Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Isd Întrebări
Isd Întrebări
01. Factorii politici care au impulsionat formarea statului geto-dac au fost reprezentaţi de:
a) aristocraţia tribală;
b) masa războinicilor;
c) puterea regală.
a) factorii economici;
b) factorii sociali;
c) factorii politici.
03. Printre factorii culturali care au condus la formarea statului geto-dac s-au aflat:
04. Elementele care intrau în alcătuirea structurii instituţionale a statului lui Burebista au fost:
05. Argumentele istorice aduse în sprijinul afirmaţiei că stăpânirea lui Burebista a avut caracter statal sunt:
08. În cadrul structurii centrale a statului geto-dac, marele preot deţinea poziţia:
b) vicerege;
c) prim sfetnic.
09. Existenţa unui teritoriu propriu al statului geto-dac este demonstrată de:
10. Rolul ierarhiei clericale în organizarea statului geto-dac a fost acela de:
02. În timpul domniei împăratului Traian, provincia Dacia cuprindea următoarele teritorii:
a) Transilvania propriu-zisă;
b) Oltenia vestică;
c) Banatul în întregime;
a) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior nu dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de
rang ecvestru;
b) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de
rang senatorial;
c) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de
rang ecvestru.
04. În organizarea administraţiei urbane romane, Consiliul Decurionilor avea următoarele caracteristici:
b) emitea hotărâri cu caracter obligatoriu pentru organele executive ale administraţiei urbane;
05. În organizarea administraţiei urbane romane, Consiliul Decurionilor avea următoarele atribuţii de natură
fiscală:
a) Consiliului Decurionilor;
c) questorilor.
a) avea dreptul de a emite legi (edicte) aplicabile doar între graniţele provinciei sale;
c) avea dreptul de a emite legi (edicte) aplicabile în toate cele trei Dacii.
09. Dreptul de a face parte din unităţile militare de elită ale statului roman (jus militiae) revenea:
a) cetăţenilor;
b) latinilor;
c) peregrinilor.
10. În provincia Dacia, impozitele funciare grevau asupra deţinătorilor de:
a) proprietăţi provinciale:
b) proprietăţi quiritare;
c) proprietăţi peregrine
a) retragerea întregii armate, a întregii administraţii, precum şi a unei părţi din populaţia civilă;
c) retragerea unei părţi a armatei, a întregii administraţii, precum şi a întregii populaţii civile.
02. Obştea sătească autohtonă reprezenta, în cursul secolelor IV-VIII, o comunitate de oameni :
c) cu un teritoriu propriu.
a) erau distribuit anual în cadrul comunităţii de către organele de conducere ale obştii;
b) erau distribuite anual în cadrul comunităţii de către deţinătorii puterii politice (migratori);
c) se transmiteau ereditar.
a) iniţial, erau aleşi pe baza unor criterii de eficienţă stabilite în interiorul obştii, pentru ca, ulterior, aceştia să
transforme poziţia deţinută într-un statut social transmisibil ereditar;
b) reprezentau elita socială autohtonă recunoscută de migratori, alcătuită din urmaşii foştilor cetăţeni romani
de rang senatorial care deţinuseră poziţii înalte în administraţia provinciei Dacia)
c) reprezentau persoane care trebuiau să asigure punerea în aplicare a principalelor obligaţii care reveneau
obştilor locale în raport cu migratorii migratorilor.
07. Formaţiunile politice prestatale de tipul voievodatelor sau ţărilor întruneau următoarele caracteristici:
a) reprezentau reunirea sub o singură conducere a mai multor obşti şi uniuni de obşti;
c) erau conduse de o elită socială şi militară formată din conducătorii aleşi ai obştilor şi uniunilor de obşti, care,
prin consens, adoptau hotărâri în toate domeniile importante de interes comun.
b) unor voievozi, jupani sau duci care îşi transmiteau ereditar puterea;
c) unei elite sociale şi militare formate din conducătorii aleşi ai obştilor şi ai uniunilor de obşti, care participau
alături de cnezi şi voievozi la luarea deciziilor.
