PROIECT DIDACTIC

DISCIPLINA: Limba si literatura română

PROFESOR: Tat Roxana
CLASA: a X-a D
UNITATEA: Proza scurtă
SUBIECTUL: Mihail Sadoveanu, “Hanu Ancuţei”; Povestirea Negustor lipscan
-elemente de construcţie a subiectului

TIPUL LECTIEI: de însuşire de noi cunoştinţe şi de receptare a unui text literar

MANAGEMENTUL TIMPULUI: 50 de minute

COMPETENŢE GENERALE: Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în
receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare.
VALORI ŞI ATITUDINI:
•Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul
literaturii.
•Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi
de comunicare.
OBIECTIVE:
a) Cognitive:
La sfîrşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
O1: să argumenteze tehnica narativă;
O2: să explice titlul povestirii;
O3: să identifice naratorul unei povestiri şi persoana la care se realizează naraţiunea;
O4: să identifice tema povestirii;
O4: să argumenteze că această călătorie înseamnă o iniţiere în tainele lumii şi ale
existenţei;
O5: să folosească corect şi adecvat elementele lexicale în comentariile privitoare la
textul studiat.
O6:să explice principalele componente de ordin structural ale unui text epic.
b) Afective:
O1: să fie dispuşi să recepteze informaţii noi;
O2: să dorească să stăpînească informaţii spre a le folosi în comentarea unui text;
O3: să interiorizeze cunoştinţele în sistemul propriu de valori estetice.

RESURSE EDUCAŢIONALE
 timp: 50 min.
 capacităţile receptive normale ale elevilor de clasa a X-a
 text-suport: Negustor lipscan de Mihail Sadoveanu

METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, Ciorchinele, comentariul pe text,

problematizarea;
MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT: manualul, volumul de povestiri, fişe de lucru;

FORME DE ORGANIZARE: activitate frontală, individuală şi în perechi;

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
 Limba şi literatura română (manual pentru clasa a X-a), A. Costache, F. Ioniţă,
Ad. Săvoiu, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2005;
 Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuţei, Bucureşti, 1988.

SCENARIUL DIDACTIC
Se asigură un climat adecvat desfășurării lecției , iar elevii se pregătesc pentru oră.

EVOCARE – 5 minute
 Activitatea 1
Profesorul le arată elevilor imagini și le cere acestora să facă legătura cu
textul discutat ora anterioară, povestirea Negustor lipscan
 Activitatea 2
Realizarea unui ciorchine cu ajutorul căruia vor fi actualizate informațiile
legate de povestire și povestirea în ramă.
Metode și procedee: Conversația euristică, ciorchinele
CONSTITUIREA SENSULUI: 30 de minute
 Activitatea 3
Se prezintă titlul lecției și obiectivele, pe înțelesul elevilor- elementele de
structură și compoziție ale povestirii.
1. Titlul. Se solicit elevilor explicarea titlului din punct de vedere structural și
semnificația acestuia.

Răspuns așteptat: strucură nominală alcătuită din substantivul negustor și

adjectival lipscan. Substantivul negustor precizează statul social al personajului
principal, ocupația acestuia. Adjectivul face referire la un spațiu al acțiunii, orașul
Lipsca, locul denude negustorul își procură marfa.
2. Tema –
Care credeți că este tema textului?
Răspunsul elevilor: călătoria făcută de personajul-narator, Cristișor Dămian
pentru a aduce mărfuri de la Lipsca cu scopul de a le vinde pe piețele românești.
3. Naratorul.
Ce fel de narrator avem în rama textului? Dar în cadrrul povestirii?
Cine este povestitorul narațiunii cadru? Elevii sunt rugați să caute pasaje
sugestive în text.
Răspuns:
Este un drumeț care nu are nume propriu și care ascultă relatările celorlalți
oaspeți poposiți la han într-o toamnă aurie. El devine narator-martor în cadrul
povestirii propriu-zise.
 În sfarsit venise acel mult dorit ceas, cand puteam sa ma pregatesc a asculta cu
mare placere istorisirea prea cinstitului nostru comis Ionita de la Draganesti;
dar, prin negura serii, s-auzira strigate si zarva pe drumul Sucevei. De la focurile
noastre ne intoarseram cu totii capetele intr-o singura parte. Si cel dintai, punand
ulcica jos, se scula in picioare chiar comisul.
Textul are și un narator-personaj, Cristișor Dămian. Am să-ți spun cum mi-au fost
petrecerile mele prin țări străine.
Perspectiva narativa este aceea de narator-martor alternand cu cea de personaj-
narator, deoarece Damian Cristisor povesteste la persoana I despre cele vazute în
călătoriile făcute prin țări străine, despre propriile fapte si impresii, iar specia
reportajului este definite atat prin traseul marcat de localitatile prin care trecuse,
precum si prin informatii despre unitatea monetara si randuielile din respectivele tari.
Narator autodiegetic.
- nararea se realizează în relaţie cu un auditoriu a cărui atenţie trebuie stârnită şi
menţinută de narator;
4. Coordonate spațiale și temporale
Unde se petrece acțiunea și când? Ce rol are hanul? Are el o valoare simbolică?
Actul povestirii se desfăşoară într-un spaţiu privilegiat şi ocrotitor, un topos cu
semnificaţii,- hanul : Trebuie să ştiţi dumneavoastră că hanul acela al Ancuţei nu era
han – era cetate. Avea nişte ziduri groase de ici până acolo şi nişte porţi ferecate cum n-
am văzut de zilele mele. În cuprinsul lui se oploşi oameni, vite şi căruţe şi nici habar n-
aveau dinspre partea hoţilor.
- Este un loc propice depănării amintirilor prin siguranța și confortul pe care le
oferă călătorilor

