteristicilor dinamice ale sistemului de dirijare, creșterii
rezervei de stabilitate a rachetei pe traiectorie, trebuie luat în considerație viteza și
accelerația fluctuațiilor care caracterizează abaterile liniare ale rachetei în raport cu
traiectoria calculată. Pentru determinarea vitezei se calculează derivata de ordinul întâi a
funcțiilor hε și hβ, iar pentru determinarea accelerației, derivata de ordinul doi.
După cum rezultă din practică, comanda de dirijare nu trebuie să conțină derivată
de ordinul doi a erorii, deoarece sistemul devine instabil la semnalele reflectate de țintă și la
componentele aleatoare ale erorilor de dirijare. Pentru evitarea situației descrise, în procesul
de formare a comenzilor de dirijare se folosesc abateri liniare și viteza lor de vibrație, iar
accelerația corespunzătoare este luată în considerație de circuitul de comandă prin
intermediul traductorilor de accelerație liniară, TAL, dispuși la bordul rachetei.
Figura 4.34 Sistemul de formare a comenzilor pe un singur canal

Semnalul general de TAL se însumează cu semnalul comandă de dirijare, astfel că
rezultanta se aplică elementelor de execuție dispuse în modulul de comenzi.
În procesul de formare a semnalelor comandă de dirijare este necesară
compensarea erorilor dinamice, instrumentale și ale erorii introduse de forța de greutate a
rachetei.
În Figura 4.34 este prezentată schema structurală a sistemului de formare a
comenzilor (pe un singur canal) [50].
Funcția de transfer a liniei de telecomandă și telecontrol este:
Ke s
Y LRD ( s )  . (4.73)
Ts  1
90
Schema structurală a sistemului de dirijare prin comenzi este prezentată în Figura

4.35.
Figura 4.35 Schema structurală a sistemului de dirijare prin comenzi
În concluzie, sistemul de dirijare prin comenzi este relativ simplu din punct de vedere
constructiv; majoritatea aparaturii din compunerea sistemului este dispusă la sol. Ea nu este
supusă unor solicitări deosebite, comparativ cu aparatura existentă la bordul rachetei sau pe
avionul purtător, ceea ce oferă posibilitatea ca la realizarea sistemului să se utilizeze
elemente standardizate, folosite curent în producția industrială.
Sistemul analizat este caracterizat de o mare stabilitate în funcționare, este ușor de
exploatat și dispune de o mobilitate apreciabilă în câmpul tactic. Folosirea tehnologiilor
moderne și realizarea modulară, introducerea circuitelor integrate și a sistemului de
balansare electronică a antenei de emisie asigură sistemului de dirijare gabarit redus,
simplitate tehnică și viabilitate sporită.
Influența mediului și a jetului de gaze al motorului reactiv, acțiunea bruiajului de
radio și de radiolocație, a altor factori aleatori, cu consecințe negative pentru semnalele de
comandă, constituie unele neajunsuri ale sistemului, care trebuie analizate și soluționate în
mod judicios în scopul optimizării sistemului de dirijare, asigurării unui grad ridicat de
viabilitate.
91
Capitolul 5. SISTEM DE COMANDĂ CU ANTICIPARE

(PREVIEW CONTROL) PENTRU RACHETA SEMI-DIRIJATĂ
Rachetele utilizate în prezent pentru combaterea grindinei sunt rachete nedirijate și

fără posibilitatea de detonare la un moment de timp modificabil de la sol. Practic se stabilește
înainte de lansare elevația, azimutul și timpul de detonare al ogivei purtătoare de agent de
însămânțare (calculate de către centrul de comandă), ulterior așteptându-se rezultatul. Dacă
formațiunea noroasă și-a schimbat poziția tragere este zadarnică.
chiar scurte dar în perioada actuală au fost dezvoltate tehnici de detecție instantanee a
formațiunilor noroase (nowcasting). Acestea pot fi integrate în sisteme GIS performante
modificării evoluției furtunilor să poată fi utilizate și rachete antigrindină dirijate [50].
Prețurile unei instalații de teledirijare și racheta în sine pot fi destul de ridicate,
aceasta fiind o tehnică încă în uz în domeniul militar. Pe aceste considerente, se propune o
tehnică care transformă racheta nedirijată într-o rachetă semi-controlată. În principiu este
vorba despre introducerea suplimentară în construcția rachetei a 4 suprafețe de control,
dispuse două câte două la un unghi de 180 de grade, cu un unghi de 90 grade între grupuri.
Traiectoria rachetei poate fi controlată în două direcții atât pe orizontală (stânga –dreapta )
cât și pe verticală (sus-jos) acționând suprafața de control corespunzătoare.
5.1 Prezentarea principiului metodei de control al traiectoriei
În [51] am prezentat o variantă. Presupunând ca racheta nu se rotește în jurul axei

sale longitudinale, este posibil să schimbăm direcția în planul vitezei de zbor (Vt) folosind
suprafețe de control acționate electromagnetic. Unghiul poate să aibă două valori; α = αN
atunci când sistemul se află în „deviere” iar termenul controlat este Δt, altfel α = 0.
Forța laterală la „coada” rachetei este aproximată de următoarea ecuație:
= ∝= ∝ (5.1)
Pe durata (Δt), din legea conservării momentului reiese:
∆ = (5.2)
atunci
∆ = (5.3)
Unde M este masa rachetei, care este considerată concentrată în centrul de rotație.
În intervalul (Δt), racheta își va schimba direcția cu un unghi (Δβ) calculat cu
următoarele ecuații, așa cum apare în figura de mai jos:
∆ = ( )∆ (5.4)
sau
∆
∆ = ( )∆ (5.5)
92
Vt ∗
Δβ
M
Vl Fl
Figura 5.1 Efectul aerodinamic al suprafețelor de control ,,lateral”
La un unghi mic arctg( )se permite:

∆ ∆
( ) ≈ (5.6)
așa că:
∆ ≅ (∆ ) (5.7)
Racheta va urma noul vector al vitezei ( )după fiecare interval (Δt).
Scopul acestui sistem de control după lansarea rachetei este de a schimba traiectoria în zbor.
Traiectoria poate fi corectată după lansare, poziția norilor producători de grindină s-
a schimbat. Datorită vitezei mari a straturilor superioare de aer, aceste modificări pot să aibă
un efect negativ asupra eficienței lansării.
Ca și țintă pentru rachete se consideră un nor generator de grindină, știind de la
datele radar viteza și direcția straturilor superioare de aer, astfel se poate deduce după
lansare eventualele corecții ale traiectoriei rachetei.
93
Totuși există o problemă dificilă, și anume transmisia comenzilor către suprafețele

aerodinamice. Datorită vitezei ridicate a rachetei și timpului scurt de zbor, întârzierile
provocate de timpul mort devin critice. Aceasta ridică necesitatea compensării „unora”
dintre aceste întârzieri.
După ce direcția inițială de pornire a fost stabilită, în acord nu necesitatea pentru o

variantă simplă și ieftin, se propune un sistem capabil să asigure o derivare controlată în
zborul inițial, în acord cu noile informații rapide privind mișcarea norilor.
Viteza rachetei este:
v = v0 – a∙t (5.8)
unde (v0) este viteza inițială și (a) este accelerația:
( )≅ + ∙ ( ) (5.9)
Înălțimea este:
ℎ( ) = ∫ [ −( + ∙ )∙ ] (5.10)
În timpul zborului, un semnal de deviere este trimis către rachetă la momentul (t1) dar
mecanismul de deviere este activ la (t1+Δτ) unde (Δτ) este echivalent timpului mort.
Semnalul de deviere este activ pe perioada (Δt1). Abaterea unghiulară a rachetei este:
(
+∆ ) ∙∆
(5.11)
∆ = ∙
Dacă o nouă comandă este emisă la momentul (t2) noua abatere a rachetei este:
( +∆ ) ∙∆
(5.12)
∆ = ∙
Pentru corecția traiectoriei, sunt folosite patru dispozitive, unul pentru fiecare plan
longitudinal.
În această situația, s-a făcut o simulare în Simulink (figura 5.2).
94
Figura 5.2 Diagrama Simulink
Rezultatele obținute sunt afișate în figura de mai jos:
Figura 5.3 Corecția traiectoriei
95
În figura 5.3 se poate observa cum corecția traiectoriei se aproprie de calea propusă
după o întârziere de 2-3 secunde (în funcție de diferența de corectat) printr-un control
alternativ dublu, cu ajutorul dispozitivelor corectoare poziționate în planuri longitudinale
opuse pentru fiecare direcție corectată.
Această lucrare propune o idee nouă în combaterea grindinei și atenuarea timpului
mort, folosind în același timp rachete care sunt „ieftine” și pot fi controlate de la sol. Dacă
sunt puse mai multe platforme fixe și mobile într-un sistem robust, precis și fiabil de
combatere a grindinei, acesta poate fi folosit cu succes pentru a proteja recoltele sau alte
obiective sensibile la căderi de grindină (de exemplu parcurile de automobile sau panourile
solare) [52] .
5.2 Metode de compensare a efectelor timpului mort la transmiterea comenzii
Una din soluțiile deja

PROCES convenționale de tratare a
y problemei timpului mort din
H’(s) e-sτ
intervalele de reglare automată
este cea dată de Smith, folosind
y’ regulatorul cu predicție. Metoda
MODEL se bazează pe predicția cu model.
ym Dacă ar fi posibilă separarea
H’m(s e-sτm
structurii raționale H'(s) de
elementul de întârziere pură (e-sτ),
y’ ieșirea intermediară (y'), figura
Figura 5.4 Principiul predicției după model 5.4, apare ca o predicție cu timpul
(τ) a ieșirii (y). Cum această separare este fizic imposibilă, o soluție tehnică constă în
modelarea procesului prin diferite metode. Dacă modelul respectă condițiile
( )= ( )
(5.13)
=
mărimea "prezisă" (y') poate fi obținută practic prin mărimea (y'm).
Această structură în buclă deschisă este afectată de erori dacă în timpul funcționării
procesului aceasta își schimbă parametrii.
Predictorul Smith prezintă avantajul includerii procesului într-o buclă închisă, așa
încât modificarea parametrilor procesului va afecta într-o măsură redusă performanțele
sistemului cu predicție.
96
Datorită condițiilor specifice controlului rachetei există pericolul introducerii unor

întârzieri suplimentare - inclusiv cele de calcul, de transmitere, de acționare a suprafețelor
aerodinamice, fiind propusă o altă soluție, bazată pe sistemele cu comandă cu anticipare (
preview control).
Controlul cu anticipare se aplica în situațiile în care mărimile de referință și / sau de
perturbație pot fi cunoscute cu anticipație [TARABA, REM]. Se delimitează două structuri
tipice [REN].
F F
yr yr
u c + u c +
K P _ K P _
y e y e
a) b)
Figura 5.5 Structuri convenționale pentru reglarea cu anticipație, feedforward de la referință
Figura 5.5 : varianta în buclă închisă; a) mai complexă și în buclă deschisă, mai
simplă figura b). Datorită restricțiilor de timp se va adopta structura în buclă deschisă.
Referința anticipată ( u ) permite pregătirea comportării sistemului a cărui mărime de ieșire
( y ) este forțată să urmărească referința (yr). Semnalul (yr) s-a obținut prin întârzierea (u)
obținut prin anticipare.
Principiul de aplicare a controlului cu anticipare la dirijarea rachetei este prezentat
simplificat în figura 5.4. Se presupune cunoscute poziția norului generator de grindină,
fixându-se orientarea rachetei spre obiectiv ("OBIECTIV") la lansarea din punctului de start
("START") . În prima variantă (1) se presupune lipsa sistemului de dirijare. Poziția finală
(F1) poate diferi de cea a obiectivului datorită eventualelor mișcări ale aerului în straturile
superioare ale atmosferei, ceea ce va reduce semnificativ eficacitatea lansării. Desigur la
aceste diferențe poate contribui și eroarea generată de sistemul de radare în stabilirea
caracterului și poziției norului.
Durata zborului presupunând cunoscută înălțimea (H) a norului, în ipoteza decelerării
constante a rachetei, din ecuația vitezei
= − (5.14)
și a spațiului:
= − = (5.15)
rezultă durata de zbor (T) :
= (5.16)
97
La o viteza a zborului (Vn) în plan orizontal, distanța între poziția finală a rachetei și
nor va fi:
∆ ≤ (5.17)
În cazul corecției "standard" fără anticipare, la fel ca în cazul anterior, racheta este
lansată spre obiectivul "văzut" de sistemul de radare în poziția de start. Se presupune o
posibilă urmărire a deplasării obiectivului (norului) după un interval de timp (Δτob= Δτob2)
în care informația este disponibilă în acest caz după intervalul
∆ =∆ +∆ +∆ (5.18)
are loc corecția traiectoriei. S-au definit (Δτts) durata de transmitere a semnalului de corecție
iar (Δτjad) durata de activare a suprafețelor aerodinamice de control al corecției. Durata activă
a sistemului electromagnetic de control (Δt) se poate alege proporțională sau chiar egală cu
durata (Δτob2). Obiectivul "realizat" în acest caz corespunde poziției finale (F2), figura 5.6.
Dacă corecția s-a efectuat la înălțimea H2 (H2˂H) se poate estima corecția de poziție
∆ ≅ ( − ) (∆ ) (5.19)
evident cu cât (H1≪H), putând reduce durata (Δτ2) eficiența corecției va fi mai mare.
Corecția cu anticipare poate fi aplicată sub forma anticipării poziției obiectivului în
timpul lansării rachetelor. După un timp (Δτob3), mai scurt decât (Δτob2) se va estima viteza
de deplasare a norului în plan orizontal. Se va calcula durata:
∆ =∆ +∆ +∆ (5.20)
Cunoscând poziția (H31) a rachetei în momentul primirii comenzii de corecție durata

de acționare a suprafețelor aerodinamice de corecție (Δt3i) va fi determinata de relația:
(∆ )= (5.21)
așa cum s-a exemplificat în figura 5.6 în care este prevăzută posibilitatea celei de a doua
corecții.
În concluzie în ipoteza unor sisteme de calcul rapide ceea ce devine tot mai ușor de
îndeplinit, este posibilă o corecție cu anticipare a traiectoriei în scopul minimizării "erorii"
între poziția finală (F) a rachetei și obiectivului.
Referitor la structura rachetei, sistemul electromagnetic de control al suprafețelor
aerodinamice de control nu pune probleme insurmontabile de realizare sau preț, asemenea
98
mecanisme, simple și eficiente, precum și particularitățile de proiectare [53] fiind tratat de

către autor în [54], [55].
F1 F2 F3
2
3 OBIECTIV
C21 Δβ21
Δβ32
1
C32
Δβ31
C31
START
Figura 5.6 Principiul de aplicare a controlului

anticipativ la dirijarea rachetelor
99
Capitolul 6. CONCLUZII, UTILITATE, DIFICULTĂȚI,

SOLUȚII PROPUSE
Indiferent de părerile și opiniile emise de către meteorologi, care nu prea sunt de

acord cu de teoriile și metodele de prevenire și combatere a grindinei dar nici nu le pot
infirma, având în vedere că pagubele produse de grindină sunt imense și ca anumite furtuni
de grindină s-au ridicat la furtună de nivel 5 (Uraganul “Katrina” de exemplu) cu pierderi
de vieți omenești a existat și există o preocupare permanentă din partea „păgubiților”, iar
în ultimii ani și din partea autorităților statale, de dezvoltare și perfecționare a metodelor
de detecție, prevenire și combatere a grindinei.
Toate realizările de până în prezent au fost și sunt construite pentru protejarea unor
obiective limitate (parcuri auto, captatori solari și câmpuri de turbine eoliene, ferme
agricole) fără a lua în calcul protejarea globală, printr-un sistem unitar cu coordonare unică
la nivel zonal cel puțin. Toți beneficiarii se declară mulțumiți de investițiile făcute.
În țara noastră a fost elaborată legislația unitară privind apărarea globală a arealului
național împotriva furtunilor de grindină și au fost făcuți primii pași în această direcție în
sensul că a fost construită și funcționează izolat unitatea pilot de combatere a grindinei din
zona Ploiești care este administrată de uzina producătoare a rachetelor antigrindină
autohtone, „Electromecanica”. Aprobarea executării tragerilor efective este dată de către
CAAT (Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului ) SMFA (Statul Major al
Forțelor Aeriene) și ROMATSA (Autoritatea Românească de Control al Zborurilor Civile)
existând și momente când nu s-au putut efectua trageri din motive neexplicate de către
CAAT (Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului; deși este un proiect de nivel
național, Administrația Națională de Meteorologie și hidrologie, prin rețeaua de radare
meteorologice cu efect Doppler, nu furnizează datele sub formă vectorizată;
De asemenea nu este foarte clar cine acoperă costurile de funcționare a Unității de
combatere (statul sau beneficiarii acțiunilor lui) existând discontinuități în finanțarea
activității.
Bazându-ne pe următoarele:
 Organizația Mondială de Meteorologie a catalogat tunurile sonice ca fiind
pure fantezii;
 substanțele active de condensare împrăștiate în nori împiedică în principal
creșterea cristalelor de gheață și în acest mod îndeplinirea condițiilor ca ele
să părăsească norul în stare solidă;
 cercetările privind influențarea vremii din domeniul militar;
100
se poate concluziona că cercetările și dezvoltarea mijloacelor antigrindină trebuie să

fie axate pe prevenirea formării și nu pe combaterea grindinei gata formate ( prin distrugere
particulelor de gheață unde energia folosită ar fi exorbitant de mare).
În legea din 2008 privind intervenția asupra atmosferei pentru modificarea climei (în
special prevenirea și combaterea grindinei) este dată structura sistemului național
antigrindină, modalitățile de implementare și finanțare fiind creat astfel cadrul juridic
necesar.
În cadrul sistemului național antigrindină se pune problema ca în cadrul stațiilor
regionale de combatere a grindinei datele meteo să parvină de la radarele meteorologice din
sistemul INMH, iar modalitățile de intercomunicare nu sunt clar definite.
În principiu, în baza acestei legi, o stație de combatere a grindinei se compune din:
 dispecerat sau punct de comandă;
 2 sau mai multe puncte de lansare rachete antigrindină (până
la 10 puncte de lansare fixe și până la 5 platforme aeromobile);
 o stație meteo proprie;
 sistem de comunicații;
 sistemul de aprovizionare și transport;
Acest sistem centralizat are următoarele deficiențe:
 nu este clară finanțarea lui existând posibilitatea ca din cauza unor factori
subiectivi să nu se execute tragerile cu rachete atunci când dorește
beneficiarul (adică agricultorul plătește iar sistemul nu este sub directa lui
comandă);
 este bazat pe rachete antigrindină autohtone datorită faptului că este
administrat de către producătorul rachetelor, Electromecanica Ploiești,
existând premise de creare a unui monopol asupra acestuia și ar putea astfel
deveni un factor de presiune,în anumite condiții socio-politice;
 există disfuncționalități în ceea ce privește redundanța comunicațiilor, lucru
ce duce la scăderea drastică a fiabilității;
 nu sunt create responsabilități în cazul în care sistemul devine ineficient din
motive subiective;
O analiză a costurilor de implementare și exploatare/an a unei unități de combatere
a grindinei se prezintă ca în tabelul de mai jos:
101
EVALUAREA COSTURILOR PRIVIND IMPLEMENTAREA UNEI UNITĂȚI

