SCHEMA GENERALA DE EFECTUARE A EXAMENULUI STARII PSIHICE:

DESCRIEREA GENERALĂ

a) Îmbrăcămintea: îngrijită, neîngrijită, ruptă, sfâşiată, bogat ornamentată etc.

b) Expresia feţei: fixă, mobilă, aspect de mască, indiferentă, extatică, distrată, bănuitoare,
anxioasă, tristă, discordantă, mulţumită, oscilantă etc.
c) Atitudinea: prietenoasă, cooperantă, indiferentă, ostilă, negativistă, stuporoasă,
preocupată, schimbătoare etc.
d) Activitatea motorie: inhibată, exagerată, încetinită, rapidă, manieristică, bizară, ticuri,
mişcări stereotipe, preocupări speciale
e) Comportamentul: inadaptabilitate, inadecvare, izolare, relaţia cu medicul etc.

CONVERSAŢIA CU PACIENTUL
a)Atitudinea: cooperantă, de opoziţie, ostilitate, bănuiala.
b)Vorbirea: spontaneitate, viteza răspunsului, vocabularul, deficite gramaticale, răspunde la
obiect sau nu, egalitatea sau inegalitatea răspunsurilor, relatări cu tendinţe dramatice, discurs
declamator, protestatar, sarcastic, cverulent, ironic, voce şoptită, plângăreaţă.

EXAMENUL FUNCŢIILOR PSIHICE

A) CONŞTIINŢA: Cine eşti? Unde locuieşti? Când te-ai născut? Unde? Caţi ani ai? Când ai
venit aici? Ştii unde te afli? Ce fel de loc este acesta? Ce este această clădire? În ce oraş eşti? Ştii
cine sunt eu? Care este slujba mea? Ce fac eu?
- Orientarea: A se nota chiar şi alterări uşoare. A se deosebi orientarea pacientului de
capacitatea sa de a se încadra în mediul nou. Când sunt tulburări de apreciere subiectivă a
timpului se indică o examinare specială a capacităţii de apreciere şi reproducere a intervalelor de
timp.
- Conştiinţa bolii psihice: Te consideri pacient? Cum: mintal, nervos, somatic?

B) PERCEPŢIA:
a) HA: Te auzi vreodată chemat pe nume când eşti singur? Vorbeşte lumea despre tine?
Când, cine, cu ce ocazie? Sunetele par sa vină din interior sau din afara? Vin mai mult dintr-o
parte sau dintr-alta? Sunt clar pronunţate? Voci de ♂ sau de ♀? Le cunoşti? Ce spun? Sunt
plăcute sau neplăcute? Cum te afectează? Cum explici?
b) HV: Ai vreo tulb în vederea ta? Ai avut vreodată viziuni? Îţi imaginezi că vezi lucruri ca
într-un vis? Cu ochii deschişi sau închişi? Ziua sau noaptea? Unde, cind, ce? Ce legătură au
lucrurile pe care le vezi cu tine? Cum te afectează? Ce înseamnă?
c) H. gustative: Cum e gustul dumitale? E la fel ca înainte? Simţi gusturi deosebite, bizare?
Cum le explici? Mâncarea, apa, mdm au alt gust, ca şi cum ar fi falsificate?
d) H. olfactive:Cum este mirosul dumitale? Te supără mirosuri ciudate sau neobişnuite?
Explică! Ai mirosit vreodată eter sau gaz? Când? Unde/ Cum s-a întâmplat?
e) Halucinaţii tactile:Ai avut vreodată senzaţii corporale care să te conducă la gândul ca eşti
atins? Ce fel? Prin ce crezi ca ai fost atins? Cum explici?
f) Halucinaţii cenestezice:Simţi vreo presiune, vreo modificare în corpul tău? Oase rupte?
Creier uscat? Senzaţii sexuale ciudate? Intestinele? Plămânii dumitale fac lucruri ciudate?

1
 g) Tulburări de schemă corporală:Simţi vreo schimbare în relaţia dintre părţile corpului
dumitale? Simţi vreo schimbare în poziţia dumitale corporală, în volumul corpului dumitale? Ai
vreodată senzaţii ciudate din partea muşchilor sau articulaţiilor?
h) Tulburări de percepţie a timpului: Timpul se scurge la fel ca înainte? Ai avut vreodată
senzaţia că ai mai trăit evenimente pe care le-ai mai trăit cândva? Cum? Explică! Ţi se par
vreodată lucrurile necunoscute, nefamiliale, ciudate?
i) Derealizare:Lumea e la fel ca înainte? Cum e schimbată? Ce anume o schimbă? Cum
explici?
j) Depersonalizare:Ai avut vreodată simţiri deosebite, nenormale, ciudate? Descrie-le. Ce
crezi despre ele?