a) caracter consuetudinar;
b) caracter unitar;
c) caracter provincial
Test de autoevaluare nr. 4
01. Titlul de “Mare Voievod” purtat de domnii români pe parcursul secolelor XIV-XVII indica:
02. Concepţia teocratică potrivit căreia Domnul exercita puterea în virtutea voinţei lui Dumnezeu, era
reflectată în secolele XIVXVII de următoarele caracteristici ale instituţiei domneşti:
b) prezenţa unor atribuţiilor pe care Domnul le deţinea în sfera dreptului bisericesc, atribuţii pe care însă le
exercita în acord cu conducătorii Bisericii;
03. Până la jumătatea secolului al XVI-lea, succesiunea la tron în Ţările Române se făcea în conformitate cu:
a) principiul electiv;
b) principiul ereditar;
c) principiul ereditar-electiv.
04. În calitate de deţinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului ţării (dominum eminens),
Domnul putea exercita
b) confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului exercitat de către orice supus;
05. În secolele XIV-XVII, exercitarea de către Domn a prerogativelor sale judecătoreşti se făcea astfel:
a) Domnul judeca întotdeauna împreună cu Sfatul domnesc, însă decizia finală îi aparţinea în exclusivitate
Domnului;
b) Domnul judeca de regulă împreună cu Sfatul domnesc (existând şi speţe pe care le putea judeca singur),
însă decizia finală îi aparţinea în exclusivitate Domnului;
c) Domnul judeca de regulă împreună cu Sfatul domnesc (existând şi speţe pe care le putea judeca singur), însă
decizia finală era adoptată numai cu acordul Sfatului domnesc .
06. În procesul de adoptare a deciziilor importante în materie de organizare a vieţii bisericeşti (mutarea
centrelor episcopale autohtone, înfiinţarea de noi episcopii etc.), puteau fi angrenate următoarelor instituţii centrale
ale Ţărilor Române:
07. În cadrul Adunărilor de stări din Ţara Românească şi Moldova din secolele XIV-XVII, târgoveţii:
08. Dregătorii care, prin prisma atribuţiilor specifice, deţineau dreptul de a pronunţa pedeapsa capitală în
secolele XIV-XVII, erau:
9. În secolele XIV-XVII, păstrarea marelui sigiliu al ţării, redactarea documentelor domneşti şi supravegherea
activităţilor din
a) marelui logofăt;
b) marelui postelnic;
c) marelui uşar.
10. În secolele XIV-XVII, în categoria marilor dregători de stat cu atribuţii militare intrau:
01. Titlul de “Domn” purtat de domnii români în cursul secolelor XIV-XVII indica:
03. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi în cursul secolului al XVII-lea desemnarea titularilor pentru
tronurile Ţărilor Române se făcea astfel:
c) Domnii erau aleşi de către boieri şi confirmaţi periodic de către Poarta Otomană.
04. În secolele XIV-XVII, desherenţa era o instituţie care se afla în legătură directă cu:
c) concepţia despre stăpânirea superioară exercitată de Domn asupra teritoriului ţării (dominium eminens).
05. Pe parcursul secolelor XIV-XVII, prerogativele domnilor români în raport cu instituţia Bisericii au vizat
următoarele aspecte:
06. Atribuţiile judiciare ale Sfatului domnesc pe parcursul secolelor XIV-XVII pot fi caracterizate astfel:
a) Sfatul domnesc reprezenta o instanţă de judecată în sine, aflată pe o treaptă ierarhică inferioară faţă de
instanţa supremă reprezentată de scaunul de judecată al Domnului;
b) Sfatul domnesc nu reprezenta o instanţă de judecată în sine; membrii săi îi asistau pe Domn în exercitarea
prerogativelor judiciare şi aveau drept de vot în luarea hotărârii;
c) Sfatul domnesc nu reprezenta o instanţă de judecată în sine; membrii săi îl asistau pe Domn în exercitarea
prerogativelor judiciare, însă nu aveau drept de vot în luarea hotărârii.
