În 1928, Mihail Sadoveanu, scriitor tradiţionalist, publică volumul de povestiri: ”Hanu Ancuţei”, o

capodoperă a marelui povestitor, care-şi demonstrează talentul remarcabil, originalitatea cu care

oglindeşte lumea ţărănească,.

Povestirea este o specie epică, o naraţiune subiectivizată (relatată din punctul de vedere al
povestitorului, la persoana I), care desfăşoară un singur fapt epic, interesul centrându-se asupra
situaţiei nu asupra personajului, acordându-se importanţă naratorului şi actului narării.

Din volumul amintit face parte şi povestirea “Negustor lipscan”, realizată prin tehnica
povestirii în ramă ca şi celelalte 9 naraţiuni din cuprinsul cărţii.

Povestirea în ramă, reprezintă o formă de încadrare a unei naraţiuni independente într-o altă
naraţiune,

-ceremonialul spunerii are un rol special şi în care există două timpuri:

- timpul povestirii, prezentul, al petrecerii de la han, ca spaţiu generos pentru drumeţii care
se ospătează după pofta inimii cu cele mai alese bucate şi băuturi, pregătite şi servite de gazda
ospitalieră, Ancuţa

- timpul povestit, trecutul, recreat prin intermediul evocării- ceea ce povestește Cristișor
Dămian

- un povestitor al naraţiunii-cadru care asistă ca martor la seara de la han, devenind ascultător

al fiecărei povestiri spuse de ceilalţi naratori. Prezenţa sa este redată prin folosirea persoanei I, dând
iluzia de autenticitate. Această voce narativă este cea care îl reprezintă pe autor.

“Negustor lipscan” are ca personaj- narator pe Dămian Cristişor, negustorul sosit la han, care
împărtăşeşte ascultătorilor săi experienţele trăite în călătoria lui în ţări străine, făcută în scop
comercial.

Spaţiul - actul povestirii se desfăşoară într-un spaţiu privilegiat şi ocrotitor, un topos cu semnificaţii,
care adesea devine suprapersonaj- hanul : Trebuie să ştiţi dumneavoastră că hanul acela al
Ancuţei nu era han – era cetate. Avea nişte ziduri groase de ici până acolo şi nişte porţi
ferecate cum n-am văzut de zilele mele. În cuprinsul lui se oploşi oameni, vite şi căruţe şi nici
habar n-aveau dinspre partea hoţilor.