ANTIGRINDINĂ (AHCU)UTILIZÂND METODA CU RACHETE ANMTIGRINDINĂ
AUTOHTONE
(Suprafață cu 9 Puncte de Lansare – 270.000/360.000 acri)
COSTURI DE IMPLEMENTARE A SISTEMELOR ANTIGRINDINĂ AUTOHTONE
Tabelul 6.1
No Categoria Infrastructură Echipamente DAT* Total Observații
1 Implementare AHCU - 20.000 140.000 160.000
2 Punct de Lansare (LP) 540.000 950.000 70.000 1.560.000 10 puncte de lansare
3 Punct de Comandă (CP) 290.000 350.000 30.000 670.000
4 Facilități logistice 80.000 70.000 10.000 160.000 Transport zilnic inclus
5 Stație radar meteorologică 20.000 350.000 30.000 400.000
6 Instruire personal - 10.000 40.000 50.000 30 operatori LP, CP, ALD
Total costuri de implementare AHCU
3.000.000 **
102
EXPLOATARE ANUALĂ A SISTEMELOR ANTIGRINDINĂ Tabelul 6.2

Comanda
Cooperare Resurse
Nr. Categoria Logistică și Total Observații
meteo materiale
Crt personal
1 Servicii specializate 125.000 - - - - Date meteo,sondaje,Supraveghere
2 Rachete și accesorii - 475.000 - - - Ex Works
3 Mentenanță - - 100.000 - - Comunicații,Consumabile
Salarii și alte drepturi Echipament de protecție,asistența
4 - - - 900.000 -
legale medicală permanentă, altele.
Total AHCU exploatare / an 1.600.000
* DAT = Design, Approvals, Training
** Costurile sunt în EURO
LEGENDĂ
AHCU = Anti-Hailstone Combat Unit
ALD = Administration and Logistics Department
LP = Launching Point
CP = Command Point
103
O soluție propusă ar putea fi un sistem antigrindină cu o structură descentralizată la

nivelul punctelor de lansare, care trebuie să fie construite cu capital privat și să deservească
în mod unic o anumită zonă sau obiectiv. Structura acestor puncte de lansare trebuie să fie
astfel concepută încât să permită funcționarea independentă de orice alt sistem, constituind
un plus organizarea la nivel național a altor facilități (furnizarea de date meteo sub forma
vectorizată de către ANMH și a prognozelor pe termen mediu și lung, programul zborurilor
regulate de la Autoritatea Aeronautică Română, alte zboruri neregulate sau cu caracter
militar) .
În acest sens, un punct independent de lansare rachete antigrindină, cuprinde (figura
6.1):
 o stație meteo proprie;
 software de analiză și detecție a grindinei;
 sistem de comunicații redundant ;
 sistemul de lansare rachete propriuzis;
 sau/și instalații de însămânțare de la sol – două sau mai multe;
 sistemul de aprovizionare, transport și depozitare;
Sistem
Instalație energetic
lansare autonom
rachete
Instalație de
însămânțare de
la sol
telecomandată
Stație meteo și
Spațiu
centrul de analiză și
depozitare și
diagnoză dotate cu
administrativ
radar Doppler cu
dubla polarizare și
software specific de
asistarea deciziei
Instalație Instalație de
lansare însămânțare de
rachete la sol
telecomandată
Servicii de date Servicii de date exterioare de

exterioare de rezervă bază
Figura 6.1 Punct independent de lansare rachete antigrindină
De aceea este indicat ca pentru protecție proprie antigrindină în imediata apropiere a
stației să fie folosite 2 instalații de însămânțare cu substanțe active de la sol la 180 grade și
104
2 instalații de lansare rachete antigrindină, cate unul pentru fiecare sector, cu rază de acțiune
îndepărtată; de menționat că fiecare punct de lansare rachete are propriul sistem de dirijare
a rachetelor (teledirijare cu radar propriu sau cu GPS înglobat în GIS de analiză).
Figura 6.2 Proces distribuit cu stație dispecer, stații regionale și substații de lucru
Să ne imaginam procesul de combatere a grindinei distribuit pe întreg teritoriul țării

cu o singura stație dispecer, stații regionale și substații de lucru ca în figura 6.2. [57]
După cum s-a mai spus, legăturile informaționale sunt bidirecționale, structura fiind
ierarhizată pe trei nivele, schimbul informațional făcându-se prin mesaje.
Legăturile punctate sunt legături informaționale circulare (în paralel practic) între
toate substațiile și între toate stațiile regionale și reprezintă o alternativă de asigurare a
legăturilor informaționale cu grad ridicat de siguranță, atunci când legătura dintre stația
dispecer și o stație regională este întreruptă.
În acest caz, stația dispecer preia și sarcinile acesteia, eventual printr-un echipament
de rezervă special destinat acestei situații, sau transmite către aceasta prin intermediul altei
stații regionale pe canalul circular.
Posibilitățile de rutare a mesajelor sunt multe, însă în acest caz fiecare stație și
substație trebuie să aibă un identificator. Acest fapt are și un dezavantaj major, și anume că
105
de la orice Ri și Si, cât și de la D se pot transmite mesaje false, lucru ce periclitează siguranța
sistemului. Poate fi însă înlăturat prin tehnici și protocoale de autentificare, asigurarea
integrității mesajelor și prin criptare (se asigură confidențialitatea).
În cazul sistemelor cu grad ridicat de risc și unde este implicat și armament (în cazul
de față rachete care transporta agenți catalizatori meteorologici) este exclusă lipsa
operatorului uman, astfel că întreaga politică de securitate va fi construită în jurul acestui
fapt.
Definirea Subsistemului De Comunicații
În cadrul sistemului național antigrindină se definesc un număr de Unități de
combatere a căderilor de grindină (UCCG) care pot fi substațiile S11 la S1n din figura
6.3,unități de retranslație care pot fi R1 la Rn și Centrul național de Analiză și diagnoză
care este interconectat (sau este chiar parte constituenta) a ANMH (Agenția Națională de
Meteorologie și Hidrologie).În viziunea noastră o unitate de combatere a grindinei poate
avea structura din figura 6.1.
Serviciile de date exterioare de baza să fie asigurate prin rețea de comunicație
proprie de radiorelee cu capacitatea de 2 Mb/s, constituite într-o rețea de tip semigrătar și
cu punctele de retranslație aferente.
Serviciile de date exterioare de rezervă să fie asigurate peste rețeaua Internet cu
conexiuni de tip VPN (Virtual Private Networking) .
Ambele servicii de date exterioare au asigurată securitatea datelor prin
criptare simetrică, cu dispozitive de criptare hardware încorporate la radiorelee și cu routere
cu IPSec încorporat pentru rețeaua VPN. Ambele soluții se găsesc pe piață în diferite variante
iar în lucrarea de față se tratează problematica asigurării securității datelor care tranzitează
subsistemele de comunicație.
Definirea Riscului De Securitate
Având în vedere faptul că peste 70% din breșele de securitate sunt generate din
interior și că subsistemele de comunicație implicate sunt dedicate și au asigurată o criptare
proprie, riscurile de alterare a datelor sunt de tipul atacul omului din mijloc când un
radioreleu se interpune între Unitatea de combatere a grindinei și centrul de comandă sau
compromiterea cheii criptografice prin divulgarea ei din interior.
Definirea Protocolului De Comunicare
Comunicația dintre centrul de comandă și Unitățile de combatere a grindinei se face
pe baza de vectori de date cu câmpuri bine definite .Vectorii de date sunt Vectori de
comandă, Vectori de stare, Vectori de sincronizare.
Vectorii de date au toți aceeași lungime pentru a preveni posibilitatea ca un presupus
atacator să facă diferențiere pe baza lungimii lor.
În orice moment centrul de comandă poate emite spre orice UC și începe cu un vector
de sincronizare urmat de un vector de comanda după care așteaptă un vector de stare și încă
unul de sincronizare de la UC.
106
Structura Vectorilor De Date, Distribuția și Protecția Cheilor Criptografice

Vectorii de date au două câmpuri și anume câmpul de date și câmpul de
autentificare. Câmpul de autentificare este de fapt o funcție de hashing aplicată câmpului de
date și are o lungime de n1 biți (n1 se dimensionează în funcție de tipul de funcție de hashing
folosită și de lungimea câmpului de date).
Câmpul de date este un și r de n biți din care primii doi biți definesc tipul vectorului
(01 de comandă, 10 de stare, 11 de sincronizare și 00 nefolosit), următorii 32 biți conțin
momentul de timp al mesajului în format universal, pe 6 biți este codificat numărul UC,
următorii 128 conțin cheia de criptare simetrică; urmează date efective prin care se trimit
comenzi sau stări ale parametrilor care trebuie ajustați, acest câmp putând fi dimensionat în
funcție de necesități. În vectorul de comandă Centrul de comandă inserează pe 6 biți numărul
UC la care se adresează iar în vectorul de stare și sincronizare atât UC cât și Centrul de
comandă inserează numărul specific al UC cu care se face schimbul de date.
Algoritmul folosit la criptarea câmpului de date este de tip AES cu cheie pe 128 biți,
cheia inițială fiind generată de către centrul de comandă fiind unică în tot sistemul.
Unicitatea algoritmului constă în faptul că această cheie este distribuită inițial la UC
prin intermediul operatorilor umani pe suporți de informație portabili și se schimba la
fiecare sesiune fără intervenția umană. În momentul inițializării schimbului de mesaje,
primul vector de sincronizare trimis de Centrul de comanda va conține cheia noua(generată
aleator de Centrul de comanda dar păstrată pana la următoarea sesiune) pe care UC o va
folosi la criptarea câmpului de date din conținutul vectorului de stare și a vectorului de
sincronizare cu care răspunde aceasta fiind inclusă și în câmpul cheii respectivilor vectori.
UC decriptează primul vector de sincronizare și de comandă cu cheia distribuită
inițial de centrul de comandă, separă cheia nouă din vectorul de sincronizare și de comandă
trimis, o păstrează pentru o nouă sesiune și le inserează în vectorul de sincronizare și de
stare cu care răspunde, criptându-i cu cheia nouă astfel încât Centrul de comanda folosește
pentru decriptarea vectorului de stare și sincronizare primit ca răspuns de la UC cheia nouă
pe care el însuși a generat-o anterior, în același timp face și verificarea autenticității datelor
.
107
Bibliografie
[1] Bahrim, R., 2008: C.M.R BANAT-CRISANA, Studiul precipitațiilor intense în
România 2005-2006 -nepublicat
[2] Bergeron, T., 1935: On the physics of clouds and precipitation, Proces Verbaux de
l’Association de Météorologie, International Union of Geodesy and Geophysics.
[3] Wegener, A., 1911: Thermodynamik der Atmosphäre. Leipzig, 331
[4] Findeisen, W., Meteorologisch-physikalische Bedingtheiten der Vereisung în der
Atmosphäre. In: Hauptversammlung 1938 der Lilienthal-Gesellschaft für
Luftfahrtforschung, Lilienthal-Gesellschaft für Luftfahrtforschung, Berlin 1938
[5] Păușan,E. „Mecanismul formăroii precipitațiilor în atmosferă”,Dec. 2009,
<http://emiliapausan.pbworks.com/f/Mecanismul+formarii+precipitatiilor+in+atmosf
era.doc > .
[6] Korolev, A. V., and I. P. Mazin, 2003: Supersaturation of water vapor în clouds. J.
Atmos. Sci., 60, 2957–2974.
[7] K. Alexei V. și M. Ilia P., „Supersaturation of Water Vapor în Clouds,” AMS Journal
Online, vol. 60, nr. 24, p. 2957–2974, 2003.
[8] Francisco Martin Leon, Curs de Diagnoza și Prognoza a Convectiei Profunde, modulul
Date radar: utilizare și aplicarea principalelor produse, curs interpretare date radar,
2000-2001, nepublicat,traducere din spaniolă.
[9] Dye, J. E., and B. E. Martner, 1978: The relationship between radar reflectivity factor
and hail at the ground for Northeast Colorado thunderstorms. J. Appl. Meteor., 17,
1335-1341.
[10] Waldvogel, A., and B. Federer, 1976: Large raindrops and the boundary between rain
and hail. Prepints 17th Conf. Radar Meteorology, Seatle, Amer.Meteor. Soc., 167-172.
[11] Witt A., 1996: The Relationship Between Low-Elevation WSR-88D Reflectivity and
Hail at the Ground Using Precipitation Observations from the VORTEX
Project. NOAA/ERL/National Severe Storms Laboratory, Norman, Oklahoma.
[12] Lemon, L. R., 1980: Severe Thunderstorm Radar Identification Techniques and
Warning Criteria. NOAA Technical Memorandum NWS NSSFC-3
[13] Waldvogel, A., Federer B. And Grimm, P., 1979: Criteria for Detection of hail cells.
J. Appl. Meteor., 18, 1521-1525.
[14] Greene, D.R., and R.A. Clark, 1972: Vertically integrated liquid water -- a new
analysis tool. Mon. Wea. Rev., 100, 548-552.
[15] Kitzmiller, D.H., McGovern, W.E. and Saffle, R.E, 1995a: The WSR-88D Severe
Weather Potential Algorithm. Wea. Forecasting, 10, 141-159
[16] Kitzmiller, D. H., and J. P. Breidenbach, 1995b: Detection of severe local storm
phenomena by automated interpretation of radar and storm environment data. NOAA
Technical Memorandum NWS TDL 82, National Weather Service, NOAA, U.S.
Department of Commerce, 33 pp. [Disponibilă from Techniques Development
Laboratory W/OSD2, National Weather Service, 1325 East West Highway, Silver
Spring, MD 20910, USA.]
[17] Wilken, George R., 1994: Estimating the "VIL of the Day." Southern Region
Technical Attachment SR/SSD 94-50.
[18] Amburn, S., and P. Wolf, 1996: VIL Density as a Hail Indicator. 18th Conference on
Severe Local Storms. San Francisco, CA, Amer. Meteor. Soc., 581-585.
[19] Steven A. Amburn, Peter L. Wolf (1997): Vil density as a hail indicator. Weather and
Forecasting.
108
[20] Lewis III, J.A., 1999: Forecasting Large Hail Using the WSR-88D. NWSFO Little
Rock, AR
[21] Blaes J. L., Cerniglia Jr C. S., Caropolo M. A.: Vil density as an indicator of hail
across eastern New York and western New England, Eastern region tehnical
attachment.No 98-8, September 1998.
[22] Federer, B., and A. Waldvogel, 1978: Time resolved hailstone analyses and radar
structure of Swiss storms. Quart. J. Roy. Meteor. Soc., 104, 113-134.
[23] Witt, A., Eilts, M. D., Stumpf, G.J., Johnson, J. T., Mitchell, E.D. and Thomas, K.W.
1998: An enhanced hail detection Algorithm for the WSR-88D. Wea. Forecasting, 13,
286-303.
[24] Maier N., Mureșan T., Lăcătuș D., Utilizarea statistică a datelor obținute de la radarul
WSR-98D de la Bobohalma în prognoza grindinei, SACS ANM București,2009.
[25] Oddie, B.C.V., The hail cannon. An early attempt at weather control, Weather Vol.20
(1965) p. 154-156
[26] Pernter, J.M., The prevention of hailstorms by the use of cannon, National Geographic,
Vol. 12 (1900), p. 239-241
[27] Online document, „tun_sonic,” Wikipedia, 31 martie 2014. [Interactiv]. Disponibilă:
http://ro.wikipedia.org/wiki/tun_sonic. [Accesat 15 septembrie 2014].
[28] Suschnig, M., Cost of cannonading, Monthly Weather Revue, vol 28 (1900) p.251
[29] Changnon, Stanley.A, On the status of hail suppression, Bulletin of the American
Meteorological Society – Vol. 58 (1977) p.20-28.
[30] Wieringa, T., Lomas, J., Lecture notes for training meteorological personnel, World
Meteorological Organization, Publication No. 551, Geneva, 2001.
[31] Șulea, C. Structura sistemelor de combatere a căderilor de grindină,Studiu
individual,Universitatea din Craiova,2010
[32] Pagină Web, „DELTA,” DELTA, . Disponibilă: http://delta.gov.ge/en/product/anti-
hail-system/. [Accesat 22 noiembrie 2015].
[33] Ziar Online, Evenimentul Zilei „Racheta antigrindină își face harakiri la 10.000 de
metri” Evz.ro,. Disponibilă: http://www.evz.ro/racheta-antigrindina-isi-face-harakiri-
la-10000-de-metri-935605.html [Accesat 29 august 2011].
[34] Online Portal, „HOTĂRÂRE nr.604 din 28 iulie 1999 privind aprobarea
Programului de realizare a Sistemului național antigrindină și de finanțare a
acestuia” Portal Legislativ, Disponibilă:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/18908 [Accesat 20 martie 2007].
[35] Ziar Online, Libertatea „Primele rachete antigrindina” Libertatea.ro, .
http://www.libertatea.ro/stiri/primele-rachete-antigrindina-86194 [Accesat 20 martie
2007].
[36] Online Portal, „Lege nr. 173/2008 privind interventiile active în atmosfera” Drept
Online, Disponibilă:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_interventii_active_atmosfera_173_2008.ph
p. [Accesat 20 august 2009].
[37] Portal Guvernul României „Nota de Fundamentare -HG nr.1186/29.12.2014”,gov.ro
. Disponibilă: http://gov.ro/ro/print?modul=subpagina&link=nota-de-fundamentare-
hg-nr-1186-29-12-2014, [Accesat 22 septembrie 2015].
[38] Portal Guvernul României „Etapa a XVII –a 2016 a Programului de realizare a
Sistemului național antigrindină și de creștere a precipitațiilor”,gov.ro .Disponibilă:
http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/etapa-a-xvii-a-2016-a-programului-de-
realizare-a-sistemului-national-antigrindina-i-de-cre-tere-a-precipitatiilor-finantata-
cu-15-305-milioane-de-lei, [Accesat 22 septembrie 2015]
109
[39] Plumandon, J.R., The Third International Congress on Hail Shooting, Monthly
Weather Review, Vol. 30 (1902), p. 33-36
[40] Pernter, J.M., The prevention of hailstorms by the use of cannon, National Geographic,
Vol. 12 (1900), p. 239-241
[41] Changnon, Stanley A. și Ivens, J. Loreena, History Repeated. The Forgotten Hail
Cannons of Europe, Bulletin of the American Meteorological Society – Vol. 62
(1981), Nr. 3,page 369
[42] Young. K.C., A Numerical Examination of Some Hail Suppression Concepts – Hail. A
Review of Hail Science and Hail Suppression., Meteorological Monography No. 16,
American Meteorological Society, 1977, p. 195 –214
[43] Abbé, C., Prevention of Hail by Cannonading, Monthly Weather Revue Vol. 28
(1900), p. 251
[44] Vittori, O., Effects of Pressure Waves on Hail Storms, Nubila, Vol. 4 (1960), p. 29-40
[45] Stout, G.E., Summary of Research on Hail Storms, Research Report Nr. 11, Crop Hail
Insurance Actuarial Association, Chicago, 1961
[46] Ziar OnLine „Tunul antigrindină”,RomaniaTV.net .Disponibilă:
http://www.romaniatv.net/tunul-antigrindina-inven-ia-reclamata-la-politie-de-
localnicii-din-vaslui-de-ce-se-tem-oamenii_228284.html, [Accesat 22 septembrie
2015]
[47] Jurnal OnLine, Univers Ingineresc, Tehnica spațială în folosul omenirii, agir.ro,
Disponibil: http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-13-2007/tehnica-spatiala-
În-folosul-omenirii_1839.html [Accesat 22 septembrie 2015]
[48] Doswell, C.A. III, and L.F. Bosart (2000): Extratropical synoptic-scale processes and
severe convection. Meteor. Monogr. [in press]. (Posted: 23 May 2000)
[49] Moraru, F., „Dinamica rachetei teledirijate”-note de curs , Academia Tehnică
Militară,1989, Manuscris, Nepublicat
[50] Manual de cunoaștere și exploatare a rachetelor și Completelor de Rachete Tactice,
Pentru uz intern,parțial clasificat, nepublicat.
[51] Ioan,PORUMB, Radames Adrian Mesaroșiu, 2014 IEEE International Conference
on Automation, Quality and Testing, Robotics (AQTR 2014) - THETA 19th edition -
May 22-24, 2014, Cluj-Napoca, Romania,ISBN 978-973-662-973-0,paper ID 138
[52] Ioan,PORUMB, „Dead Time Compensation On Anti-Hail Rockets”, The 5th Edition
of the Interdisciplinarity în Engineering International Conference “Petru Maior”
University of Tîrgu Mureș, Romania, 2011,Vol.8 (XXV) no.2,2011, ISSN 1841-
9267 ,pag. 183.,2011
[53] Radames Adrian Mesaroșiu,Ioan,PORUMB (2012).” Servomechanism with Reduced
Sensitivity by Uncertainty”, 10th International Conference on DEVELOPMENT
AND APPLICATION SYSTEMS, Suceava, Romania, May 27-29, 2012.
[54] Ioan,PORUMB (2007) . „Posibilități și Soluții Pentru Controlul Evoluat Al
Sistemelor De Stabilizare / Urmarire”, Referat de doctorat, UTCN,2007.
[55] Ioan,PORUMB (2007). „Analiza Stadiului Actual Al Evolutiei și Perspectivele
Sistemelor Automate De Stabilizare / Urmarire”, Referat de doctorat, UTCN,2007.
[56] Ioan,PORUMB (2012).”Grindina,Problematică Generală”, Referat de doctorat,
UTCN,2007.
[57] Ioan,PORUMB , Dan,Ilina(2007). „Achiziția Datelor în Sisteme Descentralizate și
Timpii de Întârziere Introduși de Canalele de Comunicații”,Stiinta și
Inginerie,Editura AGIR,Bucuresti 2007,ISBN 973-8130-82-4,ISBN 978-973-720-
122-5,pag. 273.
[58] Ioan,PORUMB, Radames Adrian Mesaroșiu „Privacy, Security, Integrity And
Freshness Data în Stabilization / Tracking And Control Systems Of Weather
110
Phenomena „, 2012 IEEE International Conference on Automation, Quality and