07. Pe parcursul secolele XIV-XVII, printre caracteristicile instituţiei Adunărilor de stări autohtone se regăsesc:
a) ca regulă, funcţionarea instituţiei are un caracter consultativ, însă sunt cunoscute şi cazuri în care hotărârile
sale au fost impuse Domnului, chiar dacă acesta nu era de acord cu acestea;
c) Adunările de stări din ţările române reprezentau întregul teritoriu al ţării, neexistând Adunări de Stări
provinciale.
08. În atribuţiile generale comune tuturor marilor dregători din secolele XIV-XVII, intrau:
09. În secolele XV-XVII, singurul dregător care avea dreptul de intervenţie în chestiunile privitoare la stăpânirea
pământului (întărirea sau reconfirmarea drepturilor de stăpânire), drept care revenea doar Domnului, era:
a) marele logofăt;
b) marele ban;
c) marele vornic.
10. În secolele XIV-XVII, în categoria marilor dregători aflaţi în serviciul Domnului sau al curţii domneşti intrau:
03. Pe parcursul secolelor XIV-XVII, atribuţiile judecătoreşti ale dregătorilor aflaţi în fruntea
judeţelor/ţinuturilor au fost:
a) judecarea tuturor pricinilor din unitatea de care răspundeau, având dreptul de pronunţare a pedepsei
capitale;
b) executarea judecăţilor mărunte (pagube produse de vitele de pripas, certuri, bătăi, furturi etc.);
c) efectuarea de anchete penale şi anchete în materie de proprietate (acestea din urmă numai la cererea
Domnului).
04. Repartizarea birului între locuitorii oraşelor medievale româneşti din secolele XIV-XVII, revenea:
5. Încasarea birului de la locuitorii oraşelor medievale româneşti din secolele XIV-XVII, revenea:
06. Autonomia târgurilor şi oraşelor din ţările române, în secolele XIV-XVII, s-a materializat prin:
b) existenţa unui singur aparat de dregători, format din dregători aleşi de târgoveţi, care asigura independenţa
actului administrativ în raport cu puterea centrală
c) existenţa unui aparat administrativ propriu, format din dregători aleşi de târgoveţi, care funcţiona în paralel
cu un aparat de dregători domneşti.
07. În Moldova secolelor XIV-XVII, dreptul de a-i judeca pe ţăranii din satele de ocol revenea:
a) şoltuzului şi sfatului pârgarilor din târgul pe lângă care funcţiona ocolul respectiv;
c) marelui vornic, pentru cazurile penale grave (crimă, răpire, tâlhărie etc).
08. Satele boiereşti şi mănăstireşti care, în secolele XIV-XVII, se bucurau de scutiri de dări şi de imunităţi
judiciare, aveau următorul statut administrativ:
a) beneficiau de independenţă administrativă în raport cu statul (Domnia) şi stăpânii (boieri sau mănăstiri),
întreaga administraţie exercitându-se în favoarea locuitorilor;
09. Organele de conducere ale satelor libere (de moşneni şi răzeşi) deţineau următoarele atribute juridice:
a) dreptul de a participa alături de justiţia domnească la judecarea pricinilor penale şi civile care vizau pe
membrii obştii (prin instituţia martorilor jurători);
b) dreptul de a asista ca martor şi ca instanţă de autentificare în raport cu toate actele care aveau efecte
juridice asupra patrimoniului obştii;
c) dreptul de a dispune, prin vânzare sau donaţie, de părţi din patrimoniul obştii.
10. Dreptul de a urmări şi a executa averea membrului obştii libere (sat de moşneni sau răzeşi) care nu-şi plătea
partea care îi revenea din sarcina fiscală a satului (lăsând-o astfel asupra consătenilor), revenea:
a) exclusiv canonică;
b) exclusiv laică;
c) canonică şi laică.