C) ATENŢIA:
Este uşor de a atrage atenţia pacientului? Poate să-şi concentreze atenţia asupra unei
probleme pentru o perioadă mai lungă de timp? Poate fi distras uşor sau nu este perturbabil de
către niciun stimul? Obţinerea atenţiei pacientului depinde de un anumit teritoriu senzitiv la care
ne referim? Atenţia şi concentrarea ei sunt influenţate de fluctuaţiile conştiinţei? Este atenţia
saltatorie, inconstantă, labilă, superficială?

D) MEMORIA:
--Evocarea: Confruntarea datelor personale oferite de pacient cu cele obţinute de la
aparţinători. Relatarea de către pacient a evenimentelor social-politice şi istorice caracteristice
societăţii din care face parte.
--Fixarea: Redarea, după un interval de timp, de nume, adrese, cifre, perechi de cuvinte,
istorioare, spuse de examinator.

E) GÂNDIREA:
a. Forma:
--Viteza: încetinită, accelerată, baraje ideative etc.
--Asociaţiile: slăbirea asociaţiilor, legătura intre idei, disociaţia, incoerenţa etc.
b. Conţinut:
1.Idei dominante :Te preocupă în mod intens un anumit lucru? Ce? De ce?
2.Obsesii:Te gândeşti mult la un lucru? La ce anume? Te simţi constrâns să te gândeşti la
el? Sunt cuvinte, fraze, lucruri care îţi vin mereu în minte împotriva voinţei tale? Te simţi
constrâns să execuţi anumite gesturi, să atingi , să numeri, să te speli etc.?
3. Idei delirante:
-- Delirul expansiv: Cum eşti mulţumit de d-ta însuţi? Ce părere ai despre dumneata? Ce
talente, calităţi ai? Ce avere ai? Ce posibilităţi ai? Ce meserie cunoşti? Ce funcţii poţi îndeplini?
Eşti sigur?
-- Delir depresiv: Ai greşit cu ceva? Ai tot ce iţi trebuie? Ce va fi în viitor? Cum este viaţa
dumitale? Ce presimţiri ai? Cum te îngrijeşte familia? Eşti sigur?
-- Delir de influenţă: Te simţi condus de o forţă exterioară? Te simţi hipnotizat sau sub
influenţa unor farmece? Faci sau gândeşti împotriva voinţei dumitale? Ţi se fură gândurile?
Mintea sau corpul dumitale este influenţat de maşini electrice, puteri speciale? Exista întimplări
ciudate în ultima vreme? Esti convins cǎ ai dreptate?

2
F) INTELIGENŢA: Această examinare poate pune pac într-o situaţie neplăcută prin întrebările
şi probele la care îl supunem. De aceea vom începe prin a-l întreba dacă are vreo dificultate în
gândire, concentrare, asimilare, înţelegere, judecată. Acest lucru dă pac posibilitatea de a-şi
scuza erorile în mod anticipat şi în acelaşi timp orientează examinatorul înspre dificultăţile
speciale şi critica pac. Pt aprecierea capacităţilor intelectuale anterioare îmbolnăvirii se vor
aprecia realizările, aspiraţiile, planurile de-a lungul vieţii, până în momentul respectiv. Pentru
aprecierea situaţiei prezente se vor crea situaţii de rezolvat.
a. Discriminări:
-- Diferenţa dintre o minciună şi o greşeală.
-- Diferenţa dintre un tufiş şi un copac.
-- Diferenţa dintre un pitic şi un copil.
b. Definiri:-- Ce este un stat?-- Ce este un popor?
c. Generalizări:-- Ce este fagul , stejarul, carpenul, ulmul?-- Ce este părul, mărul, prunul?
d. Calculul mintal
e. Perspicacitatea:Ce crezi despre tot ce mi-ai spus? Cum îţi explici starea ta prezentă? Ce
crezi că este cu dumneata? Există ceva ce nu este în regulă în dumneata? Te consideri altfel decât
ai fost înainte? Eşti bolnav? Cum îţi explici atitudinea familiei faţă de dumneata?
f. Citire, scriere.
g. Dacă îi spun pacientului mici istorioare înţelege el ceea ce i se povesteşte şi reţine
detaliile? Există tendinţe confabulatorii sau imprecizii în relatarea celor expuse?