Testing, Robotics (AQTR 2012) - THETA 18th edition - May 24-27, 2012, Cluj-
Napoca, Romania,ISBN 978-973-622-730-9, Session code P1,ID 89
[59] Ioan Porumb, “Tehnici de asigurare a confidențialității în achiziția datelor”, Proiect de
diplomă, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca,1997.
[60] Pagină WEB, Disponibilă: http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-
mecanica/MOTOARE-DE-AVION48.php,[Accesat 15 aprilie 2016]
[61] Ziar OnLine,România Libera,
Disponibil:https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=
&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwiWquTpsvfMAhXH1RQKHazkCz4QjRwIBw&u
rl=http%3A%2F%2Fwww.romanialibera.ro%2Fromania-libera%2Fstiinta%2Fcum-
arata-incredibilul-model-de-avion-racheta-sa-2s-si-cum-ar-fi-devenit-realitate-
filmele-sf-
300191&psig=AFQjCNFgySSRuDhfN1YM6P9NdJnCmpH51g&ust=146434029052
6477,,[Accesat 15 aprilie 2016]
[62] Pagină WEB, Disponibilă: http://www.rumaniamilitary.ro/rachete-antitanc-in-
armata-romana-maliutkaat-3-sagger#prettyPhoto,,[Accesat 15 aprilie 2016]
[63] Pagină WEB, Disponibilă: http://sciencelearn.org.nz/Contexts/Rockets/Looking-
Closer/Types-of-chemical-rocket-engines, [Accesat 15 aprilie 2016]
[64] Pagină WEB, Disponibilă: https://www.flickr.com/photos/martintrolle/3814505552/,
[Accesat 15 aprilie 2016]
[65]
[66] Oddie, B.C.V., Shooting at Clouds, Scientific American
[67] http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1207307-arma-meteo.htm.
[68] http://www.dcnews.ro/teorie-tot-mai-vehiculata-inundatiile-au-fost-provocate-de-
arme-meteo_365692.html
[69] http://blogosfera.piatza.net/fara-secrete/sura-statia-ruseasca-de-control-a-climei-prin-
influentarea...
[70] Plumandon, J.R, Les orages et la grêle, Encyclopédie Scientifique des Aide-Mémoire,
Paris 1901
[71] Suschnig, M., Cost of cannonading, Monthly Weather Revue, vol 28 (1900)
[72] Plumandon, J.R., Cannon and Hail, Monthly Weather Review Vol. 31 (1903)
[73] Pernter, J.M., Das Ende des Wetterschiessens, Meteorologische Zeitschrift Vol. 24
(1907)
[74] Odie, B. C. V., The Hail Cannon, an Early Attempt at Weather Control, Weather Vol.
20 (1965)
[75] Stout, G.E., Summary of Research on Hail Storms, Research Report Nr. 11, Crop Hail
Insurance Actuarial Association, Chicago, 1961
[76] Morgan, G.M., A General Description of the Hail Problem în the Po Valley of
Northern Italy, Journal of Applied Meteorology, Vol. 12 (1973)
[77] Abbé, C., Prevention of Hail by Cannonading, Monthly Weather Revue Vol. 28 (1900)
[78] Young. K.C., A Numerical Examination of Some Hail Suppression Concepts – Hail.
A Review of Hail Science and Hail Suppression., Meteorological Monography No. 16,
American Meteorological Society, 1977
[79] Wieringa, T., Lomas, J., Lecture notes for training meteorological personnel, World
Meteorological Organization, Publication No. 551, Geneva, 2001.
[80] Rasmussen, R,M. Heymsfield, A.J., Melting and Shedding of Graupel and Hail:
Model Physics, Journal of Atmospheric Sciences Vol.44 (1987)
[81] Wieringa, Jon, Holleman, Iwan, If Cannons Cannot Fight Hail, What Else?,
Meteorologische Zeitschrift, Vol. 15 (2006)
111
[82] Inventions Québecoises, Souveraineté la solution, vol.1 (2002)

[83] http://www.inopower.be/start/overons/en?PHPSESSID=46238778a89c89e3e18bdf78
95f4778e
[84] http://www.politie-nieuwerkerken.be (pdf)
[85] http://www.hailcannon.com/
[86] http://www.21stcenturygrowers.com/
[87] Joe Garner, Cannons both hailed and blasted, Rocky Mountain News 10 Iulie, 2006
[88] http://www.wlbt.com/Global/story.asp?S=1628848
[89] http://www.newscientist.com/article.ns?id=dn4659
[90] Col. Dr. Emil Strainu, Razboiul geofizic - Tehnici de modificare a mediului
inconjurator în scopuri militare 10.01.2007
[91] Brimelow J. C., Reuter G. W., Bellon A. and Hudak D.: A radar-based methodology
for Preparing a severe thunderstorm climatology în Central Alberta. Atmosphere-
Ocean 42(1) 2004
[92] Conor T Lahhif (2005): Vertically integrated liquid density and its associated hail size
range across the burlington, vermont county warning area. Eastern Region Technical.
No. 05-01 June 2005
[93] Bader, M.J., Forbers, G.S., Grant, J.R., Lilley, R.B.E. and Waters A.J., 1995: Images
inweather forecasting: A practical guide for interpreting satellite and radar imagery.
Cambridge University Press
[94] Doswell, C.A. III (2000): Severe convective storms - An overview. Meteor. Monogr.,
[in press]. (Posted: 23 May 2000)
[95] Johns, R. H. and Doswell, C.A., 1992: Severe Local Storm Forecasting. Wea.,
Forecasting, 7, 588-612
[96] Martín, F., Carretero, O y San Ambrosio, I, 2000: Análisis de células convectivas a
partir de datos radar a nivel regional: procedimiento 2D-M. II Seminario Nacional
sobre convección profunda. Santander., Mayo 2000. Disponible en la Intranet del
INM.
[97] Petersen, W.A. and Rutledge, S. A., 2000: Reagional variability în tropical convection:
Observations from TRMM. J. of Climate (en prensa).
[98] Kitzmiller, D.H., Churma, M.E. and Filiaggi, M.T., 1995: Severe local storm and
large-hail probability algorithms în the System for Convection Analysis and
Nowcasting (SCAN). Techniques Development Laboratory, Silver Spring, Maryland.
[99] Wagenmaker, R.B., 1992: Operational detection of hail by radar using heights of VIP-
5 reflectivity echoes. National Weather Digest, 17,2, 2-15.
[100] Glickman, T., Ed., 2000: Glossary of Meteorology. 2d ed. Amer.Meteor. Soc., 855 pp.
[101] Rogers, R. R., 1976: A Short Course în Cloud Physics. Pergamon Press, 227 pp.
[102] Harper, Kristine (2007). Weather and climate: decade by decade. Twentieth-century
science (illustrated ed.). Infobase Publishing. pp. 74–75. ISBN 978-0-8160-5535-7
[103] Denning D., Denning P.J., "Data Security", Comm. of ACM, sep., 1979;
[104] Denning D.E., Cryptography and Data Security", Addison Wesley, 1982;
[105] Denning D.E., "Protecting Public Keys and Signature Keys", Computer, feb., 1983;
[106] Denning D.E., Digital Signatures With RSA and Other Public-Key Cryptosystems",
Comm. of ACM. apr., 1984;
[107] Desmedt Y., Vanderwalle J., Govaerts R., "A Critical Analysis Of The Security Of
Knapsack Public-Key Algorithms", IEEE Trans. on Inform. Theory, iul., 1984;
[108] Desmedt Y., Odlyzko A.M., "A Chosen Text Attack on The RSA", Proceedings of
CRYPTO '85, California, 1985;
[109] Diffie W., Hellman M., "Privacy and Authentication: An Introduction to
Cryptography", Proc IEEE, mar., 1975;
112
[110] Diffie W., Hellman M.E., "Multiuser Cryptography", National Computer Conference,
New York, iun., 1976;
[111] Diffie W., Hellman M., "New Directions în Cryptography", IEEE Trans. on Inform.
Theory., noi., 1976;
[112] Diffie W., Hellman M., "Exhaustive Cryptoanalysis of the NBS DES", Computer,
iun., 1977;
[113] [12] Diffie W., Hellman M., Privacy and Authentication", Proceedings of IEEE, 1979;
[114] Patriciu V.V., "Asupra posibilitățiilor de integrare a unor facilități criptografice în
rețelele OSI", Revista Academiei Tehnice Militare, nr.2, 1991;
[115] Patriciu V.V., "Sistem de semnătură digitală în procedurile de identificare", Revista
ATM, nr.1, 1991;
[116] Patriciu V.V., "Proiectarea asistată de calculator a produselor software și securitatea
datelor", Simpozionul Proiectarea asistată de calculator, ATM, 1991;
[117] Patriciu V.V., "Sisteme de operare pentru mini și microcalculatoare", Ed.Militară,
București, 1992;
[118] Patriciu V.V., "Aspecte ale protecției criptografice a software-lui", Revista Academiei
Tehnice Militare, nr.3, 1992;
[119] Patriciu V.V., "Preocupări și realizări în domeniul criptografiei computaționale",
Revista Academiei Tehnice Militare, nr.2, 1992;
[120] Patriciu V.V., "Integrarea protocoalelor de protecție în rețelele de calculatoare",
Referat de doctorat, IPB, 1992;
[121] Patriciu V.V., "Posibilități de utilizare a metodelor criptografice în rețelele
teleinformatice", în vol. "Cibernetica și revoluția tehnico-științifică", Ed.Academiei
RSR, 1988.
[122] Teodorescu Dan, "Automatizări Microelectronice", Ed.Tehnică, București, 1988;
[123] Prof. Dr. Ing. Clement Festila, “Optimum Speed and Acceleration Feedback for
Simple Manipulators: Analisys by Simulation”.
[124] S. Bal and R. Tagawa, “Load insensitive electrical position servo: A new design
method and its experimental evaluation”.
[125] Collins Radio Company, “Fundamentals of Single Side Band”, 2nd Edition, 1
September 1959, Chapter 6
[126] Encyclopedia Britannica,
www.britannica.com/EBchecked/topic/536030/servomechanism
[127] Parker Hannifin, Electromechanical Automation Div. / 800-358-9070 /
www.parkermotion.com
[128] M.T. Abshaev, "Automated rocket technology of hail suppresion", English WMO
Scientific Conference on Weater Modification, 2003
[129] Z.M. Babic, A.T. Kostic, "Automation of clouds seeding process by rocket method",
English WMO Scientific Conference on Weater Modification, 2003
113
Anexa 1 - CURRICULUM VITAE

Ioan Porumb
53 ani, Turda, căsătorit
Data nașterii 1965-10-25
Telefon 0721286960
Mobil 0741046076
Email columbulus@hostingsystem.eu
Permis de conducere B,C,E
Experiența
Manager comunicații și IT, Baza 4 Logistica Nord, Dej (Full time)

IT Hardware, Management, Software / Calculatoare, Telecomunicații, Nr. angajați: 500-
1000
2006-05 - 2007-05
Am condus activitățile de comunicații și IT în cadrul marii unitatea și in unitățile militare
subordonate;
Am fost seful Autorității Operaționale de Securitate în Sistemele Informatice și de
Comunicații și administrator de securitate în cadrul structurii de securitate a datelor.
Am coordonat activitatea de cifru de stat din cadrul comandamentului bazei;.
Manager comunicații și IT, Mari unități și unități militare, Turda (Full time)
IT Hardware, Management, Software / Calculatoare, Telecomunicații, Nr. angajați: 250-
500
2000-08 - 2006-04
Am condus activitățile de comunicații și IT în cadrul comandamentului Bg. 5 Tancuri și in
unitățile subordonate ;
Am fost seful Autorității Operaționale de Securitate în Sistemele Informatice și de
Comunicații și administrator de securitate în cadrul structurii de securitate a datelor.
Sef oficiu de calcul, Comandamentul Corpului 6 Armata "Horea Cloșca și Crișan"

Tg. Mureș
IT Hardware, Nr. angajați: 500-1000
1996-04 - 2000-08
Coordonarea activităților de proiectare, implementare și exploatare a sistemelor
informatice militare;
Securizarea rețelelor de calculatoare și asigurarea confidențialității și integrității datelor.
Sef plan producție și cu protecția muncii, Secția 71 Reparații tehnica militara și

armament, Turda (Full time)
Inginerie, Management, Nr. angajați: 100-250
1995-03 - 1996-04
Planificarea și lansarea activităților de reparație-fabricație; urmărirea producției și a
încadrării în consumurile de materiale specifice.
Organizarea și coordonarea activităților de protecția muncii
Ofițer 3 la seful Secției cu asigurarea tehnica a mijloacelor de instrucție și

antrenament, Secția 71 Reparații tehnica militara și Armament, Turda (Full time)
Electronice, Inginerie, Nr. angajați: 100-250
114
1989-09 - 1995-03
Am coordonat activitatea de reparație și exploatare a simulatoarelor mașinilor de lupta și a
poligoanelor automatizate de tragere cu armamentul de infanterie și de pe tanc.
Am executat nemijlocit reparațiile la modulele de comunicații date și a Unităților Centrale
de Comanda (bazate pe microcontrolere)
• Experiența pe domenii: Software / Calculatoare - 7 ani
Inginerie - 7 ani
Management - 8 ani
Telecomunicații - 7 ani
IT Hardware - 11 ani
Electronice - 6 ani
EDUCAȚIE și FORMARE
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Cluj Napoca

Facultate (terminat), Automatica, Calculatoare
1992 - 1997
Automatica și informatica industriala
Academia Tehnica Militara, BUCURESTI

Facultate (terminat), Automatica, Calculatoare
1986 - 1989
Radio și Radiolocație de aviație, subingineri
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Cluj Napoca

Doctorat, Automatica, Calculatoare
2005 - Necompletat
Sisteme Automate cu destinație speciala
APTITUDINI
Îndemânare la executarea lucrărilor practice cu grad ridicat de dificultate.