02. Primele pravile româneşti care au fost investite cu autoritate legală au fost:
a) mărturisirea împricinatului;
c) înscrisurile.
06. În calitate de deţinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului ţării (dominium eminens),
Domnul putea exercita următoarele acţiuni:
b) aparţineau târgoveţilor, ca indivizi, dreptul lor de stăpânire fiind condiţionat de recunoaşterea lui de către
domnie;
c) aparţineau târgoveţilor, ca obşte, dreptul lor de stăpânire fiind condiţionat de recunoaşterea lui de către
domnie.
c) prin intermediul actelor domneşti care atestau dreptul de proprietate asupra unei bucăţi de pământ.
09. În secolele XIV-XVII nulitatea absolută la încheierea căsătoriei era atrasă de:
01. Până la jumătatea secolului al XVI-lea, pravilele autohtone au fost redactate în:
a) limba slavonă;
b) limba greacă;
c) limba română.
02. Procesului de receptarea a dreptului romano-bizantin reprezintă:
a) dacă litigiile în care erau antrenaţi erau de competenţa strictă a justiţiei laice;
b) atunci când împricinaţii conveneau asupra arbitrajului justiţiei laice, iar superiorul ierarhic le permitea să se
adreseze instanţelor laice;
06. În calitate de deţinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului ţării (dominum eminens),
Domnul putea exercita următoarele acţiuni:
b) confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului exercitat de către orice supus;
a) exclusiv robilor;
b) exclusiv stăpânilor;
b) Sfatul domnesc;
c) Sfatul de obşte.
05. Principalele componente ale reformei administrative introduse de Constantin Mavrocordat în Ţările
Române au fost:
06. Noile funcţii interne pe care şi le-a asumat statul în epoca fanariotă au fost:
a) căpitani de judeţ, pârcălabi, staroşti şi pârcălabi/vornici de târg, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea;
c) norme de procedură.
03. Măsurile adoptate de Constantin Mavrocordat în cadrul reformei sale judecătoreşti au vizat:
a) înlocuirea competenţelor judiciare ale diverşilor dregători locali cu cea unică a ispravnicului;
a) ispravnicii si judecătorii puteau să refuze judecarea unui litigiu, dacă acesta era unul cu privire la dreptul de
proprietate;
b) ispravnicii si judecătorii puteau să refuze judecarea unui litigiu, dacă acesta era unul comercial cu prejudiciu
de mare valoare;
05. Măsura introducerii evidenţelor scrise în cadrul actului de justiţie se datorează lui:
a) Constantin Mavrocordat;
b) Alexandru Ipsilanti;
c) Alexandru Mavrocordat.
c) Divanul domnesc, atunci când primea însărcinare specială din partea Domnului.
07. Potrivit reformei introduse de Alexandru Ipsilanti, instanţele de fond în materie civilă erau:
b) departamentele judecătoreşti;
08. Potrivit reformelor sociale puse în practică de Constantin Mavrocordat, desfiinţarea dependenţei
personale a rumânilor a
09. Potrivit reformelor sociale puse în practică de Constantin Mavrocordat în Ţara Românească, desfiinţarea
dependenţei personale a rumânilor s-a făcut:
c) fără despăgubire.
10. În secolul al XVIII-lea, dreptul de stăpânire al boierilor şi mănăstirilor se apropie de conceptul modern de
proprietate:
a) declararea comerţului practicat de Principatele Române ca fiind liber sub rezerva aprovizionării Porţii
Otomane;
c) alegerea domnilor de către Divan, cu acordul puterii suzerane şi al celei protectoare, pe o perioadă de şapte
ani;
a) supraveghea activitatea instanţelor de judecată pentru a vedea dacă acestea dau sentinţe în conformitate
cu legile existente;
a) erau aleşi de Domn, dintr-un număr de doi candidaţi propuşi pentru fiecare judeţ/ţinut de ministrul de
interne;
b) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaţi propuşi pentru fiecare judeţ/ţinut de Adunarea
Obştească;
c) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaţi propuşi pentru fiecare judeţ/ţinut de Sfatul
Administrativ.
a) administrative şi fiscale;
b) administrative şi judecătoreşti;
c) fiscale şi judecătoreşti.