G) AFECTIVITATEA:
Se descrie aspectul pacientului în masura în care exprimă afectivitatea. Se pot întâlni:
veselia, exaltarea, tristeţea, iritabilitatea, suspiciune, teamă, îngrijorare, nelinişte, perplexitate,
rătăcire, indiferenţă, apatie. Se va obs constanţa afectului, influenţele care îl modifică, legătura
dintre afectivitate (aparenţă) şi ceea ce spune.
1. Date obiective: Se va aprecia starea emoţională când vorbeşte cu familia sau când se
menţionează puncte sensibile din anamneză. Răspunde la glume? Se acordă atenţie fenomenelor
vegetative care acompaniază starea afectivă: paloare, înroşire, tahicardie, bradicardie,
transpiraţii, lăcrimare, dilatare pupilară etc.
2. Date subiective: Cum te simţi sufleteşte? Cum este dispoziţia dumitale? Eşti optimist?
Pesimist? Ai necazuri? Esti neliniştit, nervos, speriat? Ce fel de necazuri ai? Te simţi bolnav,
neputincios? Poţi lucra? Iubeşti viaţa ca înainte? Te gândeşti la moarte? Cu teamă? Cum ai dori
să mori? Cum consideri viaţa?

H) ACTIVITATEA
1. Instinctuală:
-- Instinctul alimentar: sitiofobie, bulimie, pervertiri.
-- Instinctul sexual: scăzut, crescut, pervertit.
-- Instinctul de conservare: automutilari, sinucideri etc.
2. Activitatea motorie: exagerată, încetinită, inhibată, constantă, întreruptă, capricioasă,
spontană, provocată, agitată, neliniştită.
Au mişcările şi atitudinile o intenţionalitate sau înţeles? Perceptţile reale sau halucinatorii
par să modifice comport? Dacă e inactiv rezistă la mişcări pasive sau menţine o anumită
atitudine? Se opune ordinelor? Nu le execută sau le execută invers? Cum îşi petrece ziua? Ce
planuri de viitor are?

3
 I) PERSONALITATEA:
1. Premorbidă: Ce fel de fire (fel de a fi) avea pac. înainte de a se îmbolnăvi?
2. Actuală:Cum a influenţat sau modificat b psihică felul de a fi al pacientului anterior
bolii?

SITUATII SPECIALE DE INTERVIU ÎN PSIHIATRIE

A. PACIENŢI DEPRESIVI

1. Intrebarile cu final inchis , directe şi concrete pot fi mai eficiente şi trebuie sa fie repetate acolo
unde situatia o impune (ex 1. Vi s-a schimbat pofta de mancare? sau ex 2. Aveti somnul
odihnitor?);
2. Intrebarile trebuie sa vizeze şi prezenta simptomelor psihotice ( ideatia depresiva de inutilitate şi
incapacitate ; idei de devalorizare şi pacat; de referinta şi de persecutie);
3. Trebuie deasemeni investigata şi ideatia suicidara prin intrebari largi, cu final deschis şi
circumstantiale (ex. Ati avut vreodata impresia cǎ viaţa nu merita sa fie traita? sau ex 2. Ati
avut vreodata intentia sa va faceti rau?);
4. Nu ezitati sa intrebati pacienţii daca ar dori sa moara şi daca sau gandit la consecintele acestui
act;
5. La pacienţii greu cooperanti şi negativisti interviul trebuie sa se bazeze pe intrebari şi discursuri
suportive, de incurajare şi de reasigurare pentru a creste fluxul informational şi pentru a
imbunatati relatia cu ei;
6. Fiti flexibili în timpul interviului, deoarece astfel de pacienţi sunt hipersensibili şi uneori nu pot
tolera stresul interviului, situtie cand trebuie intrerupt cu asigurarea ca poate fi reluat dupa aprox
10 minute.

B. PACIEN ŢI PSIHOTICI

1. Intrebarile cu final inchis, tintite, cu raspunsuri de ”da”sau “nu” :

 ↑ eficienta interviului în comparative cu intrebarile cu final deschis, ipotetice, dezorganizatoare
la unii pac;
 sunt mai utile în cazul pacienţilor care sunt mai retrasi, greu cooperanti şi care nu vorbesc
spontan;
 ajuta intervievatorul în clarificarea anumitor informatii şi acte faptice, concrete despre pacienţi;

2. Intrebari scurte, la obiect, fǎrǎ detalii :
 nu lasa loc de interpretari;
 au mai multa precizie şi eficienta în comparative cu intrebarile lungi şi abstracte;

3. Intrebari despre modalitatea de perceptie a halucinatiilor :
 contextul în care apar , daca au legătura cu vreun moment al zilei sau cu o anumita activitate sau
eveniment;
 despre claritatea şi exactitatea lor;
 despre modalitatea de reactie în momentul aparitiei acestor tulburări de perceptie;