Cunoștințe profesionale solide;
Creativitate, capacitatea de a lua decizii, adaptare și acumulare rapida de cunoștințe noi;
Rezistenta la efort intelectual si/sau fizic;
Spirit de echipa;
Capacitate de analiza și organizare;
Perseverenta, responsabilitate, spirit intuitiv și empatic;
Cunoștințe în următoarele domenii:

LINUX (10+ ani experiența):
- Debian/Ubuntu,
- instalare/actualizare/configurare servicii
- securitate (iptables, utilizatori),
- setări de performanta
- lvm management
- Open VPN;
- configurare și implementare rețele (BGP, rutare)
- Virtualizare - VirtualBox
115
WINDOWS
- Experiența pe versiunile Server;

- instalare/actualizare/configurare servicii;
- securitate ( utilizatori);
- setări de performanta;
- configurare și implementare rețele (VPN);
- Virtualizare - VirtualBox;
RETELISTICA
Proiectare și cablare rețea de calculatoare tip Office;
- configurare switch-uri cu management;
- configurare routere și topologia rețelelor;
- proiectare și implementare rețele de calculatoare metropolitane;
SISTEME DE SUPRAVEGHERE și PROTECTIE

- Sisteme de televiziune cu circuit închis (supraveghere video cu
DVR sau Placa de captura instalata pe PC);
- Sisteme de alarma ;
- Sisteme de control acces;
- Sisteme de avertizare și stingere incendiu;
- Protecția informațiilor clasificate(Întocmire documentație și
implementarea politicilor de securitate);
WEBHOSTING:
- panouri găzduire web - CPanel, ispCP
APPLICATIONS (instalare, administrare, suport):

- web server - Apache
- databases - MySQL,
- dns server - bind
- mail server - postfix
PORTOFOLIU
- Realizarea rețelei metropolitane la SC Radionet SRL,Turda;

-Participant la proiectul metropolitan Duct City, Cluj-Napoca;
-Configurare rețea de calculatoare la școala Ioan OPRIS, Turda (administrativ și doua
laboratoare de informatica);
-Realizarea și autorizarea Sistemelor informatice și a sistemelor de protecție a informațiilor
clasificate (începând cu anul 2002 ) în unitățile militare unde am activat; am fost seful
Autorității Operaționale de Securitate în Sistemele Informatice și de Comunicații și
administrator de securitate în cadrul structurii de securitate a datelor; am coordonat cifrul
de stat și am deținut certificat de acces la informații clasificate nivel Strict Secret de
Importanta Deosebita și NATO Top Secret;
Limbi străine:
Engleza - Mediu
Franceza - Începător
116
Hobby
Pescuit, folclor, obiceiuri străvechi
Cursuri/Training-uri
-Curs de SGBD -2 luni;
-Curs AUTOCAD-2 săptămâni;
-Curs de perfecționare și implementarea sistemelor informatice -4luni;
-Curs de administrare imobile - 366 ore;
117
STRATEGII DE CONTROL A SISTEMELOR DE COMBATERE A GRINDINEI Anexa 2
Anexa 2. Publicaţii
Ing.dipl.drd. Ioan PORUMB,Dan ILINA , „Achiziţia Datelor în Sisteme
Descentralizate și Timpii de Întârziere Introduşi de Canalele de Comunicaţii” ,Stiinta și
Inginerie ,Editura AGIR ,Bucuresti 2007 ,ISBN 973-8130-82-4 ,ISBN 978-973-720-122-5
,pag. 273.
COMITET ŞTIINŢIFIC
Preşedinţi Alexandru Adrian DĂNCILĂ - primarul municipiului Sebeş
Mircea BEJAN - preşedintele Filialei Cluj a AGIR
Membri
Mihai MIHĂIŢĂ - preşedintele AGIR
Mugurel Liviu SARBU - deputat în Parlamentul Romaniei
Radu MUNTEANU - rectorul Universităţii Tehnice din Cluj Napoca
Traian OPREA - directorul general SC Hidroelectrica SA Bucureşti
Tiberiu RUSU - cancelarul Universităţii Tehnice din Cluj Napoca
Mihai SUDRIJAN - preşedintele Filialei Alba a AGIR
Ştefan CĂRPINIŞIANU - viceprimarul municipiului Sebeş
Petre NICULICI - directorul SC Hidroelectrica SA, sucursala Hidrocentrale Sebeş - Alba
Constantin ŞALAPI - directorul Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeş
Colegiu de redacţie și referenţi
Prof.Dr.Ing. Florin Teodor TĂNĂSESCU
Prof.Dr.Ing. Tiberiu Dimitrie BABEU
Prof.Dr.Ing. Mircea BEJAN
Prof.Dr.Ing Tiberiu Ştefan MĂNESCU
Prof.Dr.Ing. Vasile SOPORAN
Prof.Dr.Ing. Petre BERCE
Prof.Dr.Ing. loan VIDA-SIMITI
Prof.Dr.Ing. Nicolae BURNETE
Prof.Dr.Ing. Galaftion SOFONEA
Prof.Dr.Ing. Francisc WEBER
Prof.Dr.Ing. Octavian BOLOGA
Prof.Dr.Ing. Radu PENTIUC
Prof.Dr.Ing. Gheorghe MANOLEA
Prof.Dr.Ing. Vistrian MĂTIEŞ
Prof.Dr.Ing. Augustin CREŢU
Prof.Dr.Ing. loan I. POP
Prof.Dr.Ing. Viorel ISPAS
Prof.Dr.Ing. Vencel-losif CSIBI
Prof.Dr.Ing. Mihaela SUCIU
Dr.lng. Mihai SUDRIJAN
Dr.lng. Corneliu CRISTESCU
Ing. Septimiu SĂLCUDEAN
Ing. Radu VAS IU
Coperta
Octavian BOUR
Editura AGIR
ISBN 973-8130-82-4
ISBN 978-973-720-122-5
Copyright c 2007
Tipar Editura MEGA Cluj-Napoca, Romania
Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte a acestei
cărţi nu poate fi reprodusă în nici o formă și prin nici un
mijloc fără aprobarea prealabilă a autorilor
118
ŞTIINTĂ
Şl
INGINERIE
volumul 11
Lucrările celei de A VIl-a Conferinţe Naţionale
multidisciplinare - cu participare internaţională -
„Profesorul Dorin PAVEL - fondatorul hidroenergeticii
româneşti”, SEBEŞ, 2007
Editor: Prof.Dr.Ing. Mircea BEJAN
Editura AGIR
BUCUREŞTI, 2007
APLICAŢIE NUMERICĂ Şl PROGRAM C++ AL METODEI NEWTON, Cornelia

Victoria ANGHEL 261
CERCETARE ALGORITMICĂ Şl APLICATIVĂ UTILIZAND METODA
COARDEI, Cornelia Victoria ANGHEL 267
ACHIZIŢIA DATELOR în SISTEME DESCENTRALIZATE Şl TIMPII De
INTARZIERE INTRODUŞI DE CANALELE DE COMUNICAŢII, Ioan PORUMB,
Dan ILINA 273
METODE RAPIDE DE STUDIU A CICLULUI DE VIAŢĂ BAZATE PE MATRICI DE
EVALUARE Şl ANALIZE SOFTWARE, Daniela ŞERBAN, loan BLEBEA 281
FRACTALII PRETUTINDENI, Carmen MAHALU, Delia IRIMIA 291
CALCULUL DIMENSIUNII FRACTALE, George MAHALU, Radu PENTIUC 297
FRACTALI Şl ATRACTORI STRANII, George MAHALU, Radu PENTIUC 303
EFECTELE FRECĂRII ASUPRA MODELULUI DINAMIC AL UNUI ROBOT
PARALEL CU ŞASE GRADE DE LIBERTATE, Tiberiu-Pavel ITUL, Doina-Liana
PÎSLĂ 309
ALGORITM MATRICEAL APLICAT în MODELAREA GEOMETRICĂ A UNUI
ROBOT INDUSTRIAL CE POSEDĂ TREI GRADE DE LIBERTATE, Silviu
Mihai PETRIŞOR, Viorel ISPAS 315
APLICABILITATEA FORMALISMULUI LUI LAGRANGE în STUDIUL DINAMIC
AL UNUI ROBOT INDUSTRIAL MODULAR SERIAL CE POSEDĂ TREI
GRADE DE LIBERTATE, Silviu Mihai PETRIŞOR, Viorel ISPAS 323
SISTEME DE DEPLASARE SPECIFICE MINIROBOŢILOR CU ABILITĂŢI DE
RECONFIGURARE Şl AUTO-MULTIPLICARE, Dan MÂNDRU, Olimpiu
TĂTAR, Ion LUNGU 331
MANĂ ARTIFICIALĂ PENTRU EXPRIMAREA DACTILEMELOR DIN
LIMBAJUL MIMICO-GESTICULAR, Dan MÂNDRU, Sorin BESOIU, Ciprian
REDNIC, Emil TEUŢAN 337
MODELAREA Şl REALIZAREA DE MINIROBOŢI MOBILI CU STRUCTURA
ADAPTABILĂ, Olimpiu TĂTAR, Dan MÂNDRU, Mircea STANCA, Victor
GORGA 343
ANALIZA DATELOR EXPERIMENTALE PENTRU MECANISMUL Dl
INZĂVORARE, Francisc KUDLER, Codruţ CERNEA, Titu Florin COCIAN 34(1
EVALUAREA REZULTATELOR EXPERIMENTALE OBŢINUTE LA TESTĂRI A
ARMAMENTULUI AUTOMAT, Codruţ CERNEA, Francisc KUDLER, Titu Florin
COCIAN 355
PROPAGAREA VIBRAŢIILOR PRODUSE DE SURSE INDUSTRIALE, Gilbml
Rainer GILLICH 361
XXIV
119
Ing.dipl.drd Ioan PORUMB , „Dead Time Compensation on Anti-Hail Rockets” , The

5th Edition of the Interdisciplinarity în Engineering International Conference “Petru
Maior” University of Tîrgu Mureş, Romania, 2011 ,Vol.8 (XXV) no.2 ,2011 , ISSN 1841-
9267 ,pag. 183.
120
Ing.dipl.drd. Ioan Porumb, Ing.drd. Adrian Radames Mesaroşiu , „Privacy , Security ,

Integrity And Freshness Data în Stabilization / Tracking and Control Systems of Weather
Phenomena” ,2012 IEEE International Conference on Automation, Quality and Testing,
Robotics (AQTR 2012) - THETA 18th edition - May 24-27, 2012 , Cluj-Napoca, Romania
, ISBN 978-973-662-730-9 ,session code P1 ID 89.
121
A.R. Mesarosiu,Ing.dipl.drd. I.Porumb, R.Both , „Servomechanism with Reduced

Sensitivity by Uncertainty” ,11th International Conference on DEVELOPMENT AND
APPLICATION SYSTEMS, Suceava, Romania, May 17-19, 2012 ,ISSN 1844-5039
,section A ,paper ID 59.
122
Ing.drd. Ioan Porumb, Ing.drd. Adrian Radames Mesaroşiu , „Romanian Anti Hail
Rocket Trajectory Correction and Mitigation of the Dead Time Effect”
, 2014 ,IEEE International Conference on Automation, Quality and Testing, Robotics
(AQTR 2014) - THETA 19th edition - May 22-24, 2014 , Cluj-Napoca, Romania , ISBN
978-973-662-973-0,session code P1 ,paper ID 138.
123
SISTEME AUTOMATE SPECIALE – SISTEM ANTIGRINDINĂ Anexa 3
Anexa 3 (Stiinta și Inginerie,Editura AGIR,Bucuresti 2007, Conferința Dorin

Pavel,Sebeș,Alba,2007)
ACHIZIȚIA DATELOR ÎN SISTEME DESCENTRALIZATE și TIMPII DE

ÎNTÂRZIERE INTRODUȘI DE CANALELE DE COMUNICAȚII
Ioan PORUMB, Dan ILINA
DATA ACQUISITION în AREA DISTRIBUTED SYSTEMS AND TIME DELAY

FOR DATA COMUNICATION CHANEL
This paper presents different way and methods for data acquisition în data
distributed systems and time delay for data comunications chanel.
Cuvinte cheie:timpi de întârziere,achiziții de date,sisteme descentralizate
Sistemele moderne de concomitent cu reducerea pronunțată

comandă și reglare industriale se a timpului de achiziție și prelucrare;
caracterizează printr-un număr mare - creșterea distanțelor la care se
de senzori și o viteză de prelucrare a transmit datele, concomitent cu
datelor ridicata. Aceasta atrage după reducerea costului liniilor și a
sine creșterea substanțială a nivelului de perturbații.
numărului buclelor de legătură între Totuși, în ultimul timp s-au
senzori și dispecerat; în acest caz propus și implementat mai multe
structura clasică, cu calculator soluții care rezolvă ambele probleme,
centralizat, se dovedește în multe dacă nu în general, cel puțin în
cazuri neadecvată. Numărul mare de anumite cazuri particulare, importante
puncte nu este însă singurul în practică.
impediment. Se adaugă la aceasta O soluție rezonabila este ca o
faptul că timpii de măsurare tind să parte din funcțiile unei stații dispecer
crească datorită creșterii volumului de să fie trecute asupra subsistemelor
date și preciziei mare cerute. Pe de periferice, stații regionale sau stații
altă parte, cresc pretențiile cu privire la teritoriale de control și urmări, care
siguranța deservirii sistemelor apar în context ca "prelungiri
automate, care prelucrează și inteligente " ale stației dispecer.
utilizează date din ce în ce mai Ultimele două ar trebui să fie capabile
complexe. În aceste condiții să preia complet controlul asupra
calculatorul ajunge repede să fie proceselor locale iar în lipsa
suprasolicitat impunându-se, ca comenzilor de la centru să le
necesitate esențială descentralizarea coordoneze de asemenea manieră
sistemelor. încât acestea să fie menținute la
Descentralizarea sistemelor de parametrii nominali de funcționare
măsurare, comandă și reglare a (sau după caz să fie oprite sau
proceselor a pus în fața specialiștilor deconectate de la sistem).De
două probleme majore, aparent foarte asemenea, subsistemele periferice
greu sau chiar imposibil de rezolvat : din cadrul sistemelor de comandă
- creșterea numărului punctelor locale trebuie astfel concepute încât
de măsurare și a volumului de date, să opereze cu semnale de natură
diversă: mărimi analogice, nivele
124
ridicate sau scăzute, TTL, semnale - comanda amplificării

continue și alternative, semnale semnalelor;
digitale, etc;în contextul actual - corecția punctului de nul;
dotarea lor cu funcții suplimentare nu - obținerea tensiunilor de comandă
prezintă un efort deosebit din punct de necesară traductoarelor de măsura.
vedere tehnologic dar trebuie luate în Schema de principiu este dată în
calcul costurile de implementare. figura 1.
Astfel de funcții specializate, de
exemplu conversia analog-digitală a
semnalelor, formarea,filtrarea și
medierea semnalelor pot fi ușor
realizate dotând perifericele cu
microprocesoare, microcalculatoare
integrate sau circuite specializate în
prelucrarea unor anumite tipuri de
semnale. Se eliberează astfel stația Se observa că semnalul de
de coordonare (dispecer,regională traductor este amplificat de
sau locală) concomitent cu migrarea amplificatorul de măsură, care are
către periferice a amplificarea variabilă și trebuie să
inteligenței,controlului și comenzilor. aibă un raport semnal/zgomot
Altfel spus o structură descentralizată mic,apoi este filtrat. După filtrare ori se
a sistemului cu logica de comanda și includ circuite corectoare de nul ori
control distribuită - sisteme cu control LCD va face corecție dinamică în
distribuit (SCD). funcție de condițiile de mediu ce
Trăsătura cea mai tipică a influențează deriva punctului de nul.
descentralizării - apropierea de proces Cel de-al doilea caz este mai indicat,
a funcțiilor de prelucrare digitală a fiind mai aproape de realitate, însă
datelor are cel puțin două consecințe impune o viteză mare de ceas pentru
imediate: LCD și alte traductoare suplimentare;
- prima se referă la pentru condițiile de mediu în acest caz
achiziționarea datelor analogice, precizia măsurătorii crește. În funcție
astfel filtrarea semnalelor analogice de importanța urmăririi exacte a
beneficiază de la bun început de soluții parametrului de proces urmărit se
mult mai simple în contextul optează pe una din variante. Filtrarea
sistemelor descentralizate, datorită trebuie să fie făcută cu mare atenție ca
legăturilor scurte la traductoare să nu fie atenuate prea mult
(senzori) . frecvențele utile iar frecvențele
- a doua se refera la parazite să fie rejectate total (lucru
transmiterea la distantă a datelor imposibil în practica deocamdată
digitale. deoarece nu se pot construi filtre cu o
La teme de măsurare mai funcție de transfer cu bandă foarte
pretențioase achiziția datelor trebuie îngustă de tip ac și datorită faptului că
precedată de o operație de frecvențele parazite se suprapun și
prelucrarea a semnelor de traductor. pot coincide chiar cu frecvențele
În acest caz unele probleme trebuie utile).Trebuiesc cunoscute apriori
rezolvate încă de la intrarea în sistem: factorul de amplificare al
- filtrarea semnalelor de amplificatorului și atenuarea filtrului
traductor; astfel încât după conversia
- calibrarea statică și dinamică; analog/digitală a semnalului filtrat
acesta să poată fi calculat ca mărime
reală. Amplificarea mare a semnalului
125
de traductor face posibilă creșterea complexității și costului subsistemului