09. În domeniul administraţiei publice, programele revoluţionarilor paşoptişti au urmărit:
c) introducerea unei stabilităţi reale în funcţii pentru funcţionarilor publici, prin condiţionarea demiterii
acestora de existenţa unei culpe dovedite în justiţie.
b) erau numiţi pe şapte ani de către Imperiul Otoman cu acordul Imperiului Rus;
a) numirea pe viaţă a domnitorilor celor două Principate din rândul boierilor pământeni;
b) restituirea teritoriilor care fuseseră ocupate de turci la nordul Dunării (raialele Turnu, Giurgiu şi Brăila);
c) renunţarea de către Imperiul Otoman la pretenţiile de aprovizionare cu produse de orice fel şi recunoaşterea
libertăţii absolute a comerţului Ţărilor Române.
a) exclusiv Domnului;
b) Domnului şi Guvernului;
c) exclusiv Guvernului.
a) Domnului;
c) Înaltului Divan.
05. În epoca regulamentară, în atribuţiile Ministerului de Interne intrau:
c) încasarea dărilor.
a) erau aleşi de Domn, dintr-un număr de doi candidaţi propuşi pentru fiecare ţinut de ministrul de interne;
b) erau aleşi de ispravnici şi de vorniceii satelor din ţinut, urmând ca cel ales să fie confirmat în funcţie de către
Domn;
c) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaţi propuşi pentru fiecare ţinut de Sfatul Administrativ.
a) aparţinea orăşenilor, care îşi asigurau controlul asupra modului în care erau cheltuiţi banii prin intermediul
unui organism propriu;
b) aparţinea orăşenilor, dar controlul asupra modului în care erau cheltuiţi banii revenea autorităţilor centrale,
reprezentate prin ispravnicul de ţinut/judeţ;
09. Revendicările maximaliste din programele revoluţionarilor paşoptişti prevedeau în domeniul reformării
administraţiei:
b) recunoaşterea din partea statului a unui drept al comunităţilor locale de a-şi gestiona propriile probleme;
10. După aplicare Convenţiei ruso-turce de la Balta Liman, puterea legislativă a fost exercitată:
02. Printre propunerile cu caracter constituţional pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc Comisei Europene în
anul 1857, s-au regăsit:
03. Propunerile înaintate de Adunările Ad-hoc Comisie europene în materia administraţiei locale au fost:
a) avea drept de iniţiativă legislativă în domeniul legilor de interes comun pentru cele două Principate;
06. Potrivit Legii Comunale din 31 martie 1864, întocmirea bugetului revenea:
a) primarului;
b) Consiliului comunal;
c) Delegaţiei permanente.
07. Potrivit Legii Consiliilor judeţene din 2 aprilie 1864, prefectul era:
08. Potrivit Legii Consiliilor judeţene din 2 aprilie 1864, în atribuţiile prefectului intra:
09. Conform Legii Consiliilor judeţene din 2 aprilie 1864, în atribuţiile subprefectului intra:
10. Tutela administrativă introdusă prin reformele lui Al. I. Cuza consta din dreptul administraţiei centrale sau
al reprezentanţilor săi din teritoriu:
a) poporului;
b) monarhului;
c) Parlamentului.
a) o monarhie absolutistă;
c) o monarhie de stări.
03. Conform Constituţiei din 1866, puterea executivă:
a) politică;
b) penală;
c) civilă.