Timpul are două coordonate:- timpul narațiunii-cadru, trecutul, fixat prin repere
vagi intr-o toamnă aurie, când au căzut ploi năpraznice
- timpul povestit- acțiunile relatate de negustor
5. Etapele acțiunii.
Elevii sunt rugați să caute in text, pe grupe, diferite momente cheie ale acțiunii.
a. Etapa premergătoare plecării
b. Minunățiile văzute
c. Întoarcerea în țară
- Sunt sintetizate idei
REFLECȚIE – 10 min
 Activitatea 5
-fișa de lucru

 Activitatea 6 - Metodă de evaluare a activității: Autoevaluare

Autoevaluare – elevii vor avea de completat în caiete, afirmațiile:
 Din ceea ce am învățat, cel mai important mi se pare …
 Cel mai mult mi-a plăcut activitatea …
 Cel mai dificil mi s-a părut …
 FIŞA DE LUCRU

1. Care este rolul următoarelor personaje aflate la han, care se implică în ascultarea
povestirii negustorului lipscan:
→Ioniţă
........................................................................................................................

→moş Leonte
........................................................................................................................
→Dămian Cristişor......................................................................................
→ Ancuţa.....................................................................................................

2. Povestirea Negustor lipscan aduce în prim plan pe jupân Dămian, negustorul. Dintre
toţi cei aflaţi la han, el este cel mai umblat prin lume.
Stabileşte traseul călătoriei negustorului, aşa cum reiese din relatarea sa.

3. De la acest negustor se aşteaptă cea mai palpitantă povestire, însă acţiunea este redusă
şi accentul nu cade pe relatarea întâmplărilor.
Relatează episoadele povestite de Damian Cristişor.
 Pregatirile pentru drum includ mai multe etape, ceea ce denota faptul ca
negustorul isi organizeaza cu inteligenta si rabdare marea calatorie. De Sfanta Maria a
dus „patru lumanari de ceara curata sfintei Paraschiva”, la biserica Trei-Sfetite si l-a
rugat pe parintele Mardare sa-i citeasca o slujba ca sa fie aparat de primejdii si de boli.
Dupa ce l-a lasat la dugheana pe fratele lui mai mic, Grigorita, Damian a plecat de la Iasi
spre Husi, a trecut Prutul si, impreuna cu un negustor armean, a cumparat la Tighina
„cinci sute de batali” (berbeci), platind cate o rubla pentru fiecare, moneda nationala a
rusilor. Trecand granita in Imperiul Austro-Ungar, au ajuns la Liov, au pus marfa in tren si
in cateva zile erau la Strassbourg, unde au vandut batalii, „c-un galban bucata”, unor
negustori care sa-i duca intr-un targ la Paris.

Spre mirarea tuturor, negustorul le spune ca mersese cu trenul, deoarece prin „acele
tari, la Neamt si la Frantuz, oamenii umbla acuma cu trenul. Azi is aici si mane cine stie
unde”. Un cioban din Rarau intreaba ce este acela tren, spre satisfactia naratorului si a
celorlalti oaspeti, deoarece, dintre toti cei prezenti, „numai comisul si capitanul Isac
pareau a sti despre ce-i vorba”.