sensibilității ansamblului,putând fi de comunicație, care are sarcina de a
astfel detectate variații foarte mici a transfera informația nealterată între
semnalului de traductor. diferite periferice și dispecerat sau
Logica de comandă poate fi între acesta și alte stații sau substații
cablată sau implementată cu de lucru. De luat în considerare în
microcalculatoare monolitice cazul transferului informației în cadrul
specializate sau universale. În primul unui SCD este perturbația electrică
caz efortul de proiectare și realizare indusă în cablurile lungi și regimul
tehnologică este mai mare,cu industrial puternic deformant. Din
avantajul că este foarte rapidă,iar în acest punct de vedere se dovedește
cel de-al doilea caz poate necesita extrem de convenabilă comunicația
doar o implementare software digitală, deoarece semnalele digitale
echipamentul hardware fiind tipizat. sunt mai puțin expuse la perturbații.
Se pot comanda în acest caz atât Avantajul comunicației digitale devine
atenuarea filtrului cât și factorul de cu adevărat substanțial în condițiile în
amplificare iar la ieșirea digitizată care Logica de Control Distribuit
mărimea numerică obținută să fie cea (regulatoare numerice, circuite
reală(se pot face ajustările impuse specializate în prelucrarea semnalului,
datorită modificării celor doi etc.) este plasată în imediata
parametri).Dacă LCD este suficient de apropiere a dispozitivului de reglare a
rapidă se pot implementa pe ea mai parametrului controlat, necesitând
multe bucle de măsură sau achiziție cabluri de legătura simple și fără
prin multiplexare. Ea poate fi echipamente costisitoare de
implementată cu ușurință cu ajutorul transmisie a informației. În plus chiar
microcalculatoarelor integrate din dacă se defectează calculatorul
familia Intel8051,8048/8035,Motorola central a substației de lucru, LCD
6801 PIC16C5x,Zilog 8611 etc. continuă să mențină parametrul
Dacă procesarea datelor măsurate se controlat la valorile impuse anterior.
face în timp real ( on-line ), cum este Pe ansamblu substației procesul
cazul la dispozitivele care prelucrează global rămâne la parametrii anteriori,
date stohastice (corelatoare,etc.) sau încadrându-se într-o funcționare
filtrele digitale, viteza sistemului normala chiar dacă calculatorul
trebuie să fie mult mai mare decât în central se defectează ( nu se intră în
celelalte cazuri. Un exemplu tipic în regim de avarie) . Pentru minimizarea
acest sens este determinarea funcției costurilor de implementare este
de autocorelație a unui semnal necesar ca transportul informației să
stohastic. se facă prin intermediul unui sistem de
Rezultatul cel mai notabil al comunicații cu comutare de pachete și
trecerii de la sisteme centralizate la nu a unuia cu comutare de
cele cu control distribuit este creșterea circuite,chiar și prin intermediul
flexibilității sistemului, a capacitații lui rețelelor publice de date. În acest caz
de a răspunde la un spectru foarte larg trebuie să se țină seama de timpii de
de teme complexe de măsurare, întârziere suplimentari introduși de
comandă și reglare. Deși distanța necesitatea discretizării
dintre stația dispecer și substații de semnalelor,rutarea și transportul
lucru și celelalte periferice inteligente informației digitale.
ale acesteia are puțina importanță din Se pune, în plus, problema
punct de vedere funcțional, aceasta securității,integrității și disponibilității
are o influență mare asupra datelor în domeniul achiziției datelor
126
de proces, în momentul în care Să ne imaginam un proces

procesele controlate sunt critice ( distribuit pe întreg teritoriul țării cu o
pază, protecția împotriva singura stație dispecer, stații regionale
incendiilor,bănci,uzine chimice cu și substații de lucru ca în figura 1.1.
grad ridicat de periculozitate,reactoare După cum s-a mai spus,
nucleare, centrale legăturile informaționale sunt
termice,termoelectrice sau bidirecționale, structura fiind
hidroelectrice,sistemele de distribuire ierarhizată pe trei nivele, schimbul
a energiei etc.), se dorește înlocuirea informațional făcându-se prin mesaje.
forței umane cu sisteme de comandă Legăturile punctate sunt
și control, sunt distribuite pe un areal legături informaționale circulare ( în
mare (cazul sistemului energetic) și paralel practic ) între toate substațiile
cu control distribuit. În acest caz apare și între toate stațiile regionale și
necesitatea eliminarea posibilității de reprezintă o alternativă de asigurare a
inserare a unor mesaje false și legăturilor informaționale cu grad
garantarea autenticității și integrității ridicat de siguranță, atunci când
mesajelor. legătura dintre stația dispecer și o
Securitatea datelor poate fi stație regională este întrerupta.
asigurata prin intermediul criptografiei În acest caz, stația dispecer
computaționale, integritatea datelor preia și sarcinile acesteia, eventual
prin intermediul protocoalelor de printr-un echipament de rezervă
corectare a erorilor de teletransmisie, special destinat acestei situații, sau
iar disponibilitatea prin asigurarea de transmite către aceasta prin
canale de comunicație redundante. intermediul altei stații regionale pe
Logica de comandă și control canalul circular.
este distribuită pe întreg arealul Posibilitățile de routare a
procesului și este specifică fiecărui mesajelor sunt multe, însă în acest
subproces în parte, dacă acestea caz fiecare stație și substație trebuie
diferă între ele. Comunicația între LCD să aibă un identificator. Acest fapt are
( logici de control distribuite ) se face și un dezavantaj major, și anume că
prin mesaje pe baza unui protocol de la orice Ri sau de la D se pot
riguros și securizat, legăturile transmite mesaje false, lucru ce
informaționale între acestea fiind periclitează siguranța sistemului.
permanente sau temporare în funcție Poate fi însă înlăturat prin tehnici și
de necesitățile concrete și pot fi protocoale de autentificare,
asigurate prin intermediul rețelelor asigurarea integrității mesajelor și prin
publice de comunicații, rețele proprii criptare ( se asigură confidențialitatea
procesului sau o combinație a ).
acestora. Din punct de vedere logic totul
pare să fie bine, dar să presupunem
că din diferite motive R1 ... Rn+1 nu
mai funcționează. În acest caz tot
fluxul informațional trebuie rutat să
treacă prin Rn introducând un timp de
întârziere suplimentar,care trebuie
luat în calcul la proiectarea sistemului
de control al procesului. Timpii de
întârziere sunt suma timpilor de
routare și transport a informației și pot
varia între un minim și un maxim,total
127
aleator, în funcție de disponibilitatea

routerelor din rețeaua de comunicații Bibliografie:
;la aceștia se adaugă timpii de
conversie a diferitor mărimi fizice care 1. Teodorescu Dan, "Automatizări
sunt cunoscuți din faza de proiectare Microelectronice", Ed.Tehnică,
.Totodată trebuie dimensionate București, 1988;
fluxurilor informaționale astfel încât 2. Patriciu V.V., "Integrarea
mesajele să poată fi transmise în cele protocoalelor de protecție în rețelele
mai defavorabile situații,iar în cazul de calculatoare", Referat de doctorat,
prezentat fluxurile informaționale IPB, 1992;
dintre stații ar fi egale cu suma 3. Patriciu V.V., "Posibilități de utilizare
fluxurilor stațiilor regionale,fapt ce a metodelor criptografice în rețelele
duce la creșterea costurilor de teleinformatice", în vol. "Cibernetica și
exploatare. În funcție de riscuri și revoluția tehnico-științifică",
urmările lor se poate merge pe Ed.Academiei RSR, 1988;
această soluție sau se poate 4. Porumb Ioan, Proiect de diplomă
implementa un protocol de izolare a „Tehnici de asigurare a
proceselor terminale,care pot fi oprite confidențialității în achiziția
sau păstrate în funcțiune la parametrii datelor”,Universitatea Tehnică Cluj –
stabiliți pentru situații de urgență. Napoca,1997;
128
Anexa 4 - The 6th International Conference on Interdisciplinarity în

Engineering,Universitatea Petru Maior,TgMureș, 2012.
DEAD TIME COMPENSATION ON ANTI-HAIL ROCKETS
Ing.dipl.drd Ioan PORUMB

Technical University of Cluj-Napoca
columbulus@hostingsystem.eu
ABSTRACT
This paper presents methods of compensation dead time în hail rockets placed în
the Anti-hail Combat Unit (AHCU) which can be arranged în Romania în a anti-
hail national system.
Keywords: hail combat, anti-hail, anti-hail rockets, compensation of dead time, anti-hail
combat unit
1. Introduction weather balloons and finishing with anti-hail
Given the current technological rockets and with rain provoking rockets.
development, the question of control and influence From historical point of view the first
of the meteorological phenomena’s în both military artificial rain was provoked în Bucharest în 1931
purpose and useful purposes such as anti-hail by researcher Stefania Maracineanu. Thanks to the
protection, provoking rain for a peaceful purpose. data obtained by Stefania Maracineanu, she
în his paper Geophysical War [1] col. dr (r) Emil obtained support from the French government and
Streinu presents some of the systems and research she repeated these experiments în 1934 în Algeria,
centers în the meteorological domain. One is being crowned în succes. The next research în this
located în the northern U.S. at 400 km distance area did not continued until after the Second World
from Anchorage, at the Gakhona military base. A War, when în 1946, Vincent J. Shaefer American
huge field of tundra is planted with a forest of engineer did an experiment on Mount Washington.
antennas of 25 m height generically called HAARP Here, în this day heavy clouds where forming over
(High Frequency Active Aurora Research the mountain. He scattered from plane at the base
Program). The base is surrounded by barbed wire, of the cloud, carbonic ice, which gave rise to a
the perimeter is guarded by armed patrols of heavy rain. The first artificial rain for military
Marines and air space above the research base is purposes was caused în 1963 by the U.S. Army în
closed to all civilian and military aircraft. în Vietnam, and în 1966 the Americans provoked
response, în Russia there is a similar complex torrential rains with disastrous consequences for
"Sura" which is comparable, în terms of capacity the provinces of northern Laos. Comparing the
with the current HAARP and is within the central effects of the known weapons with those of the
area, în places hidden at a distance of 150 km from Geophysical War especially over the living force,
Nizhnii Novgorod. "Sura" belongs în the it appears that huge damage can be done; this can
Radiophysics Research Institute where, among be use în a secret war, are stronger than the known
other things, once worked the former scientist and weapons and is due to human capacity to know,
current politician, Boris Nemtov. "Today, în the manage and control the natural phenomena of our
world, there are only three such objectives," says planet. Now Geophysical War presents
institute director Sergei Sneghiriov. "One în perspectives as possible, but with the mention that
Alaska, second, în Norway at Tromso, and the third such a conflict în the notion of winners and losers
- în Russia". might be mistaken, but are able to distinguish
In the field of civil concerns fall on the anti- between military and civilian victims, between
hail protection, starting with sonic cannons, aggression and attack, which emphasizes the fact
that scientists can be used în this domain. A try
with unexpected effects occurred în China în spring - The active condensation substances are
of 2000. Chinese researchers, launched în the spread în the clouds and prevent the growth of ice
atmosphere în an arid region, several rockets with crystal and therefore fulfilling the conditions so the
silver iodide în order to obtain rain. Not counting ice particles leave the cloud în solid state;
all environmental factors of the area, Chinese - Research by the military concerning the
scientists found themselves în a very short period influence of weather;
în that area with heavy snow. Research to date has It can be concluded that research and
been made by small isolated groups, which had a development resources should be focused on hail
short life due to economic conditions or market prevention training and not combating the already
demand for equipment, unable to benefit from formed hail (by destruction of ice particles where
experiences and previous research. Except are the energy used would be exorbitantly high).
perhaps the military research, where în the same The law of 2009 on intervention on the
time with the climate disasters there should exists atmosphere for climate change, în particular the
methods and means to combat this effects, but prevention and combating hail, the structure of the
obviously this are not available to the public. national arrangements for implementing and
All the achievements to date have been and financing the necessary legal framework is created
are built to protect limited objectives (car parks, thus, this agreement opens opportunities for the
solar collectors and wind turbines fields, farms) implementation of dedicated private systems.
without taking into account global protection Within the national anti-hail framework, the
through a unique system-wide coordination unit, at local hail fighting stations should obtain the data
local area at least. The beneficiaries are very from meteorological radars of the NAMH, but the
satisfied by the investment they made. intercomunication means are not yet well defined..
In Romania was developed a uniform law on In principle, under this law, anti-hail station
national defense against national habitat against consists of:
hail storms were first steps în this direction have dispatcher or control point;
been made, that it was been constructed and it is two or more anti-hail rockets launching
now working the first hail fighting unit în the area points (up to 10 stationary launching points and up
of Ploiesti which is administered by the local to 5 aero mobile launch platform);
production plant called "Electromecanica Ploiesti". own weather station;
From a point of view of anti-hail rocket launching communication system;
the station is under the control of the Antiair supply and transport system;
Defence Command. There ware times when this service personnel;
experiments could not be executed but their From our point of view this centralized
reasons remain unexplained by the Antiair Defence system has the following shortcomings:
Command; evan so it is a national project. The - its financing is not clear with the possibility
National Agency of Meteorology and Hydrology that due to subjective factors that rocket launching
(NAMH), with the meteorological Doppler radar may not be executed when the beneficiary wishes
network, does not provide vectorial data; also is not so (the farmer pays and the system is not under his
very clear who cover the operating costs of the direct command);
combat unit (the state or its beneficiaries) there are -is based on local anti-hail rockets because it
gaps în financing this activities. is administered by the missile manufacturer,
Based on the fact that: Electromecanica Ploiesti, there are premises for
- Recent research has shown that breaking ice creating a monopoly on it and could be a pressure
particles with embedded air gaps 300hPa is need, factor în certain socio-political conditions;
and that modern sonic cannons have a maximum of - there are failures în terms of
1.3hPa at a distance of 100 m from the muzzle; communications redundancy, which drastically
lowers the reliability;
- responsibilities are not created if the system Message routing possibilities are many, but
becomes inefficient because of subjective reasons; în this case, each station and substation must have
From my point of view, about the hail unitary an identifier. This fact has a major disadvantage,
system coordination, command and control logic is namely that any Ri, și and D may send false
distributed throughout the area and is specific to messages, which endangers the safety system.
each sub-process basis, if they differ. However, it can be removed by techniques and
Communication between LCD (distributed control protocols for authentication, message integrity and
logic) is done through messages using a rigorous encryption (to ensure confidentiality).
protocol, information links between them are In systems with a high risk and where
permanent or temporary depending on the specific weapons are involved and (in this case
needs and can be provided via public meteorological rocket carrying a catalyst) is
communications networks. excluded a human operator, so that the entire
In [21] I described a process with distributed security policy will be built around this fact.
parameters, the national anti-hail combat unit, a
process identical with one dispatcher station,
regional stations and sub-regional stations working Autonomous
as în Figure 1. Rocket energy system
launch
facility
Energy
independent
sonic cannon
Storage
space
Weather station
and the center of
analysis and
diagnosis
Energy
Rocket independent
launch sonic cannon
facility
As said, the links are bi-directional

External data
informational, the hierarchical structure has three backup services
Exterior data
services
levels, making information exchange through
messages. Internal wireless data
Internal data
Dotted links are informational and circular
Internal energy supply
links (almost parallel) between all substations and
all regional stations and represents an alternative to Fig. 2 – AntiHail Combat Unit
ensure links with high safety information when the

connection between the dispatcher station and a 2. Communications Subsystem Defining
regional station is interrupted. Within the national anti-hail, are defined a
In this case, the dispatcher takes over its number of combat units (AHCU) can be
tasks, possibly through special reserve equipment substations to S11 to S1n în Figure 1,Repeating
for the situation, or sends to the regional stations units are R1 to Rn and the National Center for
through another circular channel. Analysis and Diagnosis that is connected (or is
even a constituent part) to NAMH (National state and timing vector both AHCU and control
Agency of Meteorology and Hydrology). în our center inserts the AHCU specific number with
view, a hail combat unit can have the structure în which they share data.
Figure 2. The algorithm used to encrypt the data field
The external data services to be provided is 128-bit AES key, the initial key is generated by
with its own radio relay communication network the command center being unique across the
with a capacity of 2 Mb / s, constituted în a semi- system.
grill network type and related Repeating points. The uniqueness of this algorithm is that the
External data backup services will be key is initially distributed to AHCU by human
provided over the Internet with VPN connections operators, on the portable information media,
(Virtual Private Networking). changing at every session without human
Both external data services are provided intervention.
through symmetric encryption data security with At boot time message exchange, the first
embedded hardware encryption devices to the timing vector is sent from command center and it
radio relay network routers with IPSec built VPN. will contain the new key (randomly generated by
Both solutions are on the market în different the command centre but kept until the next session)
variations and în this paper, I deal with security that AHCU will use to encrypt the data field
issues that transit communication subsystems. content of status and timing vector. The key is
Communication between control center and included în key field on vectors before encryption.
anti-hail control units it is based on data vectors AHCU decrypts the first timing vector and
with well-defined fields. Data vectors are control command vector with initial key distributed from
vectors, state vectors, timing vectors. command center, it separates the new key from
Data vectors are all the same length to timing and control vector sent for a new session,
prevent the possibility that an alleged attacker to keeps them inserted into the timing vector and
differentiate based on their length. status vector, encrypts them with a new key and
At any time the command center may issue sends them to command center.
to any AHCU and begin with a synchronization Command Center uses to decrypt timing
vector followed by a command vector after that, it vector and status vector received în response from
waits for a state vector and another timing vector AHCU, the key that himself had generated
from AHCU. previously, making data authentication în the same
Data vectors have two fields called data field time.
and the authentication field. The authentication
field is actually a hashing function applied to the 3. Hail Detection Methods
data field and has a bit length of N1 bits (N1 is Theories about the formation of hail în
sized depending on the type of hashing function convective clouds are complex and therefore
used and data field length). incomplete, that is why it is prevention and
Data field is a string of n bits of the first two detection is difficult în operational tasks. în
bits define the vector type (01 for control, 10 state, addition, the prevention techniques used în real-
11 for timing and 00 unused), the next 32-bit time are not directly targeted for this purpose. On
contain the message moment of time în universal the other hand, precise data cannot be provided în
format, on 6 bits is encoded the AHCU number, the real time, and verifications are quite hard to
next 128 bits contain symmetric encryption key, achieve. Areas where local climatic data and
followed by the actual data through which the studies are strongly conditioned by the interests for
commands are sent or parameters to be adjusted, damage occurring on certain goods (i.e.
this field can be sized according to the necessities. agriculture). în addition, it should be noted that the
în control vector the command Center adds AHCU area where hail falls is a small area compared to the
number on 6-bit, to which he addresses; and în the size of the active area of the “mother” storm.
Excluding military research into issues these two parameters, and a single criteria, it was
where detection, provoking and combating weather possible to probabilistic separate, cells with rain
phenomena are not necessarily related to cost and from those with hail. A cell is potentially
economic efficiency în the civil domain are limited generating hail if: H45 - H0 = 1.4 km
because very few resources are available to the în
researchers. However, over time several acceptable fig. 3
hail detection methods have been developed using as
Doppler Effect weather radar depending on Z - seen
degree of reflection of radar waves measured în
dBZ, which determines what form is water present
în the atmosphere. The first techniques were based
exclusively on the detection of very intense, intense
or extreme reflectivity on PPI (Plan Position
Indicator = radar display), maintained over a
period. Thresholds that were recommended at the
time ware based on local studies, limited în time,
with different radars, etc. Thus, for guidance, there
have been established different work thresholds în
different parts of the world:
 Alberta, Canada, there is always hail if Z ≥ 50 dBZ; Fig. 3 Probability of hail on the ground
 Switzerland, and other places în the world, nuclei with according to H45 – H0
Z ≥ 55 dBZ that persist more minutes;
above we realise that when the difference is as big
 NEXRAD algorithms believes that between as 6 km the probability of hail is 100%.
53-55 DBZ signals can be generated by the Waldvogel's study was performed with a 3 cm
presence of hail în the storm (this is not a radar, calculating the height of H0 based on radio
technique itself, but requires that the first data. The theory behind this relationship is based
instance, but means that large values of Z can on the fact that hail is formed în areas where the
be considered safe to hail). There ware drops temperature is under -10 ° C: as more drops
echoes measured with Z greater than these are at these temperatures, the higher the amount of
thresholds and they certainly not guaranteed supercooled water is available to generate hail.
hail detection (Dye and Martner, 1978). Once formed, the difference în heights between 45
Setting thresholds for detecting the existence dBZ echo and melting band height is critical for
of Z has strong seasonal variations, regional hail falling on the ground. Waldvogel's method
variations and even daytime variations. may be useful for discriminating clouds with and
Echo height above the zero isotherms: environment without hail în terms of probabilities. Indirect
variables. în these techniques, we must take into evidence of hail în conventional radar data: VIL
account the environmental variables as significant the product obtained from three-dimensional radar
elements to predict the presence of hail, radar data data is of great importance at the operational level.
analyzed based on 3D. Waldvogel's method: one of VIL is a radar measure of the potential of liquid
the most simple and effective methods for water content per m2 precipitated inside a cloud
estimating the probability of the existence of any (Greene and Clark, 1972). Measured în Kg/m2.
size hail în a cloud, was developed by Waldvogel VIL = SUM 3.44 x 10-6 [(Zi + Zi+1)/2]4/7 dh
(1979). Based on the results of sowing techniques Where SUM is the integral from the bottom to the top
on hail cells, it demonstrates that the probability of of the radar volume considered, Zi + Zi+1 are reflectivity
hail falling on the surface depends on the difference values in layers of thickness dh. At higher liquid water
content and greater height, we have greater VIL, and
between the H45-H0, where H45 is the echo height therefore, larger ascending currents to maintain high
of 45dBZ, and H0 melting band hight. Keeping
reflectivity values at higher levels. We see that VIL is the state of the atmosphere of the area covered, making
mass of suspended liquid water per unit area of a cloud. the necessary corrections for the rocket launch.
Vil-grid and VIL cellular
This does not guarantee to reach the target.
VIL, which vertically integrates values of Z,
The second method, which requires that the
may take two forms: VIL grid and VII cellular, if
first method is implemented, is to change the vector
each point is calculated vertically on Cartesian
rockes or anti-hail projectiles with guided rockets
volume (X, Y) or based on 3D analysis of
making the whole system a tracking system. There
convective cells.
are currently wired missiles, guided rockets and
VIL grid integrates vertically all values of Z,
projectiles that use the GPS system. Choosing the
and to VIL-cell, the convective cell is identified
type of rocket is strictly dictated by the resources
first, and reflectivities which constituted it are
allocated, the possibilities of producing the anti-
integrated.
hail charge and missile în the country and the
demand from the beneficiaries. By using guided
4. Dead time în antihail rockets
missiles, dead time is reduced to an order of
At the moment the dead time, when fighting
magnitude equal to the time required to reach and
hail with dispersion method of active substances în
explode the rocket cargo în the dangerous zone, but
the probable formation area, it appears because
it is not fully compensated (basically, is not needed
data is so much delayed on the feedback loop
to launch more rockets to annihilate a cell with
because NAMH updates data every 10 minutes,
large probability to form hail).
also because of large times on the execution loop,
The short time (5-10 sec) from the moment
respectively the probability of hail rocket
the hail starts forming to the moment the hail is
explosion în the formation of hail is low (and în
completed, it imposes complex analysis strategies
case of "failure" the target relaunch procedure must
on a large area, so a zone prone to hail storms will
be repeated). Therefore, dead times are minutes
be "protected" by AHCU from its neighborhood.
long, and they can be compensated by launching
There should be analized, especially în the likely
several anti-hail rockets în an enlarged area.
areas of hail formation, and intervene on to those
because once hail is formed, combat posibilities are
5. Proposed dead time compensation
none. în Romania there are eight large weather
methods
radars covering the whole territory.
Since the formation of hail is detected by
The most extensive areas with high
indirect methods (low accuracy) and the process is
frequencies (60-75, 75-90 and 90-105 cases) are
unpredictable (practically, an acceptable
grouped în Salaj counties, Cluj, Mures, Alba and
mathematical model of this phenomenon cannot be
Hunedoara. Peripheral areas where these values
described). Generating and implementing of a
fall between 45-60 cases: highly region of Satu
prediction function to compensate for dead time on
Mare, Mures, Bistrita Nasaud and Maramures,
the feedback loop, and especially of dead time on
including Lapus depression. Areas with over 75
the execution loop would involve the allocation of
cases în these districts overlap: Salaj County,
large research resources.
Almas-Agrij depression, Cluj County, Gilau
A first method to reduce dead time on the
Mountains and eastern slopes of Muntele Mare,
reaction circuit is to equip AHCU with a weather-
Cluj and Dej sub-mountainous hills, Capusul hills
radar, integrated into the Center for analysis and
and Feleac hills which distinguish with over 90
diagnosis of AHCU as în fig. 2 which will provide
cases, Hasdate and Iara depressions, Transylvania
real-time Cartesian coordinates of the probable
Plain (which extends to the counties of Mures and
area where hail can form. în this way the missile
Bistrita Nasaud), Alba county area that overlaps
launch point, can implement a prediction function,
with the Trascau Mountains, with extension în
which can infer the future position of the area,
Hunedoara county over the Metaliferi Mountains
depending on thermodynamic parameters and the
and Mures passage. The way this areas are aligned,
meaning from NW to SE ofer the Silvania hills and [15] Patriciu V.V., "Proiectarea asistată de
Meses indicates the maner în which the oceanic air calculator a produselor software și securitatea
masses meets the warm and humid mediteranean datelor", Simpozionul Proiectarea asistată de
air masses that enter from the SW on the Mures calculator, ATM, 1991;
passage over the Metaliferi mountains. [16] Patriciu V.V., "Sisteme de operare pentru mini
și microcalculatoare", Ed.Militară, București,
References 1992;
[1] Razboiul geofizic - Tehnici de modificare a [17] Patriciu V.V., "Aspecte ale protecției
mediului inconjurator în scopuri criptografice a software-lui", Revista Academiei
militare,10.01.2007,Col.dr.(r) Emil Strainu. Tehnice Militare, nr.3, 1992;
[2] Denning D., Denning P.J., "Data Security", [18] Patriciu V.V., "Preocupări și realizări în
Comm. of ACM, sep., 1979; domeniul criptografiei computaționale", Revista
[3] Denning D.E., Cryptography and Data Academiei Tehnice Militare, nr.2, 1992;
Security", Addison Wesley, 1982; [19] Patriciu V.V., "Integrarea protocoalelor de
[4] Denning D.E., "Protecting Public Keys and protecție în rețelele de calculatoare", Referat de
Signature Keys", Computer, feb., 1983; doctorat, IPB, 1992;
[5] Denning D.E., Digital Signatures With RSA [20] Patriciu V.V., "Posibilități de utilizare a
and Other Public-Key Cryptosystems", Comm. of metodelor criptografice în rețelele
ACM. apr., 1984; teleinformatice", în vol. "Cibernetica și revoluția
[6] Desmedt Y., Vanderwalle J., Govaerts R., "A tehnico-științifică", Ed.Academiei RSR, 1988.
Critical Analysis Of The Security Of Knapsack [21] Ioan Porumb, “Tehnici de asigurare a
Public-Key Algorithms", IEEE Trans. on Inform. confidențialității în achiziția datelor”, diploma
Theory, iul., 1984; project, Technical University of Cluj-Napoca.
[7] Desmedt Y., Odlyzko A.M., "A Chosen Text [22] Doswell, C.A. III (2000): Severe convective
Attack on The RSA", Proceedings of CRYPTO '85, storms - An overview. Meteor. Monogr., [in press].
California, 1985; (Posted: 23 May 2000).
[8] Diffie W., Hellman M., "Privacy and [23] Petersen, W.A. and Rutledge, S. A., 2000:
Authentication: An Introduction to Cryptography", Reagional variability în tropical convection:
Proc IEEE, mar., 1975; Observations from TRMM. J. of Climate (en
[9] Diffie W., Hellman M.E., "Multiuser prensa).
Cryptography", National Computer Conference, [24] Kitzmiller, D. H., and J. P. Breidenbach,
New York, iun., 1976; 1995b: Detection of severe local storm phenomena
[10] Diffie W., Hellman M., "New Directions în by automated interpretation of radar and storm
Cryptography", IEEE Trans. on Inform. Theory., environment data. NOAA Technical Memorandum
noi., 1976; NWS TDL 82, National Weather Service, NOAA,
[11] Diffie W., Hellman M., "Exhaustive U.S. Department of Commerce, 33 pp. [Available
Cryptoanalysis of the NBS DES", Computer, iun., from Techniques Development Laboratory
1977; W/OSD2, National Weather Service, 1325 East
[12] Diffie W., Hellman M., Privacy and West Highway, Silver Spring, MD 20910, USA.]
Authentication", Proceedings of IEEE, 1979; [25] Ioan Porumb, PhD lecture “Assuring
[13] Patriciu V.V., "Asupra posibilitățiilor de Privacy, Security, Data Integrity And Systems
integrare a unor facilități criptografice în rețelele Freshness And Stabilization / Monitoring And
OSI", Revista Academiei Tehnice Militare, nr.2, Control Of Weather Phenomena”, Technical
1991; University of Cluj-Napoca.
[14] Patriciu V.V., "Sistem de semnătură digitală [26] I. Ștefan s.a., Racheta dirijată, Editura
în procedurile de identificare", Revista ATM, nr.1, Militară, București, 1984
1991;
Anexa 5 - 2012 IEEE International Conference on Automation, Quality and Testing, Robotics (AQTR
2012) - THETA 18th edition - May 24-27, 2012, Cluj-Napoca, Romania
Privacy, Security, Integrity And Freshness Data

în Stabilization / Tracking And Control
Systems Of Weather Phenomena
Ing.drd. Ioan Porumb, Ing.drd. Adrian Radames Mesaroșiu
Department of Automation Control
Tehnical University of Cluj-Napoca
Cluj-Napoca, Romania
columbulus@hostingsystem.eu, mesarosiu@gmail.com
Abstract - This paper presents protocols and methods for Frequency Active Aurora Research Program). The
ensuring the confidentiality, security, data integrity and
freshness of the data that circulate between command and base is surrounded by barbed wire, the perimeter is
control systems units that can be arranged în a Romanian guarded by armed patrols of Marines and air space
national anti-hail system. above the research base is closed to all civilian and
military aircraft. în response, în Russia there is a
Keywords - anti-hail, hail fighting, hail, data
similar complex "Sura" which is comparable, în
security, hail combat units.
terms of capacity with the current HAARP and is
I. INTRODUCTION within the central area, în places hidden at a distance
The distribution process means a process that of 150 km from Nizhnii Novgorod. "Sura" belongs
takes place over a large geographical area, în the Radiophysics Research Institute where,
adjustment and control parameters are among other things, once worked the former
interdependent and distributed over the same scientist and current politician, Boris Nemtov.
geographic area. If the process is critical (security, "Today, în the world, there are only three such
fire protection, banks, chemical plants, high hazard, objectives," says institute director Sergei
nuclear reactors, weather command and control etc) Sneghiriov. "One în Alaska, second, în Norway at
one might question the confidentiality, security, Tromso, and the third - în Russia".
data integrity and freshness so that an intruder can In the field of civil concerns fall on the anti-hail
not intercept them, interpret or alter the production protection, starting with sonic cannons, weather
of major events or catastrophes. balloons and finishing with anti-hail rockets and
Given the current technological development, the with rain provoking rockets.
question of control and influence of the From historical point of view the first artificial rain
meteorological phenomena’s în both military was provoked în Bucharest în 1931 by researcher
purpose and useful purposes such as anti-hail Stefania Maracineanu. Thanks to the data obtained
protection, provoking rain for a peaceful purpose. în by Stefania Maracineanu, she obtained support
his paper Geophysical War [1] col. dr (r) Emil from the French government and she repeated these
Streinu presents some of the systems and research experiments în 1934 în Algeria, being crowned în
centers în the meteorological domain. One is succes. The next research în this area did not
located în the northern U.S. at 400 km distance from continued until after the Second World War, when
Anchorage, at the Gakhona military base. A huge în 1946, Vincent J. Shaefer American engineer did
field of tundra is planted with a forest of antennas an experiment on Mount Washington. Here, în this
of 25 m height generically called HAARP (High day heavy clouds where forming over the mountain.
He scattered from plane at the base of the cloud, Ploiesti which is administered by the local
carbonic ice, which gave rise to a heavy rain. The production plant called "Electromecanica Ploiesti".
first artificial rain for military purposes was caused From a point of view of anti-hail rocket launching
în 1963 by the U.S. Army în Vietnam, and în 1966 the station is under the control of the Antiair
the Americans provoked torrential rains with Defence Command. There ware times when this
disastrous consequences for the provinces of experiments could not be executed but their reasons
northern Laos. Comparing the effects of the known remain unexplained by the Antiair Defence
weapons with those of the Geophysical War Command; evan so it is a national project. The
especially over the living force, it appears that huge National Agency of Meteorology and Hydrology
damage can be done; this can be use în a secret war, (NAMH), with the meteorological Doppler radar
are stronger than the known weapons and is due to network, does not provide vectorial data; also is not
human capacity to know, manage and control the very clear who cover the operating costs of the
natural phenomena of our planet. Now Geophysical combat unit (the state or its beneficiaries) there are
War presents perspectives as possible, but with the gaps în financing this activities.
mention that such a conflict în the notion of winners Based on the fact that:
and losers might be mistaken, but are able to - Recent research has shown that breaking ice
distinguish between military and civilian victims, particles with embedded air gaps 300hPa is need,
between aggression and attack, which emphasizes and that modern sonic cannons have a maximum of
the fact that scientists can be used în this domain. A 1.3hPa at a distance of 100 m from the muzzle;
try with unexpected effects occurred în China în - The active condensation substances are spread
spring of 2000. Chinese researchers, launched în the în the clouds and prevent the growth of ice crystal
atmosphere în a arid region, several rockets with and therefore fulfilling the conditions so the ice
silver iodide în order to obtain rain. Independently particles leave the cloud în solid state;
from into account all environmental factors of the - Research by the military concerning the
area, Chinese scientists found themselves în a very influence of weather;
short period of time în that area with heavy snow. It can be concluded that research and
Research to date have been made by small isolated development resources should be focused on hail
groups which had a short life due to economic prevention training and not combating the already
conditions or market demand for equipment, unable formed hail (by destruction of ice particles where
to benefit from experiences and previous research. the energy used would be exorbitantly high).
Except are perhaps the military research, where în The law of 2009 on intervention on the
the same time with the climate disasters there atmosphere for climate change, în particular the
should exists methods and means to combat this prevention and combating hail, the structure of the
effects, but obviously this are not available to the national arrangements for implementing and
public. financing the necessary legal framework is created
All the achievements to date have been and are thus, this agreement opens opportunities for the
built to protect limited objectives (car parks, solar implementation of dedicated private systems.
collectors and wind turbines fields, farms) without Within the national anti-hail framework, the local
taking into account global protection through a hail fighting stations should obtain the data from
unique system-wide coordination unit, at local area meteorological radars of the NAMH, but the
at least. The beneficiaries are very satisfied by the intercomunication means are not yet well defined..
investment they made. In principle, under this law, anti-hail station
In Romania was developed a uniform law on consists of:
national defense against national habitat against hail dispatcher or control point;
storms were first steps în this direction have been two or more anti-hail rockets launching points (up
made, that it was been constructed and it is now to 10 stationary launching points and up to 5 aero
working the first hail fighting unit în the area of mobile launch platform);
own weather station;

communication system;
supply and transport system;
service personnel;
From our point of view this centralized system
has the following shortcomings:
- its financing is not clear with the possibility that
due to subjective factors that rocket launching may
not be executed when the beneficiary wishes so (the
farmer pays and the system is not under his direct
command);
-is based on local anti-hail rockets because it is
administered by the missile manufacturer,
Electromecanica Ploiesti, there are premises for
creating a monopoly on it and could be a pressure
factor în certain socio-political conditions;
- there are failures în terms of communications As said, the links are bi-directional informational,
redundancy, which drastically lowers the reliability; the hierarchical structure has three levels, making
- responsibilities are not created if the system information exchange through messages.
becomes inefficient because of subjective reasons; Dotted links are informational and circular links
From my point of view, about the hail unitary (almost parallel) between all substations and all
system coordination, command and control logic is regional stations and represents an alternative to
distributed throughout the area and is specific to ensure links with high safety information when the
each sub-process basis, if they differ. connection between the dispatcher station and a
Communication between LCD (distributed control regional station is interrupted.
logic) is done through messages using a rigorous In this case, the dispatcher takes over its tasks,
protocol, information links between them are possibly through a special reserve equipment for the
permanent or temporary depending on the specific situation, or sends to the regional stations through
needs and can be provided via public another circular channel.
communications networks. Message routing possibilities are many, but în this
Lets imagine the fight against hail case each station and substation must have an
distributed throughout the country with a single identifier. This fact has a major disadvantage,
dispatcher station, stations and sub-regional namely that any Ri, și and D may send false
working as în fig. 1. messages, which endangers the safety system. But
can be removed by techniques and protocols for
authentication, message integrity and encryption (to
ensure confidentiality).
In systems with a high risk and where weapons
are involved and (in this case meteorological rocket
carrying a catalyst) is excluded a human operator,
so that the entire security policy will be built around
this fact.
II. COMMUNICATIONS SUBSYSTEM
DEFINING
Within the national anti-hail, are defined a
number of combat units (UC) can be substations to
S11 to S1n în Figure 1,Repeating units are R1 to Rn III DEFINING RISK SECURITY
and the National Center for Analysis and Diagnosis Given that over 70% of security breaches that are
that is connected (or is even a constituent part) to generated from inside and communication
NAMH (National Agency of Meteorology and subsystems involved are dedicated and have
Hydrology). în our view, a anti-hail combat unit can ensured their own encryption, data hazards are the
have the structure în Figure 2. type of man în the middle attack when a radio relay
unit is interposed between anti-hail and control
Autonomous
center or compromised by its disclosure of
Rocket energy system cryptographic keys inside.
launch
facility
Energy IV. DEFIYING THE COMMUNICATION
independent
sonic cannon
PROTOCOL
Communication between control center and anti-
hail control units is based on data vectors with well-
Storage
space
defined fields. Data vectors are control vectors,
state vectors, timing vectors.
Weather station
and the center of Data vectors are all the same length to prevent the
analysis and
diagnosis possibility that an alleged attacker to differentiate
based on their length.
At any time the command center may issue to any
Energy
Rocket independent UC and begins with a synchronization vector
launch sonic cannon
facility followed by a command vector after that, it waits
for a state vector and another timing vector from
UC.
V. DATA VECTOR STRUCTURE,
External data Exterior data services CRYPTOGRAFIC KEYS DISTRIBUTION AND
backup services
PROTECTION
Internal wireless data Data vectors have two fields called data field and
Internal data
the authentication field. The authentication field is
Internal energy supply
actually a hashing function applied to the data field
Fig. 2 Anti-Hail Combat Unit and has a bit length of N1 bits (N1 is sized
depending on the type of hashing function used and
The external data services to be provided with its data field length).
own radio relay communication network with a Data field is a string of n bits of the first two bits
capacity of 2 Mb / s, constituted în a semi-grill define the vector type (01 for control, 10 state, 11
network type and related Repeating points. for timing and 00 unused ), the next 32-bit contain
External data backup services to be provided over the message moment of time în universal format, on
the Internet with VPN connections (Virtual Private 6 bits is encoded the UC number, the next 128 bits
Networking). contain symmetric encryption key, followed by the
Both external data services are provided through actual data through which the commands are sent
symmetric encryption data security with embedded or parameters to be adjusted, this field can be sized
hardware encryption devices to the radio relay according to the necessities. în control vector the
network routers with IPSec built VPN. Both command Center adds UC number on 6-bit, to
solutions are on the market în different variations which he addresses; and în the state and timing
and în this paper I deal with security issues which vector both UC and control center inserts the UC
transit communication subsystems. specific number with which they share data.
The algorithm used to encrypt the data field is [8] Diffie W., Hellman M., "Privacy and
128-bit AES key, initial key is generated by the Authentication: An Introduction to
command center being unique across the system. Cryptography", Proc IEEE, mar., 1975;
The uniqueness of this algorithm is that the key is [9] Diffie W., Hellman M.E., "Multiuser
initially distributed to UC by human operators, on Cryptography", National Computer
the portable information media, changing at every Conference, New York, iun., 1976;
session without human intervention. [10] Diffie W., Hellman M., "New Directions în
At boot time message exchange, the first timing Cryptography", IEEE Trans. on Inform.
vector is sent from command center and it will Theory., noi., 1976;
contain the new key (randomly generated by the [11] Diffie W., Hellman M., "Exhaustive
command centre but kept until the next session) that Cryptoanalysis of the NBS DES",
UC will use to encrypt the data field content of Computer, iun., 1977;
status and timing vector în response to the command [12] Diffie W., Hellman M., Privacy and
centre, the key are included în key field from Authentication", Proceedings of IEEE,
vectors before encryption. UC decrypts the first 1979;
timing vector and command vector with initial key [13] Patriciu VV, "The possibility of integration
distributed from command center, it separates the of cryptographic features OSI networks",
new key from timing and control vector sent for a The Military Technical Academy, No. 2,
new session, keeps them inserted into the timing 1991;
vector and status vector, encrypts them with new [14] Patriciu V.V., "Digital signature system
key and sends them to command center. identification procedures," ATM Magazine,
Command Center uses to decrypt timing vector No. 1, 1991;
and status vector received în response to UC, the [15] Patriciu V.V., "Computer aided design
key that himself had generated previously, în the software and data security", Computer
same time he is making data authentication. Aided Design Symposium, ATM, 1991;
[16] Patriciu V.V., "Operating systems for
REFERENCES mini and microcomputers," Ed.Militară,
Bucharest, 1992;
[1] Col.dr.(r) Emil Strainu, Geophysical War - [17] Patriciu V.V., "Aspects of cryptographic
environmental modification techniques for protection of software", The Military
military purposes, 10.1.2007; Technical Academy, No. 3, 1992;
[2] Denning D., Denning P.J., "Data Security", [18] Patriciu V.V., "Concerns and achievements
Comm. of ACM, sep., 1979; în computational cryptography", The
[3] Denning D.E., Cryptography and Data Military Technical Academy, No. 2, 1992;
Security", Addison Wesley, 1982; [19] Patriciu V.V., "The integration of protocols
[4] Denning D.E., "Protecting Public Keys and în computer networks protection," referring
Signature Keys", Computer, feb., 1983; PhD, IPB, 1992;
[5] Denning D.E., Digital Signatures With [20] Patriciu V.V., "Possibilities of using
RSA and Other Public-Key Cryptosystems", cryptographic methods teleinformatice
Comm. of ACM. apr., 1984; networks," în volume "Cybernetics and
[6] Desmedt Y., Vanderwalle J., Govaerts R., scientific-technical revolution"
"A Critical Analysis Of The Security Of Ed.Academiei RSR, 1988;
Knapsack Public-Key Algorithms", IEEE [21] Ioan Porumb, "Techniques for
Trans. on Inform. Theory, iul., 1984; ensuring privacy în data acquisition",
[7] Desmedt Y., Odlyzko A.M., "A Chosen diploma project, Technical University of
Text Attack on The RSA", Proceedings of Cluj-Napoca,1997;
CRYPTO '85, California, 1985;
[22] Doswell, C.A. III (2000): Severe radar and storm environment data. NOAA
convective storm - An overview. Meteor. Technical Memorandum NWS TDL 82,
Monogr., [in press]. (Posted: 23 May 2000). National Weather Service, NOAA, U.S.
[23] Petersen, W.A. and Rutledge, S. A., 2000: Department of Commerce, 33 pp. [Available
Reagional variability în tropical convection: from Techniques Development Laboratory
Observations from TRMM. J. of Climate (en W/OSD2, National Weather Service, 1325
prensa); East West Highway, Silver Spring, MD
[24] Kitzmiller, D. H., and J. P. Breidenbach, 20910, USA].
1995b: Detection of severe local storm
phenomena by automated interpretation of
Anexa 6 - 11th International Conference on DEVELOPMENT AND APPLICATION

SYSTEMS, Suceava, Romania, May 17-19, 2012
Servomechanism with Reduced Sensitivity by

Uncertainty
A.R. Mesarosiu, I.Porumb, R.Both
Department of Automatic Control
Technical University of Cluj-Napoca
G. Baritiu 26-28, 400027, Cluj-Napoca, Romania
Email:mesarosiu@gmail.com
columbulus@hostingsystem.eu
roxana.both@aut.utcluj.ro
Abstract — The reason for using servo systems în contrast to incorrect motor parameter estimation.
open loop systems includes the need for improved transient The most common servo control systems are the “P.I.D”
response times, reduced steady state errors and reduced (Proportional Integral and Derivative position loop) and the
sensitivity to load parameters. Improving the transient response
“P.I.V” (Proportional position loop Integral and proportional
time generally means increasing the system bandwidth, and
faster response times means quicker settling allowing for higher Velocity loop). Complete servo control systems use both
machine throughput. Reducing the steady state errors relates to those types of servo control for best overall performance. [5]
servo system accuracy. Finally, reducing the sensitivity to load In case of simple servo systems that have to repeat many
parameters means the servo system can tolerate fluctuations în movements, an important performance parameter is the
both the input and output parameters. Examples of output overshoot “σ”. For the rated values of parameters it is
parameter fluctuation include a change în load inertia or mass.
possible to design a good servo system, but if the mass of the
Index Terms — control system, parameter migration, reduced
object changes, the performance is affected.
sensitivity, servomechanism, uncertainty Using speed-acceleration feedback în a proper manner, the
performance remains în a reasonable domain, despite the
“migration” of the parameters.
INTRODUCTION
A servomechanism is an automatic device used to correct
the performance of a mechanism by means of an error-
SIMPLE SERVO SYSTEM
sensing feedback. în motion control, the electrical servo Figure 1 illustrates a typical position follow-up type of
system is indispensable, being used from machines tools, servomechanism. This type of device can be used for
military equipment, satellite-tracking antennas, automatic repeating the position of a shaft at a remote point. For
navigation systems, antiaircraft-gun control systems, etc. example, în an airborne radio transmitter, it could make the
In many applications, servomechanisms allow high- shaft of a precision oscillator follow a dial în the pilot's
powered devices to be controlled by signals from devices of control box. Follow-up servos are also used to repeat the
much lower power. The operation of the high-powered device shaft position of a delicate instrument at a shaft where a large
results from a signal (called the error, or difference, signal) amount of torque is needed. în this case, the purpose of the
generated from a comparison of the desired position of the servo is to provide torque amplification. [3]
high-powered device with its actual position. [4] In figure 1 the reference input R is a shaft position. A
All servomechanisms have at least these basic components: voltage proporțional to the shaft position is obtained from a
a controlled device, a command device, an error detector, an linear potentiometer connected across a battery. This
error-signal amplifier, and a device to perform any necessary voltage is mixed with a voltage proporțional to the
error corrections (the servomotor). controlled variable to form the error signal E which is then
The servomotor is usually an electric motor, such as DC amplified and applied to the winding of a motor. The motor
motor, asynchronous motor, stepper motor or hydraulic shaft is coupled through a gear train to the load, which în
motor. most cases is a friction device, although it sometimes
The typical commands în rotary motion control are contains a significant amount of inerția. Coupled to the load
position, velocity, acceleration and torque (in linear motion, shaft is another potentiometer which producea a voltage C,
force is used instead of torque). proporțional to the position of the output shaft. The mixing
Servo control în general can be divided în two fundamental circuit subtracts the controlled voltage C from the reference
classes: the first class, deals with command tracking, and the voltage R to obtain error signal E. The amplifier drives the
second class addresses the disturbance rejection. motor în such a way that if E is positive the motor turns în
Disturbances can be anything from torque disturbances to one direction, and if E is negative the motor reverses. When
E is zero, the motor stops. Below the saturation level of the The accuracy with which a positioning servo can repeat
motor and amplifier, the motor speed is proporțional to the the shaft position R is în most cases limited by the amount
error signal. A device of this kind is called a proporțional of torque required to move the friction load. Figure 2 shows
controller. the torque versus error signal characteristic of a typical servo
Suppose that when power is applied to the circuit, the with the motor stalled. The figure shows that a certain error
reference input R is greater than the controlled variable C voltage must exist to produce enough torque to move the
so that E is positive. If the motor is connected so that a load shaft against the starting friction. The battery feeding
positive E causes the motor to turn în such a direction as to the controlled variable potentiometer determines how many
increase C, then as the motor turns, E will decrease, and the volts of error signal E will be produced per degree
motor will slow down until R and C become equal. Then E displacement of the controlled variable shaft. Increasing this
is zero, and the motor stops. If the battery voltages feeding battery voltage will increase the stiffness of the system at the
the reference input and the control variable potentiometers load shaft.
are equal, and the electrical angles of the two potentiometers
are equal, this nuli condition will occur only when the load
shaft is at the same angular position as the reference input
shaft. If some externai force, such as vibration, displaces the
output shaft so as to increase C, E will become negative, and
the motor will apply torque to the load în a direction to
decrease C. This torque is proporțional to the displacement,
and the result is similar to the effect of a spring. în a
feedback device of the type described above, the motor will
run as long as there is an error signal sufficient to over- come
the load friction. Consequently, the amount of residual error
în this type of servo depends only on the amount of friction
în the load, and not upon the value of C.
Fig.2. Idealized torque versus voltage curve
Stiffness is defined as the reaction torque at the load shaft

divided by displacement of the shaft. The greater the stiffness
of the system, the smaller will be the residual error.
Considering a DC motor, the main equations are:
d(t )
TM (t )  TL (t )  J  B(t )
dt
(1)
t
 (t )    (t ) dt
0
where (TL) is the load torque, (TM) is the motor torque, (J) is
the total moment of inertia, (B) is the friction coefficient, (θ)
is the angular position and (Ω) is the angular speed.
[1] The dynamics of a simple manipulator is usually
described by the equation:
 (s) Km R f Kf
H f ( s)    (2)
u a ( s ) s ( J t s  f v ) s (T f s  1)
where (θ) is the arm position, (ua) is the armature voltage,
(Km) is the torque constant, (Rf) is the rotor resistance, (Jt) is
the total inertia and (fv) is the friction factor. The manipulator
gain (Kf) and time constant (Tf) results by coefficient
identification:
K J
Kf  m ; Tf  t (3)
Rf fv
Fig.1. Position follow-up servomechanism

THE CONTROLLER DESIGN
For ideal cases, the controller design with reduces
sensitivity by plant parameter migration uses a two-degree

freedom structure (4), figure 3, with HRD=VR and H RD  H f VR K f
H (s)  
HRP=1+bs+as2, for position, speed and acceleration feedback. 1  H RD  H f  H RP 2
(T f  V R K f a ) s  (V R K f b  1) s  V R K f
* 2 (8)
2V R K fN T fN  1 b
b ; a (4) For practical reasons, the controller gain VR was chosen în
* 2 the range 0.5 to 5. The plotted poles for VR = 0.5, 2 and 5,
2V R K fN
considering the appropriate time constant minimum value,
median and maximum, respectively Tfmin=0.0331, Tfmed=0.5
and Tfmax=10.1852, the poles position for the chosen values is
presented în Fig.4.
Fig.3. A simple controller
The main design performance is the overshoot chosen at σ