4

4. Intrebari despre deliruri:
 nu negati, nu discutati în contradictoriu delirurile şi nu atacati imaginea pe care o au despre sine,
adoptati o pozitie neutra;
 investigati intensitatea şi caracterul delirului;
 fiti onesti în interactiunile cu pacienţii şi nu va prefaceti cǎ ati crede delirul;
 exprimati-va intelegerea cǎ pt ei aceste deliruri sunt cât se poate de reale, cǎ sunt perturbatoare
şi intruzive;

5. Postura, atitudinea şi expresia faciala pe care o adoptati în cursul interviului trebuie sa fie neutra,
deoarece acesti bolnavi sunt hipervigilenti faţǎ de nesinceritate şi falsitate.
6.
C. PACIENŢI VIOLENTI CU POTENTIAL AGRESIV

Mediul şi locatia în care are loc interviul trebuie sa fie: linistit şi non-stimulant; sa ofere
protectie atat pentru examinator cât şi pt pacient; sa permita accesul facil spre iesire; sa permita
detectarea oricaror tipuri de arme;
Interviul nu trebuie sa fie unul de tip negociator;
Atitudinea şi comporamentul examinatorului: nu trebuie sa fie interpretative; trebuie sa
fie sigure, ferme şi neutere; evitati sa-i priviti fix sau sa-i atingeti;
Intrebati despre incercarile de violenta anterioare, acestea fiind predictori ai
evenimentelor ulterioare;
Pe parcursul interviului se vor urmari: expresivitatea gesturilor; schimbarile de atitudine;
gradul de anxietate; capacitatea de responsivitate emotionala;
Nu intervievati niciodata pacienţii cu potential agresiv daca sunteti singur;
Cele mai multe acte de violenta fǎrǎ premeditare sunt precedate de un prodrom de
aproximativ 30-60 minute de agitaţie psihomotorie progresiva: mersul dute-vino; inclestarea
falcii sau a pumnilor; agresivitate verbala; lovituri în peretii şi obiectele din jur;
Daca actele de violenta se accentueaza incetati interviul şi luati masuri de contentie fizica
si/ sau chimica.

D. PACIEN ŢI CU POTEN ŢIAL AUTOLITIC

1. Abordati-i direct, fǎrǎ ocolisuri şi intrebati despre idile de autoliza;

2. Intrebati daca sunt consumatori de droguri sau alcool, ceeace pote duce la ideatie autolitica;
3. Investigati prezenta halucinatiilor auditive imperative care i-ar putea determina sa recurga la
aceste acte de autoliza;
4. Intrebati daca apartin vreunui grup sau secta religioasa, care ar putea influenta gandirea lor.
5. Intrebati daca au mai avut tentative de suicid anterioare şi prin ce metode , daca ele au existat,
care pot sa fie legate de tentative viitoare.
6. Daca au mai existat tentative autolitice aflati letalitatea metodei folosite şi sansele de a fi
descoperiti.
7. Aflati şi reactia la faptul de a fi salvati (daca sunt dezamagit sau se simt usurati)
8. Intrebati şi daca se gandesc ce consecinte ar avea sinuciderea lor.

E. PACIENŢI CARE MINT şi SIMULEAZA

5
1. Investigati motivul pentru care mint (ex.un castig material, un beneficiu social, psihologic,
spiritual);
2. Ivestigati existenta vreunei boli psihice, tulburări de personalitate sau prezenta vreunui
eveniment stressor recent din viaţa acestora;
3. Intrucat nu exista marker biologici cara sa dovedeasca atunci cand bolnavii mint, examinatorul
trebuie sa sublinieze discrepantele, de multe ori subtile, din relatarile bolnavului, care trezesc
suspiciune;
4. Este posibil ca neadevarurile spuse de bolnavi sa nu fie constientizate, datorita unor emotii
puternice care-I fac sa devieze de la subiect;
5. Bolnavii mimeaza sau exagereaza o simptomatologie reala, altereaza chiar probe de laborator, de
aceea interviul trebuie sa vizeze urmatoarele date:
 O istorie medicală dramatică, dar inconsistent;
 O cunoaştere buna a termenilor medicali şi a descrierii simptomelor “ca la carte”;
 Prezentarea de simptome neclare şi greu controlabile care se agravează sau se schimbă odată cu
începerea tratamentului;
 Simptomatologii care revin după un tratament eficient;
 Rezultatele negative ale analizelor atrag apariţia de simptome noi;
 Simptomele se exprima numai atunci cand pacienţii sunt singuri, neobservati;
 Evitarea contactului personalului medical cu familia sau prietenii pacienţilor;
 Prezentarea de date personale eronate;
 Istorie de tratamente la mai multe clinici şi la medici din oarase diferite.