Negustorul le descrie masinaria, „un fel de casute pe roate, si roatele acestor casute se
imbuca pe sine de fier. S-asa, pe sinele acelea de fier, le trage cu usurinta o masina, care
fluiera si pufneste de-a mirare; si umbla singura cu foc”. Nimeni nu crede ca merge fara
cai, desi Damian le desluseste ca masina trage dupa sine mai multe casute in care sunt
ori oameni ori marfuri si ca el incarcase batalii „in acele casute”. Oamenii isi fac cruce,
imaginandu-si, in cele din urma, ca trenul este un fel de caruta „cu foc”. Negustorul le
povesteste apoi „si alte lucruri mai de mirare”. In tara nemteasca sunt case cu cate
patru-cinci etaje, un fel de „case una peste alta”, ca ulitele sunt facute „dintr-o singura
bucata de piatra”, pe care se plimba cucoane cu palarii si boieri cu ceasornic si cu totii
beau bere, „un fel de lesie amara”.

Ascultatorii se mira si intreaba daca nemtii n-or fi auzit ca exista vin si sunt si mai
dezamagiti cand afla ca mananca multi cartofi cu carne fiarta de porc ori de vaca. Mos
Leonte isi face cruce si-i deplange pe acei oameni care n-au gustat „pui in tagla”, nici
„miel fript talhareste si tavalit prin mojdei”, „nici sarmale, nici bors, nici crap la protap”.
O alta minunatie este aceea ca in toate targurile si satele sunt scoli si profesori, toata
lumea invata carte, si baieti si fete. Auzind acestea, oaspetii Ancutei inchina cu veselie
pentru asa „randuiala”, care trebuie neaparat sa ramana numai la dansii, bucurandu-se
ca acest obicei nu venise si pe la ei, iar intrebarea ciobanului, „Atunci oile cine le
pazeste”, amplifica buna-dispozitie a ascultatorilor.

Ceea ce l-a impresionat, insa, cu adevarat pe jupanul Damian este faptul ca legea se
aplica la fel pentru toti, „fiind intr-o cumpana mai dreapta decat a noastra” si fara sa se
tina seama de saracia sau bogatia impricinatilor. Negustorul le povesteste cum un morar
s-a judecat „pentr-un petic de mosioara” cu insusi imparatul si, pentru ca pricina era
adevarata, judecatorul i-a dat dreptate morarului, deoarece acolo stapaneste legea, iar
auditoriul iar se mira de asa o minune. Altfel, nemtii sunt „iritici” (eretici - adepti ai
religiei protestante desi „cred tot in Domnul nostru Isus Hristos”.

Negustorul nu a patit nimic, nu l-a napastuit nimeni cat timp a umblat „pe drumuri si-n
targurile nemtesti, calatorind mai intai cu „caruta aceea cu foc”, apoi cu sarabande
(carute mari, tramcare), pana cand a ajuns la Suceava, unde a pus marfa in carute.
Intrand in tara Moldovei, pe la Cornu-Luncii, vamesii l-au intrebat daca nu le-a adus
„cate-un dar de la iriticii si ticalosii aceia de nemti”, asa ca negustorul le-a dat cate un
baider (fular lung, sal), „ca sa nu-mi spintece boccelele”; in lunca Moldovei, l-a oprit un
calaret „frumos si voinic”, cerandu-i banii pe care-i avea asupra lui, dar pentru ca nu
vanduse marfa si nu avea deloc bani, i-a dat in dar „un baider de lana ros”, spre
multumirea hotului. Oprind carele sa poposeasca si sa manance oamenii si animalele,
vine la el supraveghetorul acelor locuri si-i cere „indreptarile”, adica actele oficiale care-i
permiteau sa faca negot cu marfa pe care o transporta. Damian avea toate documentele
necesare si, in plus, o scrisoare semnata de aga Temistocle Bucsan, nasul negustorului,
in care se spunea ca nici un „priveghetor, ori vames, ori vornic de sat” nu are voie „a
vatama acestui negutator, ci sa-l lesi a merge cu pace la locul sau. Asa.”

Vazand acestea, supraveghetorul ii cere ceva din marfa adusa de la Lipsca, dar
neplacandu-i nimic, Damian ii ofera al patrulea „baider ros de lana”. Cand va ajunge la
Iasi, negustorul urmeaza sa mai faca „o dare catra sfanta Paraschiva si catra parintele
Mardare”, apoi sa dea ceva si nasului sau, aga Buscan, dupa care se va putea odihni
pana cand va trebui sa se insoare, deoarece „inca sunt holtei”. Ascultatorii sunt puternic
impresionati de cele aflate si se manifesta zgomotos, inchinand ulcelele cu vin in
onoarea „cinstitului negustor”. Atrasa de veselia generala, Ancuta aduce „placinte cu
poalele-n brau”, iar negustorul ii prinde hangitei „o zgardarita de margele” si o saruta pe
amandoi obrajii.