= σ*=4.3%, and achieved for ζ= ζ*=1/ 2 .
a) Speed feedback
The simplest technical solution uses only speed feedback
(a=0). The damping coefficient is:
1 1  bV R K f
  (5)
2 VR K f T f
Advantages: the overshoot remains practically unchanged Fig.4. The poles for the chosen values
by the migration of the manipulator gain (Kf).
Disadvantages: the overshoot is very sensitive to the time It can be observed that the system is stable în all situations
constant change (Tf). for the chosen parameters, the roots being în the left plane.
Applying the unitary step response to the following cases:
b) Speed and acceleration feedback 1) VRmin=0.5 and Tfmax=10.1852;
Adding acceleration feedback (a>0), results: 2) VRmed=2 and Tfmed=0.5;
1 1  bV R K f 3) VRmax=5 and Tfmin=0.0331;
  (6)
2 V R K f ( T f  aV R K f ) responses were drawn în Fig. 3.
VR K f
 (7)
T f  aVR K f
Advantages: acceleration feedback acts as an “addition

inertia” augmenting the time response and the Tf migration is
masked by the term aVRKf. The feedback signal reduces the
sensibility of the performances by both Tf and Kf migration.
NUMERICAL SIMULATION
Considering the actuator a DC motor with the torque
constant Km=0.0496 N∙m/A, rotor resistance Rf = 0.46Ω,
moments of inertia ranging from 0.000043 to 0.00055 Kg∙m2
and coefficient of friction between 0.000054 to 0.0013
N∙m/rad∙sec-1, [2] the following time constants are obtained:
Fig.5. Step response
TABLE 1: TIME CONSTANT Tf
Tf=J/f f=0.0013 f=0.0005 f=0.000054 In all cases can be observed that the overshoot is below the
chosen value σ*=4.3%, and the system has a faster response
J=0.00055 0.4231 1.1 10.1852 time if the controller gain (VR) is increased and/or decreased
J=0.00025 0.1923 0.5 4.6296 the time constant Tf (lower load). This can be easily observed
J=0.000043 0.0331 0.086 0.7963 în Fig.6 and Fig.7, where the controller gain is constant
(VR=2) and the time constant (Tf) varies, respectively, the
From equation 2 and Fig.3, the calculated transfer function time constant is kept constant (Tf=0.5) and changing
of the closed system is:
controller gain. POSDRU/107/1.5/S/78534, project co-financed by European

By keeping the controller gain unchanged (VR=2) and Social Fund through Sectorial Operational Program for
varying the time constant (Tfmin=0.0331, Tfmed=0.5 and Human Resources Development 2007 - 2013.
Tf\max=10.1852), the following unitary step response is
observed: REFERENCES
[1] Prof. Dr. Ing. Clement Festila, “Optimum Speed and Acceleration
Feedback for Simple Manipulators: Analisys by Simulation”.
[2] S. Bal and R. Tagawa, “Load insensitive electrical position servo: A
new design method and its experimental evaluation”.
[3] Collins Radio Company, “Fundamentals of Single Side Band”, 2nd
Edition, 1 September 1959, Chapter 6
[4] Encyclopedia Britannica,
www.britannica.com/EBchecked/topic/536030/servomechanism
[5] Parker Hannifin, Electromechanical Automation Div. / 800-358-9070
/ www.parkermotion.com
Fig.6. Step response with VR=2
Again, keeping the time constant unchanged (Tf=0.5) and

modifying the controller gain (VRmin=0.5, VRmed=2 and
VRmax=5), the unitary step response is as shown în figure 7.
Fig.7. Step response with Tf=0.5
CONCLUSION
This paper develops a model for simple servomechanisms
with reduced sensibility to uncertainty. This means that
regardless of the load handled (in the fixed margin) the
system is stable although the transfer function parameters
vary.
From simulations it can be observed that the system is
stable, the overshoot σ is 4.3% în all cases studied.
Response time is proportional to the controller gain (VR)
and inversely proportional to time constant (Tf).
ACKNOWLEDGMENTS
This paper was supported by the project "Q-DOC -
Improving the quality of doctoral studies în engineering
sciences to support knowledge-based society" contract no.
Anexa 7 - 2014 IEEE International Conference on Automation, Quality and Testing, Robotics (AQTR
2014) - THETA 19th edition - May 22-24, 2014, Cluj-Napoca, Romania
Romanian Anti-Hail Rocket Trajectory Correction and Mitigation

of the Dead Time Effect
drd.eng. Ioan PORUMB dr.eng. Adrian Radames MESAROSIU

Faculty of Automatics and Computer Science Faculty of Automatics and Computer Science
Technical University of Cluj-Napoca Technical University of Cluj-Napoca
Cluj-Napoca, Romania Cluj-Napoca, Romania
columbulus@hostingsystem.eu mesarosiu@gmail.com
Abstract—this paper presents a proposed method for Romanian The generation of hail is possible if:
anti-hail rocket trajectory correction and mitigation of the dead
time effect. At this time the launch point for anti-hail rockets is 1. Humid air în the surface boundary layer as source
unguided and trajectory is fixed. If the hail forming cells moves of water for the cloud updraft;
unpredictably, rockets explosions for hail suppression will not
reach their goal. 2. Sufficient atmospheric instability to form
Keywords—Anti-hail rocket; rocket trajectory correctoin; hail
storm; dead time mitigation; predicted rocket cumulonimbus clouds of big size and great strength;
Introduction 3. Freezing temperatures above the boundary layer

exist;
Hail suppression is an uncertain meteorological
subject în agricultural servitude. Known is the 4. Ice-forming nuclei în the right amount are
method of seeding menacing cumulonimbus clouds present;
with silver iodide by means of rockets or aircraft For the human anti-hail actions only the fourth
flares. An attractive solution is the attempt to condition (ice-forming nuclei) is accessible for
destroy hail with explosives or with strong sound human action. Detection and the forecasting of hail
blasts from hail cannons. Very important is the hail is possible only by using enhanced radar equipment,
formation detection with meteorological radar, but, for instance the dual-polarization radar [6].
unfortunately, with lower probability [6].
The rocket explosions and cannon sounds are no
In order to know how and when hail is formed it is more effective protection against formed hail. A
important to study the cumulonimbus clouds where better solution will be the influence into hail
hailstorms form [5]. If the temperature difference formation by seeding the clouds with hygroscopic
between Earth and the upper air is very large, the air or ice-forming nuclei.
at the surface is unstable and will rise în an updraft
and it cools while rising so that the water vapors în DIRECTIONS în ANTI HAIL ROCKETS
the air will condense on any suitable tiny nucleus of TECHNOLOGY
water. At temperatures above -40 Celsius degree In Romania was developed a uniform law on
cloud water drops will not freeze unless also national defense against hail storms. The first steps
particles with ice-like surface structure are present, în this direction have been made, a launching site was
so-called freezing can begin. been constructed and it is now working the first hail
If the generated hailstones are large enough to reach fighting unit în the area of Ploiesti which is
the warm earth without melting while falling, a administered by the local production plant called
cloud must have both weak updrafts for the just- "Electromecanica Ploiesti". From a point of view of
formed small hail and also a strong updraft to carry anti-hail rocket launching, the station is under the
the stones of grown size. control of the Antiair Defense Command. There were
times when this experiments could not be executed - There are failures în terms of communications
but their reasons remain unexplained by the Antiair redundancy, which drastically lowers the reliability;
Defense Command; even so it is a national project. - Responsibilities are not created if the system
The National Agency of Meteorology and becomes inefficient because of subjective reasons;
Hydrology (NAMH), with the meteorological
Doppler radar network, does not provide vectorial At this time the anti-hail system uses 82.5mm
data; also is not very clear who cover the operating rockets. Rocket launcher can established elevation
costs of the combat unit (the state or its and azimuth angle. After the rocket is launched,
beneficiaries); so there are gaps în financing this human operator can't modify its trajectory. If the hail
activities. forming cells moves unpredictably, rockets
explosions for hail suppress will not reach their goal.
In the law of 2009 on intervention on the
atmosphere for climate change (in particular the Due to the variety of missiles available to combat
prevention and combating hail), the structure of the hail (rockets were originally a military destination),
national arrangements for implementing and it is proposed a semi-controlled variant. Assuming
financing the necessary legal framework is created, no rocket rotation around its longitudinal axis, it is
thus, this agreement opens opportunities for the only possible to change the direction în the plane
implementation of dedicated private systems [7]. flying speed (Vt) using electromagnetic controlled
aerodynamic surfaces [2]. Its angle can only have
Within the national anti-hail framework, the local two values: α = αN if the system is on "deflection"
hail fighting stations should obtain the data from and the controlled term is Δt, otherwise α = 0.
meteorological radars of the NAMH, but the
intercommunication means are not yet well defined. Lateral Force "tail" rocket is approximated by the
equation based on the equation:
In principle, under this law, anti-hail station
consists of: = ∝= ∝ (1)
dispatcher or control point; During (Δt), from the law of conservation of
momentum follows:
two or more anti-hail rockets launching points
(up to 10 stationary launching points and up to 5 aero ∆ = (2)
mobile launch platform); then
own weather station; ∆ = (3)
communication system; Where M is the mass of the missile, which is
supply and transport system; considered concentrated în the center of rotation.
service personnel; In the interval (Δt), the missile velocity will
change direction (Vt) by an angle (Δβ) calculated
From our point of view this centralized system has
with (4) and (5) as shown în figure 1.
the following shortcomings:
- Its financing is not clear with the possibility that ∆ = ∆ (4)
due to subjective factors, rocket launching may not
be executed when the beneficiary wishes so (the or
farmer pays and the system is not under his direct ∆
∆ = ∆ (5)
command);
- Is based on local anti-hail rockets because it is
administered by the missile manufacturer,
Electromecanica Ploiesti, there are premises for
creating a monopoly on it and could be a pressure
factor în certain socio-political conditions;
ROCKET TRAJECTORY CORRECTION,

Vt ∗
MITIGATION OF THE DEAD TIME EFFECT
Δβ If the initial direction of the rocket start is
established, în accord to the information for some
simple and cheap version, it is proposed a system
able to ensure a controlled derivation în the initial
M
flight, în accord to new actual fast information about
Vl Fl the clouds movement [1].
The rocket speed is:
v = v0 - a∙t (8)
where (v0) is the initial speed and (a) is the
Fig.1 The effect of aerodynamic control surface acceleration:
At a small angle arctg it is permitted: ( )≅ + ∙ ( ) (9)
∆ ∆ The rocket height is:
≈ (6)
ℎ( ) = ∫[ −( + ∙ )∙ ] (10)
so that:
During the flight time, a deviation signal is send
∆ ≅ (∆ ) (7) to the rocket at the moment (t1) but the deviation
Rocket movement will go fallowing the new mechanism is active at (t1+Δτ) where (Δτ) is the
speed vector ∗ after every time interval (Δt). equivalent dead time, supposed constant [3]. The
deviation signal is active during the time interval
The purpose of this control system after the rocket (Δt1). The angular rocket deviation is:
launch, is to change the direction în flight.
∆ = ∙[ ( + ∆ )] ∙ ∆ (11)
The trajectory can be corrected if it is found that
If a new correction is issued at (t2) the new angular
after the launch, the position of hail producing clouds
rocket deviation is:
have changed. Due to the high velocity of air layers
from great heights, these changes may adversely ∆ = ∙[ ( + ∆ )] ∙ ∆ (12)
affect the effectiveness of the missile launch.
For trajectory corrections, four devices are used,
If considered as a target for the missile a one for each longitudinal plane [4].
generating hail cloud, knowing through the radar the
In this situation we have made a Simulink
direction and velocity of air în the upper layers, it can
simulation with the following diagram:
be deducted after its launch any corrections to the
rocket trajectory.
There is still a difficult problem, namely the
transmission of commands to the
electromagnetically controlled aerodynamic
surfaces. Due to the high speed of the rocket and its
short flight duration, dead time delays becomes
critical. This raises the necessity of a control system
which seeks compensation for "some" of these
delays.
system can be used to successfully protect farmers
and their crops.
Acknowledgment
This paper was supported by the project "Q-DOC -
Improving the quality of doctoral studies în
engineering sciences to support knowledge-based
society" contract no. POSDRU/107/1.5/S/78534,
project co-financed by European Social Fund
through Sectorial Operational Program for Human
Resources Development 2007 - 2013.
References
[1] Prof. Dr. Ing. Clement Festila, “Optimum Speed and Acceleration
Feedback for Simple Manipulators: Analisys by Simulation”, unpublished
[2] S. Bal and R. Tagawa, “Load insensitive electrical position servo: A new
design method and its experimental evaluation”, unpublished
Fig. 2 Simulink diagram [3] Collins Radio Company, “Fundamentals of Single Side Band”, 2nd
Edition, 1 September 1959, Chapter 6
The result is plotted în figure 3. [4] M.T. Abshaev, "Automated rocket technology of hail suppresion",
English WMO Scientific Conference on Weater Modification, 2003
[5] Z.M. Babic, A.T. Kostic, "Automation of clouds seeding process by
rocket method", English WMO Scientific Conference on Weater
Modification, 2003
[6] J.Wieringa, I.Holleman, "If cannons cannot fight hail, what else ?",
Meteorologische Zeitschrift, 15, issue 3, June 2006
[7] Romanian Law no. 173/2008, Decision no. 604 of 28 July 1999.
Fig.3 Trajectory correction

CONCLUSIONS
In Figure 3 it can be seen that the corrected
trajectory approaches proposed path after a delay of
2-3 seconds (depending on the corrected difference)
by an alternative dual control, by corrective devices
located on opposite longitudinal planes for each
corrected direction.
This paper presents a new idea în hail fighting and
dead time mitigation, using în the same time rockets
that are “cheap” which are controlled from the
ground. If more fixed and mobile platform are added,
a robust, accurate and reliable anti-hail fighting

Strategii de Control Al Sistemelor de Combatere A Grindinei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Strategii de Control Al Sistemelor de Combatere A Grindinei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Ing. Ioan PORUMB

Comisia de evaluare a tezei de doctorat:

Iov, în cap 38:22

4.3 Cercetări și justificări ale combaterii grindinei folosind tunuri sonice 50

Figura 1.1 Formarea grindinei 5

Figura 4.8 Configurația aerodinamică normală 60

LISTA DE GRAFICE și TABELE

Grafic 4.1 Comparație între părerile experților asupra eficienței tunurilor

UPCCG - Unitate Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină;

Ing.dipl.drd. Ioan PORUMB, Dan ILINA, „Achiziţia Datelor în Sisteme

Teza de doctorat conține o introducere și este structurată pe 6 capitole în care am

Sistemul antigrindină Românesc

Uzina Electromecanica Ploiești , producător de armament românesc (în speță

 Centrul Zonal de Coordonare Moldova și UCCG Moldova 1 Iaşi- 5 puncte de

Figura 3.3 Rampa TKB-040 [31]

Figura 3.7 [31]

Unități noi; Unități cu

CENTRUL ZONAL DE CENTRUL ZONAL DE CENTRUL ZONAL DE

Figura 3.9 Anexa 3 la legea 173/2008 ;14

UPCCG - Unitate Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină;

Capitolul 4 prezinta realizări în combaterea grindinei. Este prezentata o istorie a

modifica funcţie de viteză și altitudine. De exemplu, la racheta antiaeriană de tipul Oërlicon

Pentru asigurarea preciziei necesare de dirijare în diferite condiţii de zbor

Figura 4.31 Variaţia coeficienţilor K și KV/g

Funcţia de transfer a liniei de telecomandă și telecontrol

Date pentru compen- Aparatura de calcul și de

Figura 4.33 Schema funcţională a sistemului de teledirijare

Pentru optimizarea sistemului de dirijare se folosesc rezultatele obţinute în

traiectoria calculată. Pentru determinarea vitezei se calculează derivata de ordinul întâi a

Figura 4.34 Sistemul de formare a comenzilor pe un singur canal

Capitolul 5 prezintă sistem de comandă cu anticipare (preview control) pentru racheta

Prețurile unei instalații de teledirijare și racheta în sine pot fi destul de pipărate ,

5.1 Prezentarea principiului metodei de control al traiectoriei

În [51] am prezentat o variantă. Presupunând ca racheta nu se rotește în jurul axei

Fig. 5.1 Efectul aerodinamic al suprafețelor de control ,,lateral”

La un unghi mic arctg( )se permite:

După ce direcția inițială de pornire a fost stabilită, în acord nu necesitatea pentru o

Fig. 5.2 Diagrama Simulink

Rezultatele obținute sunt afișate în figura de mai jos:

Fig. 5.3 Corecția traiectoriei

În figura 5.3 se poate observa cu ușurință cum corecția traiectoriei se aproprie de

mărimea "prezisă" (y') poate fi obţinută practic prin mărimea (y'm).

rezultă durata de zbor (T) :

Cunoscând poziţia (H31) a rachetei în momentul primirii comenzii de corecţie durata

Figura 5.6 Principiul de aplicare a controlului anticipativ la dirijarea

Capitolul 6 prezintă soluții propuse , concluziile generale și contribuțiile originale

 sistemul de lansare rachete propriuzis

Servicii de date Servicii de date exterioare de

Să ne imaginam procesul de combatere a grindinei distribuit pe întreg teritoriul ţării

o lungime de n1 biţi(n1 se dimensionează în funcţie de tipul de funcţie de hashing folosita

Contribuțiile generale ale autorului sunt:

CAPITOLUL 1. Formarea Grindinei

1.1 Formarea precipitațiilor în atmosferă

intense. În asemenea situații, procesul se mai numește și „proces de formare a precipitațiilor

1.2 Grindina: Problematica generală

Toate teoriile referitoare la formarea grindinei în norii convectivi sunt parțiale ,

1.3 Generarea grindinei în norii convectivi: ingrediente

Figura 1.1 Formarea grindinei [8]

Embrionii de însămânțare sau particulele solide, în cădere de la înălțimi cu

1.4.1 Forța arhimedică asupra particulei de aer: mediu cu instabilitate accentuată

sunt relaționați fizic prin expresia:

1.5 Organizarea convecției