05. În sistemul de guvernare care a funcţionat între anii 1866-1923, rolul Consiliului de Miniştri era acela de a-
i pune pe miniştri în situaţia de a delibera şi de a se pune de acord în ceea ce priveşte:
b) modul de gestionare a problemelor pe care le aveau de rezolvat în comun mai multe ministere;
07. În practica constituţională inaugurată odată cu Constituţia din 1866, dacă un minister rămânea fără titular,
atunci:
a) până la numirea unui nou titular, atribuţiile ministrului erau preluate de către monarh;
b) până la numirea unui nou titular, atribuţiile ministrului erau preluate de către un înalt funcţionar din
ministerul respectiv;
c) până la numirea unui nou titular, atribuţiile ministrului erau preluate de către un alt ministru.
a) Tribunalelor;
b) Curţilor de apel;
c) pană în 1909, numai cei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; ulterior, toate categoriile
01. După realizarea Marii Uniri, unificarea legislaţiei administrative era necesară:
a) pentru a conferi substanţă prevederii constituţionale potrivit căreia România era de stat unitar;
b) pentru a conferi substanţă prevederii constituţionale potrivit căreia România stat naţional;
c) pentru a conferi substanţă prevederii constituţionale potrivit căreia România stat suveran.
a) politică;
b) penală;
c) civilă.
03. Prin Constituţia din anul 1923, controlul constituţionalităţii legilor revenea:
c) Senatului.
a) a rămas nereglementată;
c) a fost reglementată neuniform prin legi specifice şi cutume până în anul 1929; după această dată a fost
reglementată uniform prin intermediul unei legi.
05. Funcţia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost consacrată constituţional prin:
a) responsabilitatea politică a miniştrilor a fost reglementată constituţional, dar nu a fost pusă în practică:
b) responsabilitatea politică a miniştrilor nu a fost reglementată constituţional, motiv pentru care ea nu a fost
pusă în practică;
c) responsabilitatea politică a miniştrilor nu a fost reglementată constituţional, dar a fost pusă în practică pe
cale cutumiară.
c) atât interesele generale ale statului la nivel judeţean, cât şi interesele comunităţii locale judeţene.
a) deliberative;
b) de inspecţie şi control;
c) consultative.
a) puteau fi dizolvate prin Decret Regal, pe baza unui raport motivat al Ministerului de Interne;
c) nu puteau fi dizolvate
SOLUŢIILE TESTELOR DE AUTOEVALUARE
Test 01 Test 02
1. abc 1. bc
2. ac 2. abc
3. ac 3. a
4. ab 4. ab
5. ac 5. ab
6. b 6. bc
7. abc 7. b
8. b 8. A
9. ab 9. A
10. ab 10. A
Test 03 Test 04
1. a 1. a
2. bc 2. ab
3. c 3. c
4. a 4. abc
5. a 5. b
6. ac 6. abc
7. ab 7. c
8. b 8. b
9. a 9. a
10. ab 10. c
Test 05 Test 06
1. B
1. Ac
2. ab
2. Bc
3. c
3. Bc
4. c
4. A
5. bc
5. b
6. c
6. c
7. ac
7. bc
8. ac
8. b
9. b
9. abc
10. c
10. a
Test 07 Test 08
1. c 1. A
2. ab 2. bc
3. bc 3. ac
4. a 4. ab
5. abc 5. abc
6. ab 6. abc
7. c 7. bc
8. c 8. ab
9. abc 9. b
10. ab 10. ab
Test 09
Test 10
1. c
2. a 1. ac
3. bc 2. ac
4. abc 3. abc
5. abc 4. c
6. c 5. a
7. abc 6. abc
8. a 7. ab
9. ab 8. b
10. ab 9. a
10. bc
Test 12
Test 13
Test 11 1. abc
2. a 1. a
1. ac
2. b 3. a 2. abc
3. c 4. a 3. abc
4. b 4. ac
5. ab 5. ab
6. a 5. ac
6. ac
7. c 7. b 6. a
8. a
8. b 7. c
9. abc
9. b 8. ab
10. b
10. a 9. abc
10. abc
Test 14
1. a
2. b
3. a
4. bc
5. ab
6. abc
7. c
8. b
9. c
10. c
Test 15
1. a
2. bc
3. a
4. c
5. b
6. c
7. a
8. c
